Organizarea de stat si dreptul in Dacia - provincie romana

Organizarea de stat si dreptul in Dacia - provincie romana

Dupa razboaiele din 101-102 si 105-106, adica dupa cucerirea Daciei, romanii au luat din Dacia 165 tone de aur si 331 tone argint.

In urma acestor razboaie cu toate ca romanii au cucerit aproape tot teritoriul locuit de daci, numai o parte a fost inclus in Dacia.

Teritoriul astfel ocupat a fost numit provincie romana fiind administrat de imparat printr-un imputernicit special numit legatus augustus propretore.

Organizarea administrativa a Daciei s-a facut printr-o lege, Constitutie, promulgata de Traian in 107. Prin aceasta Constitutie se stabileau hotarele, forma de organizare si conducere, organizarea militara pentru aparararea teritoriului si valoarea totala a impozitelor pe care noua provincie urma sa la verse in tezaurului imperial de la Roma.

Pana la moartea imparatului Traian, provincia era condusa de un guvernator.

Acesta avea puteri depline in domeniul administrativ, militar si judecatoresc.

Dupa moartea lui Traian - 117 - si o data cu navalirea tributrilor barbare, urmasul lui Traian, Adrian hotaraste sa imparta Dacia in 2 parti:

Dacia superioara - Transilvania si Banat -

Dacia inferioara - Oltenia si S Transilvaniei -

In 124 Adrian hotaraste o noua impartire:

Dacia MALVEZIS - Banat si Oltenia

Dacia APULENSIS - Sudul si Centrul Transilvaniei

Dacia POLONESIS - Nordul Transilvaniei

Muntenia si S Moldovei formau o provincie distincta numita MOESIA inferioara.

Dobrogea era integrate in SCITIA MINOR

Provincia astfel impartita era condusa de un guvernator Concilium Trium Daciale alcatuit din reprezentanti ai oraselor.

Fiecare provincie avea un administrator financiar numit procurators insarcinat cu strangerea impozitelor si supravegherea cheltuielilor.

Pentru stabilirea impozitelor au fost efectuate recensamante din 5 in 5 ani = organizarea fiscala.

In Dacia se percepeau impozite direct si indirect. Impozitele directe erau capitatia. Ea se percepea pe cap de locuitor si era platita de toti locuitorii.

Censul - impozit asupra pamanatului - era platit de toti proprietarii de pamant cu exceptia veteranilor razboaielor dacice care fusesera impropritariti in urma acestora.

Censul = valora 1% din valoarea terenului.

Impozite indirecte:

impozite pe mosteniri - 5% din valoarea mostenirii

impozite pe eliberari si vanzari de sclavi

impozite pe vanzari de marfuri - 1% din valoarea marfurilor

Impozitele directe erau folosite pentru gestionarea si gospodarirea localitatilor. Disponibilul rezultat si impozitele indirecte erau trimise la Roma.

Organizarea oraselor si satelor

In Dacia exista - 3 tipuri de localitati:

colonii

municipii

sate

COLONIILE - erau locuite de cetateni romani. Acestea erau si puternice centre de romanizare, iar ca raspandire teritoriala erau in mijlocul populatiei autohtone.

Cetatenii coloniilor se bucurau de toate drepturile publice si private. Astfel, aveau "jus sufragis" - dreptul de a alege - , "jus honorum" - dreptul de a avea in proprietate teren si de a nu plati impozit funciar - .

MUNICIPIILE - erau localitati urbane cu drepturi si privilegii mai putine decat coloniile. Locuitorii acestora aveau un statut intermediari intre peregrini si colonisti.

Municipiile erau conduse de un consiliu municipal format din 20 de curioni. Aceste consilii aveau si atributii judecatoresti.

Din administratie faceau parte si edilii - care supravegheau constructiile si problemele legate de urbanism.

Questorii - erau persoane insarcinate cu incasarea efectiva a taxelor si impozitelor.

SATELE - erau locuite de populatia autohtona, iar mai multe stae erau grupate in jurul unui centru apropiat de municipiu. Era conduse de un consiliu alcatuit din reprezentantii satelor respective.

Minele de aur erau in stapanrea imparatului reprezentate de un functionar care administra minele.

Dreptul in Dacia romana - Izvoarele dreptului

Autoritatile romane au decis ca obiceiul - cutuma - sa se aplice numai in masura in care nu se contravenea principiilor romane de drept.

Intr-o prima faza se aplicau atat obiceiurile populatiei autohtone cat si dreptul roman. Treptat, a luat nastere un nou sistem de drept, adica dreptul daco-roman.

O importanta deosebita in formarea dreptului a avut-o Constitutia lui Carcala prin care s-a acordat dreptul de cetatenie peregrinilor.

In categoria izsvoarelor includem si opiniile juristilor care in timp au devenit norme obligatorii.

Statutul juridic al persoanelor

1. Cetatenii romani

Aceasta categorie era formata din membrii autoritatii si militari, instalati pe teritoriul Daciei. Erau proprietari de terenuri si sclavi, arendasi ai vamilor, pasunilor, minelor si salinelor. Acestia se bucurau de toate drepturile politice si civile: dreptul de a incheia acte juridice - jus comerci, dreptul de a incheia casatorii - ius honubi, dreptul de a face parte din fortele romane - ius comice, dreptul de a fi reprezentati in functii publice - ius sufragis, dreptul de a candida la o magistratura si de a fi ales - ius honorum.

2. Latinii

Erau oamneni liberi, adusi in Dacia din alte provincii romane. Acestia au fost asezati in municipii si sate. Din punct de vedere juridic erau considerati inferiori. Totusi, aveau unele drepturi - ius comerci.

3. Peregrinii

Peregrinii obisnuiti - erau autohtonii ale caror localitati nu au fost desfiintate dpv politic. Acestora li se aplica dreptul dac. Erau prorpeitari de pamant, ateliere mestesugaresti, comercianti si vamesi.

Peregrinii deditici - erau locuitori ai cetatilor distruse de romani, care au opus rezistenta cuceririi romane.

Strainii stabiliti in Dacia aveau drepturi limitate. Puteau incheia acte juridice intre ei potrivit cutumelor locale.

4. Sclavii

Proveneau din randurile populatiei autohtone sau din alte provincii. Nu aveau proprietate. Erau folositi la treburile casnice, in gospodarie, munci agricole, exploatarea minelor.

Sclavii sttului erau folositi in administratie.

Persoanele juridice erau formate din gruparile teritoriale: coloniile, municipiile, satele si din colegii. Acestea erau organizate si inzestrate cu personalitate juridica (aveau drepturi si obligatii).

Colegiile - erau organizate si functionau in baza unei legi speciale: iulia di colegis.

Acestea se puteau constituii numai in baza unei aprobari si se desfiintau cand scopul initial nu mai putea fi infaptuit.

Existau colegii ale mestesugarilor, aurarilor, ale corabierilor, sau puteau exista si colegii infiintate pe criterii entice.

Din punct de vedere al organizarii, colegiile aveau un numar minim de membrii care plateau o cotizatie lunara. Erau conduse de un consiliu de curioni, iar presedintele acestui consiliu era obligat sa depuna ca garantie o suma mare de bani.

DE asemenea, colegiile dispuneau de un avocat, steaguri si embleme speciale.

Regimul juridic al familiilor

Cetatenii romani puteau intemeia o familie potrivit normelor dreptului roman in virtutea lui jus honubi.

Peregrinii nu se bucurau de ius honubi. Era permisa casatoria doar dupa normele si obiceiurile locale. Sclavii nu puteau incheia casatorii locale.

Regimul juridic al proprietatii

Proprietatea statului roman ager publicus se exercita asupra pamanturilor cucerite de armata romana.

Pamanturile cucerite au fost masurate, apoi au fost impartite cetatenilor romani, militarilor si veteranilor de razboi.

Proprietatea provinciale era formata din pamanturile petrecute in proprietatea statului roman, raanand in proprietatea locuitorilor. Acestia exercitau asupra lotului de pamant posesiunea si uzufructul.

La moartea proprietarului pamantul trecea asupra urmasilor.

Proprietatea militara se putea exercita numai de cetateni romani asupra suprafetelor de pamant care intrau sub regimul lui ius italium.

Proprietatea peregrine era un drept de proprietate recunoscut peregrinilor asupra altor bunuri decat pamantul.

Regimul juridic al obligatiilor si contractelor

Materia obligatiilor si contractelor a fost vast reglementata in aceasta perioada datorita dezvoltarii economice.

Obligatiile si contractile au fost supuse unui regim juridic special care a rezultat din imbinarea unor elemente de drept roman, dreptul gintilor si drept autohton.

Forma, elemente si efectele contractelor reflecta caracterul special al dreptului aplicat in dacia romana.

Cea mai buns imagine privind dreptul roman aplicat in dacia romana o constitutie tablitele cerate descoperite la rosia Montana.

Tablitele cerate din Transilvania

Acestea au fost descoperite la Rosia Montana si cuprind date privind fizionomia dreptului daco-roman. Din 25 de tablite descoperite doar 14 au putut fi descifrate, dintre acestea 4 cuprind contracte de vanzare-cumparare. Unul dina ceste contracte din 17 martie 139 se refera la o sclava numita Pasia pe care Maximus o cumpara cu 205 denari de la Dasius. Pentru o eventuala evictiune si vicii ascunse vanzatorul se obliga fata de cumparator ca ii va restitui pretul dublu.

Trei tablite cuprind contracte de locatiune. Unul dintre contracte stipula ca Ulpius Valerius isi inchiriaza munca pentru 50 denari pe luna. O alta tablita cerata cuprinde un contract de societate incheiat intre 2 camatari care pun in comun un capital pe care vor sa-l imprumute celor interesati cu dobanda. Contractul preciza ca la data desfiintarii societatii se vor imparti sumele obinute dupa ce in prealabil vor fi scazute datoriilesi capitalurile pe care acestia l-au subscris.O alta tablita cumprinde un contract de depozit incheiat intre 2 peregrini. Unul dintre acestia declara ca a primit in pastrare de la celalalt suma de 50 de denari cu obligatia de restituire.

Tablitele cerate prezinta dovezi incontestabile cu privire la tendinta de unificare dintre cele 2 sisteme juridice (dacic si roman).

Teoria imigrationista a fost corolata de austriacul Robert Roesler si urmareste sa argumenteze ca poporul roma'n s-ar fi format in sudul Dunarii de unde dupa migratia slavilor sudici si a bulgarilor in peninsula balcanica ar fi imigrat in spatiul locui de acestia astazi : mai intai in Muntenia si Moldova, apoi sporadnic si in Transilvania unde in scurta vreme ar fi devenit mai numerosi decat populatia bastinasa datorita rezistentei la epidemiile evului mediu si datorita proleficitatii deosebite.

In realitate chiar daca izvoarele istorice nu amintesc de roma'ni in epoca migratiilor, la sud de Dunare, la nu ii amintesc nici in nordul acesteia. Totusi, descoperirile arheologice, hidrolivele, si topolimele atesta continuitatea roma'neasca in acest spatiu si nu in alta parte.