Romania in relatiile internationale

Mentionarea a 2 documente international din sec. al XIX-lea si din prima jumatate a sex XX-lea si a cate unei prevederi a fiecaria dintre acestea referitoare la Romania.

Prezentarea unei actiuuni la care participa Romania in cadrul "Razboiului Rece", pe plan extern, dupa 1950 si preciazrea unei consecinte a acesteia;

Formularea unui pdv referitor la rolul Romaniei in relatiile internationale in sec. al XIX-lea - XX-lea si sustinerea acestuie printr-un argument instoric.

Existenta in randul romanilor a unui puternic curent unionist si redeshiderea "problemei orientale", expresie a interferarii intereselor Marilor Puteri in sud-estul Europei, prin raboiul Crimeei (1853-1856) si infragerea Rusiei in acest razboi de coalitia alcatuita din Imp. Otoman, Anglia, Franta si Sardinia, au facut ca problema unirii Principatelor sa devina o problema europeana. Ea a fost discutate in cadrul Congresului de pace de la paris (1856)

Dupa Unirea Principatelor (5 si 24 ian. 1859), obtinerea independentei a devenit obiectivul esetial al luptei netionale. Luand in considerare faptul ca Rusia parea, in deceniul opt al secolului al XIX-lea, singura interesata sa sustina dezmembrarea Imp. Otoman, liberalii au optat pentru o alianta cu Rusia. Esecul demersurilor diplomatice din vara anului 1976 de a obtine independenta (Memoriul lui Kogalniceanu din 16 iunie 1876) a intarit si mai mult aceasta optiune. Alianta a fost consfintita prin Conventia din 4 aprilie 1877. La 9 mai 1877, Parlamentul Romaniei proclama independeta, ceea ce a starnit reactii diverse in cercurile politice occidentale. Desi respinsa initial, cooperarea armatei romane a fost ceruta imperativ de Marele Duce Nicolae, dupa cele doua esecuri militare din fata Plevnei. Desi nu exista un tratat cu Rusia, Carol I si-a asumat responsabilitatea participarii Romaniei la razboiul din Balcanim convins ca sangele romanesc varsat ca face imposibil de contestat dreptul la independenta.

Victoriile romanesti de la Plevna (30 august) si Rahova (nov. 1877), sacrificiile de la S, Vidin si Belograntcik nu puteau fi ignorate total de marile puteri.

A) Tratatul de la Berlin (11 iulie 1876) recunostea independenta Romaniei in anumite conditii ce reprezentau o incalcare a suveranitatii Romaniei si modificarea art. 7 din Constitutie in sensul acordarii dreptului de cetatenie si locuitorilor de alta religie decat cea crestina si rascumpararea de catre statul roman a actiunilor falimentarei Societati a drumurilor de fier din Romaniai, cu capital german (afacerea Strassberg). De asemenea Romaniei i se impunea cedarea sudului Basarabiei catre Rusia. Dobrogea, Delta Dunarii si Insula Serpilor reveneau Romaniei. Cucerirea independentei a conferit statului roman posibilitati sporite de afirmare in politica externa, dar, in virtutea traditiei, marile puteri continuau sa ignore statutul de independenta al tarii. In urma unor complexe demersuri diplomatice, marile puteri - Germania, Anglia, Franta - au recunoscut, in 1880, independenta Romaniei si proclamarea Regatului, act votat de Parlamentul Romaniei in martie 1881. Proclamarea regatului a sporit prestigiul international al statului roman, care, in 1991, acea relatii diplomatice cu 18 state. Izolarea diplomatica a Romaniei, intarirea pozitiilor Rusiei in Bulgaria si atitudinea ei amenintatoare au determinat Romania sa se incadreze intr-un sistem de aliante menit sa-i asigure securitatea. Din aceste ratiuni politice, Romania a incehiat la 30 oct. 1883 un tratat de aderare la Tripla Alianta (Austro-Ungaria, Germania si Italia). Partile isi promiteau ajutor reciproc in cazul in care una dintre ele ar fi fost atacata. Pe termen lung, tratatul cu Puterile Centrale a mers contra intereselor nationale si impotriva simtamintelor majoritatii romanilor, astfel ca prevederile nu s-au aplicat nici in 1914, nici in 1916.

Intre anii 1900-1914, politica externa a Romaniai a cunoscut o reorientare dinspre Puterile Centrale spre Antanta (Franta, Anglia, Rusia), statul roman fiind animat de dorinta realizarii unirii depline. Aceasta reorientare a politicii externa era puternic subliniata de participarea Romaniei la al doilea razboi balcanic(1913), impotriva Bulgariei, aliata Austro-Ungariei. Personalitati marcante de la Berlin si Viena au recunoscut ca Romania era pierduta pentru Puterile Centrale. Izbucnirea primei conflagratii, monarhiale a ridicat in fata diplomatiei mari probleme. Consiliul de Coroana de la Sinaia din 30 august 1914 a hotarat neutralitatea armata a Romaniei (expectativa armata). Dupa lungi tratative in anii neutralitatii si in urma solicitarilor cu caracter ultimativ ale Antantei (Franta si Rusia) din vara B) anului 1916, la 4 august 1916 guvernul semna tratatul si conventia militara. In baza tratatului, Antanta garanta integritatea Romaniei, recunostea dreptul tarii noastre asupra Transilvaniei si Bucovinei si participarea in conditii de egalitate cu celelalte parti semnatare ale Conferintei de pace, Romania se obliga sa declare razboi Austro-Ungariei la 15 august 1916 si sa sisteze legaturile economice si comerciale cu inamicii aliatilor ei: Prin conventia militara, Antanta promitea Romaniei sprijinul militar: trimiterea de munitie si armament (300 t zilnic), armata rusa (3 divizii) trebuia sa participe la apararea Dobrogei si sa declanseze mari operatiuni in Coalitia si Bucovina, iar trupele aliate de la Salonic trebuiau sa declanseze o ofensiva pentru a retine pe austro-germani.

La 14/15 August 1916 Romania intra in razboi laturi de Antanta urmarind desavarsirea unitatii sale nationale. Desfasurarea operatiunilor militare in compania din 1916 a fost una tragica pentru armata romana: infrangerile de la Turtucaia, pierderea trecatorilor si invazia tarii de catre trupele Puterilor Centrale, pierderea Olteniei, Munteniei si Dobrogei retragerea in Moldova. Refacuta in iarna anului 1917, armata romana a rezistat cu succes incercarilor trupelor austro-germane de a strapunge apararea romaneasca in batalia de la Marasti, Marasesti si oituz. Evenimentele politice din Rusia, culminand cu instaurarea regimului bolsevic (25 oct. 1917) au dus la destramarea frontului de rasarit. Desi victoriasa pe front, Romania a fost nevoita sa incheie armistitiul cu Puterile Centrale (9 dec. 1917), iar in urma unor presiuni extraordinare a semnat pacea la Bucuresti, deosebit de grea pentru tara noastra.

In ultimele zile ale razboiului, pe fondul victoriilor Antantei, Romania va reintra in razboi alaturi de Antanta.

Dupa Marea Unire (Basarabia-27 martia 1918, Bucovina-25/28 nov. 1918, Transilvania-1 dec. 1918), obiectivele esentiale ale diplomatiei roamesti au fost recunoasterea juridica internationala a noului statu teritorial-politic al Romaniei, apararea unitatii si integritatii teritoriale, combatarea revizionismului, meninerea pacii, asigurarea securitatii pentru toate statele. Romania a fost intitiatoarea unor aliante regionale defensive vizand combaterea revizinonismului (Mica Intelegere 1921 si Intelegerea Balcanica, 1934), a incheiat o serie de tratate de alianta cu Polonia, Franta si Italia (1926), a reluat relatiile diplomatice si a incercat incheierea unui tratat de asistenta mutuala cu URSS (1936). Aliantele regionale au fost utile Romaniei insa ele nu erau suficiente pentru a opri revizionismul german sau sovietic, mai ales ca Franta si Anglia au facut compromis cu statele revizioniste iar Societatea Natiunilor a fost incapabila sa mentina pacea.

In preajma si la inceputul celui de-al doilea razboi mondial Romania era din ce in ce mai mult izolata pe plan international. Dupa capitularea Frantei (22 iun. 1940), Basarabia, N Bucovinei si tinutul Hera au fost ocupate de Uniunea Sovietica (28 iun. 1940), iar prin Dictatul de la Viena (30 aug. 1940) Romania ceda Ungarieii horthyste NV Transilvaniei (43.492 km2). La 7 sept. Romania ceda Cadrilaterul Bulgariei. Frontierele ramase erau garantate de Germania. Romania a aderat la Pactul tripartit (23 nov. 1940) si un an mai tarziu la Pactul anticominten , alaturi de Germania, Italia si Japonia. La 22 iunie 1941, Romania a intrat alaturi de Germania in razboiul antisovietic urmarind eliberarea Basarabiei si N bucovinei. Armata romana a participat la marile batalii de pe teritoriul sovietic, in Crimeea, Caucaz si la Stalingrad. Dupa dezastrul de la Stalingrad, cand Germania va pierde razboiul, guvernul antonescian si opozitia au cautat solutii pentru a scoata Romania din razboi si a evita ocuparea tarii de catre Armata Rosie. Tergiversarile lui Ion Antonescu de a scoate tara din razboiul dus alaturi de Hitler, a impus lovitura de stat din 23 august 1944 organizata de principalele forte politice (PNL, PNT, PSD, si PCR) si executata de Regele Mihai. Regimul de dictatura antonescian a fost inlaturat si Romania a intors armele impotriva Germaniei. Actul de la 23 aug. 1944 a reprezentat o cotitura in politica externa a Romaniei. Romania a intrat in sfera de influenta sovietica, potrivit "acordului de procentaj" de la Moscova (oct. 1944). Romania a fost ocupata in intregime de Armata Rosie la 6 martie 1945 Moscova impune in Romania primul guvern comunist condus de Petru Groza. In urma legilor parlamentare din 19 nov. 1946, comunistii obtineau printr-o masiva frauda si puterea legislativa, iar la 30 dec. 1947 regele mihai era silit sa abdice. S-a proclamat, dupa model sovietic, Republica Populara Romana. Politica externa romaneasca, la fel ca si a celorlalte state comuniste, s-a caracterizat prin docilitate fata de Moscova, pana prin anii 1958 - 1960, constituindu-se direct sau indirect in parte a Razboiului rece (in 1949 devine membra al CAER, iar in 1955 a Tratatului de la Varsovia). Treptat se constata o atitudine de distantare a Romaniei fata de Moscova. Plecarea Armatei Rosii (1958) a insemnat pe plan extern primul pas al unei desprinderi relative de Moscova, in limitele acceptate de aceasta.

Razboiul arabo-israelian de 6 zile (5-10 iunie 1967) a prilejuit Romaniei evidentierea pozitiei sale unice in Tratatul de la Varsovia. La Conferinta de la Berlin a statelor comuniste din Trat. De la Varsovia, Romania a certificat statelor arabe care isi propusesere distrugerea Israelului si a respins rezolutia proprusa de URSS in care sa fie condamnat Israelul ca stat agresiv, si nu a semnat Declaratie finala a conferintei. Mai mult, Romania a fost singurul stat comunist care nu a rupt relatiile diplomatice cu israelul, pastrand in acelasi timp relatii bune cu statele arabe. Romania a devenit mediator in conflictul arabo-israelian, prin intermediul ei fiind stabilite contacte diplomatice intre americani si israelien si arabi. Romania si-a imbunatatit relatiile cu SUA si lumea occidentala. A crescut enorm prestigiul Romaniei. Romania a fost vizitata de presedintele Frantei, Charles de Gaulle (1968), de presedintii SUA, Richard Nixon (1969) si Gerald Ford (1975). Reactia lui N. Ceausescu fata de interventia militara in Cehoslovacia a 5 state comuniste din Tratatul de la Varsovia (20-21 aug. 1968) s-au inscris in cursul politicii sale de distantare de Moscova. Interventia militara impotriva "Primaverii de la Praga" a fost condamnata de Ceausescu ca "o mare greseala si o primejdie grava pentru pacea in Europa", ca o incalcare a libertatii si independetei altui stat.