ROMANII DIN AFARA GRANITELOR

Romanii din afara granitelor

In secolul al XIX - lea un numar mare de romani traiau sub dominatie straina, deci in afara granitelor tarii.

romanii din Transilvania (inclusiv Banat, Crisana si Maramures) - sub stapanirea hasburgica (austro-ungara).

romanii din Bucovina aflati sub stapanirea austriaca.

romanii din Basarbia, sub stapanirea rusa.

romanii din Sudul Dunarii, in Peninsula Balcanica - aromanii sau romanii macedoneni.

La jumatatea sec al XIX - lea se formeaza diaspora romaneasca, prin emigrarea romanilor din teritoriile stapanite de hasburgi, din Vechiul Regat, etc., pe continentul American sau in vestul Europei. Diaspora se diferentiaza de romanii aflati sub dominatie straina, deoarece reprezinta un grup, o comunitate etnica care se integreaza in viata statului respectiv pastrandu-si doar traditia si cultura.

a) Transilvania

Etapele stapanirii habsburgice in Transilvania:

I. 1699 - 1848 - regim absolutist. Programele politice ale romanilor au cerut recunoasterea natiunii romane, acordarea de drepturi politice, sociale si nationale si recunoasterea ortodoxismului (ex. Supplexul lui Micu Klein sau Supplex Libellus Valachorum)

La inceputul sec XIX, pana la 1848 programele politice au repetat cererile din Supplex, iar daca pana acum lupta politica fusese condusa de cler, incepand cu 1840 initiativa revine carturarilor: George Baritiu, fondatorul "Gazetei de Transilvania" si Simion Barnutiu, profesor la Liceul iezuit din Blaj.

II. 1849 - 1861 - regim neoabsolutist habsburgic. Apasatorul regim, bazat pe centralizare si germanizare, impus de contele Bach, a sugrumat timp de cativa ani orice posibilitate de manifestare nationala. Singura concesie a fost ridicarea episcopiei unite de la Blaj la rang de mitropolie (1854) si ridicarea la rangul de mitropolit a ortodoxului Andrei Saguna (1864)

III. 1861 - 1866 - regim liberal; prin acordarea de autonomie sporita Transilvaniei, miscarea nationala romaneasca s-a infiripat iarasi.

Noua Dieta a Transilvaniei, instalata la Sibiu avea in componenta 48 de romani, 44 maghiari si 32 sasi. Acum sunt votate legile:

recunoasterea natiunii romane, egala cu celelalte natiuni.

recunoasterea limbii romane si a religiei ortodoxe

IV. 1867 - 1918 - regim dualist, austro-ungar. Transilvania isi pierde autonomia, fiind anexata Ungariei. Noua Dieta, dominata de maghiari anuleaza legile votate de Dieta de la Sibiu (1863 - 1864) si voteaza integrarea Transilvaniei la Ungaria.

Romanii si-au proclamat opozitia categorica fata de dualism, inca de la inceput, folosind mijloace diferite : de la proteste si redactarea de petitii, articole de presa la organizarea politica a romanilor (aparitia partidelor politice romanesti), etc.

Lupta romanilor pentru drepturi nationale politice si sociale atinge apogeul in aceasta ultima perioada, in conditiile politicii dure de maghiarizare, pana la destramarea dualismului (1918)

legea nationalitatilor (1868) - recunoastea doar o singura natiune, cea maghiara.

Legea electorala (1874) a instituit un cens ridicat la sate unde populatia romanesca era mai mare (deci votau mai putin) si un cens scazut la orase. In 1917 se exagera atat de mult, dandu-se drept de vot numai stiutorilor de limba maghiara.

1878 - se instituia legea care reprima orice opozitie nationala.

legile scolare, antiromanesti, cea din 1868 si apoi celebra lege Apponyi (1907) care impunea limba maghiara in scoli.

1896 legea Banffy hotara maghiarizarea numelor satelor si oraselor.

Lupta romanilor contra regimului dualist

3 15 mai 1868 "Pronunciamentul de la Blaj", cu ocazia comemorarii a 20 de ani de la Marea Adunare de la Blaj. Era prima forma de protest fata de regim se cerea autonomia Transilvaniei si revenirea la drepturile anterioare, votate de Dieta de la Sibiu, in anii 1863-1864.

Redactat de G. Baritiu, a fost expus in « Gazeta de Transilvania », iar autorii au fost arestati , dar gratiati de imparat.

Lupta culturala si prin presa. Se constituie societati culturale ce sustin cauza    romanilor transilvaneni (ex « Transilvania » la Bucuresti, Astra, etc.). Prin presa, intelectuali sau oameni politici sustineau miscarea nationala - ex ziarul « Romanul » la Bucuresti , condus de C.A. Rosetti.

Lupta politica. La conferinta de la Mircurea (1869) s-a hotarat formarea unui Partid National Roman condus de Ilie Macelaru. Un partid similar se formase in Banat, tot in 1869, condus de Alexandru Mocioni.

In 1881 cele doua partide au fuzionat formand Partidul National Roman (P.N.R)., cel mai important partid al romanilor din Transilvania. P.N.R. a adoptat:
tactica pasivismului ( neparticiparea la viata politica a Ungariei si lupta prin alte mijloace, incercand astfel sa protesteze la anexarea Transilvaniei).

Cel mai important moment al pasivismului il reprezinta Memorandumul din 1892. Documentul a fost trimis spre consultare si regelui Carol I, al Romaniei. Memorandumul critica maghiarizarea fortata (legile prezentate mai sus), se opunea unirii fortate a Transilvaniei si cerea acordarea de drepturi romanilor.. Raspunsul autoritatilor a venit repede, autorii textului (conducatorii P.N.R.-ului) fiind arestati, dar gratiati in 1895 de imparat, la cererea regelui roman, Carol I.
Relatiile P.N.R.-ului cu autoritatile maghiare s-au inrautatit la cumpana celor doua secole si Conferinta nationala a P.N.R. din 1905 a hotarat schimbarea tacticii : renuntarea la pasivism si adoptarea activismului , din 1905. ( insemna participarea la viata politica a Ungariei, de la tribuna careia se puteau duce dezbateri pentru obtinerea drepturilor nationale). Ca urmare s-au ales in Parlamentul de la Budapesta 8 deputati romani, apoi in 1906 - 10 deputati iar 1910 - 5 deputati.
Ultimii ani ai monarhiei dualiste gasea in sanul P.N.R.-ului 3 directii de actiune:
- linia "oficiala" - I. Maniu, V. Goldis, Stefan Cicio-Pop

- federalisti, adepti ai federalizarii monarhiei austro-ungare - Aurel C. Popovici si Alexandru

Vaida-Voievod

- tinerii oteliti -cereau unirea cu Romania - O. Goga.

b) Bucovina

Provincie romaneasca smulsa de hasburgi in 1775 cunoaste mai multe etape sub aceasta stapnire:

I. 1775 - 1786 - regim de administratie militara, fiind condusa de capitanii districtuali in numele imparatului.

II. 1786 - 1949 - este anexata Galitiei si dependenta ( condusa) de guvernul de la Lvov.

III. 1849 - 1918 - devine mare ducat (autonomie), desi ramane dependenta fata de Curtea de la Viena.
- este supusa unui proces de deznationalizare prin colonizari de populatie slava si

germana si prin interzicerea scolilor romanesti
- lupta nationala a fost stimulata de viata culturala (societatile "Concordia", "Junimea",

etc.) dar si de organizarea politica a romanilor din Bucovina - 1892 apare Partidul National Roman din Bucovina care avea ca obiectiv recastigarea drepturilor politice si nationale si unirea cu tara.

c) Basarabia

Provincie romaneasca, cucerita de rusi in 1812, cunoaste urmatoarele etape, in stapanirea tarista:

I.      1812 - 1828 - statut de oblastie, o autonomie sporita.

II.   1828 - 1871 - este anexata guberniei Novoroosisck si este supusa rusificarii prin mai multe metode

- interzicerea limbii romane 1867

- colonizari de populatie slava

III. dupa 1871 si pana in 1918 este simpla provincie (gubernie). Deznationalizarea continua, iar romanii folosesc calea culturala, pentru lupta lor politica. Se remarca radicalii Ion Inculet, Pantelimon Halippa, iar in perioada primului razboi mondial, lupta pentru unire cu Romania s-a intensificat.