 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Podisul Somesan scurta prezentare
Drumetie si catarare in imprejurimile Dejului
In apropierea imediata a orasului Dej se gasesc cateva zone interesante pentru practicarea drumetiilor , a catararii pentru antrenament ( bouldering ) si a zborului cu parapanta.
Parapanta: Urisor ; Dealul Cabdig
Catarare : Turnurile de pe
Drumetie: Cabdig ; Grota Zinelor ; Ripa Dracului
Dealul Cabdig se afla in partea de sud-vest a orasului si are o orientare pe aceasta directie , paralela cu paraul Codor , spre satul cu acelasi nume. Este accesibil de-a lungul drumului ce duce spre Codor iar spre stanga se ajunge pe creasta dealului. Se mai poate ajunge si dinspre drumul ce duce la Ocna Dejului , inspre dreapta , pe langa lacul cu apa sarata numit Toroc.
Din extremitatea sa vestica , dealul ne ofera un minunat punct de belvedere asupra orasului Dej si pana departe de-a lungul vaii Somesului Mare. In unele scrieri dealul este numit si muntele Cabdig. Aici sau gasit urme de exploatare a sarii din timpul ocupatiei romane. La Muzeul de Istorie a municipiului Dej exista cateva monede din acele timpuri , gasite aici. Lacul Toroc , cu o salinitate destul de mare , atrage vara , zi de zi , numerosi doritori de o baie buna. La poalele dealului , in dreptul lacului mai sus amintit , se gasesc cateva balti , cu o salinitate mult mai mare decat a lacului, loc ideal pentru cei ce sufera de afectiuni reumatice. Creasta dealului are cateva locuri unde se pot incerca zboruri cu parapanta. Desi vantul nu este de multe ori prielnic iar tufele de scaieti te inspaimanta la gandul ca parapanta s-ar putea agata in ele, merita sa incercati , datorita frumusetii si accesibilitatii locului.
Daca
trecem spre nord paraul Codor si cartierul sinistratilor de la
inundatia din 1970 , ajungem in zona denumita
Inaintand
de-a lungul cararii de deasupra prapastiei
, trecem printr-o padure de pini iar apoi spre stanga pe langa
marginea padurii ce ne desparte printr-un versant abrupt de Somes. Dupa cca. 200 m intram in
padure si coboram spre dreapta.
De
aici putem cobori pana jos in vale , la drumul ce
trece prin Viile Dejului spre Bobilna sau Cetan.
Daca trecem Somesul spre nord ajungem in localitatea Urisor. Pe versantul drept al vaii Somesului , in zona centrala a satului intalnim o panta lina, curata , excelenta pentru zborul cu parapanta. 300 de metrii vest de aceasta , pe aceeasi curba de nivel se afla o faleza din gresie inalta de 6-7 m si lunga de 12 m , o fata cazuta pe care exista cateva pasaje de bouldering: ( de la dreapta spre stanga ): Zapada 7-, Traverseul 9- ,Ascetul 8, Zbor Lin 7 , Urisor 8 ,Usorul 8-,B1 6-,B2 6, Sfinxul 11+(8+) , Dubasul 7,Mulaj ?.
CETATEA CICEULUI
Construita probabil in secolul al XIII-lea, cetatea a fost daruita in anul 1484 de Matei Corvin lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei. Situata la inaltime , intr-o zona singuratica, cetatea era un loc sigur de paza, devenind prin fortificatiile facute de Stefan cel Mare, una dintre cele mai puternice din Transilvania. In anul in care marele sultan Soliman s-a repezit cu oastea numeroasa asupra Moldovei(1538) la Ciceu si-a gasit adapost Doamna Elena, sotia lui Petru Rares, impreuna cu fiii ei.
"Aici a plans cu lacrimi amare, cu gandul la sotul care se lupta cu moartea Apoi cand Rares(parasit si tradat de boieri) a gasit cararea de fuga, el alerga la ai sai si in lungi zile de asteptare dureroasa a privit voievodul pribeag de pe inaltimea stancii sale la marile paduri de stejari batrani care ascundeau satele, la liniile intreite, impatrite ale dealurilor in zare si la departatele culmi carpatine, dincolo de care stau Domnia, Mostenirea, Tara".(N. Iorga)
Asediata de Martinuzzi, din ordinul lui Ioan Zapolya, cetatea a fost nevoita sa se predea dupa patru luni din lipsa de provizii si munitie. In 1544 este daramata, tacerea si pustiul asternandu-se peste ruinele sale. A ramas in continuare in stapanirea Moldovei doar domeniul cetatii, apoi si acesta este pierdut in timpul lui Alexandru Lapusneanu.
Accesul la Cetatea Ciceului se poate face plecand din Dej pe DN-17 pana in localitatea Ciceu-Mihaiesti(9 km). Localitatea are si statie CFR.
Urmam DN-17 pana in centrul localitatii, de unde ne indreptam spre nord de-a lungul drumului ce duce in localitatea Ciceu Corabia, prin satul Lelesti, ghidati fiind si de marcajul "banda galbena" realizat de Clubul "Gentiana" din orasul Bistrita. Dupa 4 km, strabatand o vale linistita, ajungem in satul Lelesti, pe care-l strabatem pana dincolo de magazinul satesc, unde intalnim o ramificatie a drumului spre dreapta. Mergand pe aceasta, iesim din sat, iar de aici avem doua posibilitati de a ajunge la Cetatea Ciceului. Prima urmeaza marcajul cu banda galbena, spre dreapta. Urcam panta putin abrupta ce ne apare in fata, trecem pe langa un izvor si dupa aproximativ 2 km intram in dreapta intr-o padure, prin care trecem, urmand marcajul. In continuare tinem marginea padurii spre nord vest, iar dupa 1 km ajungem la baza Cetatii Ciceului. De pe aceasta portiune a drumului, cetatea ne apare misterioasa, cu stancile ei colorate straniu. Daramaturi de piatra cenusie si bolovani mari, un zid de aproape 8 m inaltime, reconstruit in 1927 si fundatiile a doi pereti - atat a mai ramas azi din falnica cetate de odinioara.
Pe cealalta varianta mergem pana in localitatea Ciceu Corabia(4 km din Lelesti), de unde ne indreptam spre nord-est, prin padurea de sub dealul Magura, pana pe platoul Cetatii. Ajunsi pe prima varianta(banda galbena) la baza stancii pe care se inalta ruinele cetatii, inainte de a trece din nou prin padure, urcam spre dreapta(nord), trecem pe langa colturi de stanca ascunse in padure si ajungem dupa cca. 100 m, la baza turnului cetatii. Inainte de aceasta lasam in stanga un minunat arc de stanca, un pod natural de 4-5 m si alte nenumarate stanci cu forme interesante, presarate prin padurea ce inconjoara cetatea. Nu departe in stanga turnului, urcand cateva praguri de piatra, putem vizita o grota inalta, excelent loc pentru bivuac. De aici din grota, privind spre Lelesti, constatam ca am castigat ceva inaltime. Din Ciceu Mihaiesti am urcat aproximativ 400 m diferenta de nivel Intorcandu-ne inapoi inspre turn, trecem pe langa acesta si dupa 20 m dam de o scara, cu ajutorul careia putem urca mai usor pe varful stancii. Din varful scarii trecem cu atentie o brana spre stanga, ajungand in sfarsit pe Cetatea Ciceului. Privelistea pe care o avem de aici este fantastica. Sub noi( in partea de sud ) se gaseste un mare grohotis, amestecat cu bucati mari din fostele ziduri ale cetatii, grohotis ce ne da o senzatie de mare inaltime. In partea dreapta, spre vest, putem admira Dealul Magura (753 m), cu stancile sale albe si cenusii, ce rasar indraznet din padurea de la poale, iar ceva mai incolo, satul Corabia, prin care trecem daca venim pe a doua varianta. Spre sud-vest vedem orasul Dej, iar ceva mai spre vest, dealul Bobilna. Inspre nord-est se vad muntii Tiblesului si Rodnei iar spre nord Culmea Brezei, cu varful Breaza(974 m).Ai de aici o senzatie minunata, admirand imprejurimile, parca din avion. Este pacat sa te afli in zona si sa nu urci pe Cetatea Ciceului, sa nu te aventurezi in salbaticia oferita de una dintre cele mai frumoase zone din Podisul Somesan. Coboram de pe cetate pe aceeasi scara, veche dar rezistenta. Ne indreptam in partea opusa celei din care am venit. Urmand cararea spre nord - vest, putem urca pe dealul Magura. Spre stanga putem cobori pe platoul de sub cetate, loc bun pentru campare. Daca mergem inainte, spre dealul Magura, trecem o mica sa, lasand in stanga cativa pereti surplombati, iar in dreapta o panta abrupta si impadurita. Urcam apoi usor pe coama dealului, printr-o padure de stejari, de-a lungul unei poteci. In stanga ne apar stanci strabatute de vai abrupte, punctate din loc in loc de vegetatie. Pe varful dealului am atins 750 m, inaltime ce ne ofera o priveliste frumoasa spre sud.
De aici incepem sa coboram spre vest. Ajunsi la baza stancilor putem sa ne reintoarcem la cetate, pe la baza acestora, lucru nu prea usor datorita vegetatiei, insa frumusetea traseului merita acest "sacrificiu". Putem insa cobori si mai jos pana ce ajungem la drumul ce vine dinspre Corabia(varianta a doua). Daca urmam traseul pe la baza stancilor, vom ajunge dupa cca. 100 m la cele trei intrari ale pesterii de la Cetatea Ciceului(vezi speologie). Aici putem admira un minunat pod natural. Mai departe, ocolim vegetatia bogata, trecem pe langa stanci interesant sculptate de apa si pe langa cateva grote si ajungem in final pe platoul cetatii. Daca coboram de pe cetate si nu urmam traseul de creasta, dupa ce coboram pe platou putem urma marcajul cruce galbena, pe drumul spre Corabia, prin padure, apoi in dreapta se poate urca la pestera sau tot inainte se ajunge intr-o poiana, aproape de izvorul Petru Rares, unde se tine anual Sarbatoarea Cetatii Ciceului, in ultima duminica a lunii septembrie.
PESTERA DE LA CETATEA CICEULUI
Intrarea principala este situata la aproximativ 435 m altitudine fata de statia CFR Ciceu - Mihaesti. Dupa spatiile largi din zona celor trei intrari , galeriile nu vor depasi decat izolat 1 m latime. Supraetajarea acestora se datoreaza unei fisuri importante preexistente , pe care procesele de prabusire au fixat forma actuala a pesterii. Inaintam la inceput de-a lungul unei diaclaze , in peretii careia stau intepeniti deasupra noastra , bolovani mari. Dupa 10 m ajungem la gura unui put care poate fi coborat cu ajutorul unei corzi. Mai departe intalnim un al doilea put pe care se poate cobori mai usor. Mai jos este nevoie de coarda , care poate fi legata de cateva pitoane . Coborarea se poate face si in ramonaj. In final se atinge o denivelare negativa de 37 m . Lungimea totala a pesterii este de 272 m. Se presupune ca pestera a fost cunoscuta de multe sute de ani.
RAPA CU PAPUSI DE LA DOMNESTI
Plecand din orasul Dej pe DN- 17, dupa 54 km se desprinde spre dreapta drumul judetean 154 (asfaltat), care dupa ce traverseaza calea ferata Saratel - Bistrita, raul Bistrita si localitatea Sarata, se indreapta spre comuna Domnesti . Cu 2oo m inainte de a intra in Domnesti, pe stanga apare aflorimentul de nisipuri compacte cu concretiuni grezoase, lung de 75 m si inalt de cca. 20 m , precum si suprafata invecinata alcatuita tot din nisipuri cu concretiuni , in total 5 ha , care constituie o interesanta rezervatie naturala.
In "Rapa cu Papusi" intalnim o succesiune de straturi alcatuita din nisipuri compacte , cenusii - galbui , cu intercalatii subtiri de argile marnoase , marne si gresii. Concretiunile grezoase pigmenteaza nisipul , iar forma si marimea lor atrag de departe privirile drumetului , satisfac simtamantul lui de frumusete. Formele Femeia de piatra" , "Papusile" , "Geneza" etc. , adevarate opere de arta create de natura de-a lungul timpurilor geologice , nu numai ca incanta ochiul prin perfectiunea formelor dar au si o mare importanta stiintifica in descifrarea conditiilor in care s-au depus si evoluat sedimentele respective etc.
Deschideri naturale cu concretiuni grezoase sunt numeroase in nord-estul Transilvaniei , dar mai amintim inca doua ca fiind reprezentative: "Rapa Mare" de la Rusu Birgaului (12,5 km amonte de Bistrita ) si "Rapa Buhii" de la Ardan (20 km sud-vest de Bistrita ), pe care iubitorul de natura ajuns pe aceste meleaguri merita sa le cunoasca.
Creatii ale naturii , concretiunile grezoase probabil au fost folosite de oameni din cele mai vechi timpuri , fie ca piese ornamentale , fie ca obiecte in ritualurile de cult. Dupa ce le-a descoperit si colectionat omul nu le-a modificat forma . Exemplarele identificate in zona , nu prezinta urme ale vreunei "fasonari" in scopul "perfectionarii" formelor. Datorita faptului ca unele au fost duse la distante mari de locul de origine si cercetate acolo , izolat, s-a ajuns la pareri eronate privind geneza lor, fiind considerate vechi sculpturi create de oameni, cu mii de ani in urma, vestigii ale unor culturi stravechi, parere, desigur , discutabila.
VAD
Din Dej se pleaca pe valea Somesului in aval pe DN 1C pana dincolo de localitatea Catcau, dupa care trecem Somesul ajungand in localitatea Vad. Se mai poate ajunge aici si plecand din Dej prin Viile Dejului si Cetan, pe drumul de pe partea stanga a Somesului (15 km).
Pentru istoria Transilvaniei o insemnatate remarcabila a avut, alaturi de Feleac si centrul religios si de cultura episcopia si manastirea Vadului, asezata pe domeniul Cetatii Ciceului sub obladuirea protectoare a voievozilor moldoveni. Ajuns in stapanirea lui Stefan cel Mare, domeniul Ciceului a reprezentat un adapost pentru religia ortodoxa atat de prigonita de biserica oficiala a Transilvaniei. Insasi domnul Moldovei a inaltat ctitorii pe noul sau domeniu. La Ciceu si Mihaiesti bisericile zidite de marele voievod nu mai exista, dar ctitoria sa de la Vad pastreaza intacte elementele stilului moldovenesc, imprimata de constructorii monumentului.
Din centrul loc. Vad ne indreptam spre loc. Bogata de Jos, lasind drumul ce duce spre Jibou. Dupa cca200m intilnim pe partea dreapta biserica, usor de recunoscut si datorita statuii lui Stefan cel Mare aflata in curtea ei.
Traditia si elementele stilistice confirma faptul ca biserica manastirii Vadului a fost zidita in timpul lui Stefan cel Mare, iar la sfarsitul domniei acestuia localitatea devine sediul unei episcopii cu ierarhi sfintiti la Mitropolia Sucevei, deci dependenti de biserica Moldovei.
Ctitoria lui Stefan cel Mare de la Vad, asezata la intrarea pe valea Bogatei, este de plan triconic, tip caracteristic manastirilor de la rasaritul Carpatilor, compunandu-se dintr-o absida a altarului si doua abside laterale pe laturile de nord ale naosului , un pronaos si un pridvor. Toate incaperile monumentului au fost boltite pe sistemul de nervuri gotice, dar in prezent asemenea bolti nu se pastreaza decat in absida altarului. Exteriorul monumentului este simplu, tencuit, fara decor. Un soclu de piatra profilata, bine conservat, inconjoara biserica. Ferestrele sunt in arc frant sau dreptunghiulare.
Dupa ce am vizitat ctitoria lui Stefan cel Mare putem face o scurta drumetie pe valea Bogatei, in amonte de-a lungul paraului Vadul. Zona este deosebit de frumoasa, versantii vaii devenind pe alocuri abrupti si impaduriti, asemanatori cu cei ai unei vai de munte.
DEALUL BOBILNA
Accesul se poate face din Dej , spre vest , in amonte de-a lungul paraului Olpret ,prin localitatile Somcutul Mic si Maia. De aici se pot alege doua variante . Una ne duce spre stanga prin localitatile : Cremenea , Suaras si Babdiu ,acesta din urma fiind ultimul sat inainte de obiectivul nostru. Dupa iesirea din sat urmam valea in amonte , trecem pe langa un iaz si tinand firul vaii spre sud - vest ajungem la poalele dealului , apoi urcand prin padure ajungem pe platou(1 ora din Babdiu ). Cealalta varianta urmeaza drumul din Maia spre comuna Bobilna. Din centrul comunei ne indreptam spre sud pe langa monumentul ridicat in memoria celor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial . Dupa ce trecem de ultimele case din Bobilna , tinand versantul stang al vaii (denumita de sateni Valea Rea ) pe drumul de care , ne apare Dealul Bobilna , taiat spre nord de stanci golase si albe . Urcand usor trecem pe langa o fantana ,apoi treptat atingem o serie de terase care ne apropie tot mai mult de obiectiv. Urmand curba de nivel , trecem prin padure si dupa aproximativ 1 1/2 ore (din Bobilna )ajungem pe platou. Pentru cei ce dispun de mijloace auto accesul se poate face prin localitatea Osorhel (21 km vest de Dej) spre stanga pana in localitatea Igritia ,iar mai departe dupa 1 km se ajunge pe Dealul Bobilna.
Ne aflam la 693 m , una din inaltimile mari din Podisul Somesan , aceasta fiind un minunat punct de belvedere. Vaile line specifice zonei ne apar vazute de sus , "lenese" , impadurite sau cu pasuni , de-a lungul carora s-au construit case , se lucreaza pamantul ,se traieste! Aproape de marginea dealului spre Bobilna se afla monumentul ridicat in amintirea Rascoalei din De aici putem urma un traseu ce coboara spre statia militara . La un moment dat ajungem pe o platforma de unde se deschide un abrupt spre vaile ce coboara spre Olpret , loc excelent pentru zborul cu parapanta .Inspre satul Igritia zborul cu parapanta capata alte dimensiuni, nu datorita diferentei de nivel care este mai mica decat in versantul nordic, ci pentru ca acest versant este orientat spre sud si are o lungime de cca300 m, ceea ce favorizeaza zborul in curenti ascendenti de panta si in termice. Primele zboruri efectuate aici au avut loc in vara 1996. Mai departe , tinand coama dealului ajungem la baza stancilor ( gresii si conglomerate ) pe sub care mergem in continuare . Gasim aici pereti nu prea inalti sub forma de faleza si turnuri pe care se poate catara ( nu exista trasee batute). In continuare drumul este anevoios datorita vegetatiei . La capatul celalalt al dealului intalnim Casa de Piatra , o mica pestera unde putem poposi cateva minute , odihnindu-ne. Putem in continuare sa urcam din nou pe platou sau sa coboram spre Bobilna ori Babdiu.
Si aici , ca si la Cetatea Ciceului se pot tine lectii de istorie in aer liber , chiar pe locul unde au avut loc evenimentele , apropiindu-ne astfel de spiritul acelor vremuri .
Se poate alege un traseu de genul : Dej - Igritia - Dl. Bobilna - Bobilna - Dej , sau invers , din Dej existand curse auto zilnic inspre aceasta zona . Daca ne aflam in Bobilna , putem vizita si faleza din apropierea localitatii Pruni . Din centrul comunei ne indreptam spre Pruni , iar dupa cca. 1 km ajungem in dreptul falezei situata in partea dreapta a drumului . Aceasta are o lungime de 60 m si o inaltime de 15 - 20 m si este alcatuita din conglomerate , prezentand interes pentru catarare ( nu exista trasee ) . Pe mijlocul acesteia intalnim o grota accesibila doar celor ce poseda o coarda , cu care se poate face rapel .
Traseul poate continua inspre Pruni , iar apoi trecand dealul spre nord - est , catre Calna si apoi prin Bogata de Sus ajungem in localitatea Vad situata pe malul stang al Somesului , unde intalnim un alt obiectiv istoric si turistic descris in acest ghid.
CHEILE BABEI
Cheile Babei sunt accesibile de pe valea Somesului, din localitatea Gilgau(situata pe DN-1C, la 22 km nord-vest de Dej; are si statie CFR), de unde inaintand spre nord, in amonte de-a lungul paraului Poiana, prin localitatea Poiana Blenchii(27 km din Dej), se patrunde in chei.
Cheile sunt taiate de paraul Poiana, afluent de dreapta al raului Somes. Acestea au cca. 3 km si sunt sapate in calcare paleogene si se prezinta cu pereti inalti de 80-100 m, in mare parte friabili. Calcarele au conditionat formarea unui microrelief carstic(doline, lapiezuri), precum si cateva sectoare de chei. La intrarea in chei(aval), apele vaii Poiana se arunca agitate peste o cascada mica, dupa care dispar sub calcarul din albia paraului. Nu departe de aceasta, pe partea dreapta a vaii se afla o mica cladire si un loc excelent pentru campare. Candva existau aici si patru casute, insa din pacate au fost distruse de pseudo-turisti. Exista in Cheile Babei cateva pesteri dintre care cele mai cunoscute sunt: Gura Zmeului, Avenul Mare si pestera lui Petre Mihis. Gura Zmeului este situata la intrarea din aval a cheilor, deasupra unui izvor carstic situat la nivelul vaii, langa pod, suspendata la vreo 8 m deasupra soselei si are o lungime de cca. 30 m.
Traseul
turistic poate urma valea de-a lungul ei, admirand astfel peretii ce se inalta deasupra. La capatul din amonte,
dupa ce trecem de numeroasele cuptoare de var de
pe partea stanga, ajungem in localitatea Baba, de unde se poate merge spre
Razoare si apoi in defileul Lapusului.
In
Cheile Babei se gasesc mai mult de 250 specii de fosile(
dintre lamelibranhiate: Ostrea transilvanica,
Mai nou se construieste aici un hotel-restaurant care sa speram va nu va duce la distrugerea cheilor asa cum a dus constructia lui si exploatarea pietrei de var.
Avenul Mare din Cheile Babei
La intrarea in chei dinspre aval, urcam pe versantul drept al vaii Poiana, pe langa pestera Gaura Zmeului, usor spre dreapta, iar dupa cca. 200 m ajungem la intrarea in aven in prezent colmatata), situata intr-o dolina.
Dupa ce trecem o stramtoare oblica, ajungem pe o muchie care desparte doua puturi. Cel din stanga este larg, coborarea pe el necesitand coarda. Se poate cobori in ramonaj pe putul din dreapta, acesta fiind mai ingust. Dupa cca. 20 m cele doua puturi se intersecteaza.
DEFILEUL LAPUSULUI
Izvorand din zona Muntilor Lapusului , de sub vf. Varatec m) dupa ce strabate depresiunea cu acelasi nume , raul Lapus se varsa pe dreapta Somesului in marginea de nord-vest a Depresiunii Baia- Mare . Dupa ce in cursul superior urmeaza o directie generala nord - sud pana in perimetrul Depr. Lapusului , de unde raul se orienteaza est-vest ,trecand prin Tg. Lapus, dincolo de localitatea Razoare(6 km de Tg-Lapus) ,la contactul cu Masivul Preluca apoi cu Podisul calcaros al Boiului de sud si depresiunea deluroasa a Chioarului de vest ,formeaza un defileu spectaculos, lung de 28 km.
Defileul este adanc sapat in sisturile cristaline si calcarele dolomitice metamorfozate ale Masivului Preluca ,avand cursul raului puternic meandrat. El incepe in zona localitatii Razoare si se termina in zona localitatii Remecioara situata la sud de Remetea Chioarului, prezentandu-se cu o succesiune de zone stancoase , pe alocuri cu pereti abrupti, cu aspect de chei, cu zone in care versantii impaduriti coboara pana la nivelul apei , cu mici poieni , cu afluenti ce-si pravalesc apele in cascade spectaculoase. Albia raului este adancita cu cca.200 m fata de nivelul mediu din imediata apropiere, nivel care atinge 800 m in partea nordica, coborand pana la 400-500 m in sud. Recordul de inaltime il detine vf. Florii (811m). Potecile existente in defileu sunt doar transversale, ele legand satele din Masivul Preluca cu cele din Podisul Boiu-Mare , Vima Mica, ceea ce face ca acesta sa fie greu accesibil.
Accesul in zona se poate face din Dej prin Gilgau (DN 1C ) sau Chiuesti ,in Tg. Lapus , apoi Razoare sau din Baia Mare catre sud-est , la intrarea din amonte ori spre sud la intrarea din aval (Sacalaseni, Remetea Chioarului ). Presupunem ca am patruns in Defileul Lapusului din amonte dupa localitatea Razoare .
Vom inainta o bucata buna de drum pe partea dreapta a Lapusului. Ne strecuram pe sub tancul calcaros din malul drept (sau il evitam pe malul opus ) urmand la nivelul apei valea , aici cu un curs destul de lin .Dupa 15 min. ajungem la confluenta cu valea Girligatii (afluent drept) , in continuare pana la confluenta cu valea Arinului (30 min.) - vom continua cu grija potecuta din versantul drept , ce incepe din valea Arinului la 20 m amonte de confluenta cu Lapusul . Poteca - firava - urca in versant , traverseaza o mica creasta coborand apoi lent spre malul apei . In continuare poteca e din ce in ce mai bine conturata , trecem de un izvor si dupa o ora de mars ajungem in fanetele de sub satul Groape. Lasam in stanga un podet improvizat dintr-un copac ,apoi in dreapta , la 200 m , Pestera Fruntea Ochiului , ajungand apoi la confluenta cu doi afluenti , despartiti de o culme stancoasa . In continuare poteca urca in versant printr-o zona cu sol rosietic , coborand din nou la vale , in dreptul unei lunci inierbate pe care o strabatem in lung . Urcam din nou in versant , revenind la rau dincolo de un mic afluent rapos si dupa 1 1/2 ore de mers ajungem la capatul aval al unei insule acoperita de o adevarata , jungla unde poteca se termina. Avansam in continuare in malul drept al vaii - acces dificil in special din cauza vegetatiei , si dupa 10 min . ajungem la capatul din amonte al insulei . Urmam cu greu in continuare malul drept al Lapusului inca 8 min. pana in dreptul confluentei cu valea Branistea Mare (afluent drept ) unde un prag stancos involburat ne permite traversarea in malul stang al Lapusului. Urmeaza in continuare portiunea cea mai dificila a etapei - cea dintre valea Branistea Mare si valea Curechi. Malul stancos ne obliga la catarare libera la nivelul apei, folosind uneori chiar prizele subacvatice. Malul opus pare mai primitor , dar apa adanca impiedica traversarea pe tot tronsonul. Pe ultima portiune , urcand ceva mai sus in malul stancos , gasim multe prize , unele artificiale care ne faciliteaza depasirea acestui punct dificil . Dupa 20 min. de la confluenta cu valea Branistea Mare ajungem la confluenta cu valea Curechi ( afluent drept ) - prilej de a admira sus , in ,versant , cascada " La Pisatoare " - cadere spectaculoasa ale carei ape se pulverizeaza inainte de a ajunge jos . Putin inainte de confluenta cu valea Curechi , traversam raul in malul drept. Dupa 5 min. de mers ajungem la un cot pronuntat al raului , marcat de urme ale viiturilor care se depasesc destul de greu . Escaladam in continuare zonele cu ingramadiri de lemne si resturi casnice , apoi un mic pinten stancos ce nu poate fi evitat la firul apei. In dreptul confluentei cu valea Jugastrului (afluent stang ) - marcata de un perete stancos pe creasta din aval de confluenta - in versantul drept apare o poteca , la inceput firava , cu intreruperi. Intram apoi intr-o poiana alungita , poteca se transforma in drum de care si dupa 3 - 3 1/2 ore de mers ajungem in dreptul confluentei cu valea Vimei , dupa un traseu in care portiunea de catarare dintre valea Curechi si valea Branistea Mare constituie un obstacol care triaza serios pe amatorii parcurgerii integrale a defileului.
Sectorul care urmeaza , respectiv confluenta valea Vimei - puntea de la Salnita , reprezinta cel mai spectaculos tronson al defileului in care atributul de "chei" este foarte justificat . De la casa izolata din dreptul confluentei cu valea Vimei , traversam in 15 min. poiana larga ce reprezinta un sector al celei mai largi zone depresionare intalnite in defileu. Apoi poteca se strecoara prin padure la mica inaltime fata de vale , incepand ocolul Custurii Pietrii - culme stancoasa dezgolita din malul stang . Dupa 30 min. de mers ajungem la confluenta cu valea Morilor - afluent drept al Lapusului cu frumoase cascade sculptate in calcarele dolomitice metamorfozate. De aici pana la puntea de la Salnita ii vom invidia pe cei ce dispun de ambarcatiuni pneumatice , fiind nevoiti sa parcurgem cel mai dificil sector al defileului. Accesul direct pe rau fiind ingreunat de obligatoriile traversari in zone cu apa adanca , vom urma in continuare mica terasa din malul drept , urcand apoi in versant , in zona in care peretele stancos se termina aproape vertical in apa Lapusului . Urcam pe coasta cu pasune , foarte abrupta si punctata de albul stancilor de calcar . La liziera padurii cautam cu atentie potecuta firava ce o ia pe nivel, traversand un jgeab rapos, dincolo de care ajungem intr-o poiana abrupta . Urmam baza peretelui stancos , urcand apoi un mic horn , dincolo de care poteca devenind din ce in ce mai bine conturata , strabate pe nivel o zona accidentata la 40 - 50 m mai sus de firul vaii. Apoi poteca coboara pe un picior la plaja nisipoasa din malul raului si in dreptul unui prag stancos cu ape involburate traversam in malul stang . Urmam in continuare malul stancos cu portiuni de catarare usoara si dincolo de un tanc stancos avansat in firul vaii ajungem la gura unei pesteri . In continuare strabatem malul stancos la nivelul apei , rastimp de 15 min. ,prinzand apoi o poteca ce urca usor in versant si ne scoate dupa 1 1/2 - 2 ore de mers la puntea de la Salnita . In sens invers , poteca e mai usor de urmarit , coborarea spre valea Lapusului fiind , insa , periculoasa pe timp umed . Intreaga sectiune poate fi " scurtcircuitata " , urmand de la confluenta cu valea Vimei , poteca de pe malul stang al Lapusului ce evita cotul raului de la Custura Pietrii , iesind din nou la rau in zona confluentei cu valea Salnitei. Varianta este recomandabila si pentru cei ce ajunsi pe poteca la confluenta cu valea Morilor , renunta la parcurgerea sectorului dificil ce urmeaza , intorcandu-se la confluenta cu valea Vimei.
In continuare urmeaza sectorul cuprins intre puntea de la Salnita si gura vaii Romanesti , sector practic fara poteca , care nu ne pune probleme prea mari. Urmam de la punte malul drept al vaii , de - a lungul unei poteci din ce in ce mai slab conturate. Dupa 15 min. poteca urca in versant cam 30 m diferenta de nivel , coborand din nou apoi la firul apei. Trecem ceva mai incolo de o " balta" ( portiunile cu ape mai adanci de pe Lapus sunt denumite de catre localnici "balti" sau "tauri" )cu o plaja de nisip in malul drept ,apoi trecand de un cot mai pronuntat al raului , cu prundis , reperam in malul stang un mic grohotis. (Aici in malul drept padurea e rarita de furtuna). Traversam in malul stang , in dreptul unui tanc ce impiedica accesul in malul drept si dupa inca 5 min. de mers (45 min. de la puntea Salnita) ajungem la confluenta cu valea Afinisului, marcata in aval de un perete stancos. Dincolo de acesta traversam in malul drept , avansand vreme de 25 min. pana in dreptul unui alt pinten ce ne obliga sa trecem in malul stang. Urmeaza o scurta portiune stancoasa ce ne obliga la scurte catarari, la nivelul apei , avansand de-a lungul unei plaje de bolovanis. In capatul ei (45 min. de la confluenta cu valea Afinisului) trecem din nou in malul drept si dupa inca 15 min. ajungem in dreptul confluentei cu valea Rea (1 1/3 - 2 ore). Putin in amonte de confluenta trecem in malul stang , revenind in cel drept la confluenta si trecand din nou in cel stang, in aval de confluenta .Avansam 5min. in malul stang , apoi trecem din nou in cel drept la o plaja de bolovanis. Evitam un pinten stancos prin apa , ajungand apoi la o plaja nisipoasa , la care coboara din dreapta o poteca. Dupa inca 10 min. de mers , evitam un pinten , sau "stean" dupa cum ii numesc localnicii , prin traversare in malul stang , revenind apoi in malul drept pe scurta portiune in care malul stang este stancos , revenind apoi in malul stang . Dupa inca 10 min. de mers in dreptul unui afluent stang traversam in malul drept .In continuare incepe sa se contureze in portiunile nestancoase o urma de poteca si dupa 15 min. de la afluentul stang ajungem in dreptul unui perete de marmura situat in malul opus . Dupa inca 5 min. ajungem la confluenta cu valea Asprei (afluent drept) unde traversam in malul stang. Avansam in lungul acestuia 10 min. trecand apoi in cel drept pentru a ajunge dupa inca 5 min. (4-4 1/2 ore ) la puntea cea leaga satele Romanesti si dealul Corbului, suspendata la o inaltime ce ofera o frumoasa priveliste asupra defileului. In afara de cele 14 traversari ale raului si de o scurta portiune de catarare usoara, etapa nu prezinta dificultati
Am prezentat cea mai interesanta portiune a Defileului Lapusului,care este de fapt si una dintre cele mai frumoase zone descrise in acest ghid. De la confluenta cu v. Rominesti se poate continua traseul de-a lungul Lapusului pana dincolo de Cetatea Chioarului.
Defileul Lapusului poate fi parcurs in intregime cu barca pneumatica in lunile mai-iunie, in 2-3 zile. O astfel de calatorie este fantastica si unica. Lider al unor astfel de traversari cu barca este fara indoiala Clubul Orizont din orasul Gherla, care organizeaza anual astfel de ture.
Nu
intarziati si nu ezitati sa mergeti in
aceste locuri, ele va ofera un peisaj salbatic in minunata
PESTERA DE PE POIANA ( MAGURICI )
Pentru a ajunge la intrarea in pestera pornim de la bifurcatia drumurilor nationale 1 H si 1C. Se urca in amonte un valcel sec , cca. 700 m pana la liziera unei padurici de stejari iar dupa ce se trece prin ea de-a lungul vaii ( cca. 300 m ) , dupa o mica poiana se coboara usor intr-o uvala. Dupa inca 300 m de urcus usor spre capatul uvalei se observa in dreapta o dolina marginita de copaci, in fundul careia se deschide portalul pesterii , inalt de 4 m si lat de 2,5 m. Se mai poate ajunge aici si din gara Rastoci , urcand spre nord - est cam 1 km dupa ce se trece de DN - 1C.
Dupa portal se inainteaza pe o diaclaza ingusta m ) , dar inalta ( 5 -6 m ) , se coboara o saritoare de cca. 5 m , care se poate ocoli printr-un taras prin dreapta. Se continua apoi inaintarea pe diaclaza pana intr-o salita cu diametrul de 3 m , denumita Sala Bifurcatiei. In partea dreapta se gaseste o galerie scurta cu formatiuni parietale , iar in stanga pornesc doua galerii. Prima galerie urca usor apoi coboara intr-o zona mult ingustata a diaclazei m).Planseul este acoperit cu guano , pentru ca se gaseau candva aici cateva sute de lilieci ( Rhinolophus ). Se trece " stramtoarea " , apoi se coboara o mica saritoare ( 3,5 m) , dupa care pestera se continua cu o galerie de mari dimensiuni (4 - 10 m latime si 2 -7 m inaltime ) , puternic colmatata cu argila , avansarea facandu-se uneori taras pe stratul de argila. Se coboara intr-o sala de 7 m diametru unde se gaseste un mare depozit de guano. Din Sala cu Guano se patrunde in Galeria cu Guano , cea mai mare galerie a pesterii , care se termina brusc in Sala Argilei , intr-un fund de sac. In aceasta zona temperatura este de 13 grade Celsius iar umiditatea relativa destul de scazuta. Pe tavanul Salii si Galeriei cu Guano se observa urmele unor imense colonii de lilieci care au parasit complet aceasta zona a pesterii. Din zona "stramtorii " se poate urca , cu multa atentie , in Sala Suspendata , unde se mai pastreaza cateva formatiuni ( stalactite , stalagmite , etc. ).
Revenind In Sala Bifurcatiei se poate avansa pe diaclaza din mijloc. Dupa un taras scurt , pe sub blocuri prabusite , trecand o stramtoare , se urca puternic pe un "tobogan" spre tavanul galeriei , ajungandu-se la denivelarea pozitiva de +4.5 m. Si de pe aceasta diaclaza se poate ajunge in Sala Suspendata. Pestera are o lungime de cca. 500 m si o denivelare de cca. 40 m 35, + 4,6 ).
PESTERA DIN CIUNGI
La pestera se poate ajunge din DN - 1C , inainte de satul Mesteacan , dincolo de "poarta maramuresana" , din bifurcatia vechiului drum spre Mesteacan. Se urmareste , urcand usor , vechiul drum , avand pe stanga o padurice de stejar si o veche troita , circa 100 m. La capatul padurii se coboara 150 m spre valea Caselor ( Valea Carierei ), apoi se coteste la stanga de-a lungul unui talveg sec inca 50 m. Ascunsa de vegetatie se gaseste intrarea in pestera , cu un portal de 1,5 pe 3 metri.
Dupa portal , se coboara cca. 3 metri pana la un curs subteran care vine din stanga ( vest ) si coboara spre est pe o galerie lata de 3 m , cu tavanul plan orizontal. Dupa o zona cu prabusiri , tavanul coboara brusc in fata primului sifon , deschis uneori. Un taras prin apa ne duce la al doilea sifon , inchis , inalt de 0,2 m. Sifonul 2 se scurtcircuiteaza printr-o bucla fosila extrem de ingusta care debuseaza in spatele sifonului , iar dupa 10 m explorarea este oprita definitiv in fata sifonului 3 , complet inchis, impenetrabil. Revenind in sala de la intrare , se parcurge cursul subteran in amonte , depasind o saritoare de 1,5 m , cauzata de o prabusire masiva de blocuri , pana la intrarea a doua , colmatata. Aici este locul prin care apa intra in subteran , deasupra acestei intrari aflandu-se o dolina cu ponor. Revenind in zona prabusirii se poate parcurge in amonte o alta galerie activa , cu depozite mari de argila. Un scurt taras prin locul numit "Gaura de Soarece " ne scoate in Galeria cu Argila ( Galeria Montana ) , impodobita de numeroase stalactite , cateva stalagmite , mici valuri ondulate , cruste parietale ,formatiuni destul de bine conservate.
Pestera din Ciungi are o lungime totala de cca. 568 de metrii si o denivelare de 22 m (-6,5 ; +15,8 ). Poate fi vizitata relativ usor , evitandu-se perioadele ploioase care pot provoca viituri.
CUCIULAT-VALEA SEACA
Accesul in zona se poate face din Dej pe drumul national 1 C pana in localitatea Rastoci, de unde se continua pe DN-1H spre Jibou si se ajunge dupa 54 km in localitatea Cuciulat. Se poate pleca si din Jibou pe DN-1H spre Dej. Dupa 22 de km se ajunge in Cuciulat. Din Baia Mare accesul se face pe DN-1C pana in localitatea Rastoci, apoi pe DN-1H(53 km). De asemenea se poate folosi linia ferata Dej-jibou pana in statia Cuciulat.
Odata ajunsi in localitate, trecem pe langa magazinul satesc si urmam firul vaii ce trece prin sat, in amonte. Trecem un mic podet spre dreapta si apoi prin apropierea unui perete de calcar inalt de cca. 15 m in care se deschide gura unei pesteri( vezi speologie ). Dupa aproximativ 20 m, intram in curtea unui satean, apoi traversam prin gradina si livada acestuia. La capatul acestora, intram intr-o mica padure, urmand cararea ce serpuieste, urcand si coborand printre copaci. Dupa scurt timp ajungem intr-o poiana , excelent loc pentru campare, in partea stanga gasindu-se un izvor carstic. Parcurgand inca cca. 50 m ajungem la intrarea pesterii Lii (inaltime 6 m, latime 7 m), strajuita in stanga si in dreapta de o faleza de calcar inalta de 12 m. La capitolul Catarare aflam descrierea traseelor existente in aceasta zona. Langa pestera Lii se poate campa cu sau fara cort. In aceasta zona gasim de asemenea si nenumarate fosile( ) Pestera Lii
Este situata la marginea dinspre nord - est a satului Cuciulat , in versantul drept al vaii Seci .
Pestera a fost cunoscuta de mult timp de localnici , datorita intrarii sale mari si accesibilitatii , aceasta gasindu-se foarte aproape de Cuciulat. Dupa intrarea larga si inalta , urmeaza o galerie spatioasa care se termina dupa cca. 40 m cu un lac de sifon. Pentru a trece de acest obstacol este nevoie uneori sa scoatem apa din sifon ( cu galeata ) , pentru a-i scadea nivelul pana cand se poate depasi , neputand insa evita trecerea prin apa. Dincolo de acesta , pestera continua pe acelasi nivel cu o galerie activa ce se ingusteaza treptat facand inaintarea imposibila dupa 30 m de taras prin apa.
Pestera continua pe un nivel superior la care se ajunge urcand printr-o stramtoare , cam 3 m dincolo de primul sifon. Aici galeria devine din nou larga si prezinta cateva formatiuni ( stalactite , stalagmite , coloane , etc. ). Intrarea ne este oprita din nou in fata unui nou sifon , de data aceasta mai greu de trecut ( mai multe galeti cu apa de scos !) , dincolo de care pestera continua pana la al treilea sifon , care nu poate fi trecut decat de scafandru. Pestera continua si dupa acesta , iar pe parcursul ei mai apar si alte sifoane.
La ultima cartare , lungimea pesterii depasise 1 km , ea aflandu-se inca in cercetare.
Aproximativ la mijlocul falezei se gaseste o cascada peste care curge apa primavara cand se topesc zapezile. Urmand firul vaii in amonte, trecem o serie de mici cascade, printre pietrele pravalite haotic, spalate de ape de-a lungul timpului. Dupa aproximativ 1 km parcursi pe aceasta vale, inconjurata de paduri, ajungem intr-o poiana. Lasam spre dreapta poteca ce vine dinspre Cuciulat ce traverseaza valea si urca spre satul Cozla, continuandu-ne drumul pe firul vaii. Mai departe intram intr-o zona cu aspect de canion. Pe ambii versanti se inalta pereti verticali, pana la 10 m, care incep de undeva din apropierea unei treimi din inaltimea versantului. La intrarea in acest sector al vaii, pe partea dreapta, la baza stancilor exista o pestera ce are o lungime mica. Dupa cca. 50 m ajungem la o cascada(activa doar in perioada topirii zapezilor), greu de trecut direct. Primavara, la baza cascadei se formeaza un lac. Peretii ce se gasesc in acesta zona sunt buni pentru escalada, insa nu exista deocamdata trasee batute
Cascada o putem ocoli prin partea dreapta ,printr-o traversare expusa, dupa care ne continuam drumul pe aceeasi vale la fel de spectaculoasa ca si sectorul precedent, nelipsind peretii de stanca, cu inaltimi insa ceva mai mici. Parcurgand aceasta vale, avem mereu impresia ca ne aflam in cea mai adanca salbaticie, uneori chiar ca ne aflam intr-o era geologica de mult apusa. Fundul vaii este cand larg , cand ingust, uneori fiind nevoiti sa trecem peste copaci pravaliti de pe versanti sau adusi de ape, sa ocolim bazinele mai adanci, cu roca lunecoasa ce se intinde pe tot parcursul, constituind o veritabila capcana. Pe partea dreapta, intalnim un perete ceva mai mare, ce are in partea stanga , la baza, un tavan mare, in centru un horn, iar in partea dreapta o surplomba. Aici cataratorii vor gasi un nou teren, propice pentru practicarea sportului lor preferat. Din pacate nici aici nu exista deocamdata trasee batute, ci doar in faza de proiect, peretele fiind urcat integral in top-rope si pregatit pentru realizarea traseelor. Pereti stancosi intalnim si pe versantul opus, ei sunt insa ceva mai mici. Tot aici, pe versantul opus, dupa cascada amintita mai sus, la nivelul stancilor intalnim o pestera de mici dimensiuni.
Ne apropiem de satul Cozla. Dupa ce trecem pe langa alti pereti, cei mai inalti de pe vale( 20 -30 m) iesim urmand poteca ce traverseaza paraul, venind dinspre Cuciulat. Dupa scurt timp intram in Cozla Traversam satul spre nord, iar dupa ce iesim din el, urcam usor pe coama dealului, asemanatoare cu o creasta de munte. Senzatia ca ne aflam pe un munte o avem dupa ce ajungem pe Piatra Cozlei(582 m). De aici se vede varful Prisnel(651 m), la care se poate ajunge usor(vezi traseul Culmea Prisnelului).
Pe partea nordica a crestei, dincolo de Piatra Cozlei, spre Valisoara, se afla o faleza de calcar lunga de cca. 100 m si inalta de 10m, pe alocuri surplombata, care merita sa fie parcursa pe la baza de la un capat la celalalt. Si aici pot fi batute trasee pentru catarare. Intoarcerea o putem face pe unde am venit sau putem alege valea Purcaretului spre Letca, printr-o zona frumoasa si interesanta.
O alta varianta ce porneste tot de la pestera Lii, pe valea din dreapta(v. Ascunsa), in amonte, dupa 50-60 m ne conduce la un lac permanent, alimentat de un izvor carstic. Deasupra lacului, o cascada de 3 m ne conduce intr-un canion in miniatura, cu aspect de chei. Cascada poate fi trecuta, cand nivelul lacului ne permite, altfel fiind nevoiti sa ocolim prin stanga, urcand versantul, apoi sa coboram la firul vaii. Chiar la intrare in canion se gaseste un pod natural, ce are o inaltime de 8 m. In continuare canionul are o latime la baza de cca. 4-5 m, cu peretii versantului drept(amonte), surplombati si inalti, iar cei ai versantului opus, mai mici si intrerupti pe alocuri. Gasim aici un loc minunat, pierdut parca in vreme, ce indeamna calatorul la reflectie.
In zona Cuciulat, un alt obiectiv interesant il reprezinta lacul situat intr-o cariera, folosita in prezent pentru depozitarea sterilului. Din statia CFR Cuciulat ne indreptam pe DN-1H spre Jibou si dupa ce trecem pe langa cariera in care se gaseste intrarea pesterii cu picturi rupestre(vezi speologie), ajungem la urmatoarea cariera, in care se gaseste lacul. Din sosea mergem spre dreapta(vest), iar dupa 50 m coboram printre gramezile de steril. In fata ne apare suprafata linistita si albastra a lacului. Dincolo de el se afla un alt lac, strajuit de pereti inalti de calcar, friabili. Amandoua lacurile(de fapt candva erau unite) sunt excelente pentru scalda, mai ales dupa ce am calatorit de-a lungul Vaii Seci. In partea vestica a lacurilor, deasupra carierei gasim un perete, excelent pentru bouldering. In zona Pestera Lii-Valea Seaca se gasesc in sezon nenumarate ciuperci, ce indeamna drumetul la o masa placuta si binemeritata, seara in jurul focului, in locul de campare. Dar ne indeamna si la atentie: sa le cunoastem perfect iar focul sa fie facut in locuri neexpuse incendiilor. Cei ce vor strabate aceasta zona, nu vor regreta. Noi speram sa nu regrete nici natura, sa nu simta trecerea voastra, prin aceste locuri ce vor sa fie lasate asa cum au fost ele dintotdeauna: in curatenie si pace.
CUCIULAT - PLATOUL ZAPODIE
PESTERA DIN CARIERA CUCIULAT
Este situata pe versantul drept al Somesului , in zona satului Cuciulat , in cea de-a doua cariera ( neexploatata in prezent ) , aflata aproximativ in fata statiei CFR Cuciulat (pentru acces in zona vezi Turism ).
In prezent intrarea este colmatata cu pamant. Pestera a fost cunoscuta de multa vreme de localnici , insa nu exista cunostinte ca aceasta ar fi fost cercetata de speologi. Localnicii povestesc ca inainte de deschiderea exploatarilor, pestera avea intrarea pe malul Somesului si cuprindea o sala mare si galerii largi. In urma exploatarii calcarului , aceasta parte a pesterii a fost distrusa si odata cu aceasta s-au distrus , probabil , multe vestigii arheologice de mare importanta. Intrarea pesterii se deschide in frontul carierei , la o distanta de 100 m de malul raului Somes. Accesul in pestera este dificil datorita dimensiunilor mici ale putului de intrare pe 0,5 m ), adanc de 5 m. Etajul fosil este alcatuit dintr-o singura galerie cu sectiuni variabile, in general usor de parcurs , exceptie facand cateva pasaje din partea terminala , unde inaintarea se face taras. In zona intrarii se gasesc cristalizari de gips sub forma unor cruste subtiri depuse pe pereti , iar din loc in loc apar portiuni fosiliere. Podeaua galeriei este acoperita cu sedimente in care se gasesc inglobate prundisuri cuartitice, bine rulate , provenite de pe platoul de deasupra pesterii. Prin trecerea unei succesiuni de puturi de 14 m se ajunge in etajul subfosil, dezvoltat in prima si in ultima parte ( Galeria 105 , Galeria Diaclazelor ) sub forma unor galerii inalte de 3 -4 m si avand 0,8 - 1,5 m latime. Prezenta septelor ascutite si a stramtorilor fac ca parcurgerea acestor portiuni sa fie foarte dificila. In partea mediana (Continuarea 105 , Galeria Lacurilor ) galeria se prezinta sub forma unui splendid tub de presiune cu diametrul de0,8 - 1,2 m ,a carui podea este acoperita cu un strat de argila. Din loc in loc apar lacuri care se intind pe toata latimea galeriei , cel mai mare atingand lungimea de 5 m. In unele portiuni de pe Galeria Lacuirlor se semnaleaza prezenta unor stalactite si stalagmite , dar in general pestera este lipsita de formatiuni. In cuprinsul etajului subfosil apar o serie de salite pe 3 m ) din care urca hornuri de 15 - 20 m inaltime.
Galeriile etajului activ , interceptat in zona intrarii , sunt in general joase , inaintarea facandu-se prin apa, iar acolo unde acestea se inalta are loc o foarte pronuntata reducere a largimii acestora.
La prima intrare , in iulie 1978 , echipa formata din speologi de la clubul " Emil Racovita " din Bucuresti a observat niste pete de culoare pe tavanul unei salite din etajul fosil , emitandu-se astfel ipoteza existentei unor picturi rupestre. In urma cercetarilor efectuate timp de un an , dr. Marin Circiumaru si dr. Maria Bitri au confirmat prezenta unor manifestari artistice paleolitice de mare importanta. Figura cea mai bine pastrata reprezinta , redata din profil , silueta unui cal cu dimensiunile de 25 /13 cm. Desenul este foarte fin executat , cu o culoare rosie - caramizie , nefiind delimitat de restul plafonului prin vreo alta culoare. Un alt desen reprezinta probabil o felina si este reprezentat in aceeasi tehnica , dar la dimensiuni de cca. 100/50 cm. In fine , cea de a treia figura a fost stabilita prin analogie cu cele din pesterile din Franta , ca fiind o reprezentare umana stilizata. Mai exista si alte pete de culoare carora nu li s-a putut atribui vreo semnificatie datorita gradului inaintat de degradare a culorii si a contururilor. Este interesant faptul ca pe podeaua salii sau gasit foarte multi bolovani - in raport cu salile anterioare - ceea ce a dus la presupunerea ca au fost adusi special pentru a se putea ajunge mai usor la tavanul salii. Acest tavan are urme evidente de pregatire pentru executarea unei picturi , desenele nefiind aplicate direct pe stanca. In unele parti exista o usoara crusta de calcit care acopera partial o parte din aceste desene , crusta formata de-a lungul mileniilor. Realismul figurilor redate in miscare este specific paleoliticului , ulterior avand loc o mai mare schematizare a acestora. Tinand seama si de faptul ca felina amintita reprezinta pantera de pestera ( Panthera Spalaea ), iar calul apare ca figura dominanta in arta paleolitica din vestul Europei, s-a stabilit ca picturile rupestre din Pestera din Cariera Cuciulat au aproximativ 10000 de ani. Aceasta datare este sustinuta si de prezenta in apropiere a doua asezari paleolitice , la Buseag si Perii Vadului. Picturile din Cuciulat sunt cele mai vechi manifestari artistice descoperite pe teritoriul tarii noastre , atestand un grad inalt nivel de dezvoltare a vietii materiale si spirituale pe aceste meleaguri, inca din cele mai vechi timpuri. Intrucat se afla situat intre zonele importante care adapostesc asemenea picturi - cele din sud-vestul Frantei , nordul Spaniei si Kopova din Muntii Urali - ansamblul mural de la Cuciulat apare ca unic in sud-estul Europei, stabilind o punte de legatura spirituala cu zonele mai sus amintite.
Avenul din gavanul de la Gura Cerului
In localitatea Soimuseni se ajunge plecand din Cuciulat , spre vest , pe cararea ce leaga cele doua sate ( cca. 4 km ) sau prin Letca ,trecand prin Ciula si Cozla (cu mijloace auto ).Din Soimuseni urcam pe varful Caramida ( 556 m ), de unde coboram spre nord , pe marginea abruptului dinspre Somes. Trecem de drumul Cozla - Napradea si la aproximativ 100 m gasim gura avenului , situata la 523 m altitudine.
Intrarea in aven se afla intr-o dolina cu diametru mare. Dupa intrarea larga a avenului , se coboara cu ajutorul corzii si a scaritelor o cascada de 52 m , ce are un curs temporar, fiind de fapt cea mai mare cascada subterana din tara ( cea mai mare cascada la suprafata este Balea , de 51 m ).In final se ajunge intr-o sala , la - 67 m, destul de mare (14x6 m ) , de unde inaintarea poate continua de-a lungul unei galerii orizontale. Avenul are 176 m lungime si -67 m denivelare.
Printre cele mai mari cascade subterane din tara 3 se afla in Podisul Somesan: Avenul din gavanul de la Gura Cerului de pe dealul Cozlei ( 52 m ) , Avenul Mare din Cheile Babei (51 m ) si Avenul Taberei ( 45 m ).
Avenul de la Zapodia Soimusenilor
Se gaseste urmand drumul de care ce trece prin padure de la Soimuseni la Cuciulat. Dupa ultima poiana se merge la dreapta si dupa 10 minute se ajunge intr-o poiana, unde toate vaile din padure converg catre o dolina. Pe fundul acesteia se afla intrarea in aven.
Golul subteran debuteaza cu o succesiune de trei puturi legate intre ele prin scurte portiuni de panta, foarte inguste si greu de trecut. Peretii ultimelor doua verticale sunt complet spalati, avand o multime de septe taioase: diametrul acestora variaza intre 2 si 4 metri. La baza ultimului put se ajunge intr-o sala de forma unei jumatati de disc, cu diametrul de 8 m. In aceasta sala se intalneste un parau cu un debit considerabil. Urmand in amonte cursul subteran se inainteaza pe o galerie foarte meandrata, cu nivele de eroziune. Galeria se termina cu un lac sifon adanc de cca. 1 m, cu multa argila pe fund. Aval, paraul curge pe o galerie joasa si larga ce prezinta meandre mai domoale, pe parcursul careia apar si trei hornuri. Galeria se termina cu un lac de sifon, adanc de cca. 0 m, la fel de argilos ca si cel din amonte. Lungimea avenului este de 131m iar adancimea de 20 m.
GRADINA ZMEILOR
Din Dej se pleaca spre Jibou (DN 1 C si DN 1H) si inainte de localitatea Var cu 1km, spre stanga pe DN 1G pana in localitatea Galgaul Almasului. Accesul se poate face si pe calea ferata, pana in statia Var, iar de aici pe DN 1G pana in Gilgaul Almasului(5km).
Dupa ce trecem de magazinul satesc din localitate, aflat pe partea stanga a drumului, inaintam spre dreapta pe valea ce duce spre niste stanci aflate la 0,5 km distanta de sosea. Urcand usor pe valea larga, in partea dreapta apar niste pereti spalati, din gresie, ce se termina in partea superioara cu o padure de stejari. Dupa scurt timp ajungem in Gradina Zmeilor, considerata pe buna dreptate monument al naturii. Spre nord se inalta o faleza alba, inalta de 20 m. In fata acesteia se gasesc turnuri bizare formate din gresii si conglomerate, asemanatoare unor statui. Printre acestea, lungi coridoare strajuite de pereti inalti, ne poarta printr-un adevarat labirint, intr-o lume de basm. Spre vest gasim intrarea intr-o veche mina, din care s-a extras caolin(folosit la fabricarea sticlei ), unde exista singurul izvor cu apa buna de baut (nu in cantitati prea mari din cauza continutului mare de caolin ).Se poate campa excelent cu cortul. Noptile petrecute aici sunt fantastice, incercati!
ULITA PIETRII
Accesul in zona se face pe DN-1C pana la 1km sud de localitatea Valea Chioarului, la bifurcatia drumului spre satul Curtuiusul Mare( 60 km de Dej ). De aici traversam valea Birsaului, putin amonte de confluenta cu valea Curtuiusului, urcand apoi versantul drept al vaii Barsaului, de-a lungul unui drum de care. Drumul urca usor printr-o zona de pasune, depaseste o creasta slab conturata si ajunge la un fir de vale de unde o ia in sus. Dupa o panta ceva mai abrupta ajungem intr-o poiana, unde din dreptul primei doline, spre dreapta, se contureaza peretii stancosi ce formeaza Ulita Pietrii : un defileu cu o lungime de 200 m si o latime de 4 pana la 10 m, marginit de pereti verticali. Numele de Ulita Pietrii, acordat de localnici, reflecta foarte plastic morfologia defileului care este o adevarata ulita( din cauza latimii reduse ), taiate in piatra.
In peretele vestic din treimea nordica a defileului gasim una din intrarile in pestera Ulita Pietrii, iar in capatul sudic al defileului, intrarea in pestera Ulita Pietrii Sud( 14 m ). In partea vestica a peretelui vestic al defileului, se observa mai multe goluri, prin care se intra in pestera Ulita Pietrii si in avenul Ulita Pietrii Nord, cu o adancime de 20 m si o lungime de 27 m.
Pestera Ulita Pietrii
Pestera Ulita Pietrii reprezinta o litoclaza, cu o grosime in cea mai mare parte a ei de sub 1m si adancime variabila, alcatuita din doua etaje distincte : superior si inferior.
Accesul in etajul superior este preferabil sa se faca prin golul din extremitatea nordica, unde adancimea pana la planseu este mai redusa( 5-6 m ). De fapt, intregul etaj superior comunica cu suprafata. La 3 m spre nord, dupa ce-am patruns in pestera, coborand usor, ajungem la intrarea in etajul inferior. Spre sud, dupa 3 m in care fisura se ingusteaza, inclinandu-se spre vest, galeria se largeste la peste 1 m si inaltimea ajunge la 6-8 m, comunicand cu suprafata prin cateva goluri aliniate. Lungimea totala accesibila a acestui etaj este de 58 m.
Etajul inferior are acelasi aspect de diaclaza, dar surprinzator, are o directie diferita de cea a etajului superior. Intrarea in acesta se face din etajul superior printr-o stramtoare, pana in zona a doua mici bifurcatii de unde litoclaza incepe sa se dezvolte atat in adancime cat si spre sud-est. Datorita prabusirilor din tavan si pereti, s-au format platforme la nivele diferite, parcurgerea acestora facandu-se in ramonaj. Pestera are o lungime de 84 m si o denivelare de
-20 m.
PESTERA DE LA VARAI
Accesul se face din satul Varai, in care se ajunge de pe DN-1C, din localitatea Mesteacan, 5 km spre vest sau de la cca. 1 km sud de Valea Chioarului, 4 km spre sud vest. Din marginea vestica a satului Varai, se inainteaza in amonte pe apa Varaiului pana la obarsia formata din doua vaioage abrupte. Urcam prin cea din stanga pana cand si aceasta se desparte in doua. Pe firul de vale din dreapta noastra se vede o saritoare( cascada ) de 5 m, iar pe firul din stanga, la nivelul cascadei, in malul drept, se deschide intrarea pesterii de la Varai ( 0,6 X 0,5 m ), cunoscuta si sub denumirea de pestera de sub Margine.
Dupa intrare, o galerie la inceput joasa se inalta treptat. Din stanga se prelinge apa care se dreneaza printr-un "canion" format in podea. Dupa 25 m de la intrare ajungem la un lac cantonat in spatele unui baraj stalagmitic. Apa este adanca de aproximativ 2 m, partea din amonte a lacului e larga si are fundul accidentat. Depasirea acestei zone se face mai usor cu ajutorul unei bucle de chinga lunga de 2 m, prinsa de doua mici stalagmite crescute pe scurgerea din stanga lacului. In zona de mijloc a lacului, un nivel submers la aproximativ 90 cm, pe partea dreapta, ne ajuta sa depasim portiunea cea mai dificila a pesterii. Urmeaza o zona frumos concretionata, unde galeria se inalta pana la 7 m. Inaintam de-a lungul paraului subteran, care se pierde dupa cca. 75 m intr-o fisura din podea.
In continuare galeria este larga de 2 m si inalta de 4 m , pana la un cot unde isi schimba directia cu 90 de grade. De aici intram intr-o diaclaza inalta de pana la 8 m , care aproximativ la jumatatea ei , datorita unor prabusiri de bolovani , nu lasa decat un loc ingust de trecere la nivelul podelei. Dupa 135 m pestera se termina intr-o salita rotunda , denumita Sala Statuilor. Pestera de la Varai are o lungime de 360 m si o denivelare de 8 .
STANII CLITULUI
Din
Dej se urmeaza drumul DN 1C pana in localitatea Rastoci apoi pe
drumul DN 1H spre Jibou pana dincolo de loc. Ciocmani ,
unde se trece Somesul. Dupa ce trecem podul
ne indreptam catre est, de-a lungul soselei asfaltate ce
serpuieste paralel cu Somesul, catre Dej. De aici pana la
intrarea in loc. Clit ,pe partea dreapta a
drumului, o frumoasa faleza de gresie ne tine o placuta si
interesanta companie. Chiar dupa ce trecem podul,
o parte din faleza se afla chiar pe malul Somesului. Peretii
inalti de 10-20m ne incinta cu formele lor straniu sculptate in
stanca. Este minunat. Parca te afli in
De asemenea se poate ajunge aici si din Cuciulat (statie CFR),dupa ce trecem Somesul cu bacul si traversam satul Clit. Traseul pe care-l propunem este de fapt un traseu ce urmareste coama dealului, excelent datorita inaltimii si privelistii pe care o are asupra Somesului. Incepem urcusul prin partea stanga a stanului, prin padure. In dreapta avem mereu abruptul, iar jos soseaua si casele. Lucrurile minunate pe care le intalnim aici sunt branele transversale ce brazdeaza peretele pe o lungime foarte mare. Prima brana parcurge chiar baza peretelui. Inaintand pe aceasta avem impresia ca ne plimbam pe aleea unui parc. In stanga avem marile verticale de perete neted de culoare galben-maronie, iar in dreapta padurea ce coboara pana langa drum. Plimbarea este minunata. Intorsi inapoi continuam urcusul pe muchia dealului si ceva mai sus putem face o noua plimbare pe o alta brana, de data aceasta mai spectaculoasa. Aici se poate si catara, desi nu exista nici un traseu batut. Continuand traseul spre varful dealului putem parcurge si alte brane, de fiecare data mai sus, sub noi deschizandu-se o adevarata prapastie. Efortul pe care l-am depus pentru a ajunge sus ne va fi rasplatit de privelistea ce se deschide in fata noastra. Am parcurs aproape 200m diferenta de nivel. Lunca Somesului ne apare frumos parcelata, vazuta parca din avion. Coborarea se poate face pe cealalta parte a dealului printr-o padure, pana intr-o vale pe firul careia (aval) ajungem la sosea.
CULMEA PRISNELULUI
Traseul propus este orientat in lungul culmii, de la sud spre nord si are ca punct de pornire orasul Jibou, important nod feroviar, cu un valoros potential turistic(gradina botanica, castel medieval in stil baroc, bai de interes local, hotel).Din centrul orasului, ne indreptam spre nord, si, dupa cca. 5000m,intalnim strada Ronei, pe care, urmand-o spre est, iesim din oras. Ne apropiem de raul Somes, pe care il traversam pe o punte metalica. In malul drept intalnim strate de calcar de apa dulce, ocrotite pentru valoarea lor stiintifica. Urcam pe terasa de 35m a raului, patrundem in satul Rona si ne indreptam catre varful piramidal care se inalta in extremitatea sudica a culmii. Pana aici traseul a fost foarte usor. Urmeaza un urcus accentuat, dar scurt, si ajungem pe vf. Piscul Ronei(419m),de unde ni se deschide o larga perspectiva asupra orasului Jibou si a zonei de confluenta a Somesului cu Almasul si Agrijul. De aici se pot efectua zboruri cu parapanta. In continuare ne indreptam spre nord-est, admirand varietatea si multimea fosilelor eocene. Urmarind cumpana dintre ape, usor denivelata, si dupa inca o ora poposim in saua de la izvoarele Paraului Peringerii pe Iertasul Pintii. De aici si pana la izvoarele paraului lui Dragus ,traseul trece printr-o padure de foioase ; mergand pe cumpana dintre ape, vom iesi curand in pasunea de la Fantana Fagului, unde ne putem improspata provizia de apa.
Lasam
apoi spre dreapta cumpana de ape si ne abatem pe la izvoarele
Paraului Caselor pentru a admira stancile "
Depasim prin vest satul Soimuseni si ne indreptam spre varful Caramida (555m unde se mai vad urmele probabile ale unui "burgus" roman. Spre apus creasta se termina printr-un abrupt de 40-80 m, in care se deschid gurile unor mici grote. Dupa scurt timp ajungem la intrarea in avenul de la Gura Cerului, avenul cu cea mai mare denivelare din Podisul Somesan, in care se afla una dintre cele mai mari cascade subterane din Romania(52m).
In continuare traseul urca spre Piatra Cozlii, unde abruptul atinge cea mai mare inaltime, din pacate cu un calcar friabil ce nu ofera posibilitatea practicarii cataraturii pe stanca. Coboram apoi in saua de la Gura Leordisului, unde traversam drumeagul se urca de la Napradea catre Cozla; urcam Coasta Gruiului si urmarind drumul care se indreapta spre nord, strabatem platoul carstic Mestechinel, cu zeci de doline si un frumos lac carstic(Taul Albii).
In continuare strabatem o fasie de padure, coborand spre satul Valisoara, asezat la inseuarea de la izvoarele paraului Valea Rea. Traversam satul si urcam abruptul puternic de sub varful Prisnel. Vom poposi, dupa mai bine de 7 ore de la Jibou pe tapsanul inierbat de pe acest varf de 663m.Cand cerul este senin privirea poate cuprinde o arie vasta, pana la Culmea Codrului, Muntii Gutai si Culmea Preluca. Am strabatut deja Culmea Prisnelului. Se poate innopta in sat sau in corturi. Traseul poate fi continuat spre loc. Valea Chioarului sau spre apus, catre satul Fericea si defileele din masivul Dealul Mare. Se mai poate cobori versantul stang al vaii Ascunse spre satul Ciula; apoi se ajunge la Cuciulat.
PESTERILE DIN DEALUL PUSTUTII
Accesul in zona se face plecand din Dej pe drumul judetean Dej - Bobalna - Jibou, pe care la 27 km de Dej se afla localitatea Pustuta. Dupa iesirea din localitatea Pustuta( spre Jibou ) si depasirea ultimei serpentine, ajungem intr-o statie de autobuz. Urmam in continuare drumul ce pleaca chiar din dreptul statiei, catre sud, spre localitatea Blidaresti si dupa 200 m zarim in dreapta padurea ce acopera pantele estice ale dealului Pustutii. O poteca ce urmeaza liziera padurii ne conduce dupa cca. 300 m la pestera nr. 1, ale carei intrari se deschid in versant la 1- 3 m deasupra potecii. Urmand in continuare aceeasi cale, dupa alti 300 m ajungem la pestera nr. 2, iar dupa inca 50 m, pe aceeasi curba de nivel, intalnim pestera nr. 3
Toate cele trei pesteri sunt fosile si sunt dezvoltate in conglomerate si gresii. Pestera nr. 1 de pe dealul Pustutii are doua intrari. Dupa ce patrundem in pestera pe prima intrare, vizibila din carare si foarte usor accesibila, coboram o panta inclinata. Spre stanga ajungem intr-o mica salita, iar in dreapta galeria este separata in doua de un pilier masiv, urmat la mica distanta de un al doilea, unit de peretele din stanga printr-o treapta. Dincolo de acesta galeria incepe sa urce in panta, din ce in ce mai pronuntata si dupa 4 m se deschide in dreapta o galerie care se ingusteaza treptat si iese in exterior( a doua intrare ).Lungimea pesterii este de 55 m, iar denivelarea de 7 m.
Cea de-a doua pestera are galerii mai inguste si mai joase, ce devin dupa cativa metrii inaccesibile( 22 m lungime ).
Ultima pestera debuteaza cu o mica sala, iar apoi o galerie unica, ingusta, devine inaccesibila dupa cca. 12 m( lungimea totala 16 m ).
Alte zone:
CHEILE VAII ROHIA
Accesul se poate face din Tg . LAPUS , valea Rohia afluent de stanga al Lapusului, la iesirea acestuia din orasul mai sus amintit. Adancite in gresii paleogene ,cheile se intind pe o lungime de circa 4,6 km.
CHEILE VAII ILEANDA
Din localitatea Ileanda situata pe DN-1C intre Dej si Baia Mare(exista si statie CFR),se merge in amonte de-a lungul vaii Ileanda ,afluent de dreapta al Somesului, pe drumul ce duce spre localitatile Dolheni si Vima Mica. Dincolo de Dolheni intalnim cheile vaii Ileanda ,in regiunea de vest a Subcarpatilor Lapusului, la contactul cu Dealurile Ciceului. Cheile s-au format prin adancirea in calcare paleogene ,care acopera blocuri de roci cristaline si scufundate.
CHEILE BOIU MARE
Sunt situate in Culmea Brezei, intre Subcarpatii Lapusului si Dealurile Ciceului, in zona localitatii Boiu Mare, in care se ajunge din localitatea Mesteacan (DN- 1C).
CATARARE
Despre catararea libera
In ultimul timp in
In
viitorul apropiat este clar ca stacheta nivelului
de catarare va fi ridicata si in
Catararea a ajuns la forma ei maxima prin solo integral, o adevarata arta, un balet incredibil, un adevarat dans pe verticala, contestat insa de foarte multa lume.
In ghid veti intalni descrise cateva zone unde se poate catara, acestea neputand fi comparate cu Cheile Turzii, Cheile Bicazului, etc., din punct de vedere al spectaculozitatii si inaltimii peretilor, insa ca dificultate unele dintre acestea se apropie de cele ale zonelor consacrate deja catararii pe stanca.
Podisul Somesan nu a fost exploatat pe masura potentialului alpin pe care-l ofera, in special peretii de la Cetatea Ciceului, Valea Seaca si Clit. Traseele existente pana in prezent aici au fost realizate de cataratori din Dej si Gherla. In general acestea sunt scurte, apropiindu-se uneori chiar de bouldering, existand insa si trasee mai lungi de 3 lc, avand grade de dificultate diferite(5-10 UIAA). La Ciceu, Cheile Babei si Clit au fost batute trasee de jos intre anii 1984-1989, iar de atunci pana azi nu sau batut decat trasee de escalada sportiva echipate de sus cu spituri(cu expansiune sau rasini epoxidice).Acestea din urma predomina in zona Cuciulat- Pestera Lii. Traseele de catarare din Podisul Somesan sunt prezentate succint , evitandu-se prezentarea lor miscare cu miscare sau a pasajelor cheie , asa cum exista in unele reviste de specialitate din vest . Acestea pot fi aflate insa de la alti cataratori , iar praful de magneziu duce la o usoara identificare a prizelor folosite , punand sub semnul intrebarii catararea la vedere . Exista trasee cu grade de dificultate aproximative , trasee care au fost lucrate si reusite dupa o incercare sau dupa cateva zile , trasee care au fost reusite in top- rope ( mansa ) dar nereusite cap de coarda . Este posibila si echiparea pitoanelor cu bucle de asigurare . Exista in podis si trasee echipate mai rar , cu pitoane clasice ,unde se pot folosi si mijloace de asigurare naturale ( nuci, frend-uri,etc),majoritatea acestora fiind deschise de jos.
Catararea ,in cautarea de noi terenuri de afirmare , face ca limita dintre aceasta si alpinism sa devina din ce in ce mai transanta . Unii sustin ca :" nu se poate face alpinism modern, fara o baza solida in catararea sportiva . Alpinismul nou , al zilelor noastre , este in primul rand o catarare sportiva practicata la mare inaltime ; o catarare cu mai multa fantezie personala si mult mai putine protectii.
Traseele descrise in ghid pot fi folosite ca baza de antrenament pentru cei ce viseaza la marea performanta in alpinism , dar si de catre cei ce doresc sa practice catararea sportiva sau boulderingul.
Podisul Somesan ofera posibilitati pentru practicarea urmatoarelor tipuri de catarare pe care le descriem pe scurt in continuare :
- catararea libera : modalitate de inaintare si odihna pe stanca , pentru care sunt folosite prizele naturale ;
-catararea artificiala: modalitate de inaintare si odihna pe stanca , pentru care sunt folosite pitoanele , scaritele ,etc. ( mijloace artificiale);
-free climbing : catarare libera in cursul careia mijloacele de asigurare sunt folosite cat mai rar cu putinta :
-catararea sportiva : catarare libera in care traseele in general cu lungimi mici , dar foarte dificile , sunt echipate aproape in exclusivitate de sus ;
-catararea "la vedere reusita a unui traseu sau a unei lungimi in catarare libera fara a avea prea multe informatii ;
-catararea " flash" : reusita a unui traseu posedand informatii despre acesta ;
-catararea " dupa lucru " : reusita a unui traseu ( lungimi ) in catarare libera dupa ce cataratorul a efectuat o recunoastere in scopul identificarii prizelor si a celor mai favorabile inlantuiri de miscari , de regula trasee care depasesc gradul 9 UIAA (7c);
-catararea cu asigurare de sus ( top - rope , manse) : metoda folosita la antrenament , la echiparea unui traseu , in unele pasaje de bloc expuse si in competitiile de viteza ;
-"yoyo metoda de lucru in care cataratorul urca asigurat de jos , fixeaza coarda deasupra pasajului pe care vrea sa-l lucreze;
-principiul saxon "rot kreis principiul etic al cataratorilor din Elvetia Saxona , care permite odihna in mijloacele artificiale sau reluarea catararii dupa o cadere ;
-rot punkt : principiul etic al cataratorilor occidentali , care nu permite odihna in mijloacele artificiale ; caderea este considerata odihna iar ascensiunea trebuind reluata de .la baza , dupa ce coarda a fost coborata din asigurarea care a oprit caderea; -" bouldering" :catarare pe blocuri de stanca , folosita fie ca antrenament fie ca procedeu in
sine ( exista campionate de bouldering) ;
-catararea de faleza : vorbim de ea cand lungimea traseelor depaseste 6 m iar utilizarea corzii este indispensabila;
-"clean climbing" , "catarare curata" : forma de catarare libera larg acceptata si practicata in SUA si Marea Britanie , in care asigurarea se face cu ajutorul mijloacelor ecologice ( nuci , frend-uri, etc.) care nu lasa urme ale trecerii omului;
-solo integral : reprezinta forma extrema a catararii libere in care cataratorul nu foloseste nici un mijloc de asigurare .
Despre gradele de dificultate se pot spune foarte multe, aceasta fiind o problema extrem de spinoasa. Cert este ca in catararea libera acestea variaza intre 4 si 11.Daca cateri un 6-7 e bine, pentru un 9-10 trebuie sa fii artist iar pentru un 11 un superman. De notat aici ca gradul unui traseu de catarare libera este dat de gradul pasajului cheie, adica a celui mai dificil. Exista insa frecvent trasee cu un grad sustinut care pe ansamblu au un grad mai mare. De exemplu un tr. ce are 10 m de gradul 8,are gradul 9-.Cu cit cobori inaltimea peretelui, ajungand la catararea pe bolovani, gradul pasajului este mai mic decat atunci cand l-ai intalni pe in traseu la 20 m inaltime. Astfel majoritatea pasajelor intalnite pe bolovanii din imprejurimile Dejului(si nu numai)au gradul de dificultate mai mic decat ar avea pe un perete inalt.
Sa aveti catarare buna.
CUCIULAT - PESTERA LII
Lista traseelor/grade de dificultate:
Dor : 7;8+ 15. Veverita 9
Viespea : 6- 16. Clepsidrelor 9
Lii : 7+ 17. Ciclul 7-
Lupul :9- 18. MTV 8+
Urzica
6+/7- 19.
Sorin9/9+ 20. Fosila 5+
No limits 9+/10- 21. Degetul 7+/8-
Sarpele6+ - 22. Deju' 6
Lenesul 6- 23. The Edge 8-
Happy End 6+ 24. Aur 8+
Liliacul 7+ 25. Silver7+
Axl 7+ 26. Buna 7
Lynx 6 27. Micu 7
Orizont 6+ 28. Gnom 7
Peretele sudic ( stanga cascadei ,calcar)
Traseul No Limits incepe de la baza cascadei , de langa lacul format la baza ei ( uneori sec pe timpul verii ) ,se urca putin pe cascada (2 m ,se ajunge la primul spit ) apoi se traverseaza dreapta . In continuare se urca pe linia spiturilor usor spre stanga pana la al 4-lea spit iar dupa aceea se traverseaza oblic dreapta fara a folosi partea de sus a peretelui , inca 2 pitoane pana la cel cu inel , de unde se poate cobori . Langa No Limits ( in partea dreapta ) se afla tr. Sorin (M) ,care incepe cu o surplomba , apoi vertical pe linia pitoanelor pana la inelul comun cu tr. precedent. Urmeaza tr. Urzica (M , in partea dreapta a tr. Sorin ) care urmareste fisura orientata oblic stanga ce porneste de la baza peretelui , pana sus . Intre tr. Urzica si tr. Lii se afla tr. Lupul , delimitat de cele doua fisuri , una bine conturata a tr. Urzica si cealalta mai ingusta ce se termina la 2 /3 din inaltimea peretelui . Acesta are portiunea finala comuna cu cea a tr. Lii (M traseu ce urmeaza fisura mai sus amintita . In continuare urmeaza tr. Viespea , pe fisura larga din dreapta peretelui . Dincolo de aceasta se afla tr. Dor (M) care urca vertical avand doua variante , ambele fara a folosi fisura .
Peretele sudic( dreapta cascadei )
Primul traseu de langa cascada , Sarpele ,urca 3 spituri vertical apoi traverseaza dreapta peste cascada , dupa care se poate iesi sus sau printr-o traversare oblica dreapta la spitul cu inel. Langa Sarpele , tr. Lenesul , urca peretele plin de prize , iar dupa primul spit continua usor spre stanga pana la al 3-ilea spit , apoi printr-o traversare tot spre stanga si in final vertical pana la spitul cu inel aflat sub copac. Urmatorul traseu , Happy End (M) incepe cu o surplomba , pe hornul ce se termina dupa o scurta lungime cu o fisura pe care se ajunge la acelasi perete descris la traseul anterior. Cu o intrare ceva mai usoara , debuteaza tr. Liliacul , aflat in stanga traseului precedent , urmeaza linia spiturilor pana la cel final prevazut cu inel. Traseul Axl este marcat la baza si incepe cu un pasaj surplombat apoi continua cu o fata cazuta si in final vertical pana la spitul cu inel. Urmatorul traseu Lynx este asemanator si paralel cu tr. Axl. Pe linia pitoanelor se ajunge la acelasi spit cu inel. Paralel cu cele doua trasee descrise anterior este si tr. Orizont , care are o linie eleganta. Intrarea pe acest traseu se poate face pe doua variante : una pe linia spiturilor iar cealalta intrand usor din pestera. Traseul se termina cu trei surplombe de mici dimensiuni.
Trasee in Pestera Lii
Primul traseu, stand cu fata la pestera , in dreapta , este tr. Veveritei care are intrarea comuna cu varianta a 2-a a tr. Orizont Gherla , intra dupa aceea pe fisura bine conturata de pe tavanul pesterii ce se indreapta spre centrul pesterii si sfarseste dupa cativa metrii deasupra Peretelui Despartitor, perete ce separa galeria principala a pesterii de cea secundara din stanga. De aici se poate cobori sau se poate traversa spre stanga , se trece pe peretele stang al galeriei secundare iar de aici spre iesirea din pestera pe sub tavan pana afara , deasupra intrarii. Urmatorul traseu , Clepsidrelor , urmeaza fisura ce iese din pestera pe tavanul acesteia , de-a lungul numeroaselor clepsidre folosite si ca puncte de asigurare. Urmarindu-se fisura se ajunge deasupra Peretelui Despartitor , de unde se continua pe linia acestuia sau se coboara . Pe partea dreapta a Peretelui Despartitor se afla tr. Ciclul , pe niste scurgeri de calcar , de-a lungul a 2 spituri pana in tavan. Chiar pe fata Peretelui Despartitor se gaseste tr. MTV cu 3 spituri . Traseul Ore Tarzii incepe din capatul galeriei scurte din stanga si urmeaza tavanul pana la iesirea din pestera , intersectand tr Veveritei dupa aproximativ 7 m . Pe peretele stang al acestei galerii se afla tr. Fosila ce urmeaza o fisura bine conturata, iar in stanga acestuia se gaseste o alta, ceva mai subtire a tr. Gnom . Amandoua pot sfarsi la bucla verde fixata dupa un colt din tavan sau pot continua spre stanga ori dreapta. Pe acelasi perete urmeaza tr. Degetul , cu un singur spit . Acesta intersecteaza tr Veveritei .
Peretele nordic
In dreapta acestuia , aproape de intrarea in pestera se intalneste tr. Deju' ce urca un perete usor surplombat , apoi traverseaza putin spre stanga pana la un diedru inclinat dreapta pe care se ajunge sus. Traseul poate fi urcat cu "nuci". Aceeasi intrare o are si tr. The Edge care traverseaza spre stanga prin dreptul pitonului cu inel pana in diedrul urmator pe care urca ( cu "nuci") pana sus , usor inclinat dreapta , paralel cu traseul precedent. Pe fisura ce "taie" in doua mica grota de la mijlocul peretelui se poate urca pe tr. Aur. Dupa iesirea din surplomba se trece in stanga intr-un diedru, pe care se urca . In stanga acestuia se afla tr. Argint ce intra dupa un pasaj usor surplombat intr-un diedru pe care-l urmeaza pana sus . Ultimele doua trasee urmeaza fiecare o linie verticala (tr. Buna si tr. Micu ).
Toate traseele de aici au fost realizate intre 1991-1995 de catre cativa cataratori din Dej ( Dutu si Dan Tatar, Claudiu Haragus, Romi si Remus Stanescu, Vasile Nemes )
CHEILE BABEI
(calcar)
Lista traseelor/grade de dificultate:
1.Prieteniei: 7-
2.Modern:8
3.Poison:8-/8
4.Satelit:7-
5.Incepatorilor:5
6 Flaviu +
7.Cornelia:6-
8.Faraon:6+
9.N-13:7+/8-
Traseele din Cheile Babei se afla pe versantul stang ,alcatuit din strate de calcar ,al paraului Poiana. La intrarea in chei dinspre Poiana Blenchii ( aval ) , pe partea dreapta , vis-a-vis de pestera Gura Zmeului se intalneste un perete inalt de 20 -25 m , unde sant batute trei trasee. Primul dintre acestea este tr. Prieteniei (M) situat in partea dreapta a peretelui si are o linie usor ascendenta spre stanga , pana pe o brana unde se gasesc cateva pitoane din care se poate cobori. Urmand brana se poate iesi pe coama dealului. In stanga acestuia se afla tr. Modern(M) care incepe sub un tavan de mici dimensiuni. Dupa ce se trece tavanul se urca vertical inca cca. 10 m pana in regruparea comuna cu cea a traseului anterior. Urmatorul traseu , Poison (M), trece o surplomba dupa care de-a lungul unei fisuri ajunge la aceeasi regrupare.
Mergand de-a lungul paraului Poiana in amonte trecand pe langa izvorul carstic din stanga drumului ajungem la limita dintre judetele Salaj si Maramures , unde se gaseste amenajat un loc de popas. Dincolo de vale , in dreapta Peretelui Mare se afla aproape de firul vaii doua diedre de 10 m inaltime. Pe peretele unuia dintre acestea se gaseste tr. Satelit (M) cu un singur spit ce are montata o bucla in el . Coborarea se poate face in rapel cu ajutorul pitoanelor existente sau lateral de-a lungul branelor.
Pe Peretele Mare , inalt de 50-60 m , se gasesc 5 trasee. Primul traseu din partea dreapta a acestuia este tr. Incepatorilor. Pe prima lungime se urca fata cazuta a peretelui pana la baza unei fisuri largi unde regrupeaza. A doua lungime urmeaza fisura pe toata lungimea ei , pana sus , deasupra peretelui unde se gasesc doua pitoane pentru rapel. Coborarea se poate face si prin partea stanga. Traseul Flaviu incepe practic de la jumatatea peretelui, dupa ce se parcurge prima lungime din tr. Cornelia si urmeaza linia spiturilor. Prima lungime a traseului Cornelia se desfasoara pe o fata cazuta destul de friabila. Din regrupare se traverseaza cca. 4m spre dreapta pana la baza unei fisuri verticale bine conturate pe care se urca pana in regrupare. De pe platoul de la baza Marelui Perete porneste traseul N-13, care trece pe sub un tavan( stanga), apoi urca un mic diedru pana pe o brana si in final un perete vertical, inalt de 6m, pana in prima regrupare. A doua lungime traverseaza spre stanga, intr-un diedru pe care se urca pana cand acesta se ingusteaza, dupa care se iese pe fata din dreapta iar cativa metri mai sus se ajunge in cea de-a doua regrupare. A treia lungime ne scoate de-a lungul crestei in regrupare(comuna tuturor traseelor de pe acest perete). Faraon este ultimul traseu de pe acest perete. Intrarea acestui traseu se gaseste la cca. 10m stanga de tr. N-13. Prima lungime de coarda traverseaza usor spre dreapta peste cateva praguri pana in prima regrupare a tr. N-13. A doua lungime continua peste un colt inalt si traverseaza dreapta pana la un arbust, unde se regrupeaza. A treia lungime de coarda incepe cu un traverseu scurt spre dreapta iar apoi urca paralel cu tr. Cornelia.
Traseele au fost realizate intre anii de catre Cornel Grosan, Cristel Revnic, Vasile Nemes, Dutu sI Dan Tatar din Dej sI Sefan Teger din Gherla.
CETATEA CICEULUI
(gresie)
Lista traseelor/grade de dificultate:
1.Constantin: 5 10.
3.Toto: 6-
6.Yora: 6
8.Mihaela: 6
7.Pantera Roz: 6
2.Nebunia: 6-
5.Grota Inmiresmata: 7+/ 8
4.Necunoscutilor: 5
9.Tocu:
Dealul Magura -Peretele sudic(gresie)
Venind dinspre cetate, urcam la baza peretelui. Primul traseu pe care-l intalnim este tr. Mihaela. Prima lungime incepe cu un perete vertical(8m),iar apoi continua cu o traversare spre dreapta pana pe un colt de stanca. A doua lungime de coarda, urca un perete aproape vertical spre dreapta, iar apoi ne scoate pe coama dealului. Coborarea se poate face spre dreapta, pe cararea ce coboara pe platoul de la baza cetatii
Mergand in continuare pe la baza peretelui, ajungem la o surplomba mare. In partea dreapta a surplombei se gaseste tr. Pantera Roz. Prima l.c. urca vertical peretele pana la baza unui horn unde se regrupeaza. A doua l.c. urmeaza hornul pe toata lungimea lui pana aproape sus. Ultima lungime ne scoate la cararea ce ne duce la cetate. Din partea stanga a surplombei mai sus amintite porneste tr. Yora. Dupa ce urcam un perete inclinat, traversam spre dreapta pe deasupra surplombei de-a lungul pitoanelor si in final ajungem urcand vertical in regruparea comoda marcata de un arbust. In a doua lungime, trecem spre dreapta un valcel si apoi urcam paralel cu hornul descris la traseul precedent. Traseul Grota Inmiresmata are intrarea comuna cu tr. Yora pana la traverseu, dupa care urca vertical un diedru surplombat. Regruparea se afla in partea superioara a diedrului de unde se poate cobori in rapel. Urmand baza peretelui in continuare ajungem dupa cca. 30m la intrarea in tr. Necunoscutilor. Prima lungime de coarda urca o fata cazuta si regrupeaza dupa cca. 30m pe o brana. A doua l.c. continua pe aceeasi linie pana in creasta.
Langa acest traseu pe partea stanga se afla tr. Toto, a carui prima l.c urmeaza o linie verticala , pe un perete, iar apoi pe un valcel pana in regrupare. A doua l.c. traverseaza dreapta intersectandu-se cu tr. Necunoscutilor, pe care-l urmeaza pana la capat.
Traseele au fost batute de cataratorii din Dej sI Gherla(aceeasi),in perioada 1985-1986.
STANUL CLITULUI
1.Tr. Visului: 6+/7-
2.Tr.Iluziei: 5/A2
La iesire din localitatea Clit ( spre Jibou ) , pe partea stanga ne apare impunator Stanul Clitului. Din sosea urcam printre bolovanii prabusiti si in scurt timp ajungem la perete. Ne aflam la baza muchiei comune celor doua mari diedre ale peretelui. Primul traseu, Visului, se desfasoara pe un perete inchis la culoare , oblic spre stanga, de-a lungul unor fisuri , pana in regruparea care se face pe un balcon confortabil. Traseul continua cu inca o lungime de coarda prin partea stanga a balconului , pe fata stanga a diedrului. Coborarea se face in rapel. Urmatorul traseu, Iluziei, se desfasoara de-a lungul muchiei diedrului din dreapta. Prima lungime de coarda ne scoate la baza unei fisuri subtiri , pe care se urca in continuare in cea de-a doua l.c , preponderent artificiala , dupa care se coboara in rapel cu ajutorul pitoanelor existente.
O noua zona de catarare va fi deschisa curand in faleza Ciocmani.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
