Sistemul stiintelor educatiei

Educatia – ca domeniu al realitatii, al activitatii si reflectiei stiintifice este insa un obiect de studiu prea complex ca sa fie studiat de o singura disciplina. Nevoia de specializare si diferentiere a dus la diversificarea abordarilor, sub forma „stiintelor educatiei” .

Dupa Mialaret( 1976, p. 45), tabloul stiintelor educatiei se prezinta astfel:

1.     Stiinte care studiaza conditiile generale si locale ale institutiei scolare

Istoria educatiei

Sociologia scolara

Demografia scolara

Economia educatiei

Pedagogia comparata

2.     Stiinte care se ocupa de relatia pedagogica si de activitatea educationala

2.1 Stiinte care studiaza conditiile imediate ale actului educativ

Fiziologia actului educativ

Psihologia educatiei

Psihosociologia grupurilor mici

Stiintele comunicarii

2.2. Didacticile speciale ale diverselor materii scolare

2.3. Stiinta metodelor si tehnicilor de predare/ teoria si metodologia instruirii

2.4. Stiinta evaluarii /teoria si metodologia evaluarii

3.     Stiinte consacrate reflectiei si prospectarii

Filosofia educatiei

Planificarea educatiei

Teoria modelelor

Intr-o alta perspectiva (Ferrandez, Saramona, 1981, dupa C. Barzea, 1998) sunt identificate cinci domenii de studiu, fiecare fiindu-i asociat un grup de stiinte:

1 Stiinte teleologice

Teologia educatiei

Filosofia educatiei

2. Stiinte referitoare la determinismele personale si sociale

Biologia educatiei

Psihologia educatiei

Sociologia educatiei

Economia educatiei

3.Stiinte ilustrative

Istoria educatiei

Pedagogia comparata

4.     Stiinte normative

Pedagogia generala

Pedagogia diferentiala

5.     Stiinte aplicate

Orientarea scolara

Gestiunea invatamantului

Didactica

Este evidenta o tendinta de multiplicare si specializare a abordarilor referitoare la aceasta realitate complexa care este educatia, tendinta care este secondata de un proces invers, de unificare si sinteza, de integrare interdisciplinara.[1]

Se vorbeste in prezent despre stiinte ale educatiei, care in opinia lui C. Cucos (1996, p. 20) „nu sunt decat expresii ale unor conexiuni disciplinare” , amintind in acest context:

Psihologia pedagogica/psihologia educatiei

Sociologia educatiei

Axiologia pedagogica

Epistemologia pedagogica

Igiena scolara

In ceea ce priveste tendinta de specializare a teoriei pedagogice pe domenii, continuturi, etape de varsta, putem identifica – potrivit autorului citat - urmatorul  sistem al disciplinelor pedagogice:

Pedagogia generala – are ca obiect studierea legitatilor, a principiilor generale ale educatiei, determinarile acesteia, dimensiunile si formele educatiei, specificitatea continuturilor, a strategiilor si metodologiei didactice, a formelor de organizare si dirijare; pedagogia generala trateaza ceea ce este invariant, constant si relativ repetabil in orice proces de educatie

Pedagogia scolara (cu subdiviziunile sale pe etape de varsta)

Pedagogia speciala (surdo-, tiflo-, oligofreno-pedagogia, avand ca obiect educatia copiilor cu diferite disabilitati, a acelor subiecti care prezinta abateri de la dezvoltarea fireasca, statistic-normala a populatiei)

Pedagogiile profesionale (economica, artistica, juridica, etc)

Pedagogia comparata – prezinta relevarea asemanarilor si deosebirilor dintre mai multe sisteme educative

Istoria pedagogiei – studierea fenomenului educational in evolutia sa social-istorica, prezentarea evolutiei ideilor cu privire la educatie, a modului in care s-au constituit si diversificat sistemele de invatamant

Metodicile (sau didacticile speciale)

Pedagogia familiei – aspectele privind realizarea educatiei in familie, laturile acesteia, metode de realizare, etc

Mai trebuie sa precizam ca sintagma „stiintele educatiei” tinde sa inlocuiasca termenul de „pedagogie”, acest proces fiind pus in relatie cu evolutiile epistemologice actuale, cu specializarea domeniilor de cercetare. Stiintele educatiei capata astfel o noua demnitate epistemica datorita centrarii pe aspecte bine delimitate ale fenomenului educational.

E. Joita (1999, p.24-25) propune – pe baza valorificarii literaturii de specialitate – urmatoarea sistematizare a disciplinelor pedagogice:

A) Stiinte pedagogice obiectuale (in sensul de stiinte care   aprofundeaza cunoasterea obiectului de studiu – educatia)

B)     Stiinte pedagogice metodologice (destinate aprofundarii metodelor de cercetare-interpretare a problemelor educatiei)

C)     Stiinte pedagogice interdisciplinare (rezultate din colaborarea cu alte stiinte, prin „pedagogizarea” stiintelor de granita)

A). 1. Stiinte pedagogice fundamentale: pedagogia generala, teoria educatiei, teoria instruirii/didactica

2. Stiinte pedagogice functionale

2.1. Stiinte pedagogice genetice: pedagogia anteprescolara, pedagogia prescolara, pedagogia scolara, pedagogia universitara, pedagogia adultului/andragogia

2.2. Stiinte pedagogice institutionale/factoriale: pedagogia invatamantului, pedagogia activitatilor extrascolare, pedagogia familiei, pedagogia grupurilor, pedagogia mass-media, pedagogia organizatiilor de copii si tineret, pedagogia timpului liber, autoeducatia

2.3. Stiinte pedagogice structurale: teleologia pedagogica (pedagogia finalitatilor educatiei), teoria curriculumului, teoria educatiei, teoria evaluarii, teoria educatiei intelectuale/ morale/ estetice/ fizice/ profesionale/ religioase/ a „noilor educatii”

2.4. Stiinte pedagogice aplicative: pedagogia speciala/diferentiala (surdopedagogia, tiflopedagogia, oligofrenopedagogia, pedagogia delincventei, pedagogia copiilor capabili de performante superioare), pedagogia comunicarii educationale, pedagogia sociala, pedagogia militara, a artei, a sportului, medicala, etc

B). Stiinte metodologice: pedagogia sistemica, pedagogia praxiologica, pedagogia prospectiva, pedagogia empirica, pedagogia istorica, pedagogia experimentala, pedagogia comparata, pedagogia statistica, etc

C) Stiinte pedagogice interdisciplinare: pedagogia antropologica, pedagogia filosofica, pedagogia psihologica (psihologia educatiei), epistemologia pedagogica, pedagogia politica (politica educatiei), etc

Am trecut in revista aceste aspecte, chiar daca sumar, pentru a constientiza faptul ca in spatele definirii simpliste a pedagogiei ca stiinta a educatiei se ascunde o realitate complexa si uneori contradictorie. Pe de alta parte, trebuie sa vedem pedagogia ca pe o stiinta aflata pe calea gasirii propriei identitati epistemologice.