Institutii centrale in spatiul romanesc

Institutii centrale in spatiul romanesc

DOMNIA

Sec. XIV-XVI:

Institutionalizarea statelor medievale romanesti s-a datorat in T.R domnitorilor Mircea cel Batran si Vlad Tepes, iar in Moldova domnitorilor Petru I Musat si Alexandru cel Bun. Institutia politica suprema a statelor medievale T.R si Moldova a fost domnia. Conducatorul acestor state purta numele de domn ceea ce semnifica statutul acestuia de stapan absolut al teritoriului si locuitorilor tarii. El poarta si titlul de "mare voievod" ce semnifica calitatea lui de comandant al armatei si face legatura cu latura traditionala a acestei institutii. Succesiunea la tron in T.R si Moldova urma principiul mixt ereditaro-electiv. Aveau vocatie succesorala toti cei care erau de "os domnesc, de samanta domneasca", "fii legitimi si nelegitimi, frati si chiar veri, toti apartinand celor 2 fam domnitoare": basarabii in T.R si musatinii in Moldova. Cei care incalcau acest principiu erau considerati "uzurpatori".

Atributiile domnului: puterea domnului era absoluta si avea la baza originea divina a puterii. Acest din urma aspect era subliniat de ceremonia incoronarii si ungerii cu mir sfintit de catre Mitropolit, ceea ce semnifica transmiterea vointei divine si harului divin asupra noului domn ("din mila lui Dumnezeu").Ea(puterea divina) mai este subliniata si de prezenta particulei "Io" care preceda titlul domnesc si semnifica "cel ales de D-zeu" sau "cel daruit de D-zeu" (de la cuv grecesc "Ioannes").

Principalele atributii ale domnului erau: dreptul superior de proprietate asupra intregului pamant al tarii -"dominium eminens" . De aceea orice exercitare sau schimbare de proprietate era aprobata de domn si intarita prin act domnesc.De asemenea, domnul conducea administratia tarii, stabilea impozitele, bate moneda, este comandantul armatei, reprezinta instanta juridica suprema, ocroteste biserica, confirma episcopii si Mitropolitul tarii, conduce politica externa(incheie tratate, declara razboi, incheie pace).

Sec XVI-XVII:

La jumatatea sec XVI tarile romane au trecut de la regimul tributar la reg de vasalitate al dominatiei otomane. Aceasta trecere a semnificat si o serie de mutatii in functionarea institutiei centrale: 1.) domnii snt acum numiti de sultan, de regula din randul familiei domnitoare.Puterea domnului nu mai este expresia vointei divine ci a vointei sultanului.A fst anulata eligibilitatea si alterat principiul ereditatii. 2.) domnia este obtinuta acum in schimbul unor mari sume de bani carora li se adauga cele pt confirmarea in domnie la un an sau la 3 ani, care se numea mucaren. 3.) durata domniei se scurteaza vizibil( durata medie 2,5-3 ani). 4.) sultanul interzice actiunile de politica externa, limitand initiativa domnului la aceea de a informa Poarta. Domnii nu au respectat aceasta interdictie. Atributiile de politica interna ale domnilor raman intacte.

Sec XVIII:

Instaurarea domniilor fanariote aduce modificari substantiale in evolutia domniei. Astfel: domnul este numit acum de catre sultan din randul fanariotilor( romani si greci in schimbul unor insemnate sume de bani). Tronul Principatelor devine obiect de licitatie, iar durata domniei se reduce substantial. Dispar, ca atare, acum in epoca fanariota cele 2 principii traditionale: ale ereditatii si electivitatii. Este desfiintata armata tarii si este interzisa promovarea unei politici externe proprii. Domnii fanarioti sunt redusi la rolul unor informatori ai Portii. Cu toate aceste limitari evidente, Tarile Romane si-au pastrat partial autonomia( dreptul de a se conduce singure in interior).

VOIEVODATUL

Sec XII-XVI:

In Transilvania institutia principala in sec XII-XVI a fost voievodatul. Trans a fost organizata dupa cucerire ca un voievodat autonom, facand parte din regatul Ungariei. Voievodul era numit de regele Ungariei al carui vasal era. El numea pe vicevoievozi si pe comiti. Avea atributii administrative, militare si judecatoresti. Era ajutat in conducere de adunare obsteasca din care faceau parte pe langa reprezentantii maghiarilor, sasilor si secuilor si reprezentanti ai nobilimii romane. Din 1366, Ludovic I al Ungariei conditioneaza calitatea de nobil de apartenenta la catolicism, ceea ce a insemnat eliminarea elementului romanesc din viata politica a Trans. Fenomenul se va accentua dupa 1437 cand s-au pus bazele unirii celor 3 natiuni. Adunarile obstesti au devenit mai intai congregatii generale, iar mai apoi au fost cunoscute sub denumirea de "Dieta".

INSTITUTIA PRINCIPATULUI:

Sec XVI-XVII:

Dp Batalia de la Mohacs din 1526, cea mai mare parte a Ung este transf in pasalac cu capitala la Buda. Partile vestice intra sub dominatie habsburgica. In acest contex Trans devine Principat Autonom sub suzeranitate otomana(1541) din voievodat. Cuprindea Trans propriu zisa, Banatul pana in 1552 precum si comitatele din Partium.Era condusa de un principe ales de Dieta si confirmat sau nu de sultan.Atributiile de politica interna ale principelui erau similare cu ale domnitorilor de peste Carpati, iar in plan extern avea atributii mai largi: incheia tratate, declara razboi, incheia pace, primea solii. Era ajutat in guvernare de Sfatul principelui alcatuit din 15 membrii si de o Dieta cu un continut limitativ, romanii fiind exclusi din viata politica.

Sec XVII-XVIII:

In 1688 pe fondul decaderii politice si militare a Imp Otoman, evidenta printr-o serie de infrangeri( Buda-1686; Mohacs-1687; Salankemen-1691; Zenta-1697), Trans intra sub dominatie habsburgica in 1688. Statutul juridico-politic al principatului Trans a fst reglementat prin Diploma Leopoldina din 4 dec 1691 care recunostea existenta celor 3 natiuni, privilegiile acestora, cele 4 religii oficiale,existenta legilor principatului

Dieta si organizarea juridica:

Titlul de principe era transferat imparatului de la Viena, Trans fiind condusa de un guvernator ales de Dieta apoi numit de imparat. Era ajutat in conducere de Sfatul guvernatorului sau Consiliul alcatuit din 12 membrii. Dieta isi pierde din vechiile atributii, un loc imp detinandu-l cei numiti de imparat (regalisti).