Extinderea dominatiei romane in vestul M. Mediterane

Extinderea dominatiei romane in vestul M. Mediterane

Roma a dus o politica constanta de extindere a dominatiei sale in bazinul mediteranean. In expansiunea sa spre vest, Roma a folosit cu precadere calea armelor deoarece popoarele barbare pe care urmarea sa le subordoneze considerau propria libertate drept o conditie esentiala a existentei lor.

Cucerirea si pacificarea Spaniei, incepute de Scipio Africanus, au fost de lunga durata si intrerupte de numeroase revolte ale populatiilor iberice, reprimate cu duritate de legiunile romane. Astfel, rascoala celtiberilor, inceputa spre mijlocul sec. II i.Chr., a fost inabusita, dupa lungi confruntari, in 133, de catre P.C. Scipio Aemilianus prin cucerirea si distrugerea nucleului rezistentei acestora, orasul Numantia. Doua provincii romane (Hispania Ulterior si Hispania Citerior) vor incorpora teritoriile cucerite in spatiul iberic.

Pentru a realiza un control direct asupra Hispaniei, prin legaturi pe uscat, Roma va cauta sa-si asigure un culoar de comunicatie in sudul Galliei. Profitand de conflictele care-i opuneau pe aliatii lor din colonia Massalia ligurilor si gallilor, Roma va reusi sa obtina dominatia asupra sudului Galliei, cuprinsa intre Alpi si Pirinei, teritoriu care va deveni provincie (Gallia Narbonensis, 120).

Un element nou care intervine spre sfarsitul sec. II i.Chr.il reprezinta invazia cimbrilor si teutonilor (109-101 i.Chr.), primul atac germanic masiv lansat impotriva teritoriilor romane. Barbarii, coborand dinspre nordul continentului, invadeaza Gallia Narbonensis, punand in pericol si stapanirea romana asupra nordului Italiei. Dupa ce provoaca mai multe infrangeri armatelor romane, C.Marius reuseste sa-i nimiceasca in doua confruntari sangeroase pe teutoni in batalia de la Aquae Sextiae (102), in Gallia Narnonensis, iar pe cimbrii patrunsi in valea Padului, la Vercellae (101).

Spre sfarsitul sec. II i.Chr., unele evenimente care se produc in nordul Africii vor ameninta interesele romane, determinand o implicare armata a Romei impotriva lui Iugurtha, regele numizilor, fostii aliati ai Romei in timpul razboaielor punice. Acest razboi (111-105 i.Chr.), imortalizat de pana lui Salustius, a fost un conflict local, amplificat in ochii opiniei publice romane de complicatiile politice interne, pe care le-a generat la Roma coruperea aristocratiei romane de catre neinsemnatul rege numid prin crearea unei grupari politice care-l sustinea.

Incorporarea intregului teritoriu al Galliei in granitele Republicii romane va fi realizat de Cezar (58-51 i.Chr.) care va fixa frontiera romana pe Rin. Agricultori si crescatori de animale, gallii erau in acelasi timp iscusiti mesteri in prelucrarea lemnului si a metalului, deruland o intensa activitate comerciala. Disputele si rivalitatile dintre triburi determina incapacitatea gallilor de a se constitui intr-o entitatw politica durabila, desi din punct de vedere lingvistic, religios sau al organizarii sociale apartin unei culturi comune.

Ocazia pentru o interventie in Gallia este data de perturbarile produse de triburile suevilor condusi de Ariovist, o populatie germanica, care, inaintand spre sudul Germaniei, determina migrarea spre vest, in Gallia, a helvetilor. Cezar, in calitate de guvernator al Galliei Narbonensis (58), profita de apelul lansat de hedui, care se simteau amenintati, pentru a initia cucerirea intregii Gallii. Dupa ce ii infrange pe helvetii din sud-estul Galliei, iese victorios si din confruntarea cu Ariovist, care este obligat sa se refugieze peste Rin.

Dupa respingerea popoarelor germanice, in mai putin de cinci ani, Cezar, pornind in anul 58 i.Chr. din Gallia narboneza, a ocupat intreaga Gallie si a zdrobit o mare rascoala, condusa de Vercingetorix. Astfel, imperiul teritorial al romanilor iese din zona pur mediteraneana si tinde sa-si stabileasca granitele pe limite naturale, cum erau Rinul in vest si Eufratul in estul asiatic. In continuare, cel putin pana la domnia lui Traian (98-117), romanii se vor stradui mai ales sa consolideze aceste frontiere si sa completeze cuceririle efectuate anterior.