Biomecanica: principiul al doilea al mecanicii si rolul lui in medicina

Biomecanica: principiul al doilea al mecanicii si rolul lui in medicina

Miscarea este o proprietate intalnita la toate formele de organizare ale materiei vii, de la structuri subcelulare pana la ecosisteme. Modelele utilizate in studiul miscarii sunt :

punctul material

corpul rigid solid, alcatuit din puncte materiale ce au pozitii fixe in spatiu

corpul deformabil, alcatuit din puncte materiale ce au pozitii variabile.

Miscarile biologice pot fi reprezentate prin locomotie, transport ( circulatia sangelui, ventilatia pulmonara, transportul alimentelor, schimburi la nivelul membranelor celulare, etc.) sau prin alte forme cum ar fi eliminarea secretiilor glandulare, a produsilor de dezasimilatie, transmiterea semnalelor, etc.

Miscarea corpurilor se caracterizeaza prin pozitia fata de un referential data de vectorul de pozitie r = r (t), prin viteza , acceleratie, moment cinetic, etc. De asemenea, actiunea fortelor asupra corpurilor este in concordanta cu principiile mecanicii clasice. Expresia principiului fundamental al mecanicii ne permite sa intelegem ce se intampla in cazul accidentelor, cand, de obicei, corpurile se opresc brusc. Variatia impulsului in unitatea de timp ( viteza de variatie a impulsului ) devine extrem de mare si ca urmare se dezvolta forte ce pot produce fracturi, zdrobiri si socuri mecanice, nu neaparat prin lovire.

Daca asupra corpurilor actioneaza forte exterioare, efectul lor se manifesta prin modificarea modulului si a directiei vitezei, sau, daca ele nu se pot misca liber, atunci sunt constranse sa se deformeze prin intindere, comprimare, forfecare, incovoiere si torsiune. Deformarea poate fi : elastica, plastica, sau elasto-plastica.