Populatia, resursele si dezvoltarea durabila

Populatia, resursele si dezvoltarea durabila

1 Aspecte privind raporturile populatie - resurse

Cresterea numerica a populatiei genereaza situatia care influenteaza toate sistemele din societate.

Analizata in timp, evolutia productiei si consumului lasa sa se prevada o epuizare mai mult sau mai putin rapida a resurselor neregenerabile si o diminuare dramatica a unora dintre cele neregenerabile.

Ca urmare a poluarii excesive, sunt afectate resursele naturale permanente, precum apele dulci, cele oceanice, criza generalizata a mediului si a resurselor naturale se transforma treptat intr-o criza cantitativa si calitativa a produselor activitatii umane, agriculturii, industriei si comertului.

Cresterea numerica a populatiei genereaza contraste sociale, concentrarea masiva a bunurilor in opozitie cu penuria generala, influenteaza sistemele de invatamant, sanatate, culturale, igiena spatiului, mutatiile structurale de ordin etnic si religios, accelereaza migratiile si focalizeaza toate problemele globale cu care se confrunta omenirea.

Mai mult ca oricand este evidenta incapacitatea societatii de a-si satisface necesitatile vitale de hrana, de a asigura gestiunea, conservarea si sporirea resurselor naturale, de a pune sub control riscurile.

2 Cresterea numerica a populatiei si resursele de apa

In agricultura si in industria alimentara, apa este indispensabila, iar in industrie si transporturi, este un component de prima importanta.

Decalajul dintre resursele de apa dulce si numarul populatiei in crestere se adanceste. Cele mai mari cantitati de apa dulce se afla regiunile cu populatie rara si cu spatii agrare restranse: Siberia, nordul Canadei, Africa Centrala, Amazonia.

Repartitia resurselor de apa dulce la nivel de persoana evidentiaza mari decalaje. Spre deosebire de petrol, carbune si majoritatea celorlalte resurse, se intampla destul de rar ca apa sa fie transportata la o distanta mai mare de cateva sute de xilometri de la sursa, dar ea este solicitata in cantitati mari.

Atat in cazul Americii de Nord, cat si in cel al Federatiei Ruse se pare ci resursele de apa sunt abundente, dar in raport cu populatia apar mari disparitati geografice; America de Sud pare a fi contonentul cel mai bine inzestrat, dar 60% din debitul continental cel mai inzestrat se scurge in fluviul Amazon, al carui curs este departe de concentrarile de populatie. Cantitatea de apa dulce care revine unui locuitor in Europa reprezinta doar jumatate din media mondiala, un deficit evident fiind in sudul si estul continentului.

Din punct de vedere al repartitiei debitelor pe locuitor, Canada este cea mai bogata tara din lume. Cele mai mari cresteri de populatie se inregistreaza in unele din regiunile si tarile care resimt cea mai acuta lipsa de apa.

Astazi aproximativ 1,3 miliarde de locuitori au acces la apa potabila, cca. 1,8 miliarde de locuitori nu beneficiaza de avantajele serviciilor de apa purificata, in jur de 200 milioane de persoane contacteaza annual boli de origine hidrica, iar 10 milioane de oameni mor ca urmare a maladiilor hidrice.

In Africa si Orientul Mijlociu, dar si in alte regiuni, raurile, lacurile si stratele acvifere dau semne evidente de degradare si epuizare umane se amplifica inexorabil.

Lipsa apei curate reprezinta in multe locuri constrangerea cea mai puternica la care este supusa productia agricola, limitand cantitatea de alimente, dezvoltarea economica, salubrizarea si protectia mediului. Competitia pentru apa intre orase, industrie, sate si agricultura este deosebit de acuta in Asia, sud-estul SUA, California, sud-estul Australiei si in alte locuri.

3. Cresterea numerica a populatiei si presiunea asupra suprafetelor agricole

Posibilitatea ca productia vegetala sa fie marita cultivadu-se mai mult teren a disparut. Cresterea numerica a suprafetelor arabile in ultimii 50 de ani si a productiei agricole a avut loc prin defrisare, introducerea in circuitul agricol a unor terenuri din zonele aride, prin irigatii, precum si prin raspandirea cultivarii multiple.

Desi terenurile arabile reprezinta cca. 11% din suprafata uscatului, "terenurile de rezerva" sunt marcate de seceta, inghet, fertilitate foarte slaba, presupun mari cheltuieli pentru a fi exploatate si se afla la mare distanta de zonele locuite.

Lipsa actuala de teren agricol afecteaza alte activitati: politica trasporturilor, conversia unor terenuri agricole catre utilizari recreationale.

Daca media mondiala este apreciata la 0,20 ha teren arabil pe locuitor, tarile dens populate au valori foarte mici: Japonia 0,05 ha/loc, Elvetia 0,06 ha/loc., Coreea de Sud, Indonezia si China 0,07 ha/loc. Peste media modiala, cele mai mari suprafete arabile au: Australia 2,85 ha/loc., Canada 1,75 ha/loc., Argentina 1,12 ha/loc., iar Romania 0,46 ha/loc.

Este evident ca ritmul de crestere si de recuperare a suprafetelor agricole a devenit neconcordant cu cel de crestere a populatiei, mai ales in regiunile dens populate.

In secolul XX, recolta de cereale s-a marit de 5 ori, animalele de tractiune au fost inlocuite in mare masura de tractoare, soiurile traditionale de cereale au facut loc variantelor cu inalta productivitate, suprafata irigata a crescut de sase ori.

Bibliografie

a.       Nicu I. Aur, Madalina Andrei, Cezar I. Gherasim, Geografia economica mondiala;

b.      Vasile S. Cucu, Romania - Geografia umana si economica, Edit. Oraj, Targoviste, 2001;

c.       Nicu I. Aur, Cezar C. Gherasim, Geografie economica mondiala, Edit. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2002;

d.      Dragos Frasineanu, George Ergeli, Cristian Braghina, Geografie economica mondiala, Edit. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2000, pag. 60 - 71;

e.       Bebe Negoescu, Gheorghe Vlasceanu, Geografia economica. Resursele Terrei, Edit. Meteora Press, Bucuresti, 2001, pag. 64 - 86;

f.       Ion Florin Mihailescu, Vasile Nicoara, Elemente de Geografie economica mondiala, Editura Ex-Ponto, Constanta, 2000, pag. 12-23;

g.      Silviu Negut si colab., Geografie economica mondiala, Edit. Independenta Economica, Bucuresti, 1997, pag. 16-30;

h.      George Erdeli, Liliana Dumitrache, Geografia populatiei, Edit. Corint, Bucuresti, 2001;

i.        Cucu V. (1996), Romania. Geografia economica, Editura Glasul Bucovinei, Iasi

j.        Sandru I. (1978), Romania. Geografia economica, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti;