Legea lui Bernoulli in circulatia sanguina

Legea lui Bernoulli in circulatia sanguina

Curgerea unui fluid se considera stationara atunci cand viteza in oricare punct al lichidului este constanta in timp

Legea lui Bernoulli arata ca in orice sectiune a unui tub inclinat, cu sectiunea variabila prin care curge un fluid, suma dintre presiunea hidrostatica (p), presiunea hidrodinamica (    ) si presiunea de nivel (rgh) este constanta:

Fluidul in miscare exercita asupra peretilor tubului o presiune suplimentara in raport cu presiunea statica, presiunea hidrodinamica, determinand o scadere corespunzatoare a presiunii efective.

Daca viteza lichidului este mai mare (tub cu sectiune mai mica) presiunea hidrodinamica este mare si ca urmare presiunea hidrostatica e mai mica rezultand fenomenul Venturi.

In cazul circulatiei sanguine, in timp, parametrii hemodinamici sufera modificari, cele mai intalnite fiind determinate de ingustarea si rigidizarea peretilor vasculari. Datorita rigidizarii peretelui arterial, fenomen ce se produce in arteroscleroza, creste presiunea maxima in sistola si presiunea minima in diastola. Prin micsorarea lumenului vasului de sange, creste viteza sangelui si deci creste presiunea hidrodinamica si astfel cresc riscurile rupturilor vasculare cat si riscurile formarii unor cheaguri aderente la pereti sau a unor cheaguri circulante.

In cazul dilatarii patologice a unei artere (anevrism) se obtin presiuni hidrostatice mari care duc la ruperea peretelui arterial in zona respectiva.

Peste efectele ce rezulta din aplicarea legilor mecanicii fluidelor se suprapun fenomenele de vasoconstrictie si vasodilatatie care complica mult aspectele privind circulatia sangelui.