Inceputurile miscarii legionare (1927-1933)

INCEPUTURILE MISCARII LEGIONARE (1927-1933)

Nunta de la Crang

Liviu Valenas.: - D-le Mircea Dimitriu, inainte de a porni lunga noastra discutie despre istoria Miscarii Legionare, v-as ruga sa va faceti o scurta prezentare.

Mircea Dimitriu.: - Sunt nascut la 13 martie 1913 la Panciu, in fostul judet Putna, din parinti romani, de profesie viticultori. Mi-am facut liceul, mai intai la 'Unirea' din Focsani, apoi la 'Gheorghe Lazar' din Bucuresti si l-am terminat la 'Papiu Ilarian' in Tg.Mures, unde am luat si diploma de bacalaureat. Am urmat, din 1932, Politehnica din Timisoara, pana in 1938, cand in urma prigoanei dezlantuita impotriva Miscarii Legionare de catre Carol al II-lea, am fost nevoit sa ma refugiez in Germania. Dupa un an de practica intr'o fabrica, m'am inscris la Politehnica din Berlin-Charlottenburg, luand-o dela inceput, nereusind sa obtin recunoasterea anilor studiati la Timisoara. Concomitent, am urmat cursurile dela 'Aussenwissenschafliche Fakultät'. In timpul guvernarii Antonescu-Sima, am ramas la Berlin, unde am condus grupul de legionari, care se mai afla acolo. Afland de decizia lui Hitler, de a-l sprijini pe Antonescu contra noastra, am plecat la Bucuresti spre a da alarma. Am ajuns tocmai in ajunul puciului lui Antonescu din 21-23 Ianuarie 1941. Fiind urmarit in vederea arestarii, m'am ascuns cateva luni in Romania, apoi am reusit sa fug din tara, ajungand din nou la Berlin. Aici nefiind internat, ca majoritatea legionarilor, am putut sa ma ocup de legatura dintre legionarii inca liberi din tara si Horia Sima, care era internat. In acelasi timp mi-am putut continua studiile, dar pe care nu le- am mai terminat, din cauza arestarii mele de catre GESTAPO, in 1942, cand eram in vizita la Paris. Am aflat ulterior ca arestarea mea s'a produs la ordinul personal al lui Ribbentrop. La Paris am fost incarcerat in inchisoarea 'Cherche-Midi', transferat nu dupa mult timp la Spandau, apoi la sediul GESTAPO-ului din Berlin, pe urma internat, impreuna cu restul studentilor legionari din Berlin, in lagarul de concentrare dela Buchenwald. Dupa eliberarea din lagar, la 23 August 1944, am luat parte la Guvernul dela Viena, prezidat de Horia Sima. In urma capitularii Germaniei, m'am refugiat in Bavaria, unde am lucrat ca sluga la un taran, numai pentru mancare si adapost. Am ajuns apoi in Italia, la Roma si Aversa, unde era un lagar britanic pentru refugiati. De acolo am fost trimis de Horia Sima la Salzburg, ca sa coordonez activitatea legionarilor din Austria si Germania Occidentala, unde se organizasera, mai peste tot, 'Comitetele romanesti'.

Avand sprijinul organizatiilor caritative ale Bisericii Romano-Catolice, precum si intelegerea autoritatilor locale, aceste comitete au ajutat, acele timpuri, mii de refugiati din Romania, oferindu-le un prim adapost, hrana gratuita si ajutandu-i sa ajunga mai departe in Vest, ori sa-si gaseasca un loc de munca. Cand franco-americanii au propus Miscarii Legionare o colaborare ofensiva, pe plan militar, am primit ordin de la Horia Sima, sa ma ocup, impreuna cu dr. Mircea Musetescu, de conducerea, din partea Miscarii Legionare, a acestor operatiuni. Dupa sfarsitul colaborarii cu franco-americanii, m'am angajat in Germania Occidentala, intr'o fabrica de aparate de radio si apoi intr'una de masini unelte, mai intai la planificarea productiei si ulterior in departamentul electric. Dupa ce am iesit la pensie, cu o suma modesta, dar suficienta unui trai decent, am fost insarcinat de Horia Sima cu conducerea Secretariatului General al Miscarii Legionare din afara tarii. Ulterior mortii lui Horia Sima, o adunare de cadre legionare a desemnat un Grup de Comanda pentru Miscarea Legionara din afara Romaniei, fiind si eu numit ca membru in acest organ si care cauta, in ciuda piedicilor de comunicare, sa-si acorde pozitiile si actiunile cu Miscarea Legionara din tara, ambele fiind o unitate de nedespartit. In Miscarea Legionara am primit gradul de comandant-ajutor in 1935, cel de comandant in 1952 si cel de comandant-general-ajutor in 1954.

L.V.: - Acest 'Grup de Comanda' al Miscarii Legionare din Exil, din cate persoane este format ?

M.D.: - Grupul a fost format initial din patru persoane, insa dupa imbolnavirea grava a lui Faust Bradescu (care a revenit in Romania, fiind ingrijit de familie) am ramas trei persoane, la Paris, Dumitru Cretu si Filon Verca, iar in Germania, la Stuttgart, persoana mea.

L.V.: - Dupa 1989, ati mai revenit in tara, chiar numai pentru o scurta vizita ?

M.D.: - Nu, din motive familiare.

L.V. : - Cum ati ajuns d-le Dimitriu sa faceti parte din Miscarea Legionara ?

M.D.: - Totul a pornit dela faptul ca am asistat la nunta lui Corneliu Codreanu, din data de 13 Iunie 1925. Dupa aceea am luat legatura cu Fratia de Cruce 'Victoria' din Focsani, fiind ajutat in acest sens si de fratele meu, membru al Fratiei de Cruce, mai mare decat mine cu patru ani. Din aceasta Fratie de Cruce faceau parte si Iordache Nicoara, Victor Chirulescu, Drica Atanasiu. Pe urma am ajuns sa activez intr'o alta Fratie de Cruce, unde eram fotograful ei, impreuna cu Traian Cotiga, Gheorghe Serban, Stan Serban, Zanetti. Asta se intampla in 1928.

L.V.: - Erati foarte tanar atunci, aveati in fond numai 15 ani

M.D.: - Da, eram elev de liceu Intre timp in oraselul meu, Panciu, era un vechi legionar, Neculai Voinea, cu care, in vacante, faceam marsuri impreuna, ne duceam de pilda la Soveja, unde aveam o baza foarte solida in persoana fratilor Balan (trei frati foarte bogati din sat). Ajuns la Bucuresti, la liceul 'Gheorghe Lazar', am cautat un contact cu Miscarea Legionara, dar nu l-am putut realiza, am gasit insa un alt contact, la buletinul 'Anti-iudeo-masonic' al doctorului Vasile Trifu, unde impreuna cu Vasile Prajescu si Toma Petrescu, lucram in redactia acestei publicatii, in strada Lipscani

L.V.:- Fiindca v-ati referit la nunta lui Corneliu Codreanu, daca vreti sa descrieti acest eveniment, mai ales ca nu mai exista filmul acestei nunti (pelicula a fost distrusa la putin timp din ordinul Partidului National Liberal aflat la guvernare)

M.D.: - Este greu acum sa-mi amintesc toate detaliile, au trecut de atunci 74 de ani Nunta lui Codreanu s'a desfasurat la Crang, la vreo trei km de Focsani, asistenta era formata din cateva zeci de mii de persoane (unii au apreciat cifra intre 80.000 si 100.000). Corneliu Codreanu impreuna cu tanara sa sotie Elena, si-au facut aparitia intr'un car tras de boi, bine decorat. Eu aveam atunci numai 12 ani, eram elev de liceu in clasa a doua, stateam la margine, impreuna cu inca un prieten si ne uitam cu mare curiozitate. Nunta era organizata in aer liber, era vara si vreme foarte frumoasa. Atunci l-am vazut prima data pe Corneliu Codreanu

L.V.:- Ce impresie v'a facut Corneliu Codreanu ?

M.D.: - Un tanar voinic, imbracat in hainele lui traditionale, adica in port bucovinean. Era un tanar inalt, cu o privire care fascina. Avea evident un fel de magnetism. Ulterior a devenit si mai vizibila aceasta atractie pe care o difuza in randul tinerilor, in randul maselor. Cine il intalnea, era foarte impresionat de el

Cine era Corneliu Codreanu ?

L.V. : - Magnetismul, charisma personala a lui Corneliu Codreanu, sa fie o explicatie, sau una din explicatii, pentru ce Miscarea Legionara, dela 7 membri a ajuns in 13 ani la peste 800.000 de membri ?

M.D.: - Nu as spune asta. Mai degraba ideile lui, pe care le-a promovat cu multa perseverenta, au dus la aceasta evolutie numerica a Miscarii Legionare.

L.V.: - Istoricul Dan Amedeo Lazarescu, membru si al conducerii actuale al PNL, a afirmat, la 16 Ianuarie 1991, intr'o emisiune televizata (realizata de Vartan Arachelian) : 'Corneliu Codreanu nici macar nu a fost roman' Este adevarat acest lucru ?

M.D.: - Este bine ca puneti aceasta intrebare, ca sa putem lamuri lucrurile. Aceasta insinuare nu este deloc noua, reia teze mai vechi. Insinuarea apare si in mai 1938, din gura procurorului militar Ionescu, in procesul intentat lui Corneliu Codreanu, din ordinul lui Carol al II-lea. Procurorul militar Radu Ionescu a spus atunci 'Ce vroia sa afle aici Corneliu, fiul lui Zelinzki si al Elizei Brauner' ? 'Ce vroia sa afle omul care ducea o actiune de intelegere cu organizatii straine' ? Raspunsul pe care l-a dat avocata lui Codreanu, Lizeta Gheorghiu este urmatorul : 'Tatal lui Corneliu Codreanu, Ion Zelea Codreanu isi trage obarsia dintr'o familie de razesi moldoveni din satul Ighesti, din tinutul Storojinetului din Bucovina. Tatal acestui Ion Zelea Codreanu se numea Neculai Zelea, numele de Zelea provenind din amintirea imbracamintii de lupta a ostasilor moldoveni. Numele de Zelea nu se pastrase insa de-a lungul anilor. Dupa anul 1785 Bucovina a trecut sub administratie austriaca, devenind un simplu district al Galitiei, iar acest nume de Zelea, a fost schimbat de autoritatile din administratie si armata in Zelinski, schimbare pe care o faceau toate stapanirile straine, cu popoarele minoritare din statul lor, ca si in Ungaria, Miklos pentru Nicolae, István pentru Stefan etc. Limba romana nu mai era acceptata nicaieri in Bucovina, iar religia ortodoxa era combatuta cu energie, polonezii din Galitia fiind romano-catolici. Dar daca, in acest fel, schimbarea numelui era relativ usoara, in schimb religia ortodoxa nu mai putea fi schimbata cu aceeasi usurinta.

De obicei, cand numele era schimbat, religia ortodoxa ramanea inscrisa si prin autentificarea ei se putea face cu certitudine si consemnarea originii romane. In aceste conditiuni, tatal lui Corneliu Zelea Codreanu a ajuns sa fie numit Ion Zelinski, dar originea sa romaneasca era certificata de un act de botez, in limba romana, precum si de religia ortodoxa, exclusiv romaneasca, in care se facuse botezul. Mai mult decat atat, ca o confirmare sigura, certificatul de botez al lui Ion Zelinski are si viza consulatului roman din Cernauti. Ori pentru a obtine o astfel de parafare, nu se puteau adresa decat cei de origine romana. In familia lui Ion Zelea Codreanu toti antecesorii au fost padurari, asa ca alaturi de pronumele de Ion, mai era trecut alaturi, pe acte, acel de Paduraru, care indica ocupatia. Deci tatal sau era inregistrat Neculai Zelinski-Paduraru. Acesta ia in casatorie pe romanca Maria Anticu si aceasta devine mama lui Ion Zelea Codreanu. Purtand numele de Ion Zelinski-Paduraru, acesta se casatoreste cu Eliza Brauner, care era romanca de religie ortodoxa, iar nasul la cununia lor a fost A.C.Cuza. In 1902 familia Ion Zelinski-Paduraru trece in Moldova romaneasca, iar aici Ion Zelinski Paduraru considera ca este cazul sa-si modifice numele dupa datina strabuna si ca urmare devine Ion Zelea Codreanu. Aceasta este intreaga ambianta, care explica numele de Zelinski si transformarea sa in Zelea, iar aceluia de Paduraru in Codreanu. Toate aceste date amintite fac dovada ca in privinta tatalui, poate fi urmarita originea curat romaneasca din mosi stramosi, modificarile de nume aparand in mod artificial, prin interventiile unor autoritati straine. Inainte de implinirea varstei de trei ani, Corneliu Zelea Codreanu nu mai avea nimic comun cu numele de Zelinski, nume care nu a fost decat un artificiu, ca si alte nume impuse de cei pe care imprejurarile ii facusera stapani peste unele provincii romanesti'.

L.V.: - Istoricul spaniol Francisco Vega, in teza sa de doctorat 'Istoria Garzii de Fier' (publicata la Barcelona in 1988), sustine insa 'ca mama lui Corneliu Codreanu era o nemtoaica bavareza, de religie romano-catolica'

M.D.: - Probabil ca Francisco Vega a dorit sa fie obiectiv, dar s'a informat din surse complet gresite ! Sotia lui Ion Zelea Codreanu, Eliza Brauner, este fiica romancei Marita Sarghii si a romanului ortodox, dupa mama, Costache Brauner. Acest Costache Brauner este fiu al romancei Cernea si al lui Adolf Brauner de origine german bavarez. Asadar, toti antecesorii lui Corneliu Zelea Codreanu sunt romani, cu exceptia unui strabunic al mamei, Adolf Brauner, care era un german desnationalizat. Aceasta analiza a genealogiei lui Corneliu Zelea Codreanu trebuie incheiata cu cele spuse in 1938 de avocata Lizeta Gheorghiu : 'Comparati acum adevarul cu mistificarea si veti socoti cata miselie s'a varsat si se mai varsa asupra Miscarii Legionare, caci mi se pare o miselie sa lovesti pe un stranepot, cu aceleasi arme, pe care le-au inventat strainii impotriva strabunicului' !

L.V.: - Este o boala mai veche la romani, de a gasi diverse origini straine persoanelor antipatizate (Mihai Eminescu era 'sarb', Caragiale 'grec', sau chiar 'ultimul fanariot'<sic>, Iuliu Maniu 'papistas', Regele Mihai 'neamt' si asa mai departe). Iar multi din Vechiul Regat ii considerau si ii considera pe romanii ardeleni 'unguri', sau 'vanduti ungurilor'

M.D.: - La data de 29 Noiembrie 1918, primarul liberal al orasului Cernauti, Marmeliuc a facut o caracterizare pentru Ion Zelea Codreanu si care a fost publicata in organul de propaganda 'Glasul Bucovinei'. Iata textul despre Ion Zelea Codreanu : 'Unul din cei mai intransigenti idealisti ai neamului nostru, neinduplecat in nici o intorsatura a vremii si luptand fara ragaz si fara sovaire pentru drepturile clasei taranesti, din randurile careia s'a ridicat si al carui port curat, ca sufletul taranimii, il poarta mereu, a sosit ieri la Cernauti, pentru a se bucura de fericirea tarisoarei sale la a carei realizare a contribuit o viata intreaga. Manat de zborul sufletului sau romanesc, a parasit la 1898 orasul Suceava, al carui elev a fost si de atunci nu a mai calcat pe pamantul Bucovinei, pana in clipa cand glasul puternic al gliei bucovinene si-a chemat fiii din toate partile, ca sa ia parte la sarbatoarea izbavirii sale.

Ion Zelea Codreanu a venit ca biruitor, are mangaierea duioasa a luptatorului darz, care isi vede implinita ideea pentru care a purtat un steag ce nu l-a plecat nimanui si niciodata. Maiorul roman, viteazul decorat de atatea ori in asprimea glorioasa a frontului, taranul, fiu al acestor plaiuri, vine astazi la noi'. Iata cine a fost tatal lui Corneliu Zelea Codreanu.

L.V.: - Apelativul de 'capitan' dat lui Corneliu Codreanu, de unde provine ?

M.D.: - Corneliu Codreanu nu avea un grad militar de capitan. El participase, ca voluntar, cu mult eroism, la campania din 1916 a primului razboi mondial. Facuse liceul militar dela Manastirea Dealului si a luat parte la trecerea Carpatilor si la dezrobirea Ardealului. Cand insa a inceput retragerea din toamna anului 1916, comandantul regimentului l-a trimis acasa, fiind prea tanar (17 ani) pentru Front, cu toata rugamintea lui de a continua lupta. Spiritul de ordine si disciplina, obtinute in aceasta perioada l-au caracterizat in intreaga lui scurta viata. Ion Mota, in cautarea unei denumiri, alta decat 'sef', o denumire usor ridicola ('Hei sefule'), i s'a adresat primul cu titulatura de 'Capitan', adica 'Capetenie', urmat apoi de toti din Legiune.

Constituirea Centrului Studentesc Legionar Timisoara

L.V. : - Acest prim contact, vizual, pe care l-ati avut la Crang-Focsani, in 1925, cu Corneliu Codreanu, v-a marcat drumul in viata ?

M.D.: - Nu as putea spune Eram atunci mult prea tanar. Ulterior insa, contactul cu Fratiile de Cruce, cu prima si mai ales cu a doua, unde avand si un aparat fotografic, faceam fotografii in sedintele pe care le tineau, iar ulterior, in marsurile executate impreuna cu Neculai Voinea in judetul Putna si in special pe Valea Susitei, inspre munti, sunt acelea, care m'au determinat din ce in ce mai mult in aceasta directie. Dupa terminarea liceului, la Tg.Mures, am revenit acasa, nu mi-am putut continua studiile, din cauza ca parintii mei nu mai aveau mijloacele financiare necesare, fiind loviti si ei de criza economica mondiala, declansata in 1929. In aceasta perioada, am adancit activitatea legionara, alaturi de acelasi Neculai Voinea. In anul urmator m'am dus la Timisoara la Politehnica, unde, dupa ce in prealabil trecusem pe la sediul Miscarii Legionare din Bucuresti (am luat dela Corneliu Codreanu autorizatia de-a face un cuib legionar la Politehnica din Timisoara), am infiintat primul cuib la Politehnica din orasul de pe Bega. Corneliu Codreanu mi-a dat si un om de contact in judetul Timis-Torontal, profesorul Ilie Ghenadie, care era un legionar cunoscut la Centru. Deci in toamna lui 1932 am infiintat la Timisoara primul cuib legionar, care ulterior a crescut la vreo sase cuiburi, care au constituit Centrul Studentesc Legionar Timisoara, pe care l-am condus pana am plecat din Romania, in 1938.

L.V.: - Cum se facea, practic, constituirea unui cuib legionar ?

M.D.: - Se poate afla citind 'Carticica sefului de cuib'. La Timisoara se afla atunci o mare cantitate de membri ai partidului lui A.C.Cuza. De asemenea comunistii si simpatizantii lor, erau numerosi. Erau multi studenti din Basarabia, dintre care foarte multi de origine rusa. La Timisoara se dadeau cu precadere burse pentru studentii din Basarabia. In aceasta mare de studenti, care in majoritate erau afiliati LANC-ului (Liga Apararii National Crestine) lui A.C.Cuza si dupa cateva luni de zbateri, am gasit cativa camarazi, cativa prieteni, chiar din anii superiori dela Politehnica (cu 4-5 ani mai mari decat mine), care inclinau spre Codreanu, dar nu erau activi. Astfel era baiatul profesorului Braileanu dela Cernauti (era student in anul IV, eu fiind atunci in anul preparatoriu), altul era Gheorghe Dragomirescu. Trebuie sa spun ca eu am introdus la Timisoara un sistem de organizare, care diferea de cel prescris de publicatiile legionare. Facusem un cuib central, compus din sefii cuiburilor, iar fiecare din acest cuib central devenea seful garnizoanei, prin rotatie, timp de o luna. Eu eram seful cuibului central.

L.V.: - In terminologia legionara ce se intelege prin 'garnizoana' ?

M.D.: - Totalitatea legionarilor dintr'un centru oarecare. Garnizoana la care m'am referit era cea a Centrului Studentesc Legionar Timisoara. In felul acesta, fiecare dintre sefii de cuib primea posibilitatea de a conduce intreaga garnizoana timp de o luna, sub supravegherea sefului de cuib central, care eram eu. Activitatea noastra consta din marsuri de propaganda prin judetul Timis-Torontal si ulterior in judetele Severin si Caras. Insa mai aveam si alte activitati. Centrul Studentesc Legionar Timisoara a luat parte la o tabara de munca, care construia un camin studentesc in Cluj. In anul urmator am luat parte, cu studentii legionari din Timisoara, la tabara de la Carmen Sylva, care era condusa personal de Corneliu Codreanu. Acolo construiam un dig de piatra, de aparare contra valurilor.

L.V.: - Miscarea Legionara, a fost acuzata, printre altele, ca ar fi fost o miscare (grupare) paramilitara, avand si o uniforma specifica (camasa verde cu centura si diagonala). De unde aceasta camasa verde ?

M.D:: - Miscarea Legionara nu a fost niciodata 'paramilitara' Uniforma (camasa verde cu centura si diagonala) a fost o necesitate, pentru a deosebi Legiunea de cuzisti, care aveau camasi albastre si de formatiunile lui Gheorghe Bratianu, care purtau camasi galbene. Ulterior Corneliu Codreanu i-a acordat o semnificatie de simbol legionar. Culoarea verde in sine provenea dela culoarea ierbii proaspete de pe plaiurile romanesti, nu era o 'inovatie' de 'import'.

L.V.: - Ideea ca Miscarea Legionara ar fi o grupare militara provenea si dela denumirile specifice in Legiune

M.D.: - Cand Codreanu si ceilalti au ales la inchisoarea Vacaresti pe Arhanghelul Mihail, ca patron, singura denumire potrivita cu misiunea pe care o avea Arhanghelul cu ostile ceresti, care se lupta cu Diavolul - misunea pe care Codreanu si ceilalti (care erau cu el la inchisoare) si-au asumat-o, nu putea fi alta decat una cu rezonanta de lupta. 'Legiune' deci, nu partid, asociatie, grupare etc., care nu indicau nimic. Termenul de 'garnizoana legionara' este lipsit de orice semnificatie militara, putand fi foarte bine inlocuit cu 'grup legionar', dar traditia obliga In rezumat, nimic nu indica, ca Miscarea Legionara ar fi fost vreodata o grupare paramilitara, care ar fi functionat dupa regulamente militare, sau cvasi-militare.

Tabara de munca dela Carmen Sylva

L.V.: - Cum decurgea viata pentru legionarii in tabara dela Carmen Sylva (actuala Eforie Sud, iar pe vremea lui Dej 'Vasile Roaita') ?

M.D.: - Stateam in corturi, pe malul marii. Tabara era condusa personal de Corneliu Codreanu, care se ocupa indeaproape de educatia legionarilor, care veneau de pe tot cuprinsul tarii, in schimburi de 2-3 saptamini. Tabara dura toata vara, deci trei luni, dar participantii se schimbau. In fiecare seara ne adunam in jurul unui foc de tabara, unde Capitanul in picioare, explica,

pagina 9 punea intrebari sau raspundea la intrebari.

L.V.: - Cati luau parte la tabara dela Carmen Sylva ?

M.D.: - In jur de 150 de persoane pe 'schimb'. Tabara dela Carmen Sylva a fost organizata ani de-a randul, fara intrerupere. Acolo am avut ca participanti si multi studenti polonezi, din organizatia nationalista poloneza ABC. Mancarea se facea in comun, erau tot felul de negustori din Constanta si din Bucuresti care ne donau alimentele, iar camaradele noastre gateau. Acolo se afla si Nicoleta Nicolescu, care era sefa organizatiei legionare de femei si care era deseori 'indignata', ca rolul femeilor in Miscare nu este suficient de subliniat. Nicoleta Nicolescu dorea ca femeile legionare sa fie luptatoare, si nu sa fie 'la cratita' Intr'adevar femeile si fetele, care erau in organizatia condusa de Nicoleta Nicolescu au fost niste eroine, au rezistat la schingiuri, unele au fost aruncate in crematoriu de vii, cum s'a intamplat in final si cu Nicoleta Nicolescu. Dupa ce a fost arestata de autoritatile carliste, in 1938, Nicoleta Nicolescu a fost torturata, violata si apoi trezita din nesimtire si constienta, a fost aruncata in flacarile crematoriului Sa revin insa la tabara dela Carmen Sylva. Capitanul era prezent incontinuu, trei luni, vara, in aceasta tabara, el revenea la Bucuresti abia dupa terminarea ei. Eu am venit cu aproximativ 10 insi de la Timisoara, in 3-4 corturi si mancam la cazan, seara ascultam prelegerile lui Codreanu, iar in timpul zilei lucram la dig. Se mai faceau si marsuri in regiune, cu cantece.

L.V. : - Care erau temele prelegerilor tinute de Corneliu Codreanu ?

M.D.: - Vorbea despre principiile Miscarii si raspundea la intrebarile care i se puneau. Intrebarile se refereau la diverse chestiuni, cum ar fi problema evreiasca, rolul femeii in societate si in Miscare, ce se intampla daca Capitanul este asasinat

L.V.: - Ce s'ar fi intamplat daca Corneliu Codreanu ar fi fost asasinat, ceea ce s'a si intamplat ?

M.D.: - Capitanul a cerut sa fie razbunat ! Iar cei care erau prezenti au jurat sa'l razbune

L.V.: - De ce a cerut sa fie razbunat ? In fond razbunarea nu este ceva crestinesc

M.D.: - Pentru ca in toata istoria Neamului Romanesc, toti marii faptuitori au cazut prin tradare ! Asa a cazut prin tradare Mihai Viteazu, asa a cazut Tudor Vladimirescu, prin tradare au cazut si Horea, Closca si Crisan Capitanul era de parere ca trebuie sa se termine, odata si odata, in istoria neamului nostru cu tradarea !

L.V.: - La romani tradarea este o boala cronica veche, pana si Nicolae Ceausescu a fost tradat de 'tovarasii' sai de 'lupta'

M.D.: - Toata Istoria Romaneasca este plina de tradari !

L.V.: - Ati amintit ca la Carmen Sylva, Corneliu Codreanu vorbea despre 'chestiunea evreiasca' din Romania. Concret, ce va spunea Codreanu, la Carmen Sylva, in aceasta problema ?

M.D.: - Tin minte, ca in August 1936, la Carmen Sylva, la intrebarea, de ce Miscarea Legio- nara este impotriva evreilor, Capitanul a raspuns : 'Solutia legionara a problemei evreiesti in Romania este sus de tot, in conducerea statului si consta in totala incoruptibilitate a guvernantilor si din perfecta aplicare a legilor. Cand vor constata ca nu mai au pe cine corupe si nu mai sunt romani de vanzare, evreii vor parasi teritoriul nostru din proprie initiativa si de nimeni constransi' Ca o paranteza peste timp, asa s'a intimplat in anii 1950- 1960, cand Dej a luat masuri contra nomenclaturii comuniste evreiesti. Atunci nomenclatura evreiasca, vazand ca nu mai poate face 'afaceri' sub Dej, a emigrat in Israel Codreanu a mai continuat : 'Iar daca vor mai ramane evrei dornici sa traiasca in pace cu noi si capabili de munca cinstita, productiva, cu atat mai bine pentru ei si pentru Romania' 'Deci cu atat mai bine pentru noi legionarii' a conchis Codreanu. Aceasta era pozitia la care ajunsese Codreanu la maturitatea sa si a Miscarii.

L.V.: - Care era varsta si provenienta sociala a celor care luau parte la tabara dela Carmen Sylva ?

M.D.: - Toate varstele, absolut toate varstele, chiar si mosnegi Erau elevi, studenti, oameni de 30-40 de ani si erau si oameni de peste 70 de ani.