Valorile pedagogice

VALORILE PEDAGOGICE

Valorile pedagogice reprezinta acele structuri axiologice angajate la nivelul finalitatilor (macrostructurale-microstructurale) si al strategiilor (principiilor-metodelor) educatiei, determinate in contextul raporturilor de determinare teleologica existente intre sistemul social - sistemul de educatie - sistemul de invatamant - procesul de invatamant.

Evolutia valorilor pedagogice reflecta dimensiunea modelelor culturale afirmate la scara sociala. Modelul culturii clasice stimuleaza idealul unei personalitati echilibrate prin integrarea valorilor pedagogice de: bine - frumos - adevar - sacralitate - credinta - onoare. Modelul culturii moderne stimuleaza idealul unei personalitati complexe si eficiente in plan social prin angajarea valorilor de legalitate - libertate - egalitate - solidaritate. Modelul culturii postmoderne stimuleaza idealul unei personalitati creative prin angajarea valorilor specifice unei activitati inovatoare si autonome.

Valorile pedagogice angajate la nivelul finalitatilor educatiei intervin in plan: a) macrostructural: idealul educatiei (personalitatea armonioasa, personalitatea complexa, personalitatea inovatoare); scopurile educatiei (umanizare, eficientizare, democratizare, informatizare); b) microstructural: obiective pedagogice generale (invatare reproductiva-invatare inovatoare; politehnizare-politizare-culturalizare; informare-for-mare; crestere-dezvoltare etc).

Valorile pedagogice angajate la nivelul strategiilor instruirii intervin in cadrul procesului de proiectare a activitatii didactice/educative in sensul activizarii, individualizarii/diferentierii, sistematizarii, esentializarii, interactiunii teorie-practica, interdependentei intre cunoasterea intuitiva si cunoasterii logice, autoreglarii etc.

Valorile pedagogice, definite la nivel general, vizeaza elementele macrostructu-rale constante care asigura functionalitatea sistemului de educatie, perfectibila in timp si spatiu. Ele sunt plasate la limita de interactiune dintre societate-cultura-educatie, care traseaza: o linie de filosofie a educatiei, orientata spre 'reflectia pedagogica' asupra conditiei scolii si invatamantului; o linie de psihologie a educatiei, centrata asupra resurselor superioare de realizare a personalitatii umane; o linie de sociologie a educatiei, centrata asupra 'culturii scolare corespunzatoare'; o linie de politica a educatiei, orientata spre rezolvarea tensiunii dintre 'acceptarea normativa' si realizarea efectiva a valorilor (Reboul, Olivier, 1992).

Desfasurate pe 'o zona prioritara', plina de 'dificultati conjugate', valorile pedagogice solicita intotdeauna 'o marire a mijloacelor umane si materiale', care trebuie, insa, subordonate permanent finalitatilor si principiilor asumate la nivel de politica educationala si scolara/universitara.

in aceasta acceptie, valorile pedagogice sustin responsabilitatea politica a finalitatilor educatiei care orienteaza, de exemplu, capacitatea scolii de a prelungi, a reduce sau a eradica inegalitatea sociala intr-un 'spatiu de justitie' sau de injustitie (pedagogica si sociala). Ele determina astfel calitatea obiectivelor scolare/universitare care incurajeaza reusita generalizata sau preferentiala, calificarea complexa sau ingusta, integrarea civica realizabila in termeni de deschidere sau de reproducere sociala (vezi Dictionnaire encyclopedique de l'education et de laformation, 1994).

Valorile pedagogice sustin, pe de alta parte, principiile care orienteaza proiectarea si realizarea sistemelor si a proceselor de invatamant, care pot fi concepute, de exemplu, in diferite variante, strategice si tactice, de centralizare sau descentralizare, de dirijism sau liberalism, de birocratizare sau informatizare, de conducere administrativa sau manageriala etc.

Valorile pedagogice, deschise in plan operational vizeaza elementele, macro-structurale si microstructurale, constante, care asigura functionalitatea sociala a sistemului si a procesului de invatamant.

Valorile pedagogice, excedentare in cazul educatiei si al invatamantului, 'sunt  esentiale in ceea ce ce priveste optiunile si deciziile' legate de evolutia activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Saltul de la cunostinta stiintifica initiala, 'element esential al oricarei dezvoltari intelectuale a elevilor/studentilor etc'. la cunostinta pedagogica, presupune medierea valorilor educative, formative, care reflecta: a) preferintele subiective dar si adevarurile obiective 'de bine. adevar, frumos' intelese ca 'realitati cosmice care participa la natura lucrurilor', b) normele, 'absolute si eterne' in-fluentabile insa, in diferite situatii istorice, 'de noile religii, descoperiri stiintifice, progrese tehnologice sau evolutii ale invatamantului'; c) ierarhiile finalitatilor, realizate prin 'clasificari riguroase', efectuate special peniru a determina orientarile 'capitale, in fapt, pentru om, in raport cu altele pe care el - sau altii - pretind sa le puna in prim plan', in mod artificial (vezi Kneller, George. F., 1974. pag. 40-41; 57-62).

Valorile pedagogice devin astfel operationale, dincolo de indivizibilitatea epistemica si etica, a idealului si a scopurilor educationale. Ele determina. in practica sociala si didactica, a sistemului si a procesului de invatamant, coerenta si consecventa actiunilor pedagogice implicate, direct si indirect, in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, la nivel: subiectiv: ca dimensiune individuala, variabila, a sensibilitatii si a aspiratiei fiintei umane; obiectiv: ca dimensiune generala, stabila, a rationalitatii sociale a personalitatii umane (vezi Dictionnaire de la philosophie. 1995. pag.289).

Valorile pedagogice, aflate la baza finalitatilor educatiei, asigura o tripla perspectiva de analiza a actiunilor declansate la nivel de sistem si de proces: a) o perspectiva subiectiva (necesara pentru dinamizarea afectiva, si motivationala a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane); b) o perspectiva obiectiva (necesara pentru eficientizarea pragmatica si realista a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane); c) o perspectiva transcedentala, (necesara pentru depasirea situatiei actuale existente la un anumit moment dat, in activitatea aeformare-dez'oltare a personalitatii umane).

Fundamentarea finalitatilor educatiei angajeaza actiunea unor valori culturale deschise in raport cu informatiile stabile provenite din stiinta, tehnologie, arta. morala, religie, politica etc. Ele devin dinamice in plan pedagogic. in raport cu cerintele formative ale fiecarei etape si varste a educatiei. Activitatea de educatie evolueaza astfel in functie de un dublu reper de ordin axiologic: a) un reper politic (de politica a educatiei) necesar pentru elaborarea idealului si a scopurilor pedagogice valabile la nivelul sistemului de invatamant; b) un reper didactic necesar pentru elaborarea obiectivelor generale si specifice la nivelul procesului de invatamant.

Valorile pedagogice reflecta o realitate potentiala, virtuala, ideala. Actiunea lor. politica si didactica, 'inseamna a delibera asupra traiectului de parcurs'. Aceasta presupune 'a introduce in realitatea educationala o serie de variabile noi care (auto)re-

gleaza actiunea inspre finalitatile propuse' sub forma de ideal - scopuri - obiective pedagogice (vezi Cucos, Constantin, 1996, pag. 73, 74). - Vezi Finalitatile educatiei, Strategiile pedagogice.