 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
SCOALA DIN PERETU INTRE ANII 1865 - 1924
UNELE CONSIDERATII GENERALE ASUPRA LEGILOR DIN 1864, 1893 SI 1896 CE AU PREVAZUT ORGANIZAREA INVATAMANTULUI IN ROMANIA INTRE ANII 1865 - 1924
Actul Unirii Tarii Romanesti cu
varsitoare pentru istoria poporului nostru, primul pas spre crearea statului national a tutu-
ror romanilor, fiind urmat de o actiune legislativa menita sa asigure fiecarui sector de via-
ta social - economica bazele legate de dezvoltarea in spiritul unificarii. In acest sens, cti-
torii unirii Principatelor, au impulsionat atat dezvoltarea invatamantului public, dar si or-
ganizarea lui pe cale legislativa pentru a-l aseza pe temelii solide, pentru a-i asigura un caracter uniform si democratic pe intreg teritoriul tarii.
La 8 ianuarie 1859, C. A. Rosetti, publica in ziarul ,,Romanul", ,,Profesia de cre-dinta" prin care preconiza: educatia comuna, gratuita, indatoritoare si intreaga dupa apti-
tudine si capacitate; larga intindere a instructiei primare; toate functiile si mai cu seama ale profesorilor sa fie bine patite si reanltate in demnitatea lor". 1) In proiectul de consti-
tutie, elaborat in vara anului 1859, s-a formulat principiul care preciza ca: ,,invatatura pri-
mara este gratuita si obligatorie pentru fiecare roman. Scoli primare se vor infiinta indata in toate comunele". 2) Cateva luni mai tarziu, V. A. Urechia, intr-un memoriu aratand sla
ba frecventa a copiilor de la scolile rurale,sublinia necesitatea intocmirii ,,unei legi pentru
obligativitatea instructiei primare".3) Insusi domnitorul, Al. I. Cuza, pornind de la intere-sele majore ale tarii, sublinia in mesajul din 6/18 decembrie 1859, ca instructiunea publi-ca trebuie pusa ,,la indemana tuturor claselor . .iar instructiunea elementara si primara ne este neaparata spre a raspandi o viata noua in toata tara". Apoi domnitorul accentua: ,,Eu tin numaidecat ca fiecare locuitor sa stie in curand a scrie si a ceti".4)
Aceasta recunoastere a dreptului la invatatura a poporului a determinat un adeva-rat avant al invatamantului, care a fost ridicat, in acest timp, la rangul uneia din cele mai importante probleme de stat. Inca din anul Unirii Principatelor se constata o serie de pre-
ocupari pentru elaborarea unor proiecte privind reorganizarea instructiei publice in care sunt inscrise principiile obligativitatii si gratuitatii invatamantului pentru elevii din clase-le primare de ambele sexe. Cel mai important proiect a fost realizat de Vasile Boerescu, in octombrie 1863 (care cuprindea 671 de articole la prima redactare) si a stat la baza Le-gii asupra instructiunii publice (unde textul initial fusese redus la 425 de articole), aparuta ulterior.,,Ea a fost indelung pregatita,dezbatuta si cu o oarecare intarziere si multe piedici
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 45
2) Ilie Popescu Teiusan, Contributii la studiul legislatiei scolare romanesti. Legea
Instructiunii publice din 1864, Ed. Did. si Ped., Bucuresrti, 1963, p. 32.
3) V. A. Urechia, Scoalele satesti . .. p. 25 si 132.
4) N. Nicolaescu, Al. Bunescu, Gh. Parnuta, Monografia Liceului pedagogic Campulung Muscel, 1867 - 1967, Bucuresti, 1967, p. 9
promulgata la 25 noiembrie 1864",1) avand acum 418 de articole, 2) fara articolul 388, care continea inamovibilitatea tuturor dascalilor (adica fara titularizarea de astazi).
La 6 decembrie 1864, in mesajul domnesc adresat corpurilor legiuitoare,Cuza ara-
ta ca ,,legea asupra instructiei publice introduce un larg sistem de invatamant pentru toate clasele societatii. Instructia primara, platita din fondurile de binefacere ale statului,este o-
bligatorie si gratuita pentru toti copiii, de ambele sexe. Si astfel, accentua domnitorul, ex-
primandu-si increderea in eficacitatea legii, nu mai tarziu decat intr-un an, pe toata supra-fata Romaniei nu va mai exista un singur oras, orasel sau sat care sa nu aiba scoala sa, ca-re sa nu poata indestula tanara generatie cu painea intelectuala".3)Desi optimismul acesta a fost partial infirmat de realitatile anilor urmatori, multe sate ramanand fara scoli, este un fapt notoriu ca domnitorul Unirii acorda o mare atentie dezvoltarii invatamantului, vizi-tand adeseori lacasurile de scoala, participand uneori la serbarile de la sfarsit de an scolar, de exemplu la Iasi sau Bucuresti, unde a distribuit personal premii la elevii silitori.
Legea asupra instructiunii publice din 1864 a insemnat inceputul unei noi ordini scolare, cu adanci repercursiuni in dezvoltarea invatamantului de toate gradele. ,,Impor-
a) caracterul unitar al legii prin cuprinderea intr-un singur corp a invatamantului public si privat si a tuturor ramurilor instructiei: primara,secundara si superioara, atat pentru baieti,
cat si pentru fete;
b) profilul scolilor apartinand celor trei ramuri ale instructiei;
c) cele doua principii de baza ale legii: obligativitatea si gratuitatea;
d) gradele corpului didactic: invatatori, institutori si profesori;
e) administratia centrala a instructiei.
In conformitate cu cele aratate mai sus observam ca Legea scolara din 1864 stabiles-te o corelatie intre obligativitate si gratuitate in cadrul articolelor 31 si 42. Astfel, primul articol mentionat prevede:,,Instructiunea elementara este obligatorie pentru toti copiii de amanduoa sexele,incepand de la 8 ani pana la 12 ani impliniti"; iar al doilea articol sti-
puleaza": ,,Instructiunea obligatorie este in sarcina statului intru tot ceea ce priveste:1)per
sonalul invatator, administrator si domestic; 2) subventiunea de material de scoala, carti,
harti etc. la copiii fara mijloace; si in sarcina comunelor pentru: local, mobilier si lemne de incalzit."5)Aceasta ultima prevedere va fi insa izvorul multor neajunsuri pentru invata
mantul elementar, indeosebi la sate, asa cum vom vedea in perioada imediat urmatoare.
Tot un principiu general al aceste legi poate fi considerat si cel referitor la unitatea scolii primare de la sat si oras, realizat prin uniformizarea programelor de studiu si egali-tatea sexelor la invatatura. Pentru a se realiza instruirea intregului efectiv de copii de var-sta scolara, se prevedea ca ,,in fiecare comuna sa se infiinteze cel putin o scoala cu un in-
vatator". Potrivit art.45 din lege 6), scoala primara urma sa aiba o durata de 3 ani (clase) la orase si de 4 ani (clase) la sate, dar, din lipsa de localuri si cadre didactice, s-a trecut
1) N. Iorga, Istoria invatamantului romanesc, editie ingrijita de Ilie Popescu Teiusan, Ed.
Did. si Ped., Bucuresti, 1971, p. XXVI.
2) Monitorul Oficial, nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
3) Monitorul Oficial, nr. 274 din 8/20 decembrie 1864.
4) Constantin C, Giurescu si colaboratori,Istoria invatamantului din Romania, compendiu
Ed. Did. si Ped., Bucuresti, 1971, p. 118.
5) Ilie Popescu Teiusan, op. cit., p. 64.
imediat la scoala de 4 clase 1) si la orase.
Referitor la programa scolara, art.32 preciza ca: ,,Instructiunea obligatorie va cu-prinde urmatoarele obiecte de studiu:citirea,scrierea,catehismul,notiuni de igiena, de gra-matica, de geografie, de istoria tarii, de dreptul administrativ al tarii, cele patru lucrari din aritmetica, sistema legala a masurilor si a greutatilor". 2) Tot pe linia uniformizarii in-
vatamantului satesc cu cel orasenesc,scolile de fete au obtinut, prin lege, aceeasi progra-ma cu a baietilor,atat la orase, cat si la sate, adaugandu-se doar lucrul de mana.Programe- le analitice pe clase aveau sa dezvolte aceste cunostinte potrivit cu varsta si gradul de inte legere al copiilor.
Prin felul cum a fost conceputa si realizata, noua programa scolara se desprinsese,
in buna masura, de vechea tutela a bisericii, observandu-se o tendinta de laicizare a inva-tamantului din aceasta perioada. Acest lucru se observa din continutul art. 62 si 74, care
precizeaza ca invatatorii nu mai sunt obligati sa predea religia, acest lucru fiind trecut in
seama preotilor, iar prin modificarile aduse legii in anul 1876, programa scolilor primare
urbane de ambele sexe de la orase, prevedea ca lectiile de religie de la clasa a IV-a sa fie inlocuite cu lectii de morala, cu accent pe drepturile si indatoririle cetateanului, pe dato-riile catre patrie, catre aproapele, reguli de igiena etc. De asemenea, la clasa a treia, sunt introduse, in locul lectiilor de religie, unele elemente de fizica si chimie (pompe, masini cu abur, barometru, magnetism, electricitate, telegrafie etc.), dar si cunostinte de zoologie si botanica. 3)
Numai ministerul putea hotari o eventuala adaugire sau dezvoltare a programei scolare obligatorii (art. 60).Lipseau din planul de invatamant al scolii primare cunostinte-
le de istorie naturala, de economie casnica si agricola, pe care ulterior, Consiliul general al instructiei, in sedintele din septembrie 1865, avea sa le puna in discutie si sa recoman-de o mai accentuata directie practica a instructiei elementare". 4) Uniformizarea progra-melor de studiu pentru scolile primare urbane si rurale demonstreaza caracterul democra-tic al acestei legi si primele consecinte au fost: alcatuirea de manuale unice pentru toate scolile din tara si inlocuirea metodei lancasteriene cu alte metode noi de predare.
Legea lasa totusi scolilor satesti numai un singur invatator pentru toate clasele, in
timp ce dispunea ca la orase, fiecare clasa de baieti sa-si aiba institutorul sau, iar fiecare scoala de fete sa aiba doua institutoare.Pentru comunele mari se prevedea o scoala de fete
separata de cea de baieti, in satele mici scolile erau mixte (art. 68). Aceasta dispozitie a constituit o piedica serioasa pentru traducerea in fapt a principiului scolii primare unice.
De asemenea, se preciza ca nici un copil nu se poata retrage din scoala inainte de a fi dobandit certificatul de absolvire a patru clase primare.Parintii care nu lasau pe copii,
fara motiv legal, sa frecventeze scoala urmau sa fie avertizati, iar apoi amendati cu 10 pa-rale pentru fiecare zi de absenta.Amenda se va plati,,in bani sau in lucru pentru comuna". Art.39 preciza ca ,,toate amenzile se vor varsa in casa comunala,in favoarea scoalei".5)
Cateva articole, referitoare la data examenelor si a vacantelor scolare,au suferit mo- dificari si precizari la 8 iulie 1865, adica inainte de a fi pusa legea in aplicare. In invata-
mantul primar satesc anul scolar incepea la 1 septembrie si se incheia la 25 iunie,iar la in-
vatamantul primar urban anul scolar era intre 15 august si 1 iunie.In afara de vacanta ma- re, 25 iunie - 1 septembrie , elevii mai beneficiau de o vacanta de opt zile de Craciun si
1) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II, p. 369.
2) Monitorul Oficial, nr 272 din 5/17 decembrie 1864
3) Ilie Popescu Teiusan, op. cit., p. 67.
4) Ibidem, p. 66
5) Monitorul Oficial, nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
de 15 zile de Pasti. Scolile primare satesti aveau doua examene pe an:unul semestrial, in-
tre 2 - 5 ianuarie si altul general, intre 10 - 22 iunie. La scolile primare urbane examenul general era de la 20 la 27 iunie.Dupa al doile examen ,,se va face impartirea premiilor".1)
Alte articole atentionau pe invatatorii scolilor rurale si institutorii de la cele urba-ne sa nu permita in scoli decat cartile autorizate de Consiliul permanent al instructiunii,sa
aplice elevilor numai pedepsele prevazute prin regulament, sa nu primeasca in clasa copii mai mici de sapte ani, sa tina in buna regula registrele si cataloagele, sa informeze autori-
tatile locale ,, despre toate lipsurile materiale ale scolii", iar la sfarsitul anului scolar sa inainteze un raport general catre revizor ,,despre starea si trebuintele scoalei".2)
Legea din 1864, atat de importanta pentru instructia primara,a avut insa o mare la-
cuna, deoarece nu a continut dispozitii clare despre pregatirea invatatorilor necesari scoli-lor rurale. Prin art.344 se prevedea ca ,,in orasele unde vor fi mai multe scoli primare ur-bane,una din ele va servi de scoala primara normala, pentru care se va elabora o ,,progra-ma speciala".Dar aceste prevederi nu au fost puse in aplicare si pregatirea invatatorilor a-
vea sa fie adanc resimtita in anii urmatori. In acelasi timp, din cauza insuficientei bugetu-
lui acordat invatamantului primar de catre guvern si comune, a lipsei de invatatori califi-cati, de localuri spatioase, dar si datorita situatiei materiale vitrege a taranimii, nu s-a pu-tut trece efectiv la cuprinderea tuturor copiilor in scoala primara,desi teoretic era obliga-
torie si gratuita. ,,Tara era saraca, bugetele judetelor si ale comunelor erau deficitare, au-
toritatea comunala si cea judeteana, fara initiaiva, fara putere, fara resurse. Nefiindu-i asi-gurata baza materiala necesara, cu toate meritele sale, Legea instructiunii din 1864 a avut un caracter limitat si formal". 2) Aceasta fiind starea de fapt a lucrurilor din aceasta peri-oada observam ca legea nu a fost, in realitate, aplicata decat partial, mai ales in lumea satelor.Cu toate acestea, despre Legea instructiunii din 1864, s-a spus ca,,desi a avut mul-
te neajunsuri", a avut si un mare merit ,,a tinut 3o de ani". 3)
In anii urmatori, multe voci au sustinut, fie imbunatatirea programei scolilor rura-le,fie prelungirea duratei de studii,iar altii au cerut chiar inlocuirea acestei legi cu alta,mai bine adaptata la conditiile din mediul satesc. Astfel, in toamna anului 1878,a fost elabora- ta elaborata o programa de studii pentru scolile primare rurale,defalcata pe cele patru cla-
se,dar si pe materii, mult mai dezvoltata decat cea din anul 1864. Referitor la prelungirea duratei studiilor in mediul rural de la 4 clase la 6 clase, la 26 octombrie 1883 s-a introdus o programa care prevedea prelungirea obligativitatii scolare de la 8 ani la 14 ani. Aceasta
programa pe sase clase din scoala sateasca a fost aspru criticata de majoritatea invatatori-lor, dar si de unii revizori scolari, din mai multe motive: elevii dupa 3 - 4 ani parasesc scoala ca sa-i ajute pe parinti la camp, ,,nu sunt localuri spatioase, nu sunt invatatori sufi-
cienti, iar un invatator nu poate instrui singur sase clase in acelasi timp, adica in mod si-
multan". 4)
Ca urmare a criticilor tot mai numeroase aceasta programa analitica repartizata pe 6 clase a fost inlocuita, la 3 octombrie 1891 cu o alta programa pentru scolile rurale, unde materia de sudiu a fost impartia 5 ani. Deoarece cele 5 clase trebuiau sa fie conduse de un singur invatator, s-a stabilit ca acestea sa formeze ,,3 diviziuni la obiectele la care se pot intruni mai multe la un loc", 5) dupa cum urmeaza: clasa I - divizia I; clasele a II - a si a
III - a - divizia a II - a, iar clasele a IV -a si a V -a - divizia a III - a. Nici aceasta pro-
1) Monitorul Oficial, nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
2) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol II, p.204.
3 Ibidem, p. 197.
4) N. Adaniloaie, op. cit., p. 151 - 152.
5) Ibidem, p. 153.
grama nu rezolva problemele grave ale scolilor primare rurale care duceau lipsa de loca-luri, de invatatori, bugetul era mic, iar taranii cu greu isi puteau intretine copiii sa invete carte.
La 19 mai 1893 se adopta o noua Lege asupra invatamantului primar si normal - primar,initiata de ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, Take Ionescu,care a inlocuit
Legea instructiunii din 1864.Prin aceasta lege,numita si legea Take Ionescu, invatamantul primar urban se mentine cu patru clase, dar invatamantul primar rural sufera mari trans-formari prin impartirea scolilor sale in trei categorii: scoli de catun, de sate si de comune, fapt ce duce la desfiintarea invatamantului primar unitar din tara noastra, scoala sateasca devenind inferioara celei urbane. Datorita nemultumirilor invatatorilor, dar si a satenilor,
la 29 aprilie 1896 este adoptata,,Legea asupra invatamantului primar si normal - primar", initiata de Petru Poni, ministrul de resort, prin care este inlocuita Legea lui Take Ionescu.
Noua lege, denumita si legea Petru Poni, a inlaturat aceasta impartire nedreapta a scolilor primare in mai multe categorii, proclamand un invatamant primar unic(sub rapor-
tul continutului) pentru orase si sate, mentinand o singura deosebire, cea care viza durata studiilor, 5 ani la sate si 4 ani la orase. Alaturi de alte prevederi, legea le continea si pe cele privitoare la obligativitatea infiintarii de scoli primare in toate localitatile cu peste 4o de copii si la mentinerea scolarizarii tuturor copiilor in varsta de la 7 ani la 14 ani
Dupa cativa ani de aplicare a legii Petru Poni, in aprilie 1900, este inlocuita cu fosta lege Take Ionescu, revenindu-se la scolile de catun, dar la scurt timp, prin decret re-
gal, la 9 iulie 1901 se revine la legea din 1896,care are putine modificari si completari fa- ta de textul initial,mentinandu-se unitatea invatamantului primar rural si urban. Cu aceas- ta lege, din iulie 1901, se incheie, in linii mari, procesul de modernizare a invatamantului primar din tara noastra si ea se va mentine pana in anul 1924.
In continuare vom cauta sa prezentam cum au fost aplicate prevederile legilor din
1864, 1893 si 1896,dar si a modificarilor aduse acestora de-a lungul anilor, la nivelul sco- lii din comuna Peretu, iar atunci cand avem date, chiar la nivelul judetului Teleorman.
RESURSE UMANE. PREGATIREA INVATATORILOR.
DREPTURILE SI INDATORIRILE LOR
Inainte de 1864, invatatorii scolilor satesti se recrutau din randul tinerilor ce stiau putina carte, dupa care erau trimisi la scoala normala din capitala judetului, unde isi com-pletau cunostintele in lunile de vara, timp de 3 - 4,sub conducerea profesorului de la acea
institutie. Legea asupra instructiei publice din 1864, atat de importanta pentru invataman-tul primar din tara noastra, avea o mare lacuna, in sensul ca in partea a II -a a acesteia ,,Despre corpul insarcinat cu invetatura si cu administrarea speciala ascoalelor (art. 311 - 405)", in capitolul,,Despre scoalele primare - normale si despre conferintele scolare sa-testi", la art.344 se preciza ca,,in orasele unde vor fi mai multe scoli primare urbane,Con- siliul permanent va determina una dintr-insele, ce va servi de scoala primara normala", pentru care se va elabora ,,o programa speciala". 1) Prevederile acestea nefiind puse in a-
plicare, pregatirea invatatorilor avea sa fie adanc resimtita in anii urmatori.
Personalul instructiei publice, dupa noua lege, era format din:a)personalul de con-ducere a institutilor scolare (revizori, subrevizori, directori);b)personalul invatator sau di-
dactic(invatatorii de la scolile primare satesti, institutorii de la scolile primare urbane, pro
fesorii de la scolile secundare si universitati).
1) Monitorul Oficial, nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
Candidatii la un post de invatator, in genere, puteau fi numiti pe baza: a) unei ve-
chimi de doi ani in predarea aceleasi materii,daca nu a trecut mai mult de trei ani de la in-
cetarea serviciului; b) a unor publicatii in specialitate; c) a unui examen, cand candidatii,
mai putin la numar decat locurile vacante,nu indeplineau conditiile de mai sus, sau pe ba-
za unui concurs, daca numarul candidatilor era mai mare decat locurile vacante.
Cand un post de invatator, institutor sau profesor devenea vacant, ministerul era dator sa publice, cel putin cu trei luni si jumatate mai inainte,ziua examenului sau concur-sului pentru institutori sau profesori, cu o luna mai inainte pentru invatator. Cei ce doreau sa devina invatatori trebuiau sa se prezinte la examen,in urma caruia puteau dovedi ca,,au trecut"cursurile prevazute de,,art. 32, ca si-au insusit cunostintele cuprinse in programa scolii primare,prevazute la art. 343",1) inclusiv notiunile de agricultura si arta veterinara.
Comisiile de examen erau formate din 3 - 4 membri alesi dintre institutorii si profesorii titulari, din delegati ai ministerului sau din partea unor institutii in-teresate in promovarea invatamantului. Dupa examen, candidatul era numit invatator provizoriu pe timp de un an, de catre prefectul judetului, la recomandarea revizorului. Numirea definitiva a invata-torilor se facea prin decizie ministeriala.
Se admiteau in randurile dascalilor satesti si a absolventilor seminariului de gra-dul I sau II, dar nu hirotonisiti, ci din cei ,,care manifestau dorinta de a intra in corpul in-vatatoresc ca simpli invatatori (art.245). 2) Erau preferati absolventii seminarului fiind mai pregatiti decat candidatii de invatatori. Spre exemplificare, dam mai jos documentul prin care se recomanda numirea ca invatator, la scoala din Peretu, a tanarului seminarist, Iordan Bobocescu.
,,Turnu Magurele,
Nr. 53 din 9 februarie 1865.
D-le Ministru,
D-l Iordan Bobocescu, prezentand certificatul cu nr. 15 de absolvirea cursului Se-
minarului Central din Bucuresti, in anul 1864 - 1865, avand drept medie a notelor doban-dite in toate clasele, nota pre,bine,va rog cu respect sa binevoiti a-l recunoaste de la 15 februarie ale curentului, de invatator in comuna.Peretu, plasa Targului.
Revizor, M. Romniceanu,
D-lui Ministru de Justitie, Cultelor si Instructiunii Publice". 3)
La scurt timp apare ordinul de numire definitiva, prin decizie ministeriala, al lui Iordan Bobocescu, ca invatator la scoala din Peretu.
,,Principatele Unite
Ministerul Justitiei, Cultelor si Instructiunii Publice
Diviziunea I, Biroul III, nr. 8087 din 26 februarie l865,
D-lui Iordan Bobocescu,
Vazandu-se rezultatul examenului ce ai depus inaintea d-lui Revizor respectiv, te numesc invatator la comuna Peretu, din districtul Teleorman, plasa Targului, cu salariu de 5o de lei pe luna si alte beneficii, recunoscute de guvern,cu incepere de la 15 februarie
Din acest document observam ca invatatorii beneficiau de unele drepturi, recunos-cute de guvern. In primul rand, primesc leafa de la stat, 5o de lei pe luna (6oo lei pe an), lucru stabilit prin legea din 1864, fata de veche perioada cand erau platiti de comuna (fie-
Ibidem.
Ibidem.
Arhivele Statului Bucuresti, Fond. M.C.I.P., dos. 517/1865, f. 47.
Ibidem, f. 48.
care familie platea cate 2 lei anual). Acest salariu platit de stat, se putea dubla dupa 12 ani de serviciu (art.387), 1)dar din cauza fondurilor mici de care dispunea Ministerul In-structiunii,aceasta dispozitie nu s-a aplicat niciodata.Mai mult,au fost perioade cand inva-tatorii nu au primit leafa ani de zile. Astfel, invatatorul, Iordan Bobocescu, impreuna cu alti colegi, trimit o petitie catre minister in care ,,arata ca n-au primit din decembrie 1865 si pana in martie 1867 salariile".2) In general, in aceasta perioada, invatatorii nu puteau sa-si intretina familiile cu 5o de lei pe luna si multi din ei demisionau,devenind percepto-ri, notari sau comercianti si iarasi invatatori. ,,Abia un sfert dintre ei terminasera scoala normala, circa 20% erau seminaristi, iar ceilalti, mai mult de jumatate erau prgatiti in ve-chile scoli judetene,absolventi a 4 clase primare,"3)(in Teleorman era de 85% cu 4 clase).
Pana in 1864, invatatorii au beneficiat de scutiri de impozite, primeau cate doua chile de bucate pe an (circa 800 de ocale) din magaziile de rezerva ale satelor. Prin legea rurala (reforma agrara) din anul 1864, aceste magazii de rezerva au fost desfiintate, iar le-
gea comunala din acelasi an a anulat scutirile de dari de care se bucurasera invatatorii pa-na atunci.Apelul facut la consiliile judetene si comunale de a mai contribui si ele, cu bani
sau produse, la imbunatatirea retributiei invatatorilor au gasit prea putin ecou.
La 15 sptembrie 1865,o comisie a ministerului instructiunii,dupa ce a cercetat sta-
rea invatamantului satesc preciza ca invatatorii vor ramine ,,in aceeasi stare de decadere
materiala si de discreditat moral si avind in vedere ca aceasta imbunatatire nu se va putea dobandi decat cu sacrificii din parte statului." In acest sens Comisia a propus crearea de
,,scoli model in satele cu un personal invatator ales dintre invatatorii actuali cei mai capa- bili.Aceste scoli se vor infiinta in comunele cele mai populate si unde sunt si localuri pre-gatite, iar invatatorii lor vor fi retribuiti cu 200 de lei pe luna. Scolilor model li se vor alo-ca 300 de lei pa an pentru carti, hartie, tabla etc." In final, Comisia a propus ca principiul obligativitatii sa se aplice ,,cu rigoare si in toata intinderea lui, in scolile model ce se vor infiinta si in satele unde exista astazi localuri corespunzatoare si invatatori competenti".4)
In baza propunerii facuta de Comisia instructiunii catre Consiliul general al instruc-
tiunii,Ministerul se conformeaza si la sfarsitul anului 1866 publica anuntul pentru crearea
scolilor model, in care ,,invatatorii sa fie platiti cu 300 de lei pe luna". 5) Invatatorii parti-cipanti la concurs au obtinut rezultate slabe si atunci ministerul a hotarat ca cei inscrisi sa fie pregatiti,pe timp de cateva saptamani, in Bucuresti, Craiova, Iasi si Barlad. In septem-
brie 1867 s-au tinut cursuri numai cu invatatorii aspiranti numai la Bucuresti, Craiova si
Barlad, unde au fost examinati, scris si oral, la:pedagogie, aritmetica, geometrie,,gramati-
ca,religie,contabilitate, geografie, istoria romanilor, agricultura, gradinarie - arboricultura
si caligrafie". 6) Rezultatele au fost sub asteptari, mai bune la Bucuresti si mai mici la Craiova si Barlad si atunci s-a propus ca retributia sa fie mai mica, intre 250 lei si 74 lei pe luna.La acest concurs a participat si invatatorul, Iordan Bobocescu,de la scoala din Pe-
retu,la Bucuresti, unde conform punctajului, a fost retribuit cu 74 de lei pe luna. Invatato-
rii admisi au fost repartizati,cam 8 - 10 pe judet(in Teleorman 7 scoli model:Peretu,Muti-
Odobeasca,Belitori, Buzescu, Maldaeni, Magureni si Scrioastea) iar autoritatile comunale au fost invitate sa se angajeze, in scris, ca se vor ingriji de intretinerea acestor scoli.
Prin crearea scolilor ,,model" invatamantul rural a cunoscut un oarecare impuls,
1) Monitorul Oficial, nr. 272 din 5/17 decembrie 1964
2) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1099/1865, f. 118.
3) Ibidem, dos. 2831/1875, f. 7
4) Ibidem, dos. 572/1865, f. 439 - 440.
5) Monitorul Oficial, nr. 239 din decembrie 1866.
6) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 323/1867, f. 49.
deoarece aici, majoritatea invatatorilor erau seminaristi si normalisti sau facusera acele cursuri de pregatire, unde invatasera si putina pedagogie si agronomie, frecventa elevilor fiind mai buna decat la celelalte scoli Acest reviriment al invatamantului satesc a fost sto-
pat de noul ministru, Christian Tell, care, in octombrie 1871, trimite o circulara unde afir-
ma ca impartirea in,,scoli ordinare si scoli model"este contrara legii din 1864, care preve-
dea doar ,,scoli rurale de ambele sexe", iar modul de stabilire a salariilor prezinta anoma-lii ce produc multe confuzii contabilitatii,deoarece toti invatatorii au aceleasi sarcini si da
torii si trebuie sa primeasca aceiasi leafa. In baza acestei circulare si din cauza micsorarii
bugetului pe anul 1872,Ministerul a hotarat sa reduca numarul scolilor satesti, de la 2251 la 2ooo,la nivelul intregii tari,din care 380 scoli de baieti si 20 de fete erau intitulate,,sco- li de gradul I", iar 1558 scoli de baieti si 42 de fete erau ,,scoli de gradul II". La scolile de gradul I (este si scoala din Peretu,fosta scoala model)erau incadrati normalistii,invatatorii de la scolile model si in limita locurilor, seminaristi, iar la cele de gradul II ceilalti invata-
tori,cu pregatire inferioara.Invatatorilor de la scolile de gradul I li s-a fixat o retributie lu-nara de 50 de lei pe luna,desi multi dintre ei primisera o leafa mai mare (unii chiardubla),
iar celor de gradul II, 30 de lei pe luna. 1) Aici trebuie sa facem o precizare, ca sa nu cre- iem confuzii, ca, dupa reforma monetara din anul 1867, un leu nou era echivalent cu 2,70 lei vechi, deci 50 de lei noi insemnau 135 lei vechi, iar 3o lei noi deveneau 81 lei vechi.
Trebuie sa mentionam ca Ministerul a fixat,dupa criterii arbitrare,numarul de scoli
ce urmau sa ramana la bugetul statului in fiecare judet, cat si a incadrarii lor in cele doua categorii. Scolile ramase in afara bugetului ministerului, puteau fi luate pe seama comu-nelor,daca primarii se angajau sa suporte din bugetul Consiliului local intreaga leafa a in-
vatatorilor respectivi. Lipsa mijloacelor financiare de la nivelul judetelor sau comunelor a facut ca un numar mic de scoli sa se mentina, majoritatea si-au incetat activitatea.
Reducerea numarului de scoli si mai ales reducerea salariilor au creat mari nemul-tumiri in randul invatatorilor, care au organizat proteste si au inaintat multe petitii, unde sustineau ca s-au incalcat atat articolul 387 din legea instructiunii (ce prevedea dublarea salariului dupa 12 ani de functionare),cat si hotararile din 1867 ale ministrului, prin care invatatorii scolilor model si normalistii urmau sa fie retribuiti cu 300 de lei pe luna (adica 111 lei noi), dar fara nici un rezultat. Drama invatatorilor s-a agravat la sfarsitul anului 1872 si inceputul anului 1873, cand circa 500 dintre ei, ce functionasera la scolile ,,mo-del", ori aveau numai pregatire de seminar si primisera pana atunci leafa de 5o de lei pe luna, s-au vazut incadrati la categoria a II - a cu 3o de lei pe luna. Multi dintre ei au fost nevoiti sa accepte aceasta reducere a salariului, altii n-au acceptat si au demisionat.
Invatatorul, Iordan Bobocescu, de la scoala din Peretu n-a acceptat micsorarea sa-
lariului si a demisionat din invatamant, postul ramanand vacant intre anii 1873 - 1874.Ca
urmare a acestor demisii, in judetul Teleorman s-a micsorat numarul de scoli, implicit si de scolari, incat in iunie 1873 erau doar ,,11 elevi in medie pe scoala". Cu alte cuvinte, in
1873 erau mai putini scolari la sate decat in anul scolar 1864 - 1865, cand frecventa nu era obligatorie.2) Ex. Scoala Peretu are in 1860-1861 inscrisi 42 baieti in cls I-II,in 1866-
1867 sunt 42 b.+ 7 f.= 49 in cls.I-II si in 1871-1872 are 36 b + 2 f = 38 in cls. I-II-III.
In aprilie 1874 a devenit ministru, Titu Maiorescu, care a luat o serie de masuri pentru redresarea scolilor, reanfiintand unele scoli (in Teleorman 13 scoli )a numit alti invatatori pe posturile vacante, iar la interventia sa a fost infiintata scoala normala de la Turnu Magurele, foarte necesara pentru cresterea numarului de invatatori calificati in scolile satesti din judetul Teleorman, multi dintre ei avand doar cursul primar. Aceasta
1) Ibidem, dos. 1562/1872, f. 15 - 19.
2) N. Adaniloae, op cit., p. 122.
fluctuatie a posturilor, dar si a salariilor a crea mari nemultumiri invatatorilor, situatia
lor fiind ameliorata prin aprobarea ,,Legii pentru fixarea si gradarea remunerariilor mem-brilor corpului didactic din 1883". Din acest an salariul invatatorilor de gadul I s-a majo-
tat la 9o de lei pe luna, iar al celor cu gradul II la 60 de lei pe luna. Tot acum s-a introdus
si sistemul gradatiilor cadrelor didactice, stabilindu-se ca din 5 in 5 ani, pana la 20 de ani
vechime, sa beneficieze de o sporire a remuneratiei lunare de 15% (art. 3). 1)
In aceasta perioada invatatorii au fost scutiti de serviciul militar, dar prin legea in-
vatamantului din 1893 au fost obligati sa faca armata alaturi de ceilalti tineri din tara.
La sfarsitul secolului al XIX - lea si inceputul secolului al XX -lea la conducerea Ministerului Instructiunii a ajuns Spiru Haret, un carturar luminat, care credea sincer ca printr-o activitate sustinuta va putea rezolva ,,problema taraneasca". De aceea a initiat, a reintrodus si orientat un complex de activitati extrascolare ale invatatorilor pentru a fi un exemplu la nivelul satului. Pentru aceasta a infiintat: cercuri culturale, asociatii economi-ce, biblioteci si banci populare, gradini scolare model, cooperative, sezatori si serbari sa-testi, cursuri si conferinte pentru adulti, societati pentru ajutorul elevilor saraci, cantine scolare etc., in directia atragerii taranimii la viata culturala si la un trai mai omenesc. Cei
care desfasurau aceste activitati, dar si altele, primeau unele indemnizatii la salariul lunar.
Astfel, pentru predarea lucrului manual la clasa, invatatorului i se da un spor de 10% la onorariul sau (art. 57),2) iar cel care,,va conduce un curs de adulti intr-o comuna rurala va avea dreptul la o plata de cel putin 10 lei luna". 3) Ca sa intelegem mai bine aceste majorari vom exemplifica situatia salariilor invatatorilor de scoala din Peretu, in functie de vechimea si gradatia lor la nivelul anului 1911, potrivit legii remunerarii anul 1883.
Petre Stroescu - invatator institutor, 21 ani vechime, salariu - 134,45 lei.
Elena Stroescu - invatatoare definitiv,20 ani vechime, salariu - 112,45 lei
Matei I Panait - invatator provizoriu, 2 ani vechime, salariu - 99 lei
Ioan S. Popescu - invatator suplinitor, 4 ani vechime, salariu - 58,50 lei"4)
Invatatorii aveau si indatoriri, ce erau prevazute in legi si regulamente scolare. Lege din 1864 preciza ca scolile primare urbane isi incep cursurile la 16 august si se incheie, cu examen,la 30 iunie,anul viitor, adica 10 luni de carte, iar scolile primare rurale incep
cursurile la 1 septembrie si se incheie, cu examen, la 15 iunie, anul viitor, adica 9 luni de carte Anul 1865 - 1866, fiind primul an scolar al legii din 1864,prin care se inaugura
principiul obligativitatii instructiunii primare, ministrul de resort de atunci, D. Cariagdi, a dat o proclamatie catre sateni indemnandu-i sa-si dea copiii la scoala,iar ziua de 1 sep tembrie sa fie o adevarata sarbatoare pentru intreaga tara. In acest document se preciza ca deschiderea anului scolar se va face printr-un,,Te deum",sustinut de preot, apoi inva-tatorul va arata importanta acestei legi si a principiului obligativitatii, iar in final se va preciza ca obligativitatea se va pune treptat in aplicare, tinand cont de conditiile din fie- care localitate.Si la scoala din Peretu,anul scolar s-a deschis cu un,,Te deum" la biserca din sat, iar invatatorul, Iordan Bobocescu, a aratat importanta noii legi a invatamatului, apoi parintii si scolarii s-au indreptat spre scoala, unde au aflat orarul si obiectele dupa care vor invata elevii in anul care urmeaza.
1) Monitorul Oficial, nr. 1 din 1 aprilie 1883, p.4
2) Monitorul Oficial, nr.143 din 26 septembrie 1893,Regulament pentru aplicarea legii asupra invatamantului primar si normal primar, 1893.
3) Spiru C. Haret, Raport adresat M.S. Regelui asupra activitatii Ministerului Instruc- tiunii Publice si al Cultelor, Bucuresti, 1903, p. 137.
4) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 8, dos.102/1909-1914, f.87.
In ,,Regulamentul de ordine si disciplina pentru scolile primare de ambe sexe din
tara" 1) se preciza ca, invatatorul, cu cel putin trei zile inainte de deschiderea scolii, va
primi parintii ce vor aduce copiii la cursuri sa-i inscrie in matricola si pentru a le da in-
structiunile necesare in privinta frecventari scolii. Conform Regulamentului, invatatorul
era indatorat sa obtina de la autoritatea comunala lista copiilor ce au implinit 8 ani si a-i
inscrie pe toti in catalog, daca localul scolii este incapator. Copiii care intra in scoala se vor inscrie intr-un registru special, in care se va trece: numele, prenumele, etatea, religi-unea, nationalitatea si locuinta lor si a parintilor sau tutorilor.In cazul in care cladirea este mai mica, se primesc intai cei care au frcventat si anul trecut, apoi cei mai in etate pana la completarea numarului. Invatatorul urma sa dea si primariei o copie dupa lista copiilor inscrisi spre a anunta pe parinti sa-i trimita la scoala. Dupa deschiderea scolii, invatatorul este obligat sa faca apelul zilnic, sa cerceteze daca elevii sunt ,,curat imbra-cati si bine spalati" si ,,daca au cartile la ei si in buna stare".
Regulamentul prevede ca daca un elev va lipsi mai multe zile de la scoala, invata-
torul va da parintilor avertisment si daca in trei zile de la anunt nu va reveni, atunci va raporta Consiliului comunal spre a aplica amenda prescrisa de lege. Parintele sau tuto-
rele erau obligati la o amenda 2o parale la orase si de 10 parale la sate pentru fiecare zi
lipsa. Amenda se va plati in bani sau in lucru pentru comuna. In caz de recidiva,ea va fi indoita. Toate amenzile se vor varsa in Casa comunala in favoarea scoalei.
Daca primarul nu vrea sa execute amenda in cursul unei luni intregi, atunci inva-tatorul va face un referat catre subprefect si daca si acest demers ar fi zadarnic, sa rapor-teze revizorului spre a interveni personal la prefect pentru aplicarea legii. La randul sau, invatatorul trebuia ,,sa fie un exemplu de urmat", sa fie punctual la clasa, sa semneze re-gistrul de prezenta, sa respecte programa si sa parcurga toata materia de invatamant pre-scrisa pentru anul scolar respectiv, sa nu dea copiilor lectii neexplicate, sa tinda ,,spre a destepta cugetarea elevilor" astfel ca acestia sa nu invete mecanic, ci sa expuna materia si sa raspunda la intrebari ,,cu vorbe si fraze ale lor", iar la sfarsitul fiecarei lunii sa raporte-ze organelor de control numarul copiilor inscrisi din nou in catalogul scoalei pe acea luna.
Duminica si la sarbatorile mari, toti copiii, fetele si baietii se vor aduna la scoala
dimineata si se vor duce la biserica, impreuna cu invatatorul, unde vor tine in regula can-
tarile in timpul serviciului divin. Scoala sa fie deschisa in toate zilele, in afara de dumini-ca si celelalte sarbatori religioase si nationale, oricat de mic ar fi numarul copiilor ce o frecventeaza. Invatatori nu vor permite in scoala alte carti decat cele autorizate de Consi-liul Permanent al Instructiunii. Aceste carti se vor tipari in tipografia statului si se vor vinde la pretul lor de cost.
De asemenea, invatatorul trebuia sa se ingrijeasca mereu ca localul scolii, mobili-erul, materialul didactic si arhiva sa fie in stare buna, iar in cazul cand conditiile materi-ale nu erau asigurate sa anunte Comitetul scolar (Consiliul comunal) si, daca nu se iau masuri, sa raporteze revizorului. Invatatorul mai era obligat ca la sfarsitul anului scolar sa inainteze revizorului un raport asupra ,,starii materiale si morale a scoalei". Alte articole din Regulament se refereau la penalizarea invatatorilor care-si incalca indatoririle,contra-venientilor oprindu-li-se salariul pe zilele absente,iar cei ce lipseau o luna de zile,fara mo tiv, se considerau demisionati, la concediile ce li se pot acorda cadrelor didactice, la exa-minarea, promovarea si premierea elevilor, articole ce vor suferi mai multe modificari in anii urmatori. 2)
1) Monitorul Oficial din 18 octombrie 1870.
2) Vezi in acest sens, Colectiunea legilor, regulamentelor, programelor.p. 277-284.
ELEVII. DREPTURI SI INDATORIRI.
Legea asupra Instructiunii publice din 1864 preciza ca ,,instructinea elementara este obli-
gatorie si gratuita pentru toti copiii de amandoua sexele, incepand de la 8 ani pana la 12 ani impliniti (art. 31).In primul an de aplicare a acestei legi, 1865 - 1866,se preciza ca,,a-
cei copii in etate de 12 ani, la punerea in lucrare a legii vor fi dispensati de invatatura", 1)
iar la art 34 scria ca,,nu se poate lua un copil de la scoala mai inainte de a fi dobandit din partea invatatorului un certificat de cunostintele coprinse in art. 32". Nu se vor primi in scoala elevi mai mici de 7 ani.In fiecare comuna rurala se va institui cel putin o scoala pri
mara, mixta, cu un invatator, iar in comunele mari si populate,pe langa scoala de baieti se va infiinta si o scoala separata de fete. In scolile mixte comunale nu se vor tine fete decat pana la 12 ani.
La 15 decembrie 1879 2) s-a publicat Regulamentul de ordine si disciplina pentru scolile primare rurale de ambe sexe care-l corecta si completa pe cel din 1870. Acest Re-
gulament prevedea ca la inceperea lectiilor se va spune rugaciunea ,,Imparate ceresc", se va face apelul, se vor nota absentele si se vor cerceta elevii in privinta curateniei si a mo-
dului cum isi pastreaza cartile si caietele si apoi se trece la predarea temelor. Dupa termi-
narea lectiilor, la scolile mixte, baietii vor iesi totdeauna inainte din clasa, apoi fetele si pe urma invatatorul. Pentru a priveghea disciplina in clasa si pentru usurarea invataman-
tului se vor numi la fiecare banca monitori, din scolarii cei mai inaintati in etate si la in-
vatatura, precum si cu buna purtare, iar peste ei un monitor general, care va tine locul in-
vatatorului cind nu este la clasa.
In Regulamentul din 1879 s-a introdus un nou capitol privind conduita elevilor cum trebuie sa-si indeplineasca datoriile fata de Dumnezeu, sa spuna rugaciunile prescri-
se la culcare, sculare, pranz si cina, sa frecventeze biserica si sa se marturiseasca la preot
cel pusin o data pe an, la paste; sa-si indeplineasca datoriile fata de parinti, sa-i iubeasca,
sa-i asculte si sa nu-i supere. Sa se ridice in picioare la intrarea invatatorului in clasa, sau a altei ,,persoane de consideratie"; sa asculte pe invatator, sa nu-l vorbeasca de rau, sa nu-l minta, sa nu scrie pe mese sau pe pereti; sa nu injure, sa nu-si porecleasca colegii, sa nu se certe cu ei, sa nu fure; daca gasesc vreun obiect pe drum sa-l dea invatatorului spre a fi
inmanat pagubasului. Saptamanal invatatorul va citi elevilor tot ce e necesar pentru con-duita lor in clasa si afara spre a-si cunoaste datoriile lor
In anii urmatori, ministerul a cautat sa mareasca perioada de timp pe care elevii sa
o petreaca la scoala, de la 8 la 12 ani, cu perioada de la 8 la 14 ani, pentru a se instrui mai bine si a face fata dezvoltarii societatii romanesti dupa obtinerea independentei tarii noas-tre, in anii 1877 - 1878. Cativa ani mai tarziu se adopta o noua lege a invatamantului ce
mareste din nou perioada de timp in care elevii sa invete in scoli.In art.1 al legii din 1893,
se preciza ca ,,invatamantul primar este obligatoriu si gratuitsi copiii sunt datori.sa mearga la scoala publica primara de la 7 ani la14 ani impliniti", iar art. 3 continua astfel: ,,copiii care in cei 7 ani obligatorii nu vor ajunge a poseda bine materiile scolare, vor putea fi indatorati a mai frecventa scoala inca un an".3) Iata cum numarul anilor petrecuti
in scoala s-a dublat, de la 4 ani in anul 1864, la 8 ani in anul 1893 si urmatorii, desi dura-ta studiilor era de 4 ani in 1864 si de 5 ani in 1893. 4)
1) Monitorul Oficial nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
2) Monitorul Oficial din 15 decembrie 1879.
3) Monitorul Oficial nr. 40 din 23 mai - 4 iunie 1893
4) Vezi Legea invatamantului din 1893, art.23 precizeaza:,,Durata studiilor in scolile primare rurale este de 5 ani".
La inceputul secolului al XX - lea o mare parte din scolile rurale, datorita cresterii
populatiei scolare vor deveni scoli primare de tip urban, unde durata studiilor va fi de 4 ani pentru cele 4 clase primare.
Referitor la cele doua principii democratice, gratuitatea si obligativitatea elevilor,
prevazute de legea instructiunii publice din 1864, vom face cateva precizari.Obligativita- tea, conform legii, se punea in aplicare, in mod deosebit,in baza unei constrangeri a parin- tilor, care erau amendati in cazul in care copiii lor nu freventau scoala. Existau numeroa-se motive ce au impiedicat aplicarea obligativitatii elevilor, mai ales in primele decenii, dupa adoptarea legii din 1864,datorate lipsei de localuri sau a spatiului insufi-cient in scolile existente,a numarului mic de invatatori, a lipsei manualelor scolare,dar si a greutatilor in care traiau majoritatea satenilor in aceasta perioada. Iata cum descrie un revizor scolar, G. Melidon, atmosfera dintr-o scoala rurala in toamna anului 1866. ,,Apoi cand intra ci-neva in vreuna din aceste scoale, cu acoperamantul de paie putrede, prin care ploaia se scurge garla, cu ferestrele de hartie, ce dau o lumina cenusie, cu sobe spar-te si fara foc, din lipsa lemnelor sau care scot fum,fiind ude si verzi..,cand in asemenea local,vede cine-va stand in picioare sau pe pamantul gol vreo 2o de copii desculti, cu ca-masile si pantalonii rupti, in jurul unui invatator,tremurand de frig si poate si de foame (caci nu a primit salariul de un an), si care se sileste a-i face pe elevi sa deosebeasca, toti cu o singura carte,litera b de litera d; nu se poate cineva mira indestul cum comunele, a-dica insusi parintii nu se ingrijesc de a da scoalei o mai buna intretinere materiala. Dar adeseori nici nu pot a fa-ce mai mult, caci in tot satul nu se gaseste o casa mai buna si lipsa de tot felul este mare pentru toti si pentru toate". 1)
Referitor la gratuitatea invatamantului primar, legea invatamantului din 1864 face o deosebire intre scolile primare urbane, care sunt intretinute de stat in totalitate, in timp ce scolile primare rurale sunt foarte putin ajutate de stat, ele trebuind sa fie intretinute de fiecare comuna in parte.Acest lucru este mentinut si in urmatoarele legi,unde se precizea-za ca,,sarcina statului este pentru plata invatatorului si a cheltuielile pentru material didac tic, registre, imprimate etc, necesare scolii", in timp ce in sarcina comunelor vor fi: ,,con-structia sau chiria si intretinerea localului de scoala si a locuintei directorului de scoala; cheltuielile pentru facerea, intretinerea si reannoirea mobilierului scolar; cheltuielile pen tru iluminatul si incalziul scoalei; cheltuielile marunte pentru cancelaria scolii; remune-rarea oamenilor de serviciu necesari scolii; ajutorarea copiilor saraci.Minimele sumelor necesare pentru a face fata la aceste cheltuieli se vor fixa de Ministerul Instructiunii pen-tru fiecare comuna si se vor inscrie din oficiu in bugetul comunelor". 2)
Tinand cont de cele aratate mai sus putem intelege de ce frecventa elevilor de la sate era foarte mica in comparatie cu a celor de la orase. Treptat insa aceasta situatie se va remedia dupa anul 1900, cand guvernul va aloca, treptat, sume mai mari pentru invata-mantul primar de la sate fata de cel primar de la orase.
RESURSE MATERIALE ALE SCOLII. LOCALUL
Dupa infrangerea revolutiei de la 1848 si inchiderea de catre guvernul de atunci
a tuturor scolilor,la 1 noiembrie acelasi an, localul scolii din Peretu, construit de catre sa-
teni, a fost intrebuintat de proprietarul mosiei, ca magazie sau cu alte destinatii, incat in
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 1o1 - 102
2) Monitorul Oficial, nr. 81 din 12 iulie din 1901 si Monitorul Oficial, nr. 227 din
1 ianuarie 1910.
cativa ani s-a degradat si apoi nu s-a mai putut folosi. In aceasta situatie scoala a functio-nat in diverse bordeie sau case inchiriate,pana a obtinut un local propriu. Deoarece pentru
aceasta perioada nu avem documente, singura sursa este lucrarea lui Petre si Elena Stro-escu, unde afirma ca ,,scoala a luat fiinta in anul 1860" 1) si nu la 15 iulie 1858". 2) Mai departe, sustin ca scoala a functionat dupa 186o ,,in casa la Ciuca Vlad, la Marin Sisu, la Paunescu,in bordeiul preotului Tanase, la d-l Iancu Dumitrescu si apoi in localul vechi de
astazi, cladit in anii 1872 - 1874 si daruit de fostul proprietar, State Teodoru". 3)
Intr-o alt articol, scris de Petre Stroescu in 1930, precizeaza ca ,,satul Peretu are scoala primara din 1847 si functioneaza regulat din 1866, prin tinda bisericii, in bordeie,
cosare, case (Sisu, preot Tanase, Ciuca) etc. La 1872 - 1874, proprietarul, State Teodoru,
construi si darui localul vechi de scoala".4) Reluand aceste date de la Petre Stroescu, fos-
tul inspector scolar din Teleorman, Ion N. Staicu, scrie in lucrare sa ca,,inceputul de inva-
tatura cu stiinta de carte apare prin anul 1847,predandu-se de preot si cantaret prin amvo-
nul bisericii, bordeie, case, pe unde se gasea si cand se putea, pana in anul 1874,cand pro-prietarul, State Teodoru, construi si darui acest imobil de scoala". 5)
Deoarece, din documentele cercetate,n-am reusit sa gasim nici o informatie despre
localul unde s-a desfasurat procesul de invatamant, in aceasta perioada, la Peretu, credem
ca asa a fost, fara a putea preciza insa, cat timp a functionat in fiecare locatie. Stim,totusi,
ca in primavara anului 1874,scoala a functionat in casa lui Iancu Dumitrescu, fostul inva-tator, numit in mai 1874 (astazi locuieste Ion Ilie Baltaretu, care a avut o moara, iar apoi
C.A.P.-ul a transformat-o in brutarie a comunei). Din aceasta casa ,,intre 29 - 31 octom-brie 1874 nu s-a mai tinut clasa cu mutarea scolii" 6) in noul local, daruit de proprietar.
Cercetand apoi pe teren pentru a afla locatia fiecarei case,in care a functionat scoa
la in aceasta perioada, unii sateni mi-au spus ca fostul proprietar, State Teodoru, a avut o magazie pentru cereale si cand sotia lui a nascut primul copil, care a fost baiat, a hotarat sa transforme aceasta cladire in local de scoala, unde sa invete si baiatul sau. Aceasta ma-
gazie a fosr renovata intre anii 1872 - 1874 si avea acum 4 camere (doua pentru scoala si
doua pentru primarie) si o prispa cu trapuzan (grilaj) de scandura.
Iata ce scria Frederic Dame,sub-directorul invatamantului primar si normal primar
in raportul sau prezentat Ministrului instructiunii in 1894 despre localul scolii din Peretu:
,,E de zid, la un loc cu primaria si perceptia, nepotrivit si neincapator, dar la loc sanatos si
la indemana copiilor. Scoala are 2 sali cu dimensiunile de:7,6o m. lungime si 6,40 m. lati-
me si 4 m. inaltime, amplasate la cele doua capete ale cladirii, fara locuinta pentru invata-
tor. Curtea este de 385 m2 si este neamprejmuita. Gradina nu e. Scoala nu are nici un ve-
nit. La Peretu, fiind 615 copii de varsta scolara, ar trebui un al patrulea post de invatator la scoala existenta si sa se infiinteze inca 2 scoli, cu cate 4 invatatori. E neaparata nevoie de localuri si de a se muta primaria si perceptia din localul actual ". 7)
Celelalte 2 sali, in care functionau primaria si perceptia, sunt mai mici si aveau di-
1) Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 3.
2) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 3135/1858, f. 151.
3) Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 3
4) Petre Stroescu, Monografia comunei Peret, in revista ,,Luceafarul", anul I, nr.1,
decembrie 1930, Alexandria, p. 3.
Ion N Staicu, Asezarile judetului Teleorman, originea, denumirea si progresul lor, Turnu Magurele, 1939, p. 147 - 148.
6 ) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu
7) Frederic Dame, sub-directorul invatamantului primar si normal primar, Raport
prezentat Dlui Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, Bucuresti, 1894, nenumerotat.
mensiunile de: 5 m. lungime, 4,50 m. latime si 4 m. inaltime, iar cealalta putin mai mica.
Datorita numarului mare de copii de varsta scolara ce nu puteau frecventa scoala, din lipsa de spatiu, dupa anul 1895, a fost inchiriata o camera, ca sala de clasa, dintr-o ca-sa particulara, proprietar, Costea Ionescu ,1) (poreclit Cenusa, care era tamplar, astazi lo-cuieste Ilie Dide - Ciorica, in spatele Caminului cultural). De asemenea, la cererea inva-tatorilor si la interventia Revizoratului scolar,din anul 1897 2), Primaria s-a mutat din lo-calul scolii intr-un local nou, construit pe acelasi loc unde este astazi (noul local este con-struit in anul 1952). In acest fel,cea de-a treia sala, ceva mai mare, a devenit sala de clasa,
Iar sala mai mica a devenit cancelarie. Se mentine si sala de clasa inchiriata, scoala func-
tionand dupa 1905,cu 4 clase, devenind scoala primara urbana. Desi s-a marit spatiul, nici jumatate din copiii de varsta scolara nu puteau sa frecventeze cursurile si atunci, din fon-durile Primariei s-a construit un nou local de scoala intre anii 1905 - 1907 (pe locul unde
este Restaurantul de la sosea), la circa 300 m departare de scoala veche.
Noul local este construit din caramida si are 2 sali de clasa, mari, cu dimensiunile:
9,60 m. lungime, 5,6o m. latime si 4 m inaltime si 2 camere mai mici, pentru locuinta di-
rectorului, cu dimensiunile: 4,5o m. lungime, 4 m. latime si 3,30 m.inaltime, un antreu de
4,75 m.lungime, 2,90 m latime si 4 m. inaltime, o cancelarie de 3 m. lungime, 2,85 m. la-
time si 3,30 m.inaltime si o salita de 2,85, lungime, 2,65 m. latime si 3,30 m. inaltime."3)
Localul a costat ,,comuna,13.000 lei si a fost dat in folosinta la 2 septembrie 1907, iar curtea este de 2.000 m2. 4)
Cele doua localuri au avut nevoie deseori de reparatii, mai ales cel vechi. La 15 a-
prilie 1913 s-a intocmit un deviz de reparatii pentru scoli cu un total de 836 lei 5). Nici n-au apucat sa termine reparatiile ca in comuna a izbucnit, in vara aceluiasi an,holera si con
form ordinelor primite de la Revizorat, cele doua localuri au fost puse la dispozitia bolna
vilor holerici. 6)
Intre timp a venit toamna si trebuiau sa inceapa cursurile. Directorul scolii, Petre Stroescu, trimite o adresa catre Revizoratul scolar si Prefectura pentru a obtine eliberarea
localurilor de catre holerici. Iata adresa nr. 161din 17 august 1913.
,,D-lui Revizor scolar si D-lui Prefect - Turnu Magurele,
In instructiunile directiunii generale sanitare se spune precis, ca in cazuri de holera, sa se
puie la dispozitiune,cand va fi nevoie, in comuna, localurile publice, care se gasesc la pe-
riferia ei.Pentru aceasta comuna s-a dispozat si s-a instalat chiar Inspectia de holera in lo-
calul vechi de scoala, care se afla in centrul comunei si langa biserica, unde se gasesc lo-cuitori, expozandu-se ca si lcalul nou de scoala sa se foloseasca in acest scop.
Cum in scolile de aici vor urma 300 de elevi si cum case particulare nelocuite la periferia comunei se gasesc, va rog respectos a da ordin autoritatilor comunale sa se folo-
seasca case particulare, care sunt ale locuitorilor: Marin Baltaretu, Dumitru Stancoi, Ivan-
cea Dogaru etc., ca sa nu introducem microbii holerici in scoli.
Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 6, dos. 88/1904-
1905,f. 56 si 110.
Ion N. Staicu, op. cit., p. 147 - 148
Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 11, dos. 132/1915-
1916, f. 28.
4) Elena si Petre Stroescu, op. cit., 3.
5) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 7, dos. 98/1906-
1909, f. 20.
6) Idem, pachet 9, dos. 114/1912-1913, f. 131.
Afara de aceasta, mobilierul scolar, care e nou si costa sume mari, se va deteriora stand in ploaie si soare, neavand unde-l conserva". 1)
Deoarece holera a fost foarte puternica in comuna, cele 2 scoli au ramas in conti-
nuare folosite de serviciul sanitar, incat la 2 octombrie 1913, Petre Stroescu arata ca,,epi-
demia nu este declarata stinsa.Dezinfectarea nu s-a facut, iar de reparasii are nevoie scoa-
la nou
Din adresa nr. 4/12 octombrie 1913 aflam ca ,,ambele localuri de scoala d,aici au fost transformate in spitale pentru holerici,din care multi au murit in localul vechi". Dupa
lungi tergiversari cursurile scolare incep la 3 noiembrie 1913.,,Terminandu-se dezinfecta-
rea si spoirea unui local de scoala (cel nou), luni,3 noiembrie a.c.au inceput cursurile sco-
lare, introducand elevii claselor I si II intr-o sala,iar clasele III si IV in alta sala. Indata ce
localul vechi de scoala, in care au murit holericii, va fi dezinfectat si spoit bine, vom se-para elevii". 3)
Localurile au mai avut de suferit in anul scolar 1916 - 1917, cand, dupa intrarea
Romaniei in razboi, alaturi de Antanta, trupele germane, superioare la numar si tehnica
Militara, au infrant trupele romanesti si au ocupat o mare parte din teritoriul tarii noas- tre. In aceasta situatie, la Peretu, ca si in alte localitati, trupele germane au trasformat sco-
lile in grajduri si depozite de furaje pentru animale.Dupa lungi discutii si multe adrese tri-
mise, autoritatile au eliberat localurile si elevii si-au reluat cursurile, scoala functionand in anii urmatori fara intreruperi.
MOBILIERUL SCOLAR.
Scoala din Peretu nu a avut local propriu intre anii 1865 - 1874 si din aceasta cau-za a functionat in diferite bordeie sau case inchiriate,unde a trebuit sa foloseasca mobilie-
rul vechi, de tip lancaster, mai putin semicercurile, care sunt eliminate din sala de preda-re. Mobilierul se compunea in aceasta vreme din cateva banci lungi, in care intrau 6 - 7 copii si chiar mai multi, catedra si scaunul invatatorului, tabla, dulapul de arhiva, putina cu apa etc. In urma unei inspectii, efectuata de revizorul scolar, C. Petrescu, la 1 februa-
rie 1890, acesta scria in procesul verbal ca ,,mobilierul de sistem vechi, este nepotrivit cu etatea copiilor, asa ca el serveste la deformarea fizica a copiilor". 4) Situatia era generala:
,,Pana in 1885 despre mobilierul scolar propriu-zis, nici vorba n-a fost. Faptul acesta nu
parea sa alarmeze autoritatile. Se aprecia ca, spre deosebire de situatia existenta, in trecut, multa vreme romanii invatasera carte in tinda bisericilor, stand de multe ori pe pamant si
iesisera oameni de seama.Existenta bancilor de 2 stanjeni,in care elevii se inghesuiau cati
incapeau, caci multi stateau in picioare, se considera ca reprezenta un mare progres.Case-
le inchiriate, pentru a servi drept scoala,pareau palate, fata de chiliile in care se invata o-dinioara". 5) Folosirea bancilor lungi de 2 - 4 m., este tot mai mult criticata deoarece prezenta mai multe incoveniente. In primul rand favoriza ingramadirea pe un spatiu restrans,a unui mare numar de copii,cauza principala a vicierii aerului si de zdruncinare a sanatatii. De asemenea, facea imposibila miscarile copiilor si circulatia lor la tabla in timpul lectiei.Nu permitea sa se faca bine curatenia, nici invatatorul nu putea sa circule printre elevi sa-i supravegheze, dar mai ales sa le cerceteze caietele in care scriu temele
1) Ibidem, f. 145.
2) Ibidem, f. 146.
3) Ibidem, f. 14
4) Alexandru Stanciu, op. cit., p.68.
5) P. Rascanu, Istoricul invatamantului secundar, Iasi, 1906, p. 25.
Pe langa acestea, inaltimea prea mare a bancii, departarea ei de elevi, inclinarea ei
defectoasa, lipsa unui sprijin pentru spate, da nastere la pozitii obositoare invatarii lor. De aceea, in scolile rurale s-a hotarat introducerea unor banci a cate 2 locuri fiecare. Masuri mai temeinice s-au luat dupa circulara din 16 mai 1903, trimisa de minister catre prefecti
si primari. 1)
Din cele aratate mai sus, reiese ca nici in aceasta perioada nu se respectau indica-
tiile primite, nici de invatator, nici de primarie, cu privire la modul cum trebuiau confec-
tionate bancile. Acest fapt rezulta clar din adresa trimisa de Revizoratul scolar catre scoa-
la din Peretu.
,,Nr. 73 din 15 septembrie 1904
D-le Invatator,
s-a observat ca mobilierul nou ce comandati Dvs, impreuna cu d-l primar este
tot dupa sistemul vechi (banci lungi si nepractice).Veti avea grija, ca pe viitor, sa luati in-
formatii de la Revizorat de modelul de pupitre ce veti comanda din nou si astfel, treptat,
sa se poata inlocui actualul mobilier cu un sistem mai higienc si practic.
Revizor scolar, S. Spulbereanu" 2)
Datorita noilor metode bazate pe intuitie, ce se foloseau in scoala, treptat se inlo-
cuieste vechiul mobilier cu altul nou si se completeaza cu alte bunuri, strict necesare,pen-
tru bunul mers al invataturii. Obiectele care compun mobilierul scolilor este precizat in art.38 din Regulamentul pentru constructia localurilor de scoli primare urbane si rurale.3)
Pana in 1904, scoala din Peretu, dispunea de: 31 banci de brad, lungi de cate 2,80
m. si 11 pupitre de brad, lungi de cate 1,50 m. Aceste banci erau facute in 1898, iar pupi-
trele sunt de la
1 noiembrie 1904. ,, Mobilierul este bun, dar este insuficient. El a fost
construit din fondurile comunei". 4)
Dupa
darea in folosinta a noului local de scoala, la 2
septembrie 1907, mobilierul a fost imbunatatit si confectionat
dupa noile indicatii, asa cum rezulta si din
adeverinta din 16 mai 1913. ,,Adeverinta
Subsemnatul, diriginte al scolii primare mixte urbane din Peretu, judetul Teleor-man, declar prin aceasta ca am primit si inregistrat urmatorul mobilier pentru scoala in valoare de 694 lei si 20 de bani, suma ce fusese prevazuta in bugetul comunei pe exerci-
tiul 1912/ 1913, adica: 18 banci -pupitre, 2 catedre, 2 table cu trepiedele lor, 1 dulap, 1 masa si 2 scaune pentru cancelarie. Pentru care am dat aceasta.
Diriginte, Petre Stroescu". 5)
O mare parte din acest mobilier va fi insa distrus in timpul holerei din vara si toamna anului 1913, dar mai ales in timpul ocupatiei germane, din iarna anului 1916/1917. In a-
ceasta situatie, in anii urmatori, mobilierul va fi reparat si chiar inlocuit, dar procesul de invatamant a fost mult ingreunat, iar Primaria cu mare greutate a reusit sa gaseasca bani
pentru a reface mobilierul
1) Spiru C. Haret, op. cit., p. 37
2) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 6, dos. 88 din 1904 -
1905, f. 17
3) Monitorul Oficial, nr. 146 din 30 septembrie 1893.
4) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 6, dos. 88 din 1904 -
1905, f. 15
5) Idem, pachet 9, dos. 114 din 1912 - 1913, f. 146.
CURRICULUM. CONTINUTUL INVATAMANTULUI INTRE ANII 1865 - 1924.
Legea asupra instructiunii din 1864 preciza ca scoala primara este obligatorie pen-tru toti copiii intre 8 si 12 ani, iar instructiunea ,,va coprinde urmatoarele obiecte de stu-diu: citirea si scrierea, catehismul, notiuni de igiena, de gramatica, de geografie, de istoria terei,de dreptu administrativ al tarii, cele patru lucrari din aritmetica, sistema legale a ma-surilor si a greutatilor" (art. 32). 1) Primul an scolar, 1865 - 1866, care ,,inaugura obli-
gativitatea instructiunii primare" s-a desfasurat si la Peretu cu o solemnitate deosebita,in-
ceputa cu un Te-deum, la biserica si cu discursuri inflacarate din partea autoritatilor loca-le,dar si a invatatorului,Iordan Bobocescu. Dar aceste discursuri nu puteau sa inlature lip-
surile si greutatile reale in care se afla scoala din Peretu, fara local propriu, fara carti, cu o frecventa slaba etc, iar principiul ,,obligativitatii invatamantului satesc" devenea iluzoriu.
Chiar si Consiliul general al instructiunii a ajuns la concluzia ca obligativitatea nu se va putea aplica decat treptat: la inceput in comunele mari, unde sunt localuri spatioase si invatatori corespunzatori, in,,scolile model"etc. De altfel, si Constitutia din 1866, in loc
sa garanteze infiintarea scolilor in toate satele, preconiza doar, prin art.23, ca ,,se vor infi-inta treptat scoli primare in toate comunele Romaniei" si ca ,,invatatura primara va fi o-bligatorie pentru tinerii romani, pretutindeni unde se vor afla institute scoli primare".2)A-
dica,daca nu sunt scoli, nu este nici obligativitatea invatamantului primar. Aceasta formu-
lare, era de fapt, un pas inapoi fata de legea instructiunii din 1864
La inceputul acestei perioade, in scolile primare satesti din Romania, s-a aplicat programa scolilor urbane alcatuita in 1861 - 1862, deci si la scoala din Peretu, care pre-vedea predarea urmatoarelor cunostinte la cele 4 clase, numite despartituri.
Despartirea (clasa) I prevedea: cunosterea literelor, silabisirea, citirea dupa table,
formarea literelor dupa model, scrierea numerelor, calculul in gand cu cele patru opera-
tii, memorarea rugaciunilor.
Despartirea a II-a: cetirea si scrierea dupa model si dictando, elemente de cate-hism, cele patru operatii aritmetice cu numere intregi, diviziunea pamantului in continen-te si oceane, pe harta fara text, cunostinte despre animale, plante, minerale.
Despartirea a III -a: citire pe carti, elemente de catehism (partea a II -a si a III -a),
istoria sfanta (pe scurt), cele patru operatii aritmetice cu numere complexe, Principatele Romane (impartirea in orase, raurile, lacurile, muntii), numirea tarilor vecine, scrierea ca-ligrafica si dictando.
Despartirea a IV-a: memorare de parabole din Evanghelie si explicatia lor, citirea
cu intelegere din cartea despre economia de camp si casnica,memorarea biografiilor dom-
nilor romani mai insemnati, partile cuvintelor si formele gramaticale (in mod practic), a-
plicarea celor mai usoare reguli ortografice la scriere, impartirea politica a Europei (nu-
mai pe harta), masurile de greutate si lungime, masurarea pogoanelor, cotitul vaselor, scurta descriere a animalelor folositoare la economia casnica,caligrafia dupa model si dictando". 3)
Din cercetarea acestei programe reiese ca si dupa 1865 s-au folosit tablele lancas-teriene la clasa I,din lipsa de manuale, iar metoda lancasteriana si a monitorilor s-a folosit
1) Monitorul Oficial, nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
2) Dionisie Ionescu, Gh. Tutui, Gh. Matei, Dezvoltarea constitutionala a starului roman, Editura stiintifica, Bucuresti, 1957, p. 471.
3) N. Andrei , Gh. Parnuta, op. cit., p. 419.
la toate clasele, desi era criticata si se cerea inlocuirea ei cu noile metode folosite in alte scoli din tara.In toamna anului 1869 a fost adoptata o noua,,Programa de invataturile sco-
lilor satesti din Romania".1)Comparand-o cu cea din 1862, observam foarte putine modi-
ficari si completari. Astfel, la clasa I, in loc de ,,cetirea dupa table", in noua programa se reformuleaza ,,cetirea dupa abecedar sau table. De asemenea, la clasa a III -a, in loc de
,,cetirea pe carti bisericesti", acum se completeaza ,,cetirea e carti profane si bisericesti ".
La clasa a IV -a, in cadrul aritmeticii se adauga si ,,regula de trei simpla";totodata
aici se introduce o materie noua, ,,Elemente de agricultura". Studiul agriculturii a fost ce-
rut, intre anii 1867 - 1869, la cursurile pentru scolile ,,model". Din noua programa reiese ca se urmarea abandonarea metodei lancasteriene si generalizarea metodei mixte si a celei simultane, desi se vor mai folosi monitorii la clasa
Tot pentru o aplicare corecta a legii instructiunii, Ministerul a aprobat, in octom-brie 1870,un ,,Regulament de ordine si disciplina pentru scolile primare de ambe sexe din
tara".2) Art.28 preciza: pentru paza ordinei si pentru usurarea invatatorului in propunerea
lectiilor la clase numeroase se vor numi pentru fiecare banca sau pentru un numar oareca-re de elevi sau eleve,cate un monitor din scolarii mai inaintati in etate si la invatatura,pre-
cum si cu buna conduita,si peste monitori, daca se va simti trebuinta,se va numi un moni-
tor general". In articolele imediat urmatoare se stipuleaza ca sarcina monitorului este de a
,,asculta pe scolari lectiunile ce li s-au dat si a nota stiinta sau nestiinta lor intr-o foaie pe care o va da invatatorului", precum si ,,a priveghea tacerea si linistea in clasa si de a nota pe cei nesupusi si provocatori de dezordine". Sarcina monitorului general era de a ,,prive-
veghea ordinea in clasa peste tot, a supraveghea daca monitorii isi indeplinesc datoriile
impuse; a tine locul invatatorului in caz de a veni mai tarziu sau de a lipsi de la clasa, pana cand se vor lua alte masuri pentru suplinirea sa". 3)
Intre anii 1867 - 1872 scoala din Peretu a fost ,,scoala model",4) lucru ce a impul-sionat frecventa elevilor(acum vin la scoala si primele fete, in anul scolar 1866-1867 erau inscrisi 42 b + 7 f = 49) deoarece invatatorul,pe langa faptul ca era seminarist, participa-se la ultimele cursuri de pregatire pedagogica si agronomie.Din documentele cercetate re-iese ca acest invatator este bine apreciat de organele de control.Iata ce scrie revizorul sco-lar, N. C. Lascu, cu ocazia revizuirii scolilor din plasa Targului in decembrie 1871.
,,Rezultatul revizuirii facute de subsemnatul scoalelor din comunele de mai jos in-
semnate din judetul Teleorman in zilele de la 15 pana la 24 decembrie 1871..Comuna Pe-
retu. In aceasta scoala invata 26 scolari si una scolara de divizia I, 4 scolari si una scolara
de divizia a II-a si 6 scolari de divizia a III-a(total 36 baieti si 2 fete). Progresul bun".5)
Din cele de mai sus rezulta ca la scoala Peretu invatau baieti si fete in aceeasi scoa
la si clasa,deci scoala era mixta,cu un singur invatator, ca numarul fetelor este foarte mic,
doar doua, fata de 36 de baieti (fetele reprezinta doar 5%). De asemenea, elevii erau im-partiti in 3 divizii (clase); nu exista clasa a IV-a in acest an scolar. Fata de numarul total al copiilor de varsta scolara, circa 500,erau putini cei care frecventau scoala (sub 10% din
totalul copiilor recenzati).Dupa 8 ani de activitate la scoala Peretu si 2 absolventi cu 4 cla se, Iancu Protopopescu (devenit Iancu Dumitrescu) in anul scolar 1868 - 1869 si Stan Ra dulescu, in anul scolar 1869 - 1870, invatatorul, Iordan Bobocescu s-a hirotonisit in satul Plopii Slavitesti,plasa Calmatuiu,judetul Teleorman, unde se transfera. Iata doocumentul:
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 112.
2) Monitorul Oficial din 17 octombrie 187o.
3) Ibidem.
4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P. dos. 581/1870, f. 60 v. Si 162 v.
5) Ibidem, dos. 1475/1872 f. 14 si 14 verso (v.).
,,Romania - Revizoratul scolar din districtul Teleorman
Nr. 335 din 29 septembrie 1873, Alexandria,
D-le Ministru,
Invatatorul de gradul I, Iordan Bobocescu, din comuna Peretu,plasa Targului, s-a
hirotonisit preot pentru comuna Plopii Slavitesti, plasa Calmatuiu. Prin urmare, dupa a sa cerere si dupa motivarea facuta d-lui Prefect,s-a transferat la acea comuna, de la 1 septem
brie, cu titlul de invatator de gradul II, fiind scoala aproape de cea de gradul I, din Raioa-sa si comuna neinsemnata (mica).
Pentru care va rog, cu profund respect, a decide ce veti crede de cuviinta.
Revizor scolar, Teodor Pascal.
D-sale, D-lui Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice". 1)
Din acest document reiese ca Iordan Bobocescu s-a hirotonisit, dar a functionat si ca invatator de gradul II in acelasi timp. In ceea ce priveste scoala de la Peretu, minis-
terul a hotarat sa se tina concurs pentru ocuparea postului vacant pe data de 20 decembrie
1873,la Alexandria, unde se afla acum Revizoratul scolar. Candidatii trebuiau sa fie exa-minati de o comisie la urmatoarele obiecte, unele in scris, altele oral: scriere, lectura, gra-
matica, aritmetica, geografie, religie, istoria Romaniei si desenul. Solicitantii care s-au prezentat, nu aveau studiile corespunzatoare pentru gradul I (scoala normala sau semina-rul), majoritatea fiind invatatori de gradul II (aveau doar cursurile de cateva luni pentru invatatori) si nu li s-a aprobat inscrierea la examen. Printre cei inscrisi a fost si invata-
torul, Tache Ionescu, de la scoala din Merisani. 2)
Cateva luni mai tarziu solicita postul, un tanar seminarist, care atunci termina stu-
diile si era chiar din satul Peretu, pe nume, Iancu Dumitrescu. Acesta era fiul preotului,
Dimitrie Protopopescu, care, la randul lui, a fost invatator la Peretu in anii 1847 - 1848 si
Revizoratul scolar cere catre minister numirea lui ca invatator la Peretu. Dam mai
jos adresa ministerului prin care aproba numirea lui Iancu Dumitrescu la scoala Peretu.
,,Nr. 4430 din 14 mai 1874
D-lui Revizor scolar din Alexandria,
Avand in vedere recomandatiunea facuta de D-voastra prin raportul nr. 80 si audi-
Ind pe Consiliul Permanent, subsemnatul va face cunoscut ca aproba numirea d-lui Iancu
Dumitrescu, in postul de invatator gradul I, la scoala din comuna Peretu, in baza titlului sau de seminarist, cu incepere de la 25 mai curenta
ss indescifrabil" 3)
Iata, ca din mai 1874, la scoala din Peretu a fost numit un tanar invatator, nascut si crescut in satul nostru si care va functiona la aceasta scoala pana ce va iesi la pensie,in
anul 1902. Incepand cu acest invatator avem primele cataloage ale scolii, pe anul scolar
1874 - 1875, care sunt facute de mana si nu imprimate. Pentru perioada 1874 - 1886 nu
avem toate cataloagele, dar pe baza celor existente ne putem face o imagine cat mai apro-
piata de cea reala, a desfasurarii procesului de invatamant din scoala din Peretu.
Asa cum am aratat, primele cataloage sunt din anul scolar 1874 - 1875, facute de
mana si alcatuite pe cate 2 luni fiecare. Primul catalog ,,Catalogu pe luna septembrie si oc
tombrie pentru clasa I si a II -a, pe fiecare zi. Anulu scolaru 1874 - 1875", 4) la filele 14-
1) Ibidem, dos. 2204 /1873, f. 106
2) Ibidem, dos. 2484/ 1874, f. 89.
3) Idem, f. 69.
4) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 1, dos.1 din anul 1874 - 1875, f. 1.
15 gasim scris ,,Catalogu de elevii clasei I pe lunile septembrie si octombrie, Anul scolar
1874 - 1875", cu urmatoarele rubrici:
1) ,,Numarul curent.
2) Numele si prenumele - in aceasta perioada este inscris un singur scolar: Ioan Iliescu.
3) Orarul pe zile - care cuprinde aceleasi obiecte in fiecare zi: Absente, Condui-ta, Silabism - Lectura, Scrierea, Calculi, Rugaciunea.
4) La sfarsitul lunii este scris intr-o rubrica noua ,,Rezultatul notelor la fiecare o-
biect in parte.
5) Observatii". 1)
Pe filele 18 - 19 gasim scris ,,Catalogu de elevii si elevele clasei a II -a pe lunile
septembrie si octombrie, Anul scolar 1874 - 1875" avand aceleasi rubrici de la clasa I, la
care se mai adauga:
6) Coeficientul general pe luna septembrie.
7) Sectiunea.
La clasa a II- a sunt inscrisi in perioada celor 2 luni, 5 scolari (3 baieti si 2 fete) si
anume: Andrei Iliescu, Marita Ionescu, Sita Popescu, Spiridon Popescu si Petre Stanescu.
Orarul este aproape acelasi in fiecare zi, in cele doua luni si cuprinde urmatoarele
materii:Conduita,Absente,, Catehism, Lectura, Rugaciunea, Scrierea, iar in ziua urmatoa-
re, in locul Catehismului este trecuta Istoria sacra. La sfarsitul lunii, 30 septembrie 1874,
este trecut rezultatul notelor obtinute de fiecare elev la toate obiectele.Toti elevii erau no-
tati in fiecare zi, cu note intre 1 si 10, iar la unele materii este trecuta si nota zero (o).Iata,
de exemplu, primul elev inscris in clasa a II -a, Andrei Iliescu, are urmatorul rezultat pe
luna septembrie: Conduita 7, Absente 7, Istoria sacra 5, Catehism 5, Lectura 6, Rugaciu-nea 7, Scrierea 5. Se calculeaza apoi,,coeficientul general" pentru fiecare elev in parte (de
fapt media generala) pe luna repectiva. Sa continuam exemplul cu elevul, Andrei Iliescu.
Daca adunam notele (rezultatele) din luna septembrie, mai putin nota de la Absen-te si suma obtinuta o impartim la numarul obiectelor, obtinem ,,coeficientul general"(me-
dia generala). Adunand notele: 7+5+5+6+7+5=35 si impartim suma la numarul de obiec-te, adica 35:6=5 si 5/6 si obtinem ,,coeficientul general".
La rubrica ,,sectiunea"aflam ca scolarul si-a insusit o parte din materia planificata pe fiecare luna a anului. In acest fel observam ca elevii erau impartiti pe banci, adica pe sectiuni, dupa vechea metoda lancasteriana. 2)Toti cei 5 scolari sunt trecuti, in cele doua luni, la rubrica sectiune, la nr.1. Din cele prezentate pana acum. in primul an de invata-mant, in lunile septembrie si octombrie,au fost inscrisi:1 elev in clasa I si 5 scolari in cla-
sa a II -a. Situatia pe lunile urmatoare o aflam din ,,Catalogu pe lunile Noiembrie si De-
cembrie pentru clasa I si a II -a pe fiecare zi, anul scolar 1874 - 1875". 3)
In prima jumatate a lunii noiembrie sunt inscrisi, in clasa I, 13 elevi, in a doua ju
matate a lunii sunt 16 scolari inscrisi, iar la rubrica ,,observatii" este trecuta si data cand a
venit fiecare la cursuri.
Ioan Iliescu
Ioan Ionescu - venit la scoala, la 19 noiembrie.
Niculae Constantinescu
1) Idem, f. 14 - 15,
2) Regulamentul de ordine si disciplina pentru scolile primare de ambe sexe, din oct.
1870, reintroduce sistemul monitorial (lancasterian). Vezi si Ilie Popescu Teiusan, op. cit.
p. 107 - 108
. 3) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 1, dos.1/1874-1875, f. 35.
Nastase Stanescu - venit la scoala, la 19 noiembrie.
Dimitrie Gligorescu - venit la scoala, la 22 noiembrie.
Lina Popescu
Ilie Petrescu - venit la scoala, la 22 noiembrie.
Petre Dimitrescu - idem.
Stan Ciuca - idem.
Niculae Dimitrescu - venit la 23 noiembrie.
Neagu Marinescu - idem, 25 noiembrie.
Vladu Stanculescu - idem.
Ilie Georgescu - idem.
Ioan Petrescu - idem, 27 noiembrie.
Ioan Stanescu.
Ioan Pisica.
Acesti scolari sunt grupati in trei sectiuni(grupe pe banci, in functie de cunostintele
pe care si le-au insusit in cele 3 luni de scoala). In sectiunea 3 este doar elevul, Ioan Ilies-cu (singurul venit de la inceputul anului scolar). In sectiunea 2 sunt inscrisi: Stan Ciuca, Vladu Stanculescu si Ilie Georgescu, iar restul (noii veniti), in sectiunea 1. Scolarii erau
notati, toti, in fiecare zi, cu note intre o si 8.Orarul este acelasi, ca si in lunile trecute. Ob-
servam ca elevii sunt notati si la Absente (adica la frecventa), cat si la Conduita (purta-re), separat, iar la calcularea ,,coeficientului general" (media generala pe luna respectiva), nu se ia in calcul doar nota de la Absente.
Catalogul clasei a I-a pe luna noiembrie 1) are inscrisi 9 elevi si eleve (la rubrica
observatiuni este scrisa data cand a venit fiecare la scoala),toti fiind trecuti la sectiunea 3,
(8 b + 1 f = 9). Pe luna decembrie, 2) la clasa I sunt inscrisi 24 de eleve, care sunt impar-titi in 3 sectiuni, astfel:5 scolari (toti baieti)in sectiunea 3; 1 elev (baiat) in sectiunea 2 si 18 scolari (17 baieti si o fata) in sectiunea 1, (total 24=23 b + 1 f).
La sfarsitul semestrului I,incheiat la 21 decembrie 1874 (semestrul I cuprindea pe-
rioada, 1 septembrie - 21 decembrie), elevii clasei I au obtinut,,coeficientul general"pe o-
biecte intre 0 si 8, inclusiv la obiectul nou - ,,Exercitii militare". 3)
In luna decembrie, la clasa a II -a, sunt inscrisi 11 elevi si eleve (8 b + 3 f = 11), fata de 9 s in noiembrie (toti 9 trecuti in sectiunea 3). In ultima luna a semestrului, cei 11
scolari erau impartiti in 3 grupe, astfel: 6 elevi = 5 b + 1 f, in sectiunea 4 (era luna a pa-tra de carte);4 scolari =2 b + 2 f, in sectiunea 3 si 1 b in sectiunea 2. Aceasta inseamna ca,
unii elevi au reusit sa-si insuseasca materia pentru luna a patra (decembrie) si a trecut in sectiunea 4,ceilalti n-au reusit sa dobandeasca acele cunostinte si au ramas in sectiunea 3,
iar un scolar, venit mai tarziu la scoala, este trecut in sectiunea 2, deci are cunostinte mai putine decat restul clasei.
Obiectele la clasa a II -a, la sfarsitul semestrului I erau urmatoarele: Conduita, Is-
toria sacra, Catehism, Gramatica, Aritmetica, Geografia, Lectura, Scrierea caligrafica,
Scrierea dictando, Exercitii militare x) si Absente.
1) Ibidem, f. 40 - 41.
2) Ibidem, f. 44 - 45.
3) Desi in catalog nu apare nici o rubrica pentru ,,Exercitii militare", la sfarsitul
semestrului I,toti scolarii clasei I sunt notati intre 0 si 8 la acest obiect(activitate).Din aug.1874, in urma aprobarii ,,Regulamentului asupra instructiei militare in scoli", toti elevii din scolile primare trebuiau sa faca instructie militara, sub comanda mlitara. Vezi, Ilie Popescu Teiusan,op cit., p. 1o7.
x) Si la cls. a II -a este rubrica ,,Exercitii militare", toti scolarii au note.
In timpul semesului I toti elevii care erau la scoala, erau ascultati in fiecare zi, la toate obiectele si primeau note, care apoi adunate formau nota (rezultatul) la obiectul respectiv pe acea luna. Adunandu-se rezultatele la toate obiectele se obtinea ,,coeficientul general" pe luna respectiva. Apoi se adunau rezultatele de pe fiecare luna, de la toate obi-ectele si se stabilea nota (rezultatul, media) pe semestru la acel obiect, adica ,,gradul de invatatura" dupa metoda lancasteriana.
Pentru semestrul al II - lea, (incepea la 4 ianuarie si se incheia la 15 iunie 1875)
invatatorul, Iancu Dumitrescu, foloseste o parte din rubricile vechi, dar si unele noi, la alcatuirea cataloagelor.Dintre rubricile noi amintim:Absentele,are acum 2 rubrici, ,, moti-
vate" si ,,nemotivate" si ,,Amenzile cuvenite a se raspunde" (adica a se plati de parintii
copiilor care au lipsit ) in lei si bani si nu mai este scris orarul pe luna respectiva. Acum apare in catalog si obiectul ,,Exercitii militare".
In clasa I, in luna mai 1875, sunt inscrisi 34 de elevi = 33 b + 1 f, impartiti in 7
sectiuni, dupa cum urmeaza:16 scolari (15 b + 1 f) in sectiunea 1, 6 elevi in sectiunea 2,
2 scolari in sectiunea 3, 4 elevi in sectiunea 4, 3 scolari in sectiunea 5, 1 elev in sectiunea 6 si 2 copii in sectiunea 7. Multi elevi au absente nemotivate, intre 2 si 20 (era o absenta pe zi) si parintii lor sunt propusi sa plateasca amenzi (cate 10 bani pentru o zi absenta de la scoala), intre 20 de bani si 2 lei (1 leu are 100 de bani). La rubrica ,,Observatii, invata-torul, Iancu Dumitrescu arata ca ,,amenzile nu s-au implinit", adica nu au fost incasate. In catalog toate absentele sunt notate cu O (zero).
In luna mai, in clasa a II-a,sunt inscrisi 11 scolari (8 b + 3 f), impartiti in 4 grupe astfel: 3 eleve in sectiunea 5, 3 copii in sectiunea 6, 3 scolari in sectiunea 7, iar 2 elevi in
sectiunea 8. Din cele aratate mai sus reiese ca invatatorul, Iancu Dumitrescu, foloseste si in aceasta perioada metoda lancasteriana, acest lucru fiind dovedit de impartirea elevilor
dupa ,,gradul la invatatura" sau ,,sectiunea" in care scolarul se afla la sfarsitul luni. La in-
cheierea anului scolar, 1874 - 1875, toti elevii au ramas repetenti, deoarece nici unul nu a trecut si sectiunea 9, pentru a fi declarat promovat. In primul an de invatamint, Iancu Du-mitrescu, a avut doar clasele I si a II - a, fara clasele a III-a si a IV - a, scoala fiind mixta
(baieti si fete), cu un singur invatator.
Pentru anul scolar, 1875 - 1876, nu am gasi nici un catalog sau alte documente in arhiva scolii, insa avem o singura informatie, datorata revizorului scolar, I. Cires, care a inspectat scoala in ianuarie 1876. Din raportul sau trimis ministerului cu nr . 19 din 5 fe-
bruarie 1876, aflam urmatoarele:
D-le Ministru,
In cursul lunii trecute (ianuarie 1876) am inspectat urmatoarele scoli.Scoala din
Peretu are local mic, scolari se afla 28, in privinta rezultatului este mediocru1)
Probabil ca si in acest an scolar elevii erau repartizati tot in clasele a I -a si a II-a,
toti fiind repetenti, iar o mare parte din cei din clasa I, ii regasim in clasa a II-a din anul scolar scolar 1878 - 1879. Pentru anul scolar, 1877 - 1878 nu avem nici un fel de infor-matii.
La scurt timp dupa razboiul de independenta, pentru a raspunde noilor cerinte ale invatamantului, in toamna anului 1878, Consiliul general al instructiunii a aprobat si pu-
blicat ,,Programa studiilor din scolile primare rurale, 2) defalcata pe clase si materii, mult
mai dezvoltata decat cea din 1862. Iata continutul ei:
Clasa I: Limba romana:Convorbiri in propozitiuni scurte asupra obiectelor cu-
noscute copiilor.Despartirea propozitiunii in cuvinte si a cuvintelor in silabe. Deosebirea
1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 3057 /1876, f. 39 si 59 v.
2) Monitorul Oficial din 26 octombrie 1878.
sunetelor, vocale si consoane. Literele de tipar si de scris. Deprinderea gradata in citire si scriere, formand cuvinte din literele invatate. Citire pe abecedar.
Religia: Rugaciuni invatate pe dinafara.
Aritmetica:Scrierea si citirea numerelor pana la 100. Adunarea si scaderea verbala si scrisa a numerelor.
Caligrafia:Formarea literelor prin aplicatiuni de linii drepte, curbe, oblice si ovale,
Scrierea dupa model pe tabla si pe hartie. 1)
CLasa a II -a: Limba romana: Convorbiri asupra obiectelor care intereseaza mai mult pe satean.Partea I a cartii de citire cu explicarea intuitiva a lucrurilor. Propozitiunea. Deosebirea partilor de cuvant. Deprinderi in scris. Recitare de poezii.
Religia: Citirea si nararea bucatilor din Vechiul Testament si cartea de lectura.
Arimetica: Sistema numeratiunii; adunarea si scaderea cu mai multe cifre. Tabla
inmultirii din memorie.
Caligrafia: Dupa model.
CLasa a III - a: Limba romana: Convorbiri asupra lucrurilor din cercul de intui-tiune mai departat de cunostinta scolarului.Partea a II-a a cartii de citire cu explicare.Pro-
pozitiuni simple si dezvoltate. Subampartirea partilor de cuvant. Flexiunea lor. Analiza e-timologica. Deprinderi in scris.
Istoria nationala: Citirea si recitirea biografiilor:Traian, Dcebal, Radu Negru, Dra-
gos, Mircea, Alexandru cel Bun.
Geografia judetului incepand din scoala: Raporturile sateanului cu primaria, sub-
prefectura si Prefectura. Consiliul judetean si comuna. Desemnarea hartilor pe tabla si pe
hartie.
Religia: Citirea si nararea bucatilor din Noul Testament si din cartea de lectura.
Aritmetica: Cele patru operatiuni cu numere intregi si zecimale, probele lor. Pro-
bleme din viata practica.
Caligrafia: Scrierea marunta, dupa model, dupa carte si din memorie.
Clasa a IV -a: Limba romana: Convorbiri si recitatiuni. Partea a III - a a cartii de citire, cu explicatiuni. Propozitiunea si fraza.; partile lor, analiza.Transformari si imita-
tiuni. Mici compuneri: scrisori, descrieri, modele de contracte si de invoieli.
Geografia Romaniei: si a tarilor locuite de romani. Puterile statului roman. Dom-nul. Harta Europei. Statele si capitalele lor, pornind de la centru catre periferie.Desemna-
rea hartilor pe tabla si pe hartie.
Istoria nationala: in mod biografic: Vlad V, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul (Bra-vul), Petru Rares, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brancoveanu, Grigore Ghica si Tudor Vladimirescu. 2)
Aritmetica: Repetirea zecimalelor. Unitatile de masura vechi si noi. Operatiuni cu fractii ordinare si cu numere complexe.
Caligrafia: Scriere marunta de pe carti, dupa dictare si din memorie..
Desemnul liniar: Figurile geometrice, masurarea suprafetelor si capacitatilor intr-un mod pratic.
Religia: Catehismul, datorile omului catre Dumnezeu, catre sine, cu reguli de igie-na, catre aproapele sau si catre patrie, drepturile si datoriile cetateanului.
La sfarsitul textului se atragea atentia invatatorilor ca ,,in toate clasele se vor face exercitii de muzica si de gimnastica, ca distractiune". 3)
1) In programa sc. primare urbane, la clasa I, mai este trecu un obiect,Invatamant intuitiv.
2) In programa scolilor primare urbane,la cls a IV-a se merge cu istoria pana la 1877.
3) Colectiunea legilor, regulamentelor, programelor p. 978.
In anul scolar, 1878 - 1879, scoala mixta de la Peretu functioneaza tot cu clasele
a I-a si a II-a. Din ,,Cataloagele lunarii pe anul scolar 1878 - 1879 ale claselor I si II", re-
zulta ca in luna septembrie 1878 erau inscrisi in clasa I, 16 elevi (9 b + 7 f), iar in clasa a II -a, 7 elevi (6 b + 1 f),total 23 scolari (15 b + 8 f).In catalogul din luna aprilie 1879 sunt inscrisi in clasa I, 47 de elevi (39 b + 8 f), iar in clasa a II - a, 8 elevi (6 b + 2 f), in total sunt 55 de scolari (45 b + 10 f).Si in acest timp elevii se inscriu pe tot parcursul anului la cursuri, asa cum se proceda inainte de 1848, cand se folosea metoda lancasteriana, dar acum se folosea o varianta noua a acesteia, numita metoda mixta.
Din cei 55 de elevi inscrisi in acest an scolar, au frecventat cursurile doar 33,adica
60% si anume, in clasa I, 28 = 20 b + 8 f, iar in clasa a II -a, 5 = 4 b + 1 f. La sfarsitul a-nului au promovat 11 elevi, adica 20%, dupa cum urmeaza: in clasa I, 6 = 5 b + 1 f si la clasa a II - a, 5 = 4 b + 1 f. Din cei 11 promovati sunt 9 baieti (82%) si 2 fete (18%), fapt ce arata numarul mic al fetelor care frecventau scoala in acesta perioada la Peretu.Cei mai multi au ramas repetenti din cauza frecventei slabe,dar si a rezultatelor nesatisfaca-toare la invatatura.Cativa elevi au fost indepartati din scoala pe motivul ca sunt prea mici de varsta (ex.Anghel Ionescu, avea 6 ani) sau prea mari (ex.Anastase Stanescu, 14 ani).1)
Se stie ca in art. 31 din legea din 1864,se prevedea ca: elevii sunt obligati a merge la scoala intre 8 si 12 ani. Cei care nu aveau varsta ceruta de lege erau exclusi din scoa- la. Astfel, art. 55 prevedea ca: ,,Nu se vor primi in scoala copii mai mici de 7 ani."2)
Desi trecusera 5 ani de cand era invatator la scoala din Peretu, Iancu Dumitrescu,
nu reusise sa duca nici o serie de elevi mai departe de clasa a II - a. Marea majoritate au
ramas repetenti sau au fost indepartati din scoala pentru ca depasisera varsta ceruta de le-
ge. Din cele prezentate pana acum reiese ca scolarii, in marea lor majoritate, frecventau
doar clasele a I -a si a II - a, iar apoi parintii lor nu-i mai trimiteau la cursuri, ci ii luau
la camp, la munca. Din aceasta cauza, cei mai multi ramaneau doar cu putinele cunostinte
si deprinderi insusite in aceste clase si cu timpul, unii dintre ei nu mai stiau nici sa scrie,
nici sa citeasca, ingrosand numarul analfabetilor din tara noastra.
La inceputul anului scolar 1879 - 1880, scoala era tot mixta, iar din ,,cataloagele lunare", rezulta ca acum existau 3 clase cu urmatoarele efective: clasa I, 32 = 30 b + 2 f,
in clasa a II - a, 6 = 1 b + 5 f si in clasa a III -a 4 = 3 b + 1 f, in total 42 = 34 b + 8 f.
La clasele a I - a si a II -a se gasesc aceleasi obiecte, iar la clasa a III - a erau ur-
matoarele materii: Absente, Conduita, Caligrafia pe tabla, Caligrafia pe hartie, Dictando
fraze, Limba romana, Aritmetica, Religia, Geografia, Istoria Romanilor, Exercitii muzi-cale, Exercitii militare si Gimnastica. Fiecare obiect este notat aproape in fiecare zi, de la
0 la 8. In aceasta perioada se foloseste tot mai mult metoda mixta (o varianta imbunatatita
a metodei lancaster).
Legea asupra instructiunii din 1864, la art. 68, preciza ca:,,in comunele mari si popu-
late, pe langa scoala de baieti se va infiinta si o scoala de fete, separata". 3) Deoarece Re-vizoratul nu avea fonduri ca sa infiinteze noi scoli, mai ales in comunele mari, prin Ra-
portul nr. 2oo din 20 septembrie 1874, ,, s-a cerut infiintarea a 8 scoli de fete in judetul Teleorman, in comunele mai mari si desfiintarea a 8 scoli de baieti din sate mai mici".
Iata acest raport.
,,Romania, Revizoratul scolar din districtul Teleorman
Nr. 200 di 20 septembrie 1874.
1) Monitorul oficial, nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
2) Arhiv. Stat. Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 1, dos. 3 din 1879 - 1880, f.1- 4.
3) Monitorul Oficial nr. 272 din 5/17 decembrie 1864.
D-le Ministru,
In acest district nu exista nici una scoala de fete prin comunele rurale si lipsa lor este mult simtita in cateva centre de comune. Si daca asemenea scoli nu s-au prevazut la formarea tabloului din 1873, ele s-ar putea infiinta acum prin transformarea unor scoli de
baieti, ce n-au invatatori, in scoli de fete, transformandu-se in comunele meritorii, daca nu se pot infiinta da dreptul.
In acest scop, am onoarea a supune la aprobarea D-voastra, infiintarea a 8 scoli de fete in comunele: Suhaia, Bragadiru, Belitori, Piatra, Dobrotesti. Peretu, Maldaeni si Cio-
lanesti, care sunt cele mai mari comune din district..Intrucat priveste personalul, invata-
toarele se pot recruta chiar din scoalele unor invatatori pentru unele scoli si din junele ca-re au absolvit cursul primar. Si cred ca sistemul de a se conduce scolile de baieti de catre invatator si cea de fete de catre sotia sa, este proprie a satisface nu numai interesul scolii,
ci si pe cel social.
Revizor scolar, Teodor Pascal
D-sale, D-lui Ministru al Instructiunii Publice si al Cultelor".
Pe verso,la acest raport, Consiliul Permanent al Instructiunii Publice pune urmatorul aviz.
Nr. 3148 din 6 noiembrie 1874
Consiliul Permanent.
Aviza
Se va cere si avizul D-lui Prefect respectiv asupra propunerii facuta de D-l Revi-zor de a se preface 8 scoli de baieti in scoli de fete." 1)
Urmeaza 3 semnaturi indescifrabile.
Dupa mai multi ani de tergiversari, iata ca la 9 noiembrie 1879, 2) Ministerul aproba infiintarea scolii de fete la Peretu, alaturi de scoala de baieti. In anul scolar 1879 -
1880, scoala de baieti va functiona cu : clasa I, cu 56 b. Si clasa a III -a, cu 3 b, avand ca invatator, pe Iancu Dumitrescu, deci fara clasa a II -a si clasa a IV -a. Scoala de fete va functiona cu clasele I, cu 12 f, clasa a II-a, cu 5 f si clasa a III, cu 1 f. avand ca invata-toare pe Elena Carel,dupa cum afirma Petre Stroescu in monografia sa. 3)
Noua invatatoare nu s-a acomodat cu conditiile de la scoala Peretu (in incinta sco-lii era si Primaria, era venita de la oras) si dupa un an a plecat in alta parte.Din aceasta ca-
uza in anul scolar, 1880 - 1881, scoala a redevenit mixta, cu un invatator.
Pentru a cunoaste mai bine situatia procesului de invatamant de la scoala Peretu
din aceasta perioada, vom cerceta pe etape mai mici, tinand cont de modificarile progra-
melor scolare, a legilor de invatamamt, a formei de organizare a scoli: primara rurala mixta, scoala de baieti, de fete, primara rurala superioara, rurala urbana etc.
Pentru anii 1874 - 1881 avem mai multe informatii, decat in primii ani de la a-
plicarea legii asupra instructiunii, cand am avut date razlete si insuficiente pentru a cunoaste activitatea din cadrul scolii din localitatea noastra. Desi aceste informatii sunt mai multe si mai variate,totusi cateva cataloage nu le-am gasit, din unii ani scolari, iar pentru anul 1876 - 1877 datele lipsesc cu desavarsire pana acum, desi este posibil ca in viitorul apropiat sa se gaseasca acestea.
Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 2484/1874, f. 119.
Arhiv. Stat.Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet,1,dos.3/1879 - 1880 f. 16.
Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 4.
|
Anul scolar |
Cl B |
F |
I T |
Cl B |
F |
II T |
Cl B |
F |
III T |
Cl B |
F |
I T |
CL B |
F |
II T |
Cl B |
F |
III T |
OBS. |
|
Cl I-II |
|||||||||||||||||||
|
Idem* |
|||||||||||||||||||
|
Idem |
|||||||||||||||||||
|
2o |
Idem* |
||||||||||||||||||
|
Idem |
|||||||||||||||||||
|
I-II-III |
|||||||||||||||||||
|
I -IV* |
|||||||||||||||||||
|
Total |
SCOALA PRIMARA RURALA MIXTA, CU CLASELE I - IV, DIN PERETU, INTRE
ANII 1874 - 1881.
Tabelul nr. 1 I n s c r i s i P r o m o v a t i
. Pentru anii respectivi lipsesc unele cataloage si datele sunt aproximative
Din tabelul de mai sus retinem, in primul rand, ca in cei 7 ani, invatatorul, Iancu Dumitrescu, a functionat doar cu clasele a I - a si a II - a, timp de 5 ani, apoi in anul urmator apare clasa a III - a si in ultimul an are si clasa a IV - a, deci in acesti ani nu este nici un absolvent. De asemene, observam ca in primii ani au ramas repetenti toti elevii celor doua clase, procentul de promovare fiind zero (0). Din anul scolar 1877 - 1878, apar primii promovati in clasa I, apoi in fiecarean care urmeaza apar promovati si in clasele urmatoare, culminand cu formarea clasei a IV - a in1880 - 1881, unde sunt inscrisi 3 baieti, dar raman toti repetenti.
Daca ne referim la numarul elevilor inscrisi observam ca este destul de mic, circa 10% dinpopulatia scolara, care era in acea vreme intre 400 si 450 de copii recenzati. Pe clase situatia estesi mai alarmanta, deoarece in clasa I sunt inscrisi ce mai multi si cu cat se trece la o clasa superioara, numarul lor scade drastic si la clasa a IV- a nu mai este inscris nici un elev sau doar 3 - 4 baieti.
Urmarind numarul fetelor inscrise in acest timp, una sau cateva la fiecare clasa, apare o mare diferenta intre ele si baieti si atunci nu putem spune ca este o egalitate intre elevii celor doua sexe, asa cum prevedea legea.Din cei 241 de elevi inscrisi in clasa I sunt doar 23 fete in aceasta perioada, ceea ce reprezinta doar 10% din populatia scolara ce se afla la cursuri.Situatia este ceva mai buna la nivel de unitate de invatamant, unde numarul total al celor inscrisi in cei 7 ani ajunge la 314, din care 47 sunt fete, ceea ce reprezinta circa 15% fata de baieti. Numarul elevilor promovati in aceasta perioada este destul de mic,din 314 inscrisi au trecut clasa doar 65, circa 22%, iar din cei 65 promovati sunt fete 14, adica 22%. Concluzia este ca in aceasta etapa desi s-au inscris la cursurile scolare circa 10% din populatia recenzata, din acestia au promovat doar 5%, ceea ce este un numar foarte mic si nu rasplateste eforturile depuse nici de dascal si nici de stat. In acest fel numarul analfabetilor in loc sa scada la nivelul satului el se mareste, deoarece elevii care paraseau scoala dupa clasele a I - a sau a II - a, dupa cativa ani nu mai stiau nici sa scrie, nici sa citeasca.
Cauzele acestei situatii foarte grave sunt multiple, dar vom aminti doar cateva si anume: saracia satenilor nu le da posibilitatea sa trimita decat un copil la scoala, din 4 - 5 cati avea, iar si acesta cand ajungea la clasele mai mari era luat la munca, la camp si parasea scoala. Frecventa era foarte mica, ajungand la cativa elevi in fiecare clasa, slaba situatie la invatatura, lipseau multe manuale, ori nu erau tiparite, ori erau prea scumpe. Sistemul de invatamant era foarte rigid, sever, deoarece cerea elevilor mai mult sa memoreze lectiile, iar la fiecare sfarsit de luna se da examen si cine nu trecea in fiecare luna era sigur repetent pe anul respective etc
Pentru anul scolar 1879 - 1880, scoala primara mixta de la Peretu s-a divizat in doua scoli, din 9 noiembrie 1879 si anume: Scoala de baieti condusa de invatatorul, Iancu Dumitrescu si Scoala de fete, indrumata de invatatoarea, Elena Carel, dar pana la sfarsitul anului a parasit postul si toate fetele au ramas repetente, iar in anul urmator scoala este mixta cu un invatator.
Deoarece comuna Peretu avea o populatie numeroasa la acea data, iar numarul co-piilor de varsta scolara fiind de peste 5oo, ministerul a aprobat, la 9 noiembrie 1881, infi-
intarea celui de - al doilea post de invatator la scoala de baieti.1) Legea instructiunii preci
za ca daca la scoala cu un singur post,numarul elevilor inscrisi depaseste cifra 8o, se va in
fiinta un al doilea post si va fi ocupat numai de o invatatoare. Pe noul post a fost trimisa o
tanara invatatoare, din Bucuresti, Ecaterina Gregoriade, iar scoala este acum mixta,cu doi
invatatori. In acest an, 1881 - 1882, cursurile au functionat astfel: clasele I si a II -a sunt
conduse de noua invatatoare, iar clasele a III -a si a IV- a de invatatorul, Iancu Dumitres-
cu (in anii urmatori cei doi se vor casatori). Din anul, 1882 - 1883, la Peretu se vor infiin-ta doua scoli:de baieti, condusa de invatatorul,Iancu Dmitrescu si scoala de fete, avand ca invatatoarea, pe Ecaterina Dumitrescu (fosta Gregoriade) si se mentine aceasta situatie pana in anul scolar, 1890 - 1891, cand a devenit scoala primara rurala cu 5 clase.
Deoarece, acum, a aparut si catalogul clasei a IV - a, precizam obiectele de inva-
tamant de la acea data:Absente, Conduita, Scriera caligrafica, Scrierea dictando, Desenul,
Cantul, Lectura,Aritmetica, Gramatica, Geografia, Istoria Romanilor, Religia, Lucrul ma-
nual la baieti, iar la fete lucrul de mana (cusutul etc) si Exercitii militare Intre timp s-a in-trodus cantul la toate clasele, iar la clasa a IV-a era desenul in plus fata de clasa a III -a.
La propunerea ministrului instructiunii, P. S. Aurelian, s-a hotarat infiintarea de a-
teliere pe langa scolile rurale, in anul 1883 2) unde sa faca baietii lucrul manual, la ince-put sub conducerea invatatorului,iar mai tarziu a unui maistru. Tot acum, la 26 octombrie
1883, s-a introdus o noua programa analitica pentru scolile primare rurale, care prevedea
prelungirea studiilor de la 4 clase la 6 clase, implicit marirea duratei obligativitatii pana
la varsta de 14 ani. In clasele I - IV erau trecute cam aceleasi materii, ca in programa din
1878, dar ceva mai sistematizate. Se atragea atentia invatatorilor ca ,,predarea obiectelor de studiu" din clasele I si a II - a ,,le vor face intuitiv". In schimb, clasele a V - a si a VI-a, dupa materiile prevazute in noua programa, erau mai mult o pregatire a elevilor pentru viata campeneasca. Iata obiectele pentru clasa a V - a:
Limba romana: Mici compuneri, descrieri, modele de petitii, contracte, invoieli, epistole etc.
Istoria patriei:Scurte biografii din istorie,de la Mihai Viteazul pana in zilele noastre.
Aritmetica: Sistema metrica aplicata la probleme din viata practica.
Geografia: Europa in mod elementar.
Geometrie: Notiuni de agrimensura cu aplicatiuni.
Stiinte naturale: Principii elementare; notiuni de agricultura si horticultura cu apli-
catii practice.
Clasa a VI - a prevedea: Notiuni de cresterea si economia vitelor; notiuni de igie-na si medicina populara; notiuni de unelte si constructii practice (cosare, cuptoare, unelte de plugarie, masini simple etc.); Practicarea unei meserii. In afara acestor materii, erau
1) Arhiv.Stat. Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 1, dos.1/1881-1882, f. 10 2)Monitorul Oficial, nr. 187 din 27 noiembrie 1883, p. 4175
prevazute si exercitii militare la ambele clase". 1)
O mare parte din invatatori au criticat aceasta programa, motivand ca ,,numarul claselor fiind sporit la sase, este peste putinta ca un singur invatator sa se intretie cu elevii
fiecarei clase, in mod regulat, cate o ora pe zi, deoarece unii elevi, pe vreme de iarna, nu ajung la timp si pierd lectiile, iar invatatorul este nevoit sa-i trimita acasa, dupa o ora,spre
a se putea ocupa de alta clasa". 2) Critici la aceasta programa au facut si o parte din revi-
zorii scolari din intreaga tara. De pilda, revizorul circumscriptiei scolare Olt - Teleorman
relata ca la multe scoli nu-i nici un elev la clasele V-VI, ceea ce dovedeste ca, ,,programa
actuala cu 6 clase nu se va putea executa si va ramane o litera moarta." Elevii, mai ales dupa 4 clase, parasesc scoala si ajuta pe parinti la camp. Apoi, ,,trecand peste faptul ca nu
sunt localuri spatioase, nu sunt nici invatatori suficienti, iar un invatator nu poate instrui singur 6 clase in acelasi timp, adica in mod simultat".3) Nici la scoala din Peretu, in a-
ceasta perioada, nu au existat clasele a V -a si a VI -a, deoarece o mare parte din ei nu frecventau nici clasele I si a II - a, iar la clasele a III - a si a IV - a erau doar cativa copii.
In aceasta situatie invatatorii au cerut sa se modifice programa, spre a se egala in-vatamantul rural cu cel urban, pentru folosul real al elevilor, conchizand: ,,A se admite si
in scolile rurale programul scolilor urbane"; materiile sa fie divizate insa pe ,,5 clase, plus
notiuni de agricultura, igiena, medicina populara". De asemenea, propuneau ca in scolile rurale sa fie un invatator la 50 de copii si nu la 8o cum este acum, iar in scolile ce vor a-vea peste 5o de elevi sa functioneze cu 2 invatatori. Motivau aceste propuneri deoarece,
astazi, conform programei cu 6 clase, ,,un dascal are de predat,in total,15 obiecte pe zi si
trebuie sa faca o lectie in 20 de minute, in loc de 50 de minute, la fiecare obiect, ceea ce
este foarte greu pentru invatator si confuz pentru elevi". 4)
Pentru a mai calma spiritele, Consiliul instructiunii in septembrie 1887 a elaborat o noua programa scolara cu 4 clase primare pentru scolile rurale, dar nu va abandona ide-ea de a mari numarul anilor de studiu la aceste scoli, cat mai repede posibil. Iata cuprin-sul acestei programe:
Clasa I: Limba romana: Convorbiri despre lucruri din cercul vietii copiilor. Desfa-
cerea propozitiilor in cuvinte, silabe si sunete. Exercitii pregatitoare pentru scriere. Citire pe abecedar.
Religia.
Aritmetica: Ideea de unitate si pluralitate . Semnele numerelor. Numeratia scrisa si citita. Scrierea numerelor de la 1 la 1000. Calculul din memorie asupra adunarii si sca-
derii cu o cifra.
Caligrafia.
Exercitii muzicale.
Clasa a II - a: Limba romana: Mici naratiuni. Deprinderea de scriere.
Religia.
Aritmetica: Scrierea si citirea numerelor pana la 1 milion. Adunarea si scaderea cu aceste cifre. Inmultirea. Inmultitor cu o cifra. Probleme din viata practica. Calcul din memorie asupra impartirii.
Caligrafie.
Exercitii muzicale.
Clasa a III-a:Limba romana: Citire si explicare. Propozitie simpla si dezvoltata.
N. Adaniloaie, op. cit., p. 150 - 151.
Ibidem.
Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 4009/1887. f. 232 - 233.
Ibidem, dos.4059/1887, f. 204 - 205 si 212.
Declinare.
Religia.
Istoria: Biografii de la Traian pana la Petru Rares.
Geografia: Scoala, comuna, plasa, judetul.
Aritmetica: Inmultirea cu oricate cifre. Impartirea numerelor intregi. Numere ze-
cimale.Adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea numerelor zecimale. Fractii ordinare.
Adunarea si scaderea fractiilor.
Caligrafia.
Exercitii muzicale.
Clasa a IV -a: Limba romana: Conjugarea verbelor. Cele patru conjugari. Verbe reflexive, neregulate, defective, adverbul, prepozitia, conjunctia, interjectia. Propozitia si
Fraza. Mici compuneri.
Religia.
Istoria: Biografii de la Mihai Viteazul pana la 1877.
Geografia: Romania impartita pe judete. Biserica - impartirea pe eparhii, mitropolitii, episcopii. Europa.
Aritmetica: Inmultirea si impartirea fractiilor ordinare. Unitati de masura. Numere complexe. Operatii cu numere complexe. Regula de trei simpla, regula cu dobanda.Regu- la cu asociatie. Probleme practice. Toate prin reducere la unitate.
Caligrafie.
Exercitii muzicale." 1)
Dupa cum se observa, este vorba de o programa mai completa, mai sistematizata,
cu exercitii muzicale la toate clasele, cu caligrafie, dar fara desen si fara educatei fizica,
destul de complicata, mai ales la aritmetica si gramatica.Aceasta programa depasea, in buna parte, posibilitatile elevilor din scolile rurale, caruia ii cereau eforturi deosebite. De asemenea, se cereau cunostinte mai ample si din alte domenii, o buna parte din ele fiind legate de economia casnica, de cultura pamantului, de cunoasterea unor nevoi practice imediate, privind masurarea suprafetelor de teren etc. Programei scolare i se adusese o orientare mai practica, in asa fel ca invatamantul rural ,,sa faca din cei ce vin la scoala oa-meni priceputi pentru agricultura, comert si industrie" 2). Se cerea, de asemenea, ca pe
langa fiecare scoala primara sa se infiinteze cate un mic atelier pentru lucrari de tampla-rie, fierarie etc. Si aceasta a fost aspru criticata de invatatori pentru ca depasea posibili-tatile elevilor din scolile satesti si au cerut o noua programa, mai bine adaptata conditiilor din localitatile rurale, dar apropiata de a scolile urbane.
Datorita intensificarii criticilor, in toamna anului 1891, Consiliul general al in-structiunii va modifica programa analitica, dar nu in sensul cerut de invatatori, de echiva-lare cu cea a scolilor primare urbane, ci va elimina toate materiile prevazute la clasa a VI-
a si o parte a celor din clasa a V-a.In noua programa, publicata la 3 octombrie 1891 3) si folosita si la Scoala din Peretu, materia de studiu era impartita pe clase, astfel:
Clasa I: religia (in text este ,,rugaciune"), citirea, scrierea aritmetica, cantul, exer-
citii corporale si jocuri.
Clasa a II - a: religia, gramatica, citirea, aritmetica, istoria, geografia, desemnul, caligrafia, cantul, exercitii corporale si jocuri.
Clasa a III - a: religia, gramatica si citirea, ,,cu notiuni de stiinta", aritmetica, is-toria, geografia, mici compozitii, desemnul, caligrafia, cantul si gimnastica.
1) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II, p. 419 - 420.
2) Ibidem. p. 420.
3) Monitorul Oficial din 3 octombrie 1891
Clasa a IV - a: religia, gramatica, citirea, cu notiuni de stiinta, aritmetica, istoria,
geografia Romaniei, , mici compozitii, desemnul, caligrafia, cantul si gimnastica.
Clasa a V - a: religia, gramatica si citirea, cu notiuni de stiinta, aritmetica si geo-
metria, istoria, geografia generala, desemnul, mici compozitii, caligrafia, cantul si gim-
nastica.
Se preciza ca ,,aceste 5 clase vor forma 3 diviziuni la obiectele ce se pot intruni mai multe la un loc, apoi, se arata, detaliat materia ce se va preda la fiecare obiect de stu-
diu, impartita pe diviziuni si clase, pe toate lunile anului scolar, din septembrie pana in mai, cand se face repetitia generala si se va da o lucrare scrisa despre cele invatate. Mate-
ria la aritmetica, gramatica, desemn, caligrafie si cant este detaliata pe clase; la citire si istorie este pe diviziuni si clase, iar la religie si geografie este numai pe diviziuni.Cele 3 divizii erau formate astfel: divizia I cuprindea clasa I; divizia a II -a era formata din clasele a II - a si a III - a, iar divizia a III - a cuprindea clasele a IV - a si a V - a.
In continuare, vom lua ca exemplu obiectul istoria, cum se preda dupa noua pro-grama. La diviziunea a II - a, care cuprindea clasele a II - a si a III -a, si in primul an si in al doilea an se vor preda numai legende, incepand cu: Dochia, Romulus si Remus, Tra-
ian,Dragos,Negru Voda, Mircea si solii,Movila lui Burcel, Daniil Sihastru,Cetatea Neam-
tului, pana la Cea din urma noapte a lui Mihai Viteazul. In diviziunea a III - a, formata din clasele a IV -a si a V - a, se va preda in primul an materia mai detaliata, de la incepu-
turi (adica de la Decebal si Traian) pana la Mihai Viteazul, iar in anul urmator se va con-.
tinua cu povestirea evenimentelor si a biografiei domnitorilor pana la Cuza si Carol I, in-
clusiv revolutia din 1848, Unirea, secularizarea, improprietarirea taranilor, razboiul de in-
dependenta, pierderea Basarabiei in 1812, castigarea Dobrogei in 1878, ultima lectie fiind
Regatul. 1)
Intre anii 1881 - 1891, la Peretu se reinfiinteaza cele doua scoli, de baieti si de fete, din 9 noiembrie 1881, prin venirea invatatoarei, Ecaterina Gregoriade, iar informa-tiile despre procesulde invatamant din aceste unitati scolare sunt tot mai multe, din toate punctele de vedere. Pentru a observa progresul fiecarei scoli vom da mai jos cate un tabel din care sa reiasa situatia scolara din aceasta perioada.
SCOALA PRIMARA RURALA DE FETE, CU CLASELE I - IV, DIN PERETU
Tabelul nr. 2 INTRE ANII 1881 - 1891.
|
Anul scolar |
Inscrise Cl. I |
Inscrise Cl. II |
Inscrise Cl. III |
Inscrise Cl. IV |
Promova-te. Cl. I |
Promova-te Cl. II |
Promova-te Cl. III |
Promova- te Cl. IV. |
ABS |
OBS.. |
|
1 |
2 |
6 |
- |
1 |
1 |
6 |
- |
- |
Cl.I-II-III |
|
|
21 |
2 |
1 |
6 |
1 |
2 |
1 |
- |
- |
Cl. I - IV |
|
|
28 |
1 |
2 |
6 |
1 |
- |
- |
3 |
3 |
Cl. I - IV |
|
|
48 |
1 |
2 |
- |
4 |
1 |
- |
- |
I -II - III |
||
|
48 |
4 |
2 |
- |
6 |
1 |
1 |
- |
- |
Idem |
|
|
5o |
3 |
2 |
1 |
3 |
- |
- |
1 |
1 |
Cl. I - IV |
|
|
32 |
4 |
1 |
- |
8 |
- |
- |
- |
- |
I - II - III |
|
|
3o |
11 |
- |
- |
6 |
- |
- |
- |
- |
I - II |
|
|
28 |
7 |
- |
- |
6 |
5 |
- |
- |
- |
I - II |
|
|
26 |
6 |
5 |
- |
4 |
2 |
3 |
- |
- |
I - II - III |
|
|
TOTAL |
312 |
41 |
21 |
13 |
40 |
12 |
10 |
4 |
4 |
Cercetand tabelul scolii de fete din aceasta perioada putem sa facem cateva preci-
zari: numarul elevelor este in crestere la toate clasele, dar mai ales la clasa I, unde in cei
10 ani s-au inscris 312, din totalul de 387 de fete in scoala, adica 79% in prima clasa si
doar 21% in clasele urmatoare, II - IV. In ultima clasa au ajuns doar 4 eleve, care au de-
1) Colectiunea legilor, regulamentelor, programelor.p. 1034 - 1040.
SCOALA PRIMARA RURALA DE BAIETI, CU CLASELE I - IV, DIN PERETU
Tabelul nr. 3 INTRE ANII 1881 - 1891
|
Anul scolar |
Inscrisi Cl. I |
Inscrisi Cl. II |
Inscrisi Cl. III |
Inscriti Cl. IV |
Promovati Cl. I |
Promovati Cl. II |
Promovati Cl. III |
Promovati Cl. IV |
ABS |
OBS. |
|
3 |
9 |
4 |
3 |
Cl. I - IV |
||||||
|
9 |
4 |
Cl. I - III |
||||||||
|
9 |
6 |
4 |
Cl I - IV |
|||||||
|
9 |
6 |
4 |
Idem |
|||||||
|
6 |
Idem |
|||||||||
|
8 |
5 |
Idem |
||||||||
|
Idem |
||||||||||
|
Idem |
||||||||||
|
1o |
Idem |
|||||||||
|
7 |
Idem |
|||||||||
|
TOTAL |
51 |
29 |
venit si absolvente, 3 in anul scolar, 1883/1884 si una in anul scolar, 1886/1887, ceea ce
reprezinta circa 1% din numarul elevelor inscrise in 10 ani, acest procent este infim, ne-glijabil, fata de eforturile depuse de educatori, dar si de stat.Din cele 387 de eleve inscrise in acest timp au promovat la toate clasele 73 de fete, procentul de promovabilitate fiind de 19%.
Daca luam in calcul numarul fetelor recenzate anual, care variaza intre 180 - 190
si-l raportam la numarul cel mai mare al elevelor inscrise intr-un an scolar, de exemplu,
1886/1887, cand frecventeaza cursurile 50 de fete, inseamna ca sunt la scoala doar 27%,
iar acasa 73% si din cele 27%,adica 50 de fete este o singura absolventa. Majoritatea ele-
velor abandonau scoala dupa clasa a II - a, foarte putine mergand in clasele urmatoare si astfel numarul analfabetilor era in crestere. Cauzele sunt multiple, unele le-am arata mai
inainte, dar la fete mai era o cauza si discriminarea facuta de legea instructiunii. Aceasta
preciza ca elevele pot frecventa scoala doar intre 8 si 12 ani si cine ramanea repententa un an nu mai putea sa devina absolventa de 4 clase, pentru ca depasea varsta, iar parintii stiind acest lucru, nu o mai lasau la scoala si o retrageau imediat de la cursuri
Pentru scoala de baieti, cercetand tabelul, la prima vedere este mai bine, daca fa-cem comparatie cu scoala de fete. In primul rand se observa ca din cei 10 ani, doar intr-
unul nu are absolventi,deci in acest interval avem aproape complet ciclul de 4 ani. Numa-
rul absolventilor este de 29, fata de 4 fete, deci de 7 ori mai mare, adica 86%. La baieti sunt inscrisi pe scoala in acest timp 879, fata de 382 de eleve, deci numarul baietilor este dublu fata de al fetelor, iar situatia lor este mai buna cu cat mergem spre clasa a IV-a.
In cazul in care discutam doar de scoala de baieti, raportata la numarul baietilor recenzati de varsta scolara, intre 190 - 200, obsevam ca in scoala sunt inscrisi cam 38 - 46%, cu exceptia anului 1890 - 1891, cand sunt inscrisi 122, adica 61%. Din cei 879 elevi inscrisi au promovat, pe scoala 314, adica 36%, iar absolventi cu 4 clase sunt doar 29, adica 9%, un procent destul de mic pentru aceasta perioada
SCOALA PRIMARA RURALA DE FETE, CU 5 CLASE (3 divizii), DIN PERETU,
CU O SINGURA INVATATOARE, INTRE ANII 1891 - 1893
Tabelul nr. 4
|
Anul scolar |
Inscrise Cl. I |
Inscrise Cl. II |
Inscrise Cl. III |
Inscrise Cl. IV |
Inscrise Cl. V |
Promova-te. Cl. I |
Promova-te. Cl. II |
Promova- te. Cl. III |
Promova-te. Cl. IV |
OBS |
|
9 |
4 |
3 |
- |
3 |
Cl. I -IV |
|||||
|
7 |
2 |
- |
Cl. I- V |
|||||||
|
TOTAL |
3 |
Din acest tabel reiese ca in primul an scolar 1991 - 1992, sunt inscrise 41 de fete, in cele 4 clase, majoritatea in clasa I, adica 60%, dar nu promoveaza decat 3 eleve in cla-sa I si 2 fete in clasa a II - a si 3 fete in clasa a IV-a. Nici in anul urmator situatia nu este mai buna, eleve fiind doar in patru clase, si sunt promovate cate 2, la clasele I - III. In cei
doi ani sunt doar 3 fete in clasa a V -a, dar, nu este nici o absolventa. Daca facem o comparatie intre numarul fetelor recenzate 186 si numarul celor ce frecventau cursu
rile scolare obtinem un procent de 22%, din care majoritatea sunt in primul an de invata-
mant si cele mai multe se retrageau din scoala inainte de a invata sa scrie si sa citeasca,
fapt ce ducea la marirea numarului de analfabeti in satul nostru. Fetele daca ramaneau re-
petente nu mai aveau posibilitatea sa termine scoala, deoarece legea nu le da voie sa frec-
venteze cursurile decat pana la 12 ani si apoi trebuiau sa se retraga. Pe de alta parte, in a-
ceasta perioada, invatatoarea, Ecaterina Dumitrescu, s-a preocupat mai putin de scoala
avand probleme de sanatate.
SCOALA PRIMARA RURALA DE BAIETI, CU 5 CLASE (3 divizii), DIN PERETU,
CU UN SINGUR INVATATOR INTRE ANII 1891 - 1893
Tabelul nr. 5
|
Anul scolar |
Inscrisi Cl. I |
Inscrisi Cl. II |
Inscrisi Cl. III |
Inscrisi Cl. IV |
Inscrisi Cl. V |
Prom. Cl. I |
Prom Cl. II |
Promov Cl - III |
Promov Cl - IV. |
Prom Cl.V |
ABS. |
OBSERVATII |
|
53 |
- |
1o |
6 |
Cl. I - IV |
||||||||
|
1 Abs cu 5 cls. |
||||||||||||
|
TOTAL |
Nici la scoala de baieti rezultatele nu sunt bune, desi numarul elevilor inscrisi este mai mare decat la fete, este mic numarul celor care promovau clasa. In comparatie cu nu- marul elevilor recenzati, circa 300, in primul an scolar procentul celor inscrisi este de peste 33%, mai mare decat la fete, iar in anul urmator este de 40%, dar destul de mic fata de numarul copiilor de varsta scolara. In cei 2 ani este un singur absolvent la baieti, cau-zele fiind mai multe, la care s-a adaugat si prelungirea duratei scolii, de la 4 la 5 ani.
In luna mai 1893 se adopta o noua ,,Lege asupra invatamantului primar si normal
primar" 1) care inlocuieste legea din 1864. Prin aceasta lege se hotara ca vor fi inscrisi
,,la scoala publica primara, copiii de la 7 la 14 ani impliniti" (art. 1), fata de legea veche
care prevedea ca durata scolara sa fie doar intre 8 si 12 ani (mai strict pentru fete). ,,Co-
piii care in cei 7 ani obligatorii nu vor ajunge a poseda bine materiile scolare primare ce
frecventeaza, vor putea fi indatorati (obligati) a mai frecventa scoala inca un an (art. 3).2)
Prin acest articol elevii erau obligati sa frecventeze scoala maximum 8 ani, fata de numai 4 ani, cat prevedea vechea lege. Scolile primare rurale sunt impartite de noua lege in: scoli de catune, scoli primare inferioare, scoli primare superioare si cursuri primare complementare (art. 16). Prin aceasta lege s-a spart unitatea invatamantului primar urban si rural, deoarece scolile primare urbane de la orase functionau cu 4 clase si 4 invatatori, iar cele de la sate cu 5 clase si cu doi invatator. Numai scoala primara superioara repre-
zenta o scoala primara completa, de 4 ani la oras si de cinci ani la sat.O asemnea scoala nu se putea infiinta decat la orase, iar la tara, numai in comunele mari ce aveau peste 80 de copii de varsta scolara. Scoala primara inferioara rurala avea o durata de 4 ani, apli-
cand numai doua treimi din programa completa a invatamantului primar si avea un singur
1) Monitorul Oficial, nr. 4o din 23 mai 1893, p. 1100 - 1104.
2) Ibidem.
invatator, iar scoala primara de catun, se infiinta acolo, daca va avea mai mult de 3 Km. distanta pana la scoala din centrul comunei. Scoala de catun avea 3 clase si se aplica doar a treia parte din programa, dar nu avea invatator. Copiii satenilor din catune participau la lectii numai in unele zile pe saptamana,cu ajutorul invatatorilor din comunele invecinate,
al unui ajutor de invatator luat dintre absolventii scolii primare superioare ori printr-un invatator ambulant.
Conform ,,Regulamentului pentru aplicarea legii asupra invatamantului primar si
normal primar din 1893" 1) se preciza la art.3 ,,ca elevii vor putea fi indatorati a mai frec-venta scoala inca un an", formandu-se si clasa a VI-a, care impreuna cu clasa a V-a, vor forma asa-zisele ,,clase complementare" sau ,,de repetitie". Numai in centrele rurale mari
sau la orase se pot infiinta scoli complementare, cu scopul de a asigura o pregatire practi-ca a elevilor, iar lectiile se predau in doua zile pe saptamana. Cursurile claselor comple-mentare, a V- a si a VI -a se tineau de obicei seara, dupa ce se termina cursurile la clasele
I - IV, de la 1 octombrie pana la 1 mai, cu acelasi invatator. In aceste clase, ce aveau un numar restrans de ore, pe langa cunostintele teoretice isi insuseau si cunostinte practice:
agrimensura, agricultura, horticultura, cresterea vitelor, igiena si medicina populara si in
plus deprinderea unui mestesug simplu, in functie de posibilitatile locale. De asemenea,
potrivit acestui regulament scolile rurale sunt mixte, iar numarul elevilor ce se incredin-teaza unui invatator, nu trebuie sa treaca de 8o. Daca numarul elevilor trece de 8o de e-levi, scoala va deveni primara superioara si se va numi al doilea invatator (art. 27).
,,In scolile mixte vor fi banci separate pentru baieti si pentru fete". 2) Desi are mari neajunsuri, aceasta lege are si unele aspecte pozitive, legate mai ales de faptul ca urmarea ca invatamantul primar rural sa fie mai putin teoretic si mai mult practic, legat de specificul muncii de la sate: agricultura, legumicultura, cresterea vitelor etc.
Astfel, art. 54, din regulamentul mai sus amintit, preciza ca toate ,,comunele sant datoare a procura scolii un loc de cel putin 1/2 ha in sat sau in vecinatatea lui, un loc pe care invatatorul il va cultiva, impreuna cu elevii sai, in lucrari de gradinarie. Invatatorii se vor putea ajuta de copiii cei mai mari si la cresterea albinelor si a viermilor de matase. De asemenea, acolo unde scoala poseda pamanturi in tarina, acestea se vor arenda prin licita-tie si venitul lor va forma un fond al scolii, ce va servi la imbogatirea materialului didac-
tic si la procurarea de carti elevilor saraci (art. 57). Programa pentru scolile primare supe-rioare rurale mixte cu 5 clase pe anul 1893 cuprindea urmatoarele obiecte:
Clasa I: Religia, scrierea citirea, exercitii de memorie si libera reproducere,aritme-
tica, exercitii de intuitie, cantul, exercitii militare, lucrul de mana la fete.
Clasa a II -a: Religia, citirea, scrierea si exercitii gramaticale,, exercitii de memo-rie si libera reproducere, aritmetica, istoria, geografia, exercitii de intuitie, caligrafia, de-
semnul, cantul, exercitii militare, lucrul de mana la fete.
Clasa a III - a: Religia, citirea, scrierea si exercitii gramaticale, exercitii de me-morie si libera reproducere, exercitii de compunere, aritmetica, istoria, geografia, stiin-
tele fizico - naturale, caligrafia, cantul, desemnul, exercitii militare, lucrul de mana la fe-te, lucrul manual la baieti.
Clasa a IV - a: Religia, citirea, gramatica, compunerea, aritmetica, istoria, geo-grafia, stiintele fizico - naturale, caligrafia, desemnul, cantul, lucrul de mana la fete, lucrul manual in atelier, la baieti, gradinaritul.
x) Observatie. Lucrul manual se face cu ambele clase impreuna, daca nu e atelier.
1) Monitorul oficial, nr. 143 din 26 septembrie 1893
2) Ibidem.
Clasa a V / a rurala va avea aceleasi obiecte si acelasi numar de ore cu clasa
a IV - a." 1)
Aceasta programa este greoaie si confuza, cu multe inversari, dar si asemanari.La
scolile primare rurale, la clasele a III - a si a IV - a, se prevedea ca istoria sa inceapa cu prezentul si, treptat, sa se mearga spre trecut etc. Datorita impartiri scolilor primare rurale in scoli catunale, inferioare si superioare, dar si a programei greoaie,multi invatatori si re-vizori scolari au criticat aceasta lege cerand, in mod deosebit, la revenirea unitatii invata-
mantului primar si egalitatea celui rural cu cel urban, in cel mai scurt timp.
SCOALA PRIMARA SUPERIOARA MIXTA RURALA DE 5 ANI (3 divizii) DIN
PERETU, CU TREI INVATATORI, INTRE ANII 1893 - 1896.
Tabelul nr. 6 I n s c r i s i P r o m o v a t i Abs.
|
Anul scolar |
Cl. B |
I F |
Cl. B |
II F |
Cl.B |
III F |
Cl. B |
IV F |
Cl. B |
V F |
Cl. B |
I F |
Cl B |
II F |
Cl B |
III F |
Cl B |
IV F |
ClB. |
VF |
TB |
TF |
|
Total |
Desi in acest tabel sunt trecuti doar 3 ani, numarul copiilor recenzati a crescut foarte mult, fiind 615 in anul 1893 - 1894 si de 637 in anul umator, din care in clasa I sunt inscrisi 190 de elevi, adica 30%, iar celelalte clase reprezinta doar 10%, adica pe tot anul sunt inscrisi 243, circa 4o%. Din acestia au promovat doar 47 de elevi, circa 19%, din care 33 sunt baieti (13%) si 14 fete (6%). Numarul fetelor este putin mai mare de o treime fata de al baietilor in acelasi an, dar nu este nici un absolvent. In anii urmatori numarul elevilor inscrisi a scazut, conform legii, care preciza ca un invatator va indruma cel mult 80 de copii, iar daca sunt copii mai multi se va infiinta un alt post. Acest lucru a determinat ministerul sa aprobe, din toamna anului 1894, sa infiinteze al treilea post la scoala din Peretu, pe care va fi numit invatatorul suplinitor, A Constantinescu, alaturi de invatatorii, Ecaterina si Iancu Dumitrescu. Noul post a fost infiintat datorita raportului in-tocmit de Frederic Dame, director in cadrul ministerului invatamantului, privind recensa-mantul copiilor de varsta scolara din anul 1894, in care preciza: ,,la Peretu fiind 615 copii de varsta scolara, ar trebui un al patrulea post de invatator la scoala existenta si sa se infi-inteze inca 2 scoli cu cate 4 invatatori. E neaparata nevoie de localuri si de a se muta Pri-
maria si perceptia din localul actual".2) Iata deci ca cei din coducerea ministerului cunos-
teau situatia reala a invatamantului, dar din nepasare si rea vointa nu luau nici o masura
pentru a imbunatati lucrurile. Deoarece numarul copiilor de varsta scolara era in crestere, iar pentru a se construi o alta cladire din bugetul local, nu erau banii necesari, s-a hotarat sa se mute Primaria din scoala intr-un local propriu.
Din informatiile culese de Ion N. Staicu, in lucrarea sa aflam ca ,,Primaria la
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 154
2) Frederic Dame, Raport prezentat D-lui Ministru al Cultelor si Instructiunii Pu-
blice, Buc. 1894, nenumerotat.
Peretu este construita in anul 1897", 1) deci din acest an, localul este folosit in intregime de scoala, dar cele doua sali care erau folosite de primarie sunt mici si improprii pentru
clasele numeroase de elevi si se inchiriaza o alta sala de clasa, la cetateanul,Costea Iones-
cu (poreclit Cenusa), inca din anul 1896.
Tot in anul 1896, apare ,,Legea pentru modificarea legii invatamantului primar si primar normal din 19 mai 1893". 2) Aceasta lege inlatura impartirea scolii primare in mai multe categorii si proclama o singura scoala primara, la comuna si oras, cu acelasi volum de cunostinte, cu singura deosebire a duratei studiilor, la sat de 5 ani si la oras de 4
ani. Se preciza ca majoritatea scolilor rurale vor avea doar un invatator, in timp ce scoli-le urbane aveau deja la fiecare clasa un invatator. Legea punea obligatia de a se infiinta o
scoala primara oriunde exista un numar de 40 de copii, iar daca in satele mici numarul copiilor era sub 4o se va infiinta o scoala catunala, incredintata unui ajutor de invatator,
care trebuia sa predea intreaga materie a cursului primar. Se mentinea obligativitatea sco-lara intre 7 si 14 ani. In mediul rural, dupa absolvirea celor 5 clase, elevii care nu impli-neau 14 ani, ramaneau obligatoriu inca 2 ani, la asa numitele ,,cursuri complementare", , unde veneau, cel putin doua ore ca sa faca lectii, in fiecare saptamana. Se puneau, astfel,
bazele invatamantului supraprimar, a carui prima treapta erau cursurile complementare, iar a doua treapta putea fi scoala primara superioara (art. 33), cu o programa mai dezvol-
tata decat a scolilor primare ordinare, dupa necesitatile locale ale populatiei (initierea agricola, pomicola, viticola etc). Acestea, ca si cursurile scolilor de adulti si infiintarea gradinitelor de copii in comunele rurale mai populate, constituie o inovatie a acestei legii.
Cu toate ca legea din 1896 preciza in art. 24 ca,, scolile primare, de regula, sunt
mixte", la Peretu, datorita numarului mare de copii recenzati, s-a hotarat reinfiintarea ce-
lor doua scoli: de baieti, veche cladire, cu 3 posturi (pentru cele 3 divizii) si avand ca in-
vatatori pe, Iancu Dumitrescu, Elena si Petre Stroescu si scoala de fete cu o invatatoare,
Eugenia Persida Ratiu, in localul inchiriat la Costea Ionescu.
SCOALA PRIMARA SUPERIOARA RURALA DE FETE , CU 5 CLASE (3 divizii) SI
O INVATATOARE, DIN PERETU, INTRE ANII 1896 - 1899
Tabelul nr. 7 Inscrisi Promovati Abs
|
Anul scolar |
Cl. I F |
Cl. II F |
Cl. III F |
Cl. IV F |
Cl. V F |
Cl. I F |
Cl. II F |
Cl. III F |
Cl. IV F |
Cl. V F |
OBS. |
|
||||||||||
|
6 |
6 |
3 |
- |
Cl. I-III |
|
|||||||||||||||||
|
Cl. I-IV |
|
|||||||||||||||||||||
|
3 |
1 |
Abs. | ||||||||||||||||||||
|
Total |
|
|||||||||||||||||||||
Daca facem o comparatie intre numarul de fete inscrise in clasa I in perioada cat a functionat ca scoala mixta, care este de 94 de eleve este cu aproape jumatate mai mic de- cat este la scoala de fete,unde se ajunge la cifra de 183 de eleve.Cifrele sunt aproape ega-
le pentru clasele II - V, cand la scoala mixta sunt inscrise 43 iar la scoala de fete sunt 44.
La scoala mixta, in cei 3 ani, 1893 - 1896, nu este nici o fata absolventa, in timp ce la scoala de fete este una singura. Din cele de mai sus se pare ca ar fi mai bine cu scoli separate, decat mixta, dar acest lucru este numai aparent, deoarece in perioada scolii mix- te este inceputul scolii cu durata de 7 ani si parintii fetelor s-au acomodat mai greu cu pre
lungirea perioadei de scolarizare, care ii costa mai mult decat cu durata de 4 ani.
1) Ion N Staicu, op. cit., p. 147 - 148.
2) Monitorul Oficial, nr. 24 din 30 aprilie 1896.
In cazul in care facem comparatie numai la perioada scolii de fete observam ca in primul an scolar numarul celor inscrise in cele 3 clase este de 87,din care majoritatea sunt
in clasa I, adica 73 (84%) si promoveaza doar 14 fete (16%). In anii urmatori numarul ce-lor inscrise scade, incat in ultimul an este aproape la jumatate, dar acum este totusi o fata
absolventa cu 5 clase.
SCOALA PRIMARA SUPERIOARA RURALA DE BAIETI CU 5 CLASE (3 divizii)
SI CU 3 INVATAORI, DIN PERETU, INTRE ANII 1896 - 1899.
Tabelul nr. 8 I n s c r i s i P r o m o v a t i A b s.
|
Anul scolar |
Cl. I B |
Cl. II B |
Cl. III B |
Cl. IV B |
Cl. V B |
Cl. I B |
Cl. II B |
Cl. III B |
Cl. IV B |
Cl. V B |
OBS. |
|
8 |
4 |
11 |
3 |
4 |
- |
Cl. I-V |
|||||
|
3 |
5 |
17 |
7 |
2 |
2 |
Abs |
|||||
|
7 |
3 |
14 |
6 |
1 |
Abs |
||||||
|
Total |
18 |
42 |
3 |
Si la scoala de baieti numarul elevilor inscrisi este mai mare in anul scolar 1896-1897, ajungand la 168, din care majoritatea sunt in clasa I, adica 108 (65%) iar in clasele urmatoare numarul lor scade, ajungand la 4 elevi in clasa a V - a. In anii urmatori scade treptat numarul elevilor inscrisi la toate clasele incat in ultimul an numarul elevilor care frecventau clasa I este cu aproape jumatate mai mic decat in primul an, dar in acesti ani sunt cativa absolventi cu 5 clase. Daca facem o comparatie cu scoala de fete din aceeasi perioada numarul baietilor este mai mare, la toate clasele ceea ce dovedeste ca nu era inca o egalitate reala intre cele doua sexe asa cum prevedea legea, cauzele fiind destul de mul-te, din care amintim ca fetele erau mai greu angajate in diferite domenii fata de baieti.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca rezultatele celor doua scoli sunt destul de modeste, daca tinem cont de faptul ca in fiecare an scolar ramaneau in afara scolii circa 3oo de copii de varsta scolara, iar fata de de numarul total al locuitorilor, care depasea 5000 de suflete, cei care absolveau scoala (cate 1 sau 2 elevi pe an) reprezenta un numar
neansemnat.
Cea mai completa, judicioasa si clara programa de studii pentru scolile primare rurale a fost elaborata in timpul primului ministeriat al lui Spiru haret. Publicata in ianua-
rie 1898 1) programa este impartita pe diviziuni, clase, trimestre, ani si materii. Clasele I-V au fost contopite in trei divizii pentru a usura munca invatatorului
Ca noutati in aceasta programa observam ca la limba romana, incepand cu clasa I, se face un invatamant intuitiv(care in programa din 1878 era prevazut numai pentru scolile urbane), apoi exercitii de:citire, scriere, copiere in clasa, memorie si libera reproducere,
iar din clasa a II - a se fac si exercitii gramaticale (la scriere). Din clasa a IV - a (divizia a III - a) exercitiile intuitive inceteaza, dar scrierea (facerea de petitii, scrisori, contracte,
chitante, telegrame etc.), exercitii gramaticale, de memorie si libera reproducere: poezii
lirice, eroice, pasteluri, balade, fabule, basme se intensifica.
La geografie, in diviziunea a III - a, anul I (adica in clasa a IV - a), trimestrul III, se precizeaza in programa ca se vor trata Romania transdanubiana, ca si celelalte parti ale Romaniei. Un capitol intreg se refera la provinciile locuite de romani:Transilvania, Buco-vina, Banat, Crisana, Maramures, Basarabia si Macedonia. La fiecare din acestea, spune
programa, se vor trata ,,marginile, apele, relieful, apoi scurte naratiuni istorice; statul ca-ruia apartin locuitorii, asezamintele principale; comunitatea de cultura, limba, starea eco-nomica, religia, partile locuite de romani, numarul lor; se va face cate o schita a fiecareia
1) Monitorul Oficial nr. 18 din 22 ianuarie 1898
din aceste provincii; apoi o sinteza a intregului teritoriu locuit de romani. Tot in acest tri-
mestru e prevazut sa se predea acelorasi elevi un alt capitol privind ,,Organizarea politica a statului roman;aici invatatorul va trata despre consiliul comunal, primar, subprefect, pre
fect, consiliul judetean, guvern, ministri, rege, puterile statului: executiva, legislativa, ju-
decatoreasca, forma de stat,
Istoriei i se acorda o importanta majora si i se rezerva spatiul cuvenit in cadrul programei pentru detalierea subiectelor ce urmeaza a fi predate elevilor. Daca in clasele a II - a si a III -a (adica divizia a II - a) sunt mai mult legende (in proza si versuri), ince-pand cu intemeierea Romei, cu Negru Voda, Dragos si terminand cu Constantin Branco-
veanu si Tudor Vladimirescu, in clasele a IV- a si a V- a (adica divizia a III - a) sunt no-
minalizate toate evenimentele mari si voievozii importanti din Istoria Romaniei,carora in-
vatatorul trebuie sa le dea atentia cuvenita la clasa. Se mentioneaza ca legendele, din care
cele mai multe sunt in cartea de citire, servesc pentru tratarea lectiilor respective de la di-vizia a III - a. In clasa a IV - a nu se respecta principiul cronologic: se incepe cu domnia lui Carol I, cucerirea independentei, se trece apoi la Alex. I. Cuza si unirea Principatelor si apoi se face o privire retrospeciva asupra istoriei celor doua Principate; se trece la daci si romani, la razboaiele dintre ei,la colonizarea Daciei si nasterea poporului roman, la na-
valirea barbarilor, dupa care urmeaza voievozii: Radu Negru, Dragos, Bogdan, Mircea, Alexandru cel Bun, Vlad Tepes,Stefan cel Mare, Mihai Viteazul,Constantin Mavrocordat
Grigore Ghica, Tudor Vladimirescu, revolutia de la 1848 si Avram Iancu. In clasa a V - a se reia intreaga problematica,zabovindu-se mai ales asupra domnitorilor si evenimentelor ce n-au fost abordate in clasa anterioara. Astfel, se precizeaza ca in sememstrul I vor fi lectii despre: Dacia, Traian si Dcebal, razboaiele dintre ei, nasterea poporului roman, na-
valirea bulgarilor, imparatul Ionita cel frumos, navalirea ungurilor, Basarab I si Iancu Corvin; in trimestrul II lectile sunt despre: Petru Rares, Ioan Voda, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constanin Brancoveanu,Dimitrie Cantemir, Constantin Mavrocordat si reforma sa,
Grigore Ghica si pierderea Bucovinei, rapirea Basarabiei, revolutia lui Horea Closca si Crisan, Grigore Dimitrie Ghica, Ionita Sandu Sturdza si ocupatia ruseasca; iar in trimes-
trul III despre: renasterea culturala, Veniamin Costache, Gheorghe Lazar, Gheorghe Asa-chi, Ion Heliade Radulescu, Alexandru Ghica, Mihail Sturdza, revolutia de la 1848, trata-
tul de la Paris din 1856, Alexandru I. Cuza, unirea Principatelor,secularizarea averilor ma
nastiresti, improprietarirea taranilor, Carol I, razboiul de independenta, proclamarea rega-tului; ultima tema este ,,Starea actualului regat al Romaniei fata cu trecutul". 1)
In programa se atrage atentia invatatorilor ca sunt datori sa arate pe harta locul e-venimentelor istorice, ca in ajunul zilelor nationale de 24 ianuarie si 10 mai sunt obligati a trata faptele istorice respective. Apoi, intr-o nota, se precizeaza ca ,,din invatamantul ci-vic se vor preda in legatura cu domnitorii sau cu evenimentele mai insemnate legile si in-
tocmirile statului care isi au originea in timpul domniei lor"; de exemplu, la domnitorul Carol I despre constitutie, la Unire despre divanuri, la ocupatia ruseasca despre Regula-
mentul organic, la fanarioti despre biruri in comparatie cu cele de azi, iar la lectia referi-toare la razboiul de independenta se va vorbi despre serviciul militar si despre organiza-rea armatei in trecut si prezent. 2)
La inceputul secolului XX, Spiru Haret si colaboratorii lui au cautat sa aduca im-
bunatatiri invatamantului primar elaborand o noua programa in 1901. Materiile de inva-
tamant din scolile primare erau: religia, citirea, scrierea, limba romana, aritmetica prac-
tica si notiuni elementare de geometrie, notiuni de istoria romanilor si de geografie, no-
1) Colectiunea legilor, regulamentelor, programelor. ..p. 1199 - 1204.
2) Ibidem, p. 1208 - 1209.
tiuni de drept civic, de stiinte naturale si fizice, de igiena, desemnul, muzica vocala, jo-curi gimnastice, lucrul manual si lucrari practice agricole. Aceste materii se imparteau,
prin programa analitica, in cursuri progresive pe clase si diviziuni. Unor obiecte ca: lim-
ba romana, aritmetica si religia, li se acordau mai multe ore pe saptamana, altora ca: sti-
intele fizico-naturale, desemnul, caligrafia si gimnastica mai putine sau chiar jumatati de ore. La inceputul secolului XX au fost aduse invinuiri Ministerului ca programele scolii primare sunt prea incarcate. Spiru Haret a respins aceste invinuiri aratand ca ,,scoala pri-
mara trebuie sa fie de sine statatoare, adica sa fie in stare a da unui copil intregul ciclu de cunostinte care ii vor fi indispensabile si pe care, dupa iesirea din scoala, ai va fi greu, da-ca nu imposibil ca sa le mai capete. Printre acestea: cetirea, scrierea, elementele calcului si cunoasterea masurilor si greutatilor, se pun pe linia intai si sunt afara din discutie. Nu mai putin necesare sunt notiunile de morala, care fac fundamentul societatii din care va face parte viitorul cetatean; notiuni de istoria tarii lui, caci educatiunea nationala a unui popor, cunoasterea rostului in lume, este o datorie si o necesitate de prima ordine, care trebuie sa ocupe gandul celor chemati a se ingriji de asigurarea viitorului acestui popor; apoi notiuni de geografie si de stiinte fizico - naturale, care fac pe copil sa-si dea seama de lumea materiala care il inconjoara; lucrul manual ii dezvolta abilitatea si-l prepara pentru viata. Nimic din toate acestea, accentua Haret, nu poate lipsi dintr-o programa de invatamant primar, care merita acest nume. 1)
Programa analitica suferise modificari in anii 1893,1896 si 1898 pentru a se imbu-natati metodele si a se adauga desemnul, gimnastica si lucrul manual. Apoi in anii urma-tori s-a pus problema de a se restrange cadrul unor materii pentru a se dezvolta invataman
tul agricol.Analizand programele pentru scoala primara, profesorul C. Dumitrescu Iasi, so
licita organelor de resort ca, la elaborarea lor, sa se tina seama de anumite cerinte: sa se scrie in programa suma de cunostinte necesare invatamantului obligatoriu,..sa se cumpa-neasca gradarea pe ani a materiilor programei incat sa devina posibila si necesara aplica-rea noilor metode. 2) El punea preocuparile pentru elaborarea programei in acord cu per-
fectionarea metodelor ce urmareau ca elevul sa fie deprins a asculta, a vorbi, a rationa si
chiar a lucra singur.
Dupa lungi discutii, Ministerul a elaborat o noua programa de studii a scolilor pri-
mare rurale, 3) cu un continut mai stiintific, iar obiectele au fost repartizate in 5 grupe:
1) Limba romana; 2) Matematica; 3)Alte stiinte: religia, istoria, geografia, stiintele fizico-
naturale; 4) Dexteritati: caligrafie, desen, cant; 5) Lucrul de mana. Prin aceasta programa
s-au operat reduceri insemnate a materiei la: aritmetica, romana si religie si s-au adaugat
la stiinte fizico-naturale si mai ales la invatamantul agricol. Inlaturandu-se, cea mai mare parte din notiunile abstracte s-a lasat scolarilor mai mult timp pentru cunoasterea limbii prin lecturi si scrieri si, totodata, s-au castigat cateva ore pe saptamana necesare altor obi-
ecte si indeosebi invatamantului agricol pentru a deveni o realitate, in loc de fictiunea ce a fost pana acum. La 1 octombrie 1903, ministerul a dat ample indrumari invatatorilor privitoare la modificarile aduse programei, precizand ca este un progres fata de cea din 1898, prin modificarile aduse la religie, gimnastica, lucru manual, limba romana si arit-metica.Aceasta programa analitica s-a mentinut, cu mici modificari pana in 1924, iar mo-
dificarile porneau de la constatarea ca este prea incarcata pentru copiii de la sate si nece-sita unele simplificari spre a face loc si invatamantului agricol.
1) N. Adaniloaie, op. ci., p. 310 - 311.
Ibidem, p. 311.
Monitorul Oficial din 6 iunie 1903
Incepand cu anul 1899 - 1900 cele doua scoli se unifica, formand o scoala mixta cu 5 clase, grupate in 3 divizii. S-a ajuns la aceasta situatie datorita plecarii invatatoarei,
Eugenia Persida Ratiu, fara a cunoaste motivul, iar scoala de fete a fost desfiintata si uni-ta cu a baietilor.Iata care era situatia elevilor in aceasta perioada din scoala noastra.
SCOALA PRIMARA RURALA MIXTA CU 5 CLASE (3 divizii) SI CU 3
INVATATORI, DIN PERETU, INTRE ANII 1899 - 1905
Tabelul nr. 9 I n s c r i s i P r o m o v a t i A b s.
|
Anul scolar |
Recen-zati |
C l B |
a s a F |
I T |
Total B |
Inscrisi F |
Scoala T |
Promo B |
vati F |
Scoala T |
Ab B |
sol F |
venti T |
|
3 |
2 | ||||||||||||
|
- |
|||||||||||||
|
6 |
|||||||||||||
|
6 |
|||||||||||||
|
TOTAL |
607 |
20 |
3 |
Desi intre anii 1899 - 1905 creste numarul copiilor scolarizati fata de etapele pre-cedente, rezultatele nu sunt cu mult deosebite. Sa luam, ca exemplu, anul scolar 1904 - 1905, cand sunt cei mai multi inscrisi, promovati, dar si absolventi. Daca raportam aceste
date la numarul de copii recenzati in acest an, 728, desi numarul celor inscrisi in clasa I este de 154, ei reprezinta doar 21%, din care circa 13% sunt baieti si aproximativ 8% sunt fete. Pe scoala, numarul elevilor inscrisi, 307, reprezinta 42% din copiii recenzati, din care 32% sunt baieti si 10% fete, deci nici jumatate din populatia de varsta scolara, ceea ce inseamna ca cealalta jumatate nu avea niciodata posibilitatea sa vina la cursuri. Acest lucru se petrecea in fiecare an, ceea ce marea numarul nestiutorilor de carte in satul nos-
tru.Totusi,procentul de promovare din acest an scolar este cel mai bun din toata perioada de 40 de ani, de la aplicarea legii asupra invatamantului din 1864. Tot acum, au fost cei mai multi absolventi, 8 din care 7 sunt baieti, ceea ce reprezinta doar circa 1% din numa-
rul copiilor recenzati si peste 2% din numarul celor inscrisi la cursuri. In concluzie, nici
in aceasta perioada rezultatele nu sunt multumitoare, iar cauzele care mentin aceasta situ-
atie sunt aceleasi: lipsa de localuri, de cadre didactice, nepasarea organelor centrale si lo-
cale, dar mai ales saracia satenilor, care, de multe ori erau nevoiti sa intrerupa cursurile copiilor si sa-i retraga de la scoala ca sa poata sa-si asigure minimul de existenta.
In arhiva scolii se gasesc mai multe cereri ale parintilor adresate conducerii scolii
sau Revizoratului, prin care solocita ca fiii lor sa fie suspendati de la cursuri, deoarece nu au cu ce sa-i intretina. Iata una din aceste cereri in acest sens.
Nr. 4491/5 septembrie 1905
Dle Revizor,
Subsemnatul, domiciliat in comuna Peretu, judetul Teleorman, am doi copii in-scrisi la scoala, din care, cel mic, este inscris in clasa a II - a si cel mare este inscris in claasa a IV - a. Cel mare, Marin Marin Petre, este nascut la 13 iunie 1892. Pe acesta nu pot sa-l mai dau la scoala din cauza ca nu am nici un copil de ajutor si nici un mijloc de al intretine.
De aceea, va rog respectuos, Dle Revizor a face ca sa fie dispensat de scoala.
Primiti, va rog, Dle Revizor, asigurarea distinsei mele consideratiuni.
Cu stima, Marin Marin, Peretu
Pe aceeasi cerere, Revizoratul scolar, pune urmatoarea rezolutie:
,,Daca scolarul, Marin Marin Petre, a implinit 13 ani si mai are un frate in clasa a II-a, se poate dispensa primul.
Revizor scolar, Ioan T. Crutescu." 1)
Usurinta cu care Revizoratul ii dispensa pe acesti elevi de obligatia de a frecventa
scoala ii nemultumea pe invatatorii de la Peretu, ce spuneau ca ,,munca noastra se zadar-
niceste", 2) dar nu puteau sa ia nici o masura pentru a stavili dispensarea unor copii din
scoala.
Dupa anul 1905, situatia uniatii de invatamant din Peretu pare a se mai imbuna-tati, deoarece din acest an scoala devine urbana cu 4 invatatori: Elena si Petre Stroescu,
Virginia Serbanescu si Andrei Ionescu, director. De asemenea, intre anii 1906 - 1907 s-a
construit un nou local, cu doua sali de clasa mari, o cancelarie si alte 2 sali mai mici,drept
locuinta pentru directorul scolii. Din anul 1906 conducerea scolii a fost incredintata lui Petre Stroescu. Toate acestea fac, ca perioada 1905 - 1916, sa fie cea mai fructuoasa, a-
vand cel mai mare numar de elevi inscrisi, promovati, dar si de absolventi. Conditiile mai
bune de scolarizare, material didactic mai bogat si adaptat la varsta elevilor, posibilitatea ca fiecare clasa sa aiba invatatorul sau au indemnat pe parinti sa trimita copiii la scoala, mai ales din randul fetelor care este in crestere.
SCOALA PRIMARA URBANA MIXTA CU 4 CLASE SI CU 4 INVATAORI,
DIN PERETU INTRE ANII 1905 - 1916
Tabelul nr. 10
|
Anul scolar |
Recen zati |
Inscrisi B |
Clasa F |
I T |
Inscrisi B |
total F |
elevi T |
Pro B |
mo F |
vati T |
Ab B |
sol F |
venti T |
|
53 |
42 |
95 |
72 |
35 |
3 |
48 |
|||||||
|
- |
71 |
42 |
76 |
30 |
5 |
48 |
|||||||
|
- |
50 |
31 |
81 |
66 |
36 |
8 |
44 |
||||||
|
- |
67 |
27 |
94 |
59 |
26 |
3 |
18 |
||||||
|
- |
75 |
29 |
55 |
28 |
5 |
39 |
|||||||
|
64 |
23 |
87 |
54 |
35 |
9 |
45 |
|||||||
|
66 |
18 |
84 |
44 |
29 |
9 |
41 |
|||||||
|
57 |
37 |
94 |
62 |
31 |
11 |
61 |
|||||||
|
57 |
38 |
95 |
61 |
27 |
7 |
43 |
|||||||
|
60 |
30 |
90 |
53 |
24 |
4 |
37 |
|||||||
|
65 |
26 |
91 |
49 |
28 |
6 |
47 |
|||||||
|
TOTAL |
70 |
Pentru a vedea daca in aceasta perioada situatia scolara s-a imbunatatit vom lua ca
exemple anii 1905 - 1906 si 1912 - 1913. Daca raportam toate datele din anul 1905-1906
la numarul de copii recenzati, vom obtine urmatoarele procente. Astfel in clasa I sunt inscrisi 53 de baieti (circa 7%) si 42 de fete (peste 5%), in total 12%; la nivel de scoala sunt inscrisi 234 de baieti (peste 30%) si 72 de fete (peste 9%), aproximativ 40%, ceea ce
inseamna ca raman in afara scolii 60% din copii.
In ceea ce priveste situatia elevilor promovati, sunt 176 de baieti (circa 23%) si 35 de fete (4%), in total 27% din numarul celor recenzati, insa comparativ cu numarul elevi-lor inscrisi in scoala, 306, procentul de promovare este mai mare decat in oricare an de pana acum, 211, adica 68%. La fel si numarul de absolventi este mai mare, 48, reprezen-
tand 6% din cei recenzati, fata de 1% sau chiar mai mic realizat pana in acest an. Fata de numarul elevilor inscrisi, 306, procentul de absolvire este mult mai mare (16%), menti-
nandu-se si acum o mare diferenta intre numarul de baieti (15%) si cel al fetelor (sub 1%)
Pentru anul scolar 1912 - 1913 obtinem urmatoarele procente de scolarizare, daca raportam, de asemenea, la numarul copiilor recenzati. Astfel, in clasa I sunt inscrisi 57 de
baieti, (circa 6%) si 37 de fete, (circa 4%), in total 94 (aproximativ 10%), iar pe scoala
Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 6, dos. 90 din 1905-
1906, f. 22.
2) Ibidem, f. 36
sunt inscrisi 225 de baieti (circa 23%) si 62 fete (peste 6%)totalizand 287(circa 29%).Au
promovat 182 de baieti (18%) si 31 fete (3%), pe total 213 (21%), iar la absolventi sunt 50 de baieti (5%) si 11 fete (circa 1%), adica 6% din cei recenzati.
Inscrisi pe scoala sunt 225 de baieti si 62 de fete, in total 287 si promovati sunt 182 de baieti (80%) si 32 de fete (50%), in total 213, adica 80%, iar numarul absolventi-lor este de 5o de baieti (peste 17%) si 11 fete (peste 4%), totalizand 61 (22%), insa fata de numarul celor recenzati, cei promovati reprezinta 5% din baieti si 1% din fete.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca datele (dar mai ale procentele) celor 2 ani
sunt apropiate sau exista unele mici deosebiri. Astfel in clasa I, in anul scolar 1905-1906
sunt inscrisi 12% din cei recenzati, iar in anul 1912-1913 sunt 10%; numarul promovati-lor in anul 1905 - 1906 pe scoala este de 27% din cei recenzati, iar in anul 1912- 1913 este de 29%, iar numarul absolventilor este de 6% in cei doi ani.Daca ne referim la numa-rul celor inscrisi pe scoala si promovati avem un procent de 68% in primul an si de 80% in anul celalalt ceea ce arata oarecum un progres scolar pentru aceasta etapa. Totusi nu trebuie sa uitam ca in fiecare an scolar ramaneau in afara scolii intre 700 si 800 de copii,
iar multi din cei inscrisi nu terminau nici clasele a I -a si a II -a, foarte putini ajungeau
sa termine ciclul complet de 4 clase (sau 5 clase).
Aceste lucruri erau foarte bine cunoscute de invatatorii de atunci, dovada ca direc-
torul de atunci al scolii, Petre Stroescu, a facut la sfarsitul anului scolar 1911 - 1912 ur-
toarea statistica.
,,SITUATIA ELEVILOR
de la 1874 - 1912 care au fost promovati ramanand cu invatatura
-------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- ----- ------ ---------de 1 clasa de 2 clase de 3 clase de 4 (5) clase Absolventi Total general fara Abs
Din cei 1110 elevi promovati ai clasei I au terminat ciclul de 4 sau 5 clase doar 350, ceea ce inseamna doar 32%, iar din numarul absolventilor sunt 5o de fete, adica 14%
in comparatie cu numarul baietilor. Invatatorul, Petre Stroescu, in lucrarea sa precizeaza ca intre anii 1865 - 1905 au absolvit scoala 69 de elevi, din care 8 fete, iar din 1906 pana
in 1912 inclusiv sunt 283 de absolventi, din care 42 de fete. In total, de la 1858 pana in 1912 inclusiv au absolvit scoala 352 de elevi din care 50 sunt fete. In continuare, Petre Stroescu, arata ca ,,in anul scolar 1911 - 1912 sunt recenzati 528 de baieti si 521 de fete, in total 1049 de copii. Au fost inscrisi in scoala, in acest an 259 de elevi. In fiecare an, 800 de copii raman fara invatatura, neavand loc. Trebuie sa se construiasca inca 3 scoli
si sa fie incadrati inca 12 invatatori" 2) la Peretu.
O data cu intrarea Romaniei in prima conflagratie mondiala,datorita noilor conditii create de razboi si apoi dupa infrangerea armatei noastre si ocuparea unei parti din teri-
toriul tarii de catre armatele dusmane, situatia intregului invatamant s-a inrautatit. Acest
lucru s-a resimtit si la scoala din Peretu unde, o parte din invatatori au fost luati la concen
trare si apoi pe front, iar cladirea a ajuns in timpul ocupatiei germane sa fie folosita ca grajd si loc de depozitare a fanului si a grauntelor pentru cai.
In noile conditii, anul scolar 1916 - 1917, a fost intrerupt si scoala nu a mai func-tionat din noiembrie 1916 si pana la sfarsitul lunii aprilie 1917, cand in urma insistente-
1) Idem, pachet 9, dos. 109 din 1910 - 1911, f. 112.
2) Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 5.
lor Ministerului Instructiunii, ,,comandamentul german a aprobat redeschiderea scolilor
cu incepere de la 1 mai 1917". 1) Scoala de la Peretu, din scoala urbana mixta cu 4 clase si 4 invatatori a devenit scoala primara rurala mixta cu 5 clase (3 divizii) din lipsa de in-
vatatori, ramanand doar sotii Elena si Petre Stroescu, fiind in varsta. Dam mai jos un ta-bel din care sa reiasa efectivele scolare pe perioada razboiului.
SCOALA PRIMARA RURALA MIXTA CU 5 CLASE (3 divizii) SI 2
INVATATORI, DIN PERETU, INTRE ANII 1916 - 1918
Tabelul nr. 11
|
Anul scolar |
In B |
scrisi F |
Cl. I T |
In B |
scrisi F |
total T |
Pro B |
mo F |
vati T |
Ab B |
sol F |
venti T |
Obs. |
|
49 |
33 |
82 |
54 |
63 |
17 |
80 |
7 |
3 |
10 | ||||
|
62 |
11 |
73 |
32 |
94 |
20 |
5 |
1 |
6 | |||||
|
TOTAL |
44 |
86 |
37 |
4 |
16 |
Din datele prezentate mai sus rezulta ca in timpul razboiului a scazut numarul ele-vilor inscrisi la toate clasele. Daca la clasa I scaderea nu este asa vizibila, acest lucru se constata la clasele mai mari. Acest fapt il observam la numarul celor promovati, dar mai
ales la numarul absolventilor. Daca facem o comparatie cu anul anterior, 1915 - 1916, sunt promovati 187 de elevi, iar in anul 1916 - 1917 sunt doar 80, adica 42%, deci a scazut la mai mult de jumatate numarul celor care au promovat clasa.
In anul scolar 1915 - 1916 au promovat clasa 159 de baieti, iar in 1916 - 1917
doar 63, adica 39%, iar la fete sunt 28 in 1915 - 1916 si 17 in 1916 - 1917, adica 67%.
O situatie asemanatoare avem la absolventi, astfel in 1915 - 1916 sunt 47, iar in anul celalalt sunt doar 10, adica 21% pe total, iar daca raportam defalcat p la baieti, in 1915 - 1916 sunt 41, iar in anul 1916 - 1917 sunt 7 (17%), la fete in primul an sunt
6 absolvente iar in anul urmator 3, adica pe jumatate. Ceva mai buna pare a fi situatia a-
nului 1917 - 1918, fata de anul 1916 - 1917, atat la elevii inscrisi pe scoala, ca si la pro-
movati, dar la absolventi siuatia este mai rea, fiind doar 6, din care o fata.
Anul scolar 1917 - 1918 a fost confruntat cu greutati poate mai mari decat anul
precedent la nivel de tara, deoarece multe localuri au fost distruse in urma luptelor sau o-
cupate de inamic, dar si din cauza tifosului exantematic care a silit numeroase scoli sa-si
intrerupa cursurile pe perioade destul de lungi. La 6 septembrie 1917, ministrul invata-
mantului, I. G. Duca, cerea printr-o circulara sa se ia masuri ca la 1 octombrie 1917 sa se
deschida toate scolile din tara. Daca localurile sunt ocupate de armata sau distruse, sa se
caute alte case sau odai pe la sateni, unde dascalii sa adune copiii, sa-i invete carte, folo-
sind si pe invatatorii refugiati. Unde nu-s localuri sau alte case pentru scoala, sa se aplice
sistemul invatamantului ambulant, adunand pe copii cel putin doua jumatati de zi pe sap-
tamana, in casele unor sateni mai instariti. Ministrul recomanda ca programa sa fie lasata la latitudinea invatatorilor, ,,sa o aplice dupa timp si loc", iar elevii ,,sa prinda notiunile strict necesare pentru a ajunge sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca si sa cunoasca tara lor si trecutul ei glorios". 2) Piedicile intampinate de majoritatea scolilor erau: lipsa de carti, de rechizite, de imbracaminte si incaltaminte de care sufereau elevii, programa se preda pe jumatati de zile, iar dexteritatile au fost reduse, muzica si gimnastica se faceau in recrea-tie. Din cauza lipsei acute de invatatori in timpul razboiului, Consiliul de Ministri a apro-
bat, la 17 iunie 1918, referatul ministrului invatamantului, Simion Mehedinti, privind,,pri
Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 10,dos.135 din1916-
1917, f. 199.
2) N. Adaniloaie, op. cit., p. 272.
mirea in invatamantul primar din tara a invatatorilor care au predat la scoli cu limba de predare romaneasca din strainatate", adica a invatatorilor romani veniti din Transilvania si Bucovina.
De asemenea, Parlamentul a votat, in iulie 1918, Legea pentru infiintarea eforii-
lor scolare, care prevedea ca, in fiecare comuna rurala, se va infiinta o eforie scolara ,,in
scop de a ingriji de trebuintele scolii si a culturii populare". Ea va fi supusa controlului
Ministerului instructiunii si este ,,persoana juridica, compusa din primar, preot, invatator
delegat si cativa membri, alesi de adunarea generala". 1) Mai tarziu, Ministerul va hotari ca ,,eforiile scolare sa se ocupe de procurarea, repararea si punerea in stare de functionare a localurilor de scoala pentru anul urmator" 2) in cele mai bune conditii, iar acolo unde este nevoie sa se ridice alte scoli ,,si prin contributie particulara". 3)
Prin aceasa lege s-a prelungit durata de scolarizare obligatorie la 7 ani, prin orga-
nizarea invatamantului supra-primar de 3 clase, in continuarea invatamantului primar de 4 clase de atunci. Se pornea de la conceptia ca acesta era destinat acelor categorii de copii
care, neavand mijloace materiale si neputand urma o scoala secundara, se vor orienta spre
munca manuala. De aceea se cauta sa se asigure acestui ciclu de invatamant un continut
practic. In conceptia lui Simion Mehedinti, temelia natiunii o constituia taranul, de aceea
scoala primara trebuie sa fie una specific taraneasca, capabila sa pregateasca viitorul agri-
cultor si mestesugar satesc in spiritul traditiilor de munca si viata ale taranului roman".4)
In partea sudica a Munteniei si Olteniei distrugerile si devastarile localurilor si mo
bilierului fiind ceva mai reduse, comparativ cu cele din zona frontului, majoritatea scoli-
lor primare, rurale si urbane, au putut sa functioneze in anul scolar 1917 - 1918, chiar da-ca unele s-au deschis mai tarziu. La cateva scoli din judetul Teleorman au frecventat intre
50 si 80 de elevi, iar la Peretu au fost peste 150, iar la examenul clasei a V -a unii din ei
au dat raspunsuri bune si au fost declarati ,,absolventi ai scolii".
Sfarsitul anului 1918 a adus incheierea primului razboi mondial, dar mai ales ac-tul Unirii de la 1 decembrie, in urma caruia Transilvania si Banatul au revenit la patria mama, alaturi de celelalte teritorii, Basarabia si Bucovina, formandu-se Romania Mare,
visul de veacuri al tuturor romanilor. In acest context, legea eforiilor scolare a lui Simion Mehedinti nu s-a mai putut aplica, fiind nevoie de o lege unitara pentru toate provinciile
Romaniei. Totusi unele idei ale acestuia vor dainui si-si vor gasi locul in noile legiuiri a-
doptate in anii urmatori.
Prima incercare de a elabora o masura legislativa unitara pe intregul teritoriu al
tarii noastre dupa 1918, a fost Decretul - lege nr. 2844 din 5 iulie 1919, care prelungeste
obligativitatea invatamantului primar de la 14 la 16 ani, prin infiintarea cursurilor comple
mentare cu un caracter practic - utilitar si regional. Prevederile respective nu au fost insa aplicate la acea data, ele fiind reluate in legea din 1924. 5)
O alta incercare de a elabora o lege unitara pentru intreaga Romanie dupa unire a fost cea a ministrului instructiunii, P. P. Negulescu, din anul 1921, care insa n-a ajuns sa
1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 39/1918 f. 17 - 18.
2) Ibidem, f. 46.
3) Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi, Editura Albatros, Bucuresti, 1971, p. 640.
4) Constantin C. Giurescu si colaboratorii, Istoria invatamantului din Romania,
Compendiu, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971, p. 260.
5) Valentina Filipescu, Olga Oprea, Invatamantul obligatoriu in Republica Socia-
lista Romania si in alte tari, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 23
fie supusa votului parlamentului. Acest proiect de lege sustinea propunerea lui Simion Mehedinti de a organiza invatamantul ,,supraprimar", dar nu cu 3 ani, cum se propusese initial, ci cu 4 ani. Desi discutiile purtate vizau toate gradele de invatamant, prima lege mai importanta, care a fost votata, a avut in vedere numai invatamantul primar al statu-
lui si primar normal. Este vorba de legea dr. C. Angelescu din anul 1924 si avand o sem-
nificatie deosebita vom discuta mai pe larg despre ea in capitolul urmator.
Si dupa anul 1918, la Peretu, au functionat doua scoli: una de baieti si una de fe- te. Scoala de baieti era de tip urban cu 4 clase si 4 invatatori. Scoala de fete a fost reinfiin
tata conform ordinului nr. 10934 din 19 iulie 1916 al d-lui Revizor scolar al judetului Te-
leorman, urmat dupa ordinul nr. 2616 al d-lui Inspector scolar si ordinul nr. 64472/1916 al d-lui Ministru cu data de 1 octombrie 1916, 1) cu un singur post si cu clasa I (ca inva-
tatoare fiind numita Elena Stroescu). Datorita razboiului, in anii 1916 - 1918, cele doua
scoli s-au unificat din lipsa de invatatori.
Dupa terminarea razboiului cele doua scoli au functionat separat, scoala de fete a
devenit si ea de tip urban, cu 4 invatatoare. Aceasta situatie s-a mentinut pana la 1 februa-
rie 1924, cand prin ordinul ministrului nr. 149530/1923 si ordinul nr. 4262 din 1 februa-
rie 1924 al Revizoratului scolar cele doua unitati scolare s-au transformat in scoli mixte
nr. 1 si nr. 2. 2) Ca sa cunoastem mai bine cum au frecventat elevii cursurile celor doua scoli, in perioada 1918 - 1924, dam mai jos urmatoarele tabele.
SCOALA PRIMARA URBANA DE FETE CU 4 CLASE SI 4 INVATATOARE,
DIN PERETU, INTRE ANII 1918 - 1924
Tabelul nr. 12
|
Anul scolar |
Fete re- cenzate |
Inscrise in cl. I |
Inscrise in scoala |
Promovate |
Absolvemte |
Observatii |
|
80 |
17 |
1 |
Scoala functioneaza cu clase- |
|||
|
87 |
18 |
1 |
le I - II - III intre anii 1918 - |
|||
|
- |
23 |
6 |
1922, iar cl. a IV-a este la |
|||
|
81 |
27 |
6 |
Scoala de baieti |
|||
|
37 |
11 |
Intre 1922-1924, o parte din |
||||
|
46 |
2 |
baietii din cl. II-III si IV au |
||||
|
TOTAL |
27 |
invatat la Scoala de fete |
Mentionam ca intre anii 1918 - 1922 scoala de fete a functionat cu 3 clase si 3 in-
vatatoare, iar clasa a IV - a a functionat la scoala de baieti, iar intre anii 1922 - 1924 au
fost inscrisi la clasele a II -a, a III -a si a IV - a de la scoala de fete si o parte din elevii de la scoala de baieti (ce duceau lipsa de spatiu), conform ordinului 598/1922 al Revizo-
ratului scolar Teleorman 3), care avea acum 4 invatatoare. Pentru a intelege mai bine cati elevi sunt inscrisi in cele doua scoli am trecut toate elevele in tabelul scolii de fete si ele-vii la scoala de baieti.
SCOALA PRIMARA URBANA DE BAIETI CU 4 CLASE SI 4 INVATATORI,
DIN PERETU, INTRE ANII 1918 - 1924
Tabelul nr. 13
|
Anul scolar |
Baieti recenzati |
Inscrisi in cl. I |
Inscrisi in scoala |
Promovati |
Absolventi |
Observatii |
|
72 |
92 |
21 |
Elevele de la clasa a IV-a de la |
|||
|
82 |
14 |
Scoala de fete invata la Scoala |
||||
|
- |
23 |
de baieti intre anii 1918-1922 |
||||
|
21 |
Intre anii 1922-1924 o parte din |
|||||
|
44 |
elevii claselor II-III si IV au |
|||||
|
36 |
invatat la Scoala de fete din |
|||||
|
TOTAL |
lipsa de spatiu |
1) Arhiv. Stat. Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 11, dos.135/1916-1917, f.204.
2) Idem, pachet 26, dos. 6/1923 - 1924, f. 2.
3) Idem, pachet 26, dos. 4/1922 - 1923, f. 1.
Comparand datele celor doua scoli observam de la inceput ca fetele inscrise in clasa I sunt mai putine decat baietii din clasa I, cu exceptia anului 1922 - 1923 cand
sunt inscrise 127 de fete si doar 123 de baieti. Diferenta este mai mare atunci cand com-
param numarul elevilor inscrisi pe scoala, fetele fiind mai putine decat baietii, procentul
osciland intre 30% in 1918 - 1919 si 58% in 1922 - 1923 fata de baieti. Aceasta diferen-
ta creste atunci cand urmarim frecventa, procentul osciland intre 15% in 1920 - 1921 pa-
na la 26% in 1923 - 1924 de fete fata de baieti, iar la promovare procentul este intre 13%
in 1920 - 1921 si 24% in 1923 - 1924 al fetelor fata de baieti.
In aceasta perioada au absolvit ciclul de 4 clase un numar de 27 fete, adica 16% in comparatie cu cei 159 de baieti. Cu toate ca nu avem pentru toti anii datele recensaman-
tului putem face unele comparatii intre numarul elevilor inscrisi pe scoala si copiii recen-
zati. Astfel, la fete, numarul celor inscrise in scoala, comparativ cu cele recenzate oscilea-za intre 16% in 1923 - 1924 si 31% in 1922 - 1923.
La baieti procentul de inscriere la cursuri fata de numarul celor recenzati variaza intre 33% in 1923 - 1924 si 73% in 1919 - 1920, care este unul din procentele cele mai
bune de inscriere din aceasta perioada. La nivelul comunei, comparand totalul copiilor recenzati si totalul celor inscrisi in ambele scoli procentele sunt intre 26% in 1923-1924
si 56% in 1919 - 1920. Desi se observa o oarecare crestere a populatiei scolare si chiar a
promovatilor, mai ales in randul fetelor, fata de totalul populatiei localitatii procentele sunt inca mci, iar multi din elevii inscrisi abandonau scoala, asa cum arata si statisica de mai sus, din clasele a I -a si a II -a, deci cand abia isi insusisera doar scrisul, cititul si so-
cotitul, iar cu timpul uitau aceste cunostinte sumare si ingrosau randurile nestiutorilor de
carte din satul nostru asa destul de numeros.
METODE DE INVATAMANT.
Pentru a intelege mai bine evolutia metodelor de invatamant dupa 1865 in scolile
primare vom face cateva precizari despre cele folosite inainte de aceasa data. Se stie ca din 1832 la scolile primare urbane si din 1838 la scolile satesti s-a introdus metoda lan-casteriana, numita mutuala sau de imprumutata invatatura. Scoala primara urbana avea 3
clase, clasele a I - a si a II-a aveau un singur profesor, iar clasa a III - a avea alt profesor.
In 1838 scoala primara urbana devine scoala primara normala, iar profesorul de la clasele a I - a si a II -a pregateste pe candidatii de invatatori de la scolile satesti, dupa metoda lancasteriana, folosind alfabetul chirilic simplificat de Ion H. Radulescu in anul 1828. Deoarece in cele doua clase erau multi elevi si de varste diferite (atat la orase cat si la sate) invatamantul nu se facea pe clase si lectii ca astazi, ci era un invatamant individu-al si pe grupe, unde invatatorul, ca sa-si usureze munca se folosea de monitori, elevi mai mari si mai bine pregatiti, care invatau si ascultau pe ceilalti copii dupa metodele literiza-rii sau a silabisirii. Prin aceste metode copiii invatau literele, silabele, cuvintele si chiar
propozitii fara sa stie sa scrie, timp de mai multe luni de zile La clasa a III - a de la oras si dupa 1851, cand apare si clasa a IV - a se foloseau alte metode, ,,individuala", unde profesorul indruma un elev pana invata tema si apoi trece la alt copil si cea ,,simultana", unde profesorul fiecarei clase se ocupa de toti elevii, ca sa-si insuseasca noile cunostinte din lectia predata, apeland foarte rar la monitori.
Dupa 1860, la scolile urbane fiind 4 clase, au fost numiti 4 profesori (institutori) si
astfel se putea folosi metoda simultana, bazata pe clase omogene si lectii,dar la scolile sa- testi fiind un singur invatator la 2 clase ,iar dupa 1865,la 4 clase s-a mentinut metoda lan-casteriana destul de tarziu.De asemenea,dupa 186o, alfabetul chirilic este inlocuit cu alfa-
betul latin, fapt ce va usura invatarea literelor, deoarece acum se va inlatura pricipiul eti-
mogic cu principiul fonetic, mai bine adaptat la aceasta, contribuind la progresul invata-
mantului din aceasta perioada, iar scrierea literelor si a cifrelor va fi oblica.
In 1864, V. A Urechia, director in Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, in-
troduce, in mod experimental, la clasele model de la scoala preparandala de la Trei Ierar-hi, din Iasi, ,,metoda mixta" , care reprezenta o combinatie a metodei ,,lancasteriene" cu
cea ,,simultana" si cu cea ,,individuala" pentru a pregati invatatorii scolilor satesti. In a-
ceste conditii, invatatorul preda la intreaga clasa, la amfiteatru, iar monitorii, dupa siste-mul lancasterian predau cunostintele ,,fie la banci, fie la semicercuri". 1)
Prin aceasta metoda,V. A. Urechia incerca o trecere de la vechea metoda lancas-teriana, la forma noua de organizare a invatamantului pe clase si lectii, la scolile din me-diul satesc, dar lipsa localurilor, a invatatorilor calificati, a manualelor au anulat aceste incercari de a inlatura definitiv vechea metoda lancasteriana.
La scoala preparandala de la Trei Ierarhi, printre cursantii candidati de invatatori
inscrisi in vara anului 1864 este si scriitorul de mai tarziu, Ion Creanga. Dupa terminarea cursului si sustinerea examenului, Ion Creanga a iesit pe primul loc, fiind apoi repartizat
ca invatator (institutor) provizoriu la scoala primara de la Trei Ierarhi din Iasi. In anul ur-mator, Creanga a continuat cursurile pentru candidatii de invatatori si la didactica invatau
,,deprinderi practice pentru metoda simultana, mutuala si mixta, dar si metoda speciala pentru predarea citirii si scrierii" 2) in acelasi timp la clasa I, numita metoda scriptolega,
(preluata din scolile din Transilvania) pe care mai tarziu o va imbunatati la clasa unde va preda si va scrie chiar un manual in acest sens.
Dorind sa-si puna experienta in folosul scolii, Creanga,impreuna cu alti institutori,
V. Raceanu, C. Grigorescu, Gh. Ienachescu s.a. au elaborat o lucrare cu continut metodic.
in anul 1868, ,,Metoda noua de scriere si cetire"abecedar pentru clasa I primara, prin care
inaugureaza predarea cititului impreuna cu scrisul la clasa I, metoda care a fost apoi per-
fectionata, fiind si astazi in vigoare in scoala romaneasca. Din aceasta lucrare au aparut 23 de editii, intre anii 1868 - 1893, prima editie a avut cateva mii de exemplare iar ultima editie a aparut intr-un tiraj de 500.000 de exemplare,raspandindu-se in toata tara, inclusiv in Transivania. In 1871 apare o noua lucrare a lui Creanga ,,Invatatorul copiilor", carte de
citire pentru clasele II - IV in care sunt cuprinse poezii populare, povestiri cu caracter di-
dactic, create de autor, dar si lectii cu caracter stiintific, despre carbune, electricitate etc.
Multe din bucatile de lectura sau poeziile din manualele lui Creanga au fost intro-duse in manualele scolare de mai tarziu,mentinandu-se si in zilele noastre ,,Mos Ion Roa-
ta si Unirea", ,,Mos Ion Roata si Cuza Voda" etc. Din ,,Invatatorul copiilor" au aparut 10 editii. Insusi Ministerul instructiunii s-a complacut in aceasta situatie, mentinand in a-cesti ani tablele lancastrice si vechea metoda mutuala in loc sa tipareasca manuale scolare care sa foloseasca noile metode didactice, fapt dovedit ca in programa adoptata in anul 1869, formuleaza ,,cetirea dupa abecedar sau table lancasteriene", iar la clasa a III - a, in loc de ,,cetirea pe carti bisericesti" se completeaza ,,cetirea pe carti profane si biseri-cesti". 3) De asemenea, in octombrie 1870 a fost elaborat un ,,Regulament de ordine si disciplina pentru scolile primare de ambe sexe din tara" ,4) unde la art. 28 se preciza ca:
,,pentru paza ordinei si pentru usurarea invatatorului in propunerea lectiilor la clase nume
roase se vor numi pentru fiecare banca sau pentru un numar oarecare de elevi sau eleve,
cate un monitor din scolarii cei mai inaintati in etate si la invatatura, precum si cu o buna conduita si peste monitori, daca se va simti trebuinta, se va numi un monitor general". In
1) I. Cremer, Scriitorii nostri clasici si problemele scolii, E.S.P.D., Buc., 1956, p. 26
2) Bratu Bianca, Invatatorul Ion Creanga, E.S.D.P., Buc., 1958, p. 27
3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1136/1868, f. 159
4) Monitorul Oficial din 27 octombrie 1870.
articolele urmatoare se stipuleaza ca sarcina monitorului este ,,a asculta pe scolari lectiu-nile ce li s-au dat si a nota stiinta sau nestiinta lor intr-o foaie pe care o va da invatatoru-lui", precum si "a priveghea tacerea si linistea in clasa si de a nota pe cei nesupusi si pro-vocatori la dezordine". Iar sarcina monitorului general este "a priveghea ordinea in clasa
peste tot, a supraveghea daca monitorii isi indeplinesc datoriile impuse: a tine locul inva-tatorului in caz de a veni mai tarziu sau de a lipsi de la clasa , pana cand se vor lua alte masuri pentru suplinirea sa".
In conformitate cu art, 346 din Legea asupra instructiunii, subrevizorii trebuiau sa tina, in fiecare vara, Conferinte pedagodice cu invatatorii de la sate pentru fortificarea a-
cestora la materiile ce se predau in scoala. Din lipsa de subrevizori, dar si a altor greutati,
acest articol nu s-a pus in aplicare in primii ani. Abia din 1870 incep sa se organizeze a-
ceste conferinte la nivel de judet, unde timp de 2 saptamani, revizorul cauta sa explice
invatatorilor materiile cuprinse in programa scolilor rurale, principiile de ,,metodologie si
didactica, dar si initirea in ,,arta de a instrui elevii dupa metodul cel nou".1) La sfarsit, in-
vatatorii au fost supusi unui riguros examen spre a se constata aptitudinea si modul de predare al fiecaruia. Si in anii urmatori au avut loc aceste conferinte pedagogice urmarin-du-se a se introduce in toate scolile satesti un singur mod de predare.
La 15 noiembrie 1875,ministrul Titu Maiorescu,pentru a curma haosul din invata-
mantul rural a hotarat infiintarea unei comisii la nivel de minister,condusa de Vasile Alec
sandri, care sa introduca in scoli ,,Metoda noua de scriere si citire" alcatuita de I.Creanga, C. Grigorescu,Gh. Ienachescu, V. Raceanu, N. Climescu si A Simionescu, numita si me-toda scriptolega, combinata cu invatamantul intuitiv si principiul fonetic.
Simtindu-se nevoia unor indrumari metodice pentru predarea citit-scrisului la cla-
sa I, in 1876, Creanga si colaboratorii sai au scris ,,Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica", prima lucrare metodica din tara noastra vizand materia respectiva, prin care li se dau invatatorilor indicatii de felul cum trebuie folosita metoda scriptolega si se recomanda ca forme de activitati pentru diferite perioade ale anului scolar la clasa I. Re-vizorii scolari au remarcat rezultatele deosebite obtinute de invatatorii ce foloseau cartile si metodele de predare ale lui Creanga, cat si oamenii de cultura si buna credinta.
O mentiune speciala merita sa facem despre raportul revizorului scolar, Mihai E-minescu, legat de aceasta lucrare si trimis la 26 mai 1876, Ministerului. De la inceputul ra
portului, Eminescu, arata ca aceasta carte ,,espune metoda dupa care trebuie sa se predeie
scrierea si citirea la clasa I primara, spre a se ajunge la tinta usor si temeinic, fiind pana a-cum cel mai bun abecedariu romanesc. Deosebirea intre metoda propusa de aceasta carte si invatarea rutinara, mecanica, precum se profeseaza ea in genere in scoalele noastr, este deosebirea dintre invatamantul viu si intuitiv si mecanismul mort al memorarii de lucruri neintelese de copii; este deosebirea dintre pedagogie si dresura". In continuare, revizorul subliniaza importanta acestei lucrari, care ,,insemneaza inceputul unei reforme adanci in instructia elementara din mai multe considerente si anume:
Cartea introduce in clasa I exercitile de intuitiune inainte de a pune abecedarul si pana in mana elevului;
Cunostintele se dau pe cale intuitiva, incat copilul ajunge prin judecata sa pro-
prie la ele, iar invatatorul il conduce numai;
Cartea urmeaza metoda ,,sonetara". Consoanele se desbraca de elemente voca-
lice si se dau curate, nu prin silabism,ci prin insonare, care introduce o gimnastica a vocii
copilului si-l face sa pronunte foarte curat;
4) Lucrarea se deosebeste de alte tratate de acest soi prin aceea ca e o lucrare cu
1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 64/1870, f. 728 - 729
totul originala, nu copiata sau prelucrata dupa manuale straine. Ea este fructul experiente-
lor lungi a doi invatatori, I. Creanga si Gh. Ienachescu, inzestrati de la natura cu darul de-
a instrui. In final, Eminescu,roaga pe ministru s-o recomande,,tuturor invatatorilor de cla-
sa I primara din tara". 1)
Mihai Eminescu, dar si alti oameni de cultura au observat ca prin activitatea sa di-
dactica, dar si ca autor de manuale scolare, Ion Creanga a fost un deschizator de drumuri pentru ca: a luptat impotriva invatarii mecanice prin stimularea gandirii elevilor si partici-
parea lor activa la lectii, creeaza o literatura pentru copiii din tara noastra,valoroasa in for
marea viitoare a tinerilor, recomanda cunoasterea individualitatii copiilor si respectarea particularitatilor de varsta, precizeaza rolul invatatorului de a lumina mintea copiilor, de a-i invata sa cunoasca lumea reala si de a le forma deprinderi practice, demonstreaza im-portanta pe care o are practica scolara pentru generalizarea experientei pozitive si stimu-
larea creatiei pedagogice.
Spre deosebire de M. Eminescu,criticul G. Calinescu are o parere mai rezervata.Cu tot zelul lui Creanga si al colaboratorilor,Metoda noua de scriere si cetire, precum si cele-lalte carti ce au urmat, nu au iesit atat de bune cum ne-am asteptat, fie din lipsa lor de ex-perienta, fie din alte motive, dar era totusi o incercare de a inlocui vechile metode de in-vatare.,,Adevaratul merit al Metodei era ca incerca sa intrebuinteze treptele formale si se bizuia mai ales pe perceptie.Dar totul era inca stangaci si ilustratiile necesare lipseau deo-
camdata, incat, cu rezerva limbii adevarate romanesti, prea mult progres fata de abeceda-rul lui Schwartz nu se vede". 2) In partea intai a cartii se aratau cu caractere mari de scris
si de tipar litere mici: i n, in, n i, ni, n u, nu, nun; apoi diferite silabe:cu, cuc, nuc, mi, mic
muc, cum,ham, hop, hap, ah etc.,,In chipul acesta, credeau autorii, ca au rupt-o cu vechea metoda, in fond, afara de invatarea scrisului cu a cititului, era cam acelasi lucru".3)
Raspandirea acestei metode in intreaga tara s-a facut cu greu din diverse motive, ea ajungand si in judetul nostru, inclusiv la scoala din Peretu. Pentru a intelege greutatile care se opuneau patrunderea acestei metode in scoli vom arata care era situatia in zona noastra in anul 1875. ,,In Teleorman aproape jumatate din scoli au localuri mediocre si rele, invatatori necorespunzatori, subventii neachitate de comune, frecventa slaba a elevi-
lor, dar pe alocuri a inceput sa se aplice sistemul intuitiv".4)
La 30 octombrie 1876 a fost adoptat ,,Regulamentul pentru revizorii scolari de ju-
dete", unde la art.XIII se preciza: ,,Metodul bun si anume cel intuitiv fiind garantia cea mai sigura a progresului instructiunii, revizorii sa privegheze ca invatatori sa nu predea la clasa in mod mecanic, silind elevii sa invete pe de rost ceea ce sta scris in carte, fara a in-
telege, ci sa caute a dezvolta inteligenta scolarilor,inspirandu-le gustul pentru studiu si fa-
candu-i sa cugete si sa se instruiasca pre ei insisi". 5)
Castigarea independentei de stat a Romaniei din 1877 - 1878, desi a impulsionat
dezvoltarea invatamantului, in general si mai ales a invatmantului primar rural, noile me-
tode patrund cu greu in scolile satesti. Bugetul mic repartizat de minister scolilor rurale, dar mai ales lipsa cadrelor didactice facea ca in majoritatea comunelor sa functioneze doar un invatator, desi efectivele copilor de varsta scolara depasea in multe cazuri 3oo de copii. In aceste conditii invatatorii, multi din ei fosti absolventi de scoli rurale, erau nevo-
iti sa foloseasca, in procesul de invatamant, sistemul monitorial.
1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 3040/1876, f. 77- 78.
2) G. Calinescu, Ion Creanga, Viata si opera, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989, p. 106
3) Ibidem,
4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 2905/1875, f. 98 - 112.
5) Idem, dos. 3098/1876, f. 418 - 423.
La 15 mai 1881 a fost dat decretul regal prin care se ,,hotara introducerea si apli-
carea in scoala si in cartile didactice a regulilor ortografice romane adopate de Acade- mie". Este vorba de aprobarea ortografiei si, in general, a scrierii fonetice. Ministerul in-
structiunii a dat o circulara catre invatatori, cerandu-le sa se conformeze noilor reguli ale
limbii si ortografiei romane si sa creeze la elevi deprinderi, prin anumite compozitiuni, in folosirea acestor reguli.1) La 13 iulie 1881, ministrul instructiunii, V. A. Urechia a trimis
o circulara catre revizori in care le cerea ca la conferintele anuale ce le tin cu invatatorii sa dezbata, printre altele, metodologia aplicata la diferite materii spre a indrepta metodele
gresite, constatate cu ocazia inspectiilor. La aceste conferinte revizorii au dat,,o deosebita
dezvoltare expunerii metodei intuitive", considerata ca foarte utila spre a se aplica in toa-
te scolile primare. Unii revizori i-au zis acestei forme de predare, metoda intuitiva, altii,
poate mai corect, invatamant intuitiv. D. Constantinescu, revizorul judetelor Teleorman si
Olt, raporta ca a stabilit cu invatatorii, in cadrul conferintei, ,,adevaratele mijloace prin care urmeaza a se transmite copiilor cunostintele necesare, recomandand mai ales calea de intuitiune si metoda mixta". 2) Unii revizori si-au exprimat indoiala in privinta reali-zarii in scolile primare rurale a invatamantului intuitiv, atata timp cat dascalii nu sunt pre-
gatiti in acest sens, iar ,,aparatele didactice" (carti, tablouri, planse, harti, figuri geometri-ce) lipsesc. Introdus din 1878 in programa scolilor urbane, invatatori au cautat si ei sa se conformeze asa cum a inteles fiecare. Impresionat, probabil, de rapoartele revizorilor, mi-
nistrul,V. A, Urechia, a convocat, la sfarsitul lui septembrie 1881, o intrunire la Bucuresti
a tuturor revizorilor pentru a stabili un plan uniform de felul cum trebuie sa-si faca revizu
irea scolilor din punctul de vedere al metodului de invatamant, al unificarii cartilor didac-
tice si al orientarii inspectiilor. Mai multi revizori au intocmit referate despre felul cum vad ei realizarea ,,invatamantului intuitiv" sau aplicarea ,,metode intuitive" cum se expri-
mau unii din ei.In acest timp au patruns in scoli si alte principii pedagogice ca: gradarea predarii si caracterul temeinic al insusirii cunostintelor,caracterul constient al invatarii etc
Revizorul de Teleorman si Olt, D. Constantinescu in referatul sau preciza ca ,,cea mai sigura cale pentru a dezvolta inteligenta si sentimentele omului nu poate fi alta decat intuitiunea, sustinuta si de Pestalozzi in trecut, iar astazi de scolile germane. La noi inva-
tamantul intuitiv e introdus in putine scoli primare din cauza lipsei aparatelor didactice, a
mizeriei localului si a nefrecventarii la timp a elevilor. Invatamantul intuitiv, continua, D.
Constantinescu, se poate face dupa sisteme diferite: unii incep cu prezentarea la elevi a corpului omenesc, apoi trece la animale, plante etc; altii incep cu numirea obiectelor din localitate,clasificarea lor, calitatile acestora, animalele etc. Cel mai practic sistem, sustine
revizorul,este acela care ia obiectele in ordinea in care ele sunt la dispozitia invatatorului,
sala de clasa, materialele si obiectele din clasa, plantele din jur, animalele, corpul uman etc. In concluzie,elevii trebuie sa remarce toate faptele ce se petrec sub ochii lor, sa intre-
zareasca mijloacele prin care s-au produs diferite lucruri, sa-i obisnuiasca sa deduca sin-
guri concluia unui fapt observat". 3)
In final, ca metodologie, revizorii au stabilit ca in timpul aplicarii acestui invata-
mant, dascalul, prin intrebari bine gandite sa stimuleze inteligenta copiilor si in discutia cu ei sa treaca de la usor la greu, de la mic la mare, de la concret la abstract, de la cunos-cut la necunoscut,de la aproape la departat,de la lucrurile simple la cele complexe,in mod
sintetic si analitic. Ei au recomandat ca invatamantul intuitiv sa fie predat elevilor incepa-
tori inaintea si in paralel cu celelalte materii, spre a-i face apti pentru invatatura, dar ca
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 159.
2) Ibidem.
3*Invatamantul public primar.Rezultatul conferintei revizorilor scolari,Buc,1881,p.81-82
metoda, sa fie aplicata la toate obiectele de studiu. 1)
S-a mai propus ca istoria sa inceapa cu istoricul localitatii si apoi sa devina gene-
rala, iar invatatorul sa nu neglijeze monumentele si nici traditia istorica.2) Revizorii au a-
tras atentia ca pentru a se preda istoria dupa,,metoda intuitiva",pe intelesul scolarilor, este
absoluta nevoie ca in scoala sa existe o colectie de tablouri si portrete istorice unde sa se vada chipurile domnitorilor, costumele, bataliile, templele, icoanele si chiar moravurile a-
celor timpuri pe care le studiem. Trebuie sa mentionam ca, desi invatamantul intuitiv s-a generalizat in scolile primare dupa 1881, colectiile de tablouri istorice si planse intuitive,
ca si celelalte ,,aparate didactice" au fost trimise in scoli din 1898, cand era ministru, Spi-
ru Haret. De asemenea, revizorii trebuie sa aiba grija ca invatatorii sa se ocupe si de edu-catia elevilor, sa le cultive inima, sa le formeze caracterul; sa existe aceeasi iubire intre in
vatatori si elevi, ca intre parinti si copii; fara aceasta legatura educatia nu este cu putinta,
disciplina in clasa sa se tina cu mijloace blande, conduita invatatorului in scoala si in afa-ra sa fie foarte buna, caci inraureste asupra educatiei tinerimii. 3)
In anul 1884, conform ordinului ministrului instructiunii, conferintele pedagogice
au dezbatut, sub conducerea rvizorilor, doua probleme: 1) invatamantul mutual (lancaste-
rian),calitatile si defectele sale; 2) invatamantul simultan si superioritatea metodelor asu-
pra procedeelor mecanice s de rutina. In concluzia acestei conferinte s-a precizat ca inva-
tamantul mutual s-a aplicat la noi pentru a inlocui metoda individuala, care cerea foarte
mult timp pentru instruirea a 3-4 elevi. Dar, desi s-a castigat timp si s-au putut instrui un numar mare de copii cu metoda lancasteriana,s-a observat ca,,prin transmiterea cunostin-
telor la elevi de catre monitori invatamantul devine mecanicdin cauza ca monitorii nu pot explica materiile ca invatatorii" si nici n-au ,,calitatile morale" ale acestora. S-a recu-
noscut, treptat, ca aceasta metoda nu este satisfacatoare ,,deoarece nu tinde a forma inima si caracterul scolarilor, nici a le dezvolta inteligenta", ci se margineste a-i invata repede si in mod mecanic; pentru aceste mari defecte a inceut, in parte, a se inlatura din scoli. As-
tazi nu poate fi aplicabil cu succes, decat metodul ,,simultan",prin care elevii primesc lec-
tiunile direct de la invatatori in acelasi timp si toti dintr-o clasa,caci numai dascalii, sunt apti de a transmite cu succes cunostintele necesare scolarilor.Metoda simultana, fiind
superioara celei mutuale,se preda cu succes in scolile primare,iar monitorii mai sunt folo-
siti doar cu prilejul repetitiilor sau pentru mentinerea disciplinei, atunci cand invatatorul este ocupat cu alta clasa. 4)
In anii urmatori s-a discutat despre generalizarea invatamantului intuitiv si a me-todei simultane, spre a se evita invatamantul mecanic, dar si despre necesitatea dezvolta-
rii invatamantului agricol, cerandu-se ca toate scolile sa fie inzestrate cu pamant, pe care
invatatorii sa-l cultive impreuna cu scolarii, cu plante, pomi,legume si zarzavaturi. Din a-
nul 1887 s-a discutat despre introducerea lucrului manual in scoli, iar invatatorii au facut
instruirea practica pentru a se deprinde cu acest mestesug. In 1893, odata cu votarea noii
legi scolare, s-a hotarat introducerea lucrului manual ca materie de invatamant in scolile
rurale. Tot acum s-a folosit, in scolile rurale si urbane, in domeniul caligrafiei, scrierea cursiva verticala in locul scrierii oblice, ce se folosea din 1864. Circulara Ministerului in-
structiunii din1894, facea intre altele, urmatoarea precizare: ,,s-a aprobat pentru uzul sco-
lilor primare si secundare ,,Caietele de scriere si caligrafie verticala"lucrate de dl,Virgiliu
Popescu, prof. la Liceul Sf.Sava din Bucuresti. Inlocuirea scrierii oblice cu scrierea cursi-
Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1/1881, f. 10 - 12.
Ibidem, f. 13
3)*Invatamantul primar public.p. 22 - 23.
4) N. Adaniloaie, op. cit., p. 216 - 217.
va verticala a generat numeroase discutii in randul dascalilor. Cel care a sustinut la reve-nirea scrierii oblice a fost Al Razmerita, maestru de desen si caligrafie la liceul Traian din Turnu Severin.El pornea de la ideea ca scrierea,,trebuie considerata nu atat din punc de
vedere vertical sau oblic", cat,,din 2 puncte de vedere si anume: a) din punct de vedere
caligrafic, estetic si b) din punct de vedere practic, ca scriere curenta, expeditiva". Preo-
parea sa a constat in ,,a cauta mijlocul" pentru a-i face pe elevi ,,sa scrie, in acelasi timp,
repede, clar si frumos". 1) Incercarea sa a cunoscut un larg ecou in ,,lumea" invatatorilor
satesti, dar si in randul altor cadre didactice, printre care si prof. V. Gr. Borgovan, din Turnu Severin, care in aprilie 1899, a facut o calatorie de studii in Germania si Austria.
,,Cred ca e timpl si este in interesul scolii noastre primare sa se reintroduca intr-ansa scri-
erea oblica".2) In urma acestor discutii, ministerul a hotarat reintroducerea, in anul scolar
1904 - 1905, a scrierii oblice in scoala primara.
Pregatirea si perfectionarea didactica a invatatorilor se urmarea, nu numai prin conferintele pedagogice, dar si printr-o indrumare si un control direct pe teren, prin in-
spectarea scolilor de catre revizori, care dadeau sfaturi utile si necesare pe loc, in func-
tie de conditiile specifice respective. La sfarsitul secolului al XIX-lea, la conducerea mi-
nisterului a venit Spiru Haret, care a hotarat ca sa puna pe acelasi plan, pentru prima data,
scopul educativ al invatamantului si cel instructiv.Haret insusi scria in aceasta privinta urmatoarele: ,,Invatamantul, ca sa fie desavarsit, trebuie sa se ingrijeasca nu numai a cul-tiva spiritul,inavutindu-l cu cunostinte multe, dar a cultiva si inima, a forma caracterul, a face, in fine, ceea ce se numeste educatiunea tinerimei. 3)
De asemenea, ministrul instructiunii a combatut tendinta de a se prelua experien-tele scolare straine, care nu se potriveau cu conditiile tarii noastre. ,,Cautam a face ca in-
vatamantul nostru sa devina un invatamant national, de vreme ce ne silim a-l face sa se
potriveasca tarii noastre,in loc de a ne multumi sa-l luam facut gata, intr-un timp si in niste conditiuni care nu mai sunt ale noastre".4)
Si in primele decenii ale secolului al XX - lea au continuat conferintele pedagogi-
ce unde s-a dezbatut mai mult metodologia folosita la predarea fiecarei materii in scoala si s-au tinut lectii practice, urmate de critica acestora. La clasa I s-a stabilit ca pentru in-
vatarea scrisului si a cititului cea mai buna metoda estea cea scriptolega, numita mai tar-
ziu si analitico - sintetica.
MANUALE SCOLARE.
In primii ani, dupa aprobarea legii instructiunii din 1864, majoritatea elevilor din scolile primare rurale au invatat carte tot cu ajutorul tablelor lancasteriene si nu dupa ma-
nuale, care lipseau aproape cu desavarsire.
La 13 octombrie 1866, revizorul, G. Melidon, trimite un raport catre ministru, ce cuprinde un tablou edificator a situatiei invatamantului rural, o oglinda fidela a tristei rea-
litati a acelor ani, aratand ca printre dificultatile care paralizeaza succesul instructiunii la sate o constituie si lipsa manualelor. Melidon relateaza ca ,,aprovizionarea de carti este foarte anevoie pentru sate, majoritatea parintilor nu platesc costul lor, iar corespondenta
greoaie cu Bucurestiul intarzie trimiterea cartilor si Imprimeriile statului lasa neaprovizi-
onate depozitele institutorilor de la judete. In afara de aceasta, parintii elevilor nu vin la oras dupa carti, iar invatatorii se feresc sa le plateasca si sa le transporte singuri pentru ca parintii, desi unii promit, nu le pot achita costul. Pentru remedierea lucrurilor, el propune
ca primarii sa fie obligati a forma din fondurile comunei depozite de carti si a le vinde la
1) -2) N. Andrei, Gh. Parnuta. Op. cit., vol. II, 1981, p. 247 - 250.
3) N. Adaniloaie, op. cit., p. 233.
4) Ibidem.
parinti sau a le da gratis la copiii saraci, altfel nu se va curma lipsa de carti.
Ar trebui apoi acordate de stat fonduri pentru carti si imbracaminte pentru copiii
saraci si sarguinciosi si cu ocazia inspectiilor, revizorul sa le poata acorda acestora un fel de premii.Invatatorii sunt slab pregatiti, dar cu salariul mic ce-l au nu se pot gasi altii mai buni deoarece nu sunt nici scoli normale speciale, care sa formeze dascali pentru sate;gim
naziile abia reusesc sa pregateasca institutori pentru orase. Asa ca la sate raman, in majo-
ritate, cei cu studii primare, tineri fara experienta, fara calitati pedagogice, iar lipsa de ra-
tionament in predare,ingreuie mult progresul scolilor. Invatatorii tineri cad adesea in con-
flicte cu autoritatile comunale, care apoi ii dusmanesc.
Majoritatea parintilor nu trimit copiii la scoala din nedeprinderea si neantelegerea
foloaselor instructiunii si parte din cauza lipsei de care satele sufera de 3 ani acum.In cele
mai multe locuri copiii sunt dezbracati si parintii au absoluta nevoie de bratele intregii fa-
milii spre a sustine existenta ei zilnica. De la acesti parinti, primarii nu pot implini amen-
zile pentru absenta, dupa cum nu pot implini nici darile fiscale sau comunale. Si de la fa-
miliile mai instarite copiii totusi nu frecventeaza scoala regulat, decat de la 1 noiembrie si
pana la Pasti,iar peste vara nimic nu poate face pe parinti sa se lipseasca de ajutorul co-piilor la munca de la camp. In finalul raportului, Melidon precizeaza ,,ca scolile satesti nu
dau rezultatul scontat, dar nu ele sunt de vina, ci lipsa de mijloace materiale a comunelor si a satenilor si neintelegerea intereselor culturii din partea autoritatilor." 1)
Acest lucru este dovedit de faptul ca in primavara anului 1869, unele cadre didac-tice au cerut de la Minister ,,table lancasteriene" 2) si acesta le-a trimis. In toamna acelu-iasi an, alti invatatori au cerut aceste table Ministerului, dar acesta a pus urmatoarea rezo-lutie pe petitie ,,nu mai sunt table lancastrice". 3) Probabil ca nu s-au mai tiparit si lipit pe cartoane. In 1870 un alt grup de dascali au cerut ,,table de silabism pentru clasa I", dar Ministerul a raspuns de asta data ca,,nu dispune de atari table" si ca ,,puteti a inlocui ace-le table prin abecedare" pe care sa le procurati de la librari sau Imprimeria Statului, pen-tru ca toti ,,invatatorii trebuie a se servi de abecedar". 4)
Lipsa cartilor din institutiile scolare rurale era cunoscuta inclusiv de Minister, fapt dovedit de raportul sustinut de Titu Maiorescu, care in 1875 atragea atentia ca,,scoala ele-
mentara poate da roadele asteptate numai atunci cind scolarul si invatatorul au in maini carti ce corespund trebuintelor statului si preceptelor pedagogice". Pentru a curma haosul existent in privinta cartilor din invatamantul primar a alcatuit o comisie, in frunte cu Va-sile Alecsandri, care sa examineze manualele folosite in scoli si sa propuna eliminarea ce-lor necorespunzatoare. Dupa 6 luni comisia a nominalizat cartile ce trebuiau introduse in scoli, in mod obligatoriu,fiind apoi semnate prin decret de domnitorul Carol: 1) Meto-da noua de scriere si cetire a dlor Ion Creanga, C. Grigorescu, Gh. Ienachescu s. a.,2)
Abecedarul, de dr Barbu Constantinescu;Cartea de cetire, in 3 volume (pentru clasa a II-a, a III- a si a IV-a), intocmita de invatatori asociati si tiparita la tipografia Socec; 4) Invatatorul copiilor (carte de lectura pentru copiii din clasele II - IV), de Ion Creanga s. a.; 5) Grama-tica romana(etimologie si sintaxa) de Manliu, urmand ca pentru aritmetica, geografie si istoria tarii sa se aprobe manualele lucrate dupa acelasi sistem. 5)
In anii urmatori s-au mai folosit in scoli si manualele: Abecedare de I. Dogaru,
1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1110/1866, f. 16 -28.
2) Idem, dos. 79/1869, f. 3 si 15.
3) Ibidem, f. 19
4) Idem, dos. 64/1870, f. 675 si 932 - 933.
5) Idem, dos. 2735/1875, f. 97.
6) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II, p. 422
Stefan Velovan si Th. Speranta; Citirea de C. Ionescu-Gion sau I. Lupu Antonescu; Gra-
matica de Manliu, Gh. N. Costescu sau C. Ionescu-Gion; Aritmetica de Mirescu, Siliviu Spulbereanu ori N. Nicolaescu si Stoian, Geografia de Al. Popilian si C. Teodorescu sau de Tincu; Istoria de Grigore Tocilescu etc. 6)
Deoarece in aceasta perioada au aparut tot mai multe carti, intocmite mai ales de revizorii scolari judeteni,multi din ei impuneau invatatorilor din jurisdictia lor sa le fo-
loseasca manualele in scolile respective. Unele carti aprobate pentru aceeasi clasa si pen- tru aceeasi materie erau de o valoare inegala, defectoase ca metoda, pline de nepotriviri si chiar cu erori grave de continut. In aceasta situatie, Spiru Haret, devenit ministru al In-structiunii, este nemultumit de procedeul folosit la aprobarea manualelor si de concurenta intre diversi autori.Invatatorii, de multe ori erau nevoiti sa schimbe cartile, daca se schim-
bau revizorii si din aceasta cauza, nu exista continuitate in invatamant.
Pentru a curma aceasta stare de lucruri si pentru a reduce pretul prea ridicat, inac-cesibil elevilor saraci, al abecedarelor si cartilor de lectura, Spiru Haret a dat, la 24 mai
1901, o decizie prin care s-a stabilit un nou regim pentru cartile didactice primare. Prin a-
ceasta decizie s-a hotarat ca de la 1 septembrie 1902 sa nu se mai permita introducerea in
scolile primare decat ,,a unui singur abecedar si a unei singure carti de lectura pentru cla-sele primare. Cu alcatuirea acestor carti Ministerul a insarcinat niste comisii, care au ela-borat planurile in conformitate cu programa scolara si publicate in Monitorul Oficial.1)
Manuscrisele aprobate raman proprietatea Ministerului, timp de 3 ani, care le va ti-pari si vinde numai cu acoperirea pretului de cost si un adaus de 10 - 15%, din care se va forma un fond pentru ajutorarea copiilor saraci cu carti si rechizite necesare scoalei." 2)
Abecedarul editat de Minister costa 50 de bani, iar Cartea de citire pentru clasa a II-a, 75 de bani, in timp ce cartile vechi se vindeau cu 1,20 de lei si respectiv, cu 2 lei bu-cata. Spiru Haret a fost invinuit ca prin acest sistem al manualelor unice a creat un mono-pol, printre cei care l-au criticat a fost si fostul revizor scolar de Teleorman, Gh. N. Cos-
tescu, el insusi autor de carti scolare. Ministrul a motivat ca nu este vorba de un monopol
deoarece se refera numai la manuale si apoi acestea au fost alese prin concurs, la care pot participa toti autorii. In urma acestei decizii la scoala Peretu au fost folosite,din toamna a-
nului 1902, urmatoarele carti:
La clasa I:Abecedarul oficial, Arimetica de Silviu Spulbereanu, Caligrafia de Ioan
Crutescu si Desen dupa natura, de Hegel.
La clasa a II - a: Citirea, editia oficiala, Aritmetica de S. Spulberanu, Geografia si
Caligrafia de Ioan Crutescu, Desen dupa natura de Hegel
La clasa a III - a: Citirea oficiala, Aritmetica de Petre Dulfu, Gramatica de Gh. N. Costescu, Geografia de Silviu Spulbereanu, Caligrafia de Ioan Crutescu, Desen dupa na-
tura de Hegel.
La clasa a IV - a: Citirea oficiala, Aritmetica de Cernescu, Gramatica de Gh. N.
Costescu, Geografia de Silviu Spulbereanu, Caligrafia de Gh. N Costescu si Desen dupa natura de Hegel. 3)Un alt concurs pentru abecedare si cartile de lectura a avut loc in anul 1908 si cele mai bune manuale au fost tiparite si anume:
Clasa a II - a: Carte de citire pentru clasa a II - a urbana si divizia a II-a rurala, de
G. Cosbuc, G. A. Dima, Gh. N. Costescu si G. Stoicescu.
1) Monitorul Oficial, nr. 191 din decembrie 1901.
2) Colectiunea legilor, regulamentelorvol. II, p. 502 - 503.
3) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 10, dos. 11571910-
1911, vol. I, f. 207 - 208.
Clasa a III - a: Carte de citire pentru clasa a III - a urbana si divizia a III - a rura-la (anul I), de G. Cosbuc si colaboratorii sai.
Clasa a IV -a : Carte de citire pentru clasa a IV - a urbana si divizia a III - a rura-
la (anul II), de G. Cosbuc si colaboraorii sai.
Pentru luna septembrie 1911, Ministerul a anuntat un alt concurs de abecedare si carti de lectura, dar ajungand la carma tarii Partidul Conservator, noul ministru a desfiin-
tat asa - zisul monopol al cartilor didactice, motivand ca ia aceasta masura ,,din cauza la-
comiei si abuzului autorilor, impusi de liberali. Desi conservatorii au desfiintat asa - zisul monopol al cartilor didactice din perioada haretista manualele au fost in scoli si dupa anul 1911. Unele dintre acestea, ca Abecedarul lui C. Stan si I. Cioranescu si Cartile de citire redactate de G. Cosbuc si colaboratorii sai au fost folosite in numeroase scoli pana dupa primul razboi mondial. Dupa 1911, s-au mai folosit manualele de: Citire, elaborate de M.
Sadoveanu sau P. Dulfu, C. Georgescu si I Ghiata, Geografie de S. Mehedinti sau Gh. N. Costescu, I. Ghiata si I. Cioranescu, Gramatica de M. Lupescu sau P. Garboviceanu, I. Ghiata si Gh. Chelaru, Geografiile judetelor pentru clasa a II - a, scrise de institutorii lo-cali si alte manuale care au imbogatit cartea didactica si au contribuit la imbunatatirea in-
vatamantului primar din tara noastra, implicit de la scoala din satul nostru.
MATERIALUL DIDACTIC
Prin legea instructiunii din 1864 s-a dat posibilitatea ca, treptat, vechea metoda
lancasteriana sa fie inlocuita cu metoda intuitiva sau mai bine-zis, cu ,,invatamantul intu-
itiv" in scolile primare din tara noastra.Acest invatamant intuitiv a fost introdus, mai intai
in programa scolile primare urbane din anul 1878, iar treptat, invatatorii au cautat si ei sa se conformeze cu acesta si l-au aplicat asa cum a inteles fiecare. Neavand nici un fel de material didactic(aparate didactice) in scoli, invatatorii au cautat sa descrie obiectele,plan
tele si chiar animalele din apropierea lor la scolari, incepand cu denumirea lor, cu scoate-rea in evidenta a unor trasaturi caracterisice, cu clasificarea lor intr-o anumita ordine sau in diferite grupe,pentru a le dezvolta facultatile intelectuale:atentia, spiritul de observatie,
memoria, judecata in asa fel incat sa mearga de la cunoscut spra necunoscut, de la apoape
la departare. Pentru inceput, invatatorii, au folosit ca material didactic: bucati de lemn, de fier, betisoare, insecte, sala de clasa, obiectele din scoala, unele imagini din manual etc.
Dupa 1881, introducandu-se invatamantul intuitiv si in scolile rurale, Ministerul isi va asuma raspunderea de a realiza materialul didactic (aparatele didactice) necesare tuturor scolilor primare de la orase si sate.Dar acest lucru nu era asa usor de facut pentru ca nece-
sita anumite sume de bani, dar si manuale care sa fie in concordanta cu acest material
didactic. In procesul verbal,incheiat la 23 noiembrie 1886, cu ocazia inspectiei facuta de revizorul scolar, M. Boieriu, reiese ca ,,scoala din Peretu este inzestrata cu hartile tuturor continentelor pentru studiul geografiei, tablouri pentru stiintele naturale si pentru studiul istoriei sacre si alte tablouri. Cataloagele, registrele de prezenta si intreaga arhiva a scolii se tin cu exactitate si curatenie 1) de invatatorul, Iancu Dumitrescu. Cu ocazia inspectiei,
facuta la 1 februarie 1890, de revizorul C. Petrescu, gasim notat ca scoala are ,,material didactic intru-catva mai abundent, dar este incomplet. 2) Abia la sfarsitul secolului al XIX-lea, Spiru Haret si Petru Poni au luat o serie de masuri pentru a inzestra scolile cu material didactic. Pentru realizarea acestuia a fost infiintata de catre Minister, Casa Scoalelor, la 10 martie 1896, care va duce o actiune sistematica si rodnica de dotare a scolilor, cu ceea ce era necesar pentru imbunatatirea invatamantului intuitiv, confectio-
nand: corpuri geometrice, sistemul metric, harti, tablouri si planse intuitive
Materialul didactic trimis la scoala din Peretu, la 9 ianuarie 1900, cuprindea 7 harti
1 - 2) Alexandru Stanciu, op. cit., p. 66 si 68.
si anume:o harta a Europei din anul 1897, 4 harti cu celelalte continente si 2 harti ale Ro-maniei, una fizica si una politica,din anul 1899,iar la 16 februarie 1901 cuprindea:un glob cu picior de fonta, pentru obiectul geografie;tablouri murale,necesare studiului istoriei,31 de bucati,la pretul de 2,15 lei exemplarul, iar in anul 1903, tablouri anatomice, planse in-tuitive pentru stiintele naturale,o masina ruseasca pentru calcul elementar,un corp geome-tric compus din 72 de obiecte, un sistem metric, alcatuit din 9 bucati, un compas si un e-cher din lemn pentru lucrat la tabla si un termometru. Toate aceste materiale didactice au fost date gratuit scolilor primare de catre Minister prin Casa Scoalelor, iar Primaria locala a confectionat un dulap unde se pastrau acestea.In anii urmatori a continat aceasta actiune de dotare a scolilor cu material primindu-se noi tablouri si alte obiecte folositoare invata-torilor pentru predarea la clasa a invatamantului intuitiv, introdus oficial in tara noastra prin legea din 1893. STRUCTURA ANULUI SCOLAR.
In scolile primare rurale, pana la adoptarea legii instructiunii din 1864, anul scolar cuprindea un semestru,intre 1 noiembrie si 30 aprilie,cand elevii frecventau cursurile sco-lare si participau la sustinera examenelor de promovare sau de absolvire, iar intre 1 mai si 31 octombrie erau in vacanta si ajutau parintii la munca de la camp sau in gospodarie.Du-
1865, noua lege, la art. 71 preciza ca anul scolar incepe la 1 octombrie si se incheie la 15 august (adica 10 luni de carte), impartit in 2 semestre, de iarna si de vara, in care elevii vor frecventa cursurile obligatoriu. Art. 49 arata ca elevii beneficiaza de o vacanta mare, intre 15 august si 1 octombrie si de 2 vacante mai mici: una de 8 zile la Craciun si alta de 15 zile la Pasti." 1) Invatatorii vor tine cursuri in toate zilele, in afara de duminici, sarba-
tori duminicale, nationale sau perioadele de vacanta.
Nici nu s-a adoptat bine legea ca la 8 iulie 1865 s-au facut unele modificari in ce-ea ce priveste structura anului scolar si anume:cursurile vor dura 9 luni si nu 10 luni,iar a-nul scolar la sate va incepe la 1 septembrie 2)(la orase este intre 15 august si 1 iunie) si se incheie la 25 iunie. Cursurile scolare raman impartite in cele doua semestre si anume: cel de iarna,intre 1 septembrie - 22 decembrie si cel de vara intre 1 ianuarie si 31 mai.Vacan- ta mare este acum intre 26 iunie si 31 august, iar cele doua vacante mai mici raman la fel.
Toate aceste modificari vor fi cuprinse mai tarziu in,,Regulamenul de ordine si disci-plina pentru scolile primare de ambe sexe din tara" adoptat in octombrie 1870. 3)
La 15 decembrie 1879 s-a adoptat un nou ,,Regulament de ordine si disciplina pentru scolile primare rurale de ambe sexe", 4) care va fi pus in aplicare din anul scolar,
1880 - 1881, corecteaza si aduce unele completari la cel din 1870. Din primul articol se precizeaza ca anul scolar, pentru toate scolile rurale, incepe la 15 septembrie (pana atunci
incepuse la 1 septembrie) si se termina la 30 iunie (fata de 25 iunie pana atunci). Astfel, vacanta de vara va fi intre 1 iulie si 14 septembrie, iar celelalte vacante au ramas nemodi-
ficate. Legea asupra invatamantului primar si normal primar din anul 1893 aduce unele modificari la structura anului scolar, precizand la art. 25 ca acesta ,,dureaza 4o de sapta-mani, inclusiv vacantele mici. Epoca inceputului anului scolar, precum si vacantele se
vor fixa, prin regulament, dupa regiuni". 4) In primii ani de la aplicarea legii, vacantele au ramas aceleasi, dar la numeroasele cereri ale revizorilor, la recomandarea inspecto-rului general, C. Meissner si a subdirectorului invatamantului primar,Frederic Dame,mi-
nistrul, Take Ionescu, a dat, in septembrie 1895, o decizie, prin care stabilea ca in lunile septembrie - octombrie si martie - aprilie, la cererea parintilor, invatatorii vor putea a-
1) Monitorul Oficial, nr. 272 din 5 decembrie 1864.
2) N. Adaniloaie, op. cit., p. 81.
3) Monitorul Oficial din 17 octombrie 1870.
4) Monitorul Oficial, nr. 40 din 23 mai 1893.
corda cate 5 zile de concediu elevilor ca sa ajute pe acestia la munca de la camp,,Toamna
si primavara, preciza aceasta decizie,elevii care au varsta peste 10 ani vor da ajutor parin-tilor la camp,la epoci ce se vor fixa de revizori impreuna cu primarii,timp de 10 zile to-
tal, apoi revizorii vor comunica Ministerului aceste date. Aceasta dispozitie, a fost rezol-vata definitiv prin Decretul regal nr. 3139 din 1 octombrie 1901. Vacanta avea doua parti:
una fixa, ce cuprinde pentru toate scolile, 47 zile de vacanta, intre 25 iunie-10 august este
vacanta de vara, apoi a Craciunului, intre 24 decembrie - 7 ianuarie si a Pastelui, timp de
15 zile,intre Duminica Floriilor si Duminica Tomii, restul de 20 de zile erau vacante regi-
onale, care se dadeau toamna sau primavara, toate odata sau in doua etape la copii pentru a ajuta parintii la munca de la camp. 1) Cursurile scolare trebuiau sa dureze cel putin 215
zile, iar numarul total al zilelor de vacanta impreuna cu duminicile, sarbatorile bisericesti si nationale neputand trece peste 150.
Tot legea din 1893 a inlocuit impartirea anului scolar in 2 semestre cu 3 trimestre,
impartite astfel: trimestrul I, cuprindea lunile septembrie, octombrie si noiembrie, trimes-trul II avea lunile decembrie, ianuarie si februarie, iar trimestrul III cuprindea lunile mar-tie, aprilie si mai, cursurile scolare incepeau la 1 septembrie si se incheiau la 31 mai, iar de la 1 iunie incepea examenul de absolvire.
In art. 36 din ,,Regulament pentru administratia interioara a scoalelor primare ru-
rale" din 16 aprilie 1904 (cu toate modificarile aduse pana la 1 iunie 1910, precizeaza ca
,,in ziua de 1 septembrie, orele 9 dimineata, se inaugureaza deschiderea cursurilor, in pre-
zenta autoritatilor comunale, a invatatorilor, a elevilor scolii si a parintilor lor, prin sfinti-
rea apei si printr-o cuvantare tinuta de diriginte. Din aceasta cuvantare nu va lipsi expli-
carea datoriilor impuse prin lege si regulamente scolarilor si reprezentantilor legali. Ter-
minandu-se solemnitatea, invatatorii intra in clasele lor si randuiesc mai intai scolarii pe la locurile ce trebuiesc sa le ocupe provizoriu, dupa talie, asezandu-se separat, pe cat se
poate,baietii de fete; le comunica lista cartilor si a rechizitelor ce au a procura, le dau sfa-
turi privitoare la disciplina si la tinerea curata a corpului si a imbracamintei, le anunta orarul pentru a doua zi si apoi ii concediaza in ordine. La fixarea mai tarziu a locurilor prin banci se va observa ca scolarii cei buni sa ocupe extremitatile sirurilor de banci, iar
cei distrasi, zburdalnici, miopi si mai slabi de pricepere sa stea catre fruntea clasei". 2)
Tot in acest Regulament din 1910, la art. 32 scrie ca ,,in scolile primare rurale vor fi urmatoarele vacante: de vara, intre 25 iunie - 24 august, de Craciun, intre 24 decembrie
si 7 ianuarie, iar de Pasti, 15 zile, de la Duminica Floriilor - la Duminica Tomii" 3, si se renunta la vacantele regionale,iar la trimestrul III se adauga si luna iunie in catalog pentru
examen. Aceasta structura a ramas valabila, cu mici modificari, pana in anul 1924.
In aceasta perioada au fost si unii ani, cand datorita unor imprejurari deosebite, nu s-a putut respecta aceasta structura. Spre exemplu, anul scolar 1913 - 1914, din cauza ho-lerei adusa de soldatii parti-cipanti la al doilea razboi balcanic in comuna, scoala a deve-nit lazaret pentru bolnavi, iar cursurile au inceput la 3 noiembrie 1913, 4) in loc de 1 sep-tembrie si s-au incheiat la 30 iunie 1914, fata de 14 iunie.
De asemenea, anul scolar 1916 - 1917, din cauza primului razboi mondial si a o-
cupatiei germane, a inceput la 1 mai 1917, 5) si a cuprins 3 bimestre (de cate 2 luni fie-
1) Spiru C. Haret, Raport adresat M.S. Rgelui, asupra activitatii Ministerului Instructiunii publice si al Cultelor,Bucuresti. Institutul de Arte grafice, Carol Globe, 1903 p. 94.
2) - 3) Monitorul Oficial din iunie 1910.
4) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 10, dos. 124/1913-1914, vol. I, f. 14.
5) Idem, pachet 11, dos. 135/1916 - 1917, f. 199.
care), invheindu-se la 18 octombrie 1917. Dupa doua saptaman de vacanta, noul an sco-
lar a inceput pe 5 noiembrie 1917 si s-a incheiat pe 25 iunie 1918. Dupa terminarea raz-
boiului structura anului scolar a revenit la normal
ORARUL
Si dupa anul 1864, orarul a fost intocmit pe zile intregi si pe ore, ca si pana atunci,
iar,,Regulamentul de ordine si disciplina pentru scolile primare de ambe sexe din tara"din
octombrie 1870,aduce noi precizari. In lunile de iarna, cursurile se tin dimineata, de la ora 9 la 12, iar dupa - amiaza, de la ora 14 la 16, urmand ca in celelalte luni cursurile sa aiba loc, dimineata intre orele 8-11 si dupa amiaza, intre orele 15-17.In satele unde nu-s oroloage,mentioneaza art.12,pentru a cunoaste copiii orele de clasa,,se va inalta in curtea
scoalei un aparat de lemn, in care se va aseza un clopot ce se va trage cu jumatate de ora inaintea timpului scoalei, spre a da de stire elevilor si celor mai departati cu locuinta".
Dupa facerea apelului, invatatorul va cerceta daca elevii sunt curat imbracati si bine spalati si daca au cartile in buna stare. Dupa o ora si jumatate de lectie se va face pa-uza un sfert de ora, iar dupa ultima ora, la sunarea clopotelului, elevii isi vor strange lu-
crurile si vor iesi din clasa, pe rand, incepand cu banca I, iar ultimul va iesi invatatorul. 1)
Din 1891 se propune ca la scolile rurale sa se prelungeasca durata de studii de la 4 clase la 5 si organizarea lor in 3 divizii adoptandu-se un orar pe zile, dar cu jumatati de ore. In luna septembrie si de 1 martie pana la finele anului scolar, lectiile incep la ora 8 dimineata si dureaza 3 ore pentru toate clasele, cu exceptia clasei I care frecventeaza 2 ore, iar dupa amiaza toate clasele incep lectiile la ora 15 si termina la ora 17, iar de la 1 octombrie pana la finele lunii februarie orele de clasa sunt dimineata intre 9 - 12 si dupa-
amiaza intre intre14 - 16, cu exceptia zilei de joi, dupa amiaza, cand vine la scoala doar divizia a III -a si face o ora lectii si o ora de exercitii militare, celelate divizii sunt libe- re. Recreatiunile dupa ora I sunt de 5 minute, iar dupa celelalte ore de studiu, sunt de 10 minute. Timpul de recreatiune se ia din orele prevazute pentru studiu, astfel ca fiecare lectie de o jumatate de ora sa dureze 25 de minute depline. 2)
La scoala din Peretu, din 1891 s-a trecut la organizarea celor 5 clase in trei divizii
si fiind cate un invatator la scoala de baieti, dar si de fete, orarul s-a schimbat, fiind acum pe jumatati de ore la fiecare divizie, la unele obiecte ca: limba romana, aritmetica, istorie,
geografie, stiintele fizico - naturale, iar la: caligrafie, desemn, cant, gimnastica si lucru manual invatatorul se ocupa direct cu toate diviziile deodata, lectia fiind de o ora ,3) atat dimineata in cele 3 ore, cat si dupa - amiaza in cele 2 ore.
Legea invatamantului din 1893 a hotarat ca scolile primare rurale cu un singur in-vatator sa treaca de la 4 clase la 5 clase, dar munca dascalului a devenit si mai grea, nepu-
tand sa urmareasca cinci serii de elevi deodata, avand fiecare alte materii de invatat.Siste-
mul monitorial fusese abandonat in mod oficial,desi,in mod practic,se mai folosea in sco-
lile rurale. Invatatorul trebuia ca, atunci cand se ocupa, de exemplu de predarea alfabetu-lui la clasa I, sa aiba privirea si asupra celorlalte clase, sa le tina ordine sau sa le dea cate ceva de lucru. Atentia incordata, ore in sir era daunatoare pentru el si multimea lucrurilor
de care trebuia sa se ocupe, fie pe rand, fie deodata, in cursul lectiilor accentuau aceasta oboseala. Pentru un invatator era mai usor sa aiba 30 de elevi dintr-o singura clasa, decat 20 impartiti in cinci clase. Acest grav inconvenient, pe langa altele, a fost unul din obsta-
1) Monitorul Oficial din 17 octombrie 1870
2) Stelian Radulescu Formac, Colectiunea legilor, regulamentelor si diferitelor deciziuni si dispozitiuni generale privitoare la Invatamantul primar si normal primar afla-
te in vigoare la 1 septembrie 1912, Bucuresti, 1912, p. 296 - 297.
3) Ibidem, p. 224
colele in calea raspandirii mai temeinice a invatamantului primar la sate. 1)
Odata cu schimbarea legii s-au facut si unele modificari in orar. Astfel, la art. 18 se precizeaza ca: ,, in nici o scoala primara elevii nu vor fi tinuti in clasa mai mult de 3 ore si jumatate pe zi, la clasele a I - a si a II - a, nici mai mult de 4 ore si jumatate pe zi
in ceilalti ani de studiu., ramanand sa se faca in afara de aceste ore, exercitiile de gim-
nastica, lucrarile manuale, precum si aplicatiile practice de gradinarie". 2) La art. 25 se
arata ca ,,in semestrul de vara, lectiile se pot da si numai inainte de amiaza, cu minimum de 3 ore pe zi". 3) pentru ca scolarii sa ajute pe parinti la munca.
Noi precizari despre orar gasim in ,,Regulamentul pentru aplicarea legii asupra in-vatamantului primar si normal primar" din anul 1893, la art.29 unde scrie ca ,,la alcatui-rea orarului pe zile si ore se vor observa urmatoarele norme: in lunile de iarna, lectiunile se vor da, atat dimineata cat si dupa pranz, cu minimum de ore prevazute la art. 18 din le-ge. Materile de invatamant vor fi astfel distribuite pe ore incat se vor aseza, de preferinta,
dimineata exercitiile de gramatica, de compozitie si aritmetica. Daca se tine clasa numai dimineata, in cazurile prevazute la art. 25 din lege, aceste exercitii se vor face la incepu-tul lectiunilor. Cand lectiunile se dau atat dimineata, cat si dupa pranz, orele de studiu vor fi astfel distribuite incat din cele 3 ore si jumatate de studiu prevazute la art.18 din lege pentru clasele I si II primara, 2 ore si jumatate de studiu se vor face dimineata si numai o ora dupa pranz, iar la clasele superioare,din 4 ore si jumatate prevazute in lege, 2 ore si jumatate pana la 3 ore se fac dimineata si o ora si jumatate sau 2 ore dupa pranz. Orarul va fi astfel alcatuit incat se lasa joia dupa pranz libera la toate clasele. Este permis a se intrebuinta joia dupa pranz pentru excursii cu copiii de la toate clasele.
Cursurile vor fi astfel distribuite incat unul si acelasi obiect sa nu revie decat in intervale egale,astfel un obiect cu 2 ore sau 2 jumatati de ora pe saptamana se pune, de exemplu, lunea si vinerea, unul cu 3 ore, lunea, miercurea si vinerea etc. Este cu totul o-prit a trata acelasi obiect in 2 ore consecutive.La limba romana se vor fixa in orar ore de-
osebite pentru diferitele parti ale acestui curs, vor fi dar ore deosebite pentru gramatica, citire,deprinderi de scris, recitari. In scolile unde nici unul dintre invatatori nu poate sa
predea gimnastica si cantul se vor adauga orele la lucrul manual sau desemn.(art.3o)Lec- tiunile de dimineata nu vor incepe in lunile de vara inainte de ora 7 si jumatate, iar iarna inainte de ora 9. Lectiile de dupa pranz nu vor putea dura decat pana la ora 4 si jumatate seara, iar in lunile de vara pana la ora 5 si jumatate. Nici o lectie nu va dura mai mult de o ora. Intre 2 lectii consecutive va fi un repaus de cel putin 10 minute in care copiii, cand timul este frumos, vor fi lasati in curtea scolii, unde vor sta sub supravegherea invatatoru-
lui. In minutele de repaus se vor organiza jocuri gimnastice sub supravegherea invatato-rului. Camera clasei va fi intotdeauna aerisita in timpul recreatiei.(art.31)
Fiecare sedinta de o ora trebuie sa fie impartita la jumatatea orei prin mici cantari si putine exercitii corporale, care nu vor dura mai mult de 5-7 minute. La cursul inferior se pot face mai multe asemenea intreruperi, anume ori de cate ori invatatorul va observa ca elevii sunt obositi sau distrasi. (art. 32)" 4)
Deseori invatatorii au protestat la Minister ca lucrand cu 5 clase sunt nedreptatiti
fata de colegii lor de la orase, care lucreaza cu o clasa si au salariile mai mari de 2 sau 3 ori. Spiru Haret in 1897,ajutat de inspectorul general al invatamatului primar,C. Meissner
si inspectorul scolar, S. Halita au hotarat sa organizeze predarea materiei in scolile rurale,
1 Spiru C. Haret, Raport.p. 88 - 89.
2) Monitorul Oficial, nr. 4o din 23 mai 1893.
3) Ibidem.
4) Monitorul Oficial, nr. 143 din 26 septembrie 1893.
pe trei cicluri, numite ,,divizii" in loc de clase. De altfel, aceasta solutie a ,,diviziilor" mai fusese propusa, intr-un mod diferit, prin programa din 1891, apoi prin cea din 1893, dar nu se putuse si generaliza
Conform acestui sistem clasa I formeaza divizia I, clasele a II - a si a III - a for-meaza divizia a II - a si invata impreuna 2 ani, iar clasele a IV -a si a V - a devin divizia a III - a si invata tot 2 ani. In realitate, elevii frecventeaza 5 clase, invata 5 ani, dar inva-
tatorul nu are de predat, examinat si supravegheat decat 3 serii de scolari, usurandu-se munca lui.Acest sistem a fost generalizat si pus in aplicare, incepand cu anul scolar 1898-
!899. Deoarece,in acest timp s-a extins foarte mult activitatea extrascolara a invatatorilor.
Ministrul Haret, pentru a ajuta pe invatatori, in toamna anului 1902 a facut un alt pas in aceasta directie, adoptand un nou orar pentru scolile rurale, unde se va invata pe jumatati
de zile si jumatati de ore. Astfel, elevii diviziei I invata dupa-amiaza, numai 2 ore pe zi, iar diviziile a II - a si a III - a, invata numai dimineata, 3 ore fata de 5 ore pe zi cat sta-teau inainte toti. Din aceasta cauza, noul orar a fost aspru criticat de unii oameni ai scolii,
care sustineau ca elevii invata pe jumatate decat inainte. Ministerul a respins aceasta obi-ectie, ca fara valoare, deoarece inainte invatatorul lucra cu o clasa, iar celelalte 4 incurcau pe invatator si-l oboseau, pe cand acum lucreaza cu o clasa sau 2 clase odata, in mod in-tensiv si are rezultate mai bune in 2 sau 3 ore decat in 5 ore.
Noul orar prezenta avantaje si pentru sateni, deoarece multi din ei nu-si trimiteau
copiii la scoala pentru ca ii foloseau la munca in gospodarie, dar mai ales la mncile agri-cole, la pasunatul vitelor etc.
La scoala din Peretu, intre anii 1894 - 1905, au fost 3 invatatori pentru cele 3 di-vizii,fiecare avand o divizie s-a lucrat cu orarul normal,de 5 ore pe zi si rezultatele au fost multumitoare,deoarece era lipsa de spatiu scolar si multi elevi au ramas nescolarizati. Nu-
marul total al orelor pe saptamana erau astfel repartizate: divizia I, 23 de ore, iar diviziile
II si III, cate 30 de ore. Din anul scolar 1905 - 1906 scoala noastra a devenit scoala urba- sinta si s-a folosit orarul normal, pe zile intregi si pe ore intregi, cu mici schimbari in tim-pul razboiului, pana in anul 1924. Totalul orelor pe saptamana la scolile primare urbane cu 4 clase si 4 invatatori erau astfel repartizate: clasele a I - a si a II - a, 23 de ore, cu ex-
ceptia fetelor care mai ramaneu 3 ore la lucru de mana, iar la clasele a III - a si a IV - a
si fetele si baietii aveau 30 de ore.1)
NOTAREA. RECOMPENSE SI PEDEPSE
Inainte de anul 1864, sistemul de notare cuprindea cifrele de la 4 la 1, nota 4 era cea mai buna, cu nota 1 repeta clasa. Mai tarziu, majoritatea invatatorilor considerand ca sunt note putine si nu reflecta realitatea de la clasa, au mai adaugat alte note, folosind diferite calificative: Eminenta mare (E), eminenta mica (e), bine, rau etc, din care s-au ge-neralizat ,,E" si ,,e". Dupa 1864, noua lege a hotarat ca sistemul de notare sa cuprinda ci-
frele de la 1 la 10, iar ,,Regulamentul pentru administratia interioara a scoalelor rurale"
aduce unele precizari privind notarea cunostintelor elevilor.
De exemplu, ,,notele 4 si 5 inseamna medircru, 6 - 7 bine, 8 - 9 inseamna foarte
bine,iar 10 exemplar. Se prevede ca pentru stimularea venirii regulate a elevilor la scoala,
sa se puna o nota la frecventa si anume 10 la cei ce n - au nici o absenta, 9 celor ce au pa-na la 6 absente nemotivate, 7 celor ce au intre 15 - 24 absente, 5 celor ce au pana la 48 de
absente si 3 elevilor ce depasesc 60 de absente". 2)
Noi precizari privind notarea elevilor aflam din Regulamentul pentru administratia
Interioara a scoalelor primare rurale,din 16 aprilie 1904, cu toate modificarile aduse pana
1) Stelian Radulescu Formac, Colectiuneap. 241
2) Monitorul Oficial din 26 iulie 1893.
la 1 iunie 1910. In art. 81 scrie ca ,,raspunsurile scolarilor la obiectele de studiu si la dex-
teritati se apreciaza in cifre rotunde, fara fractiuni, cu numerele de la 1 la 10, avand urma-
toarele intelesuri: 1, 2 si 3 rau; 4 si 5 mediocru; 6 si 7 bine; 8, 9 si 10 foarte bine. Notele se insemneaza in catalog, in rubricile respective, atat dupa raspunsurile orale ale scolari-lor, cat si dupa lucrarile lor in scris, teme, probleme etc. Nota la stiintele agricole, atat la promovarea din divizie in divizie, cat si la absolvire se va da fiecarui elev, tinand seama nu numai de cunostintele teoretice, cat mai ales de munca depusa in gradina scoalei, cea
parinteasca si de rezultatele obtinute. La art. 82 se arata ca ,,purtarea se insemneaza cu a-
celeasi numere, avand urmatoarele intelesuri: 1, 2 si 3 rea; 4 si 5 de mijloc; 6 si 7 buna; 8
si 9 foarte buna si 10 exemplara. Fiecare elev va avea o nota deosebita la purtare pe fieca-re trimestru. Art. 83 precizeaza ca ,,afara de aceasta va fi pentru fiecare elev o nota de frecventare, care se calculeaza dupa urmatoarea norma: nota 10 se va da scolarului care nu va avea in tot cursul anului nici o absenta nemotivata; nota 9 pentru 1 - 10 absente ne-
motivate in tot cursul anului, indiferent daca a fost amendat sau nu; nota 8 pentru 11 - 20
absente nemotivate; nota 7 pentru 21 - 30 absente nemotivate; nota 6 pentru 31 - 40 ab-sente nemotivate; nota 5 pentru 41 - 55 absente nemotivate; nota 4 pentru 56 - 80 absen-te nemotivate; nota 3 pentru orice numar mai mare de 8o de absente". 1) Acest sistem de notare s-a mentinut pana la legea din 1924.
Ca recompense elevii foarte buni la invatatura si disciplina primeau diplome sau mentiuni, premii in bani sau carti, erau laudati in fata clasei sau a parintilor sau era numiti
monitori. Elevii care nu invatau, era indisciplinati sau lipseau de la cursurile scolare era pedepsiti. In ,,Regulamentul de ordine si disciplina pentru scolile primare de ambe sexe din tara" se prevedea ca ,,daca un elev va lipsi mai multe zile de la scoala, invatatorul va da parintilor avertisment si daca in trei zile nu va reveni, atunci va raporta Consiliului co-munal spre a aplica amenda prescrisa de lege. Art. 40 interzicea a se aplica elevilor,in caz de incalcare a disciplinei ,,pedepse degradante precum: punerea in genunchi, tragerea de par, palmuirea, bataia cu nuiele s.a. Ca pedepse, dupa gravitatea cazului,se va aplica mus- trarea in particular sau in fata clasei, sederea in picioare intr-un loc izolat, in fata celor-lalti, de la un sfert de ora la o ora si jumatate, oprirea de a merge acasa la pranz, nota rea la purtare etc". 2)
Regulamentul pentru administratia interioara a scoalelor rurale aduce noi precizari despre pedepsele elevilor, in caz de incalcare a indatoririlor scolare. Aceste pedepse sunt ceva mai atenuate ca inainte si anume: starea in picioare a elevilor indisciplinati va fi de maximum o jumatate de ora, izolarea in loc separat de clasa nu va trece peste durata lec-
tiei,oprirea in scoala va fi de maximum o ora, in care i se va da elevului vinovat sa copie-ze ceva din lectie. Tot printre pedepse mai sunt mentionate: oprirea de la jocurile din re-creatie, dojana in fata clasei sau in cancelarie si comunicarea in scris parintilor asupra re-lei purtari a copilului. Art. 68 arata ca: ,,pedepsele corporale sunt cu desavarsire oprite, iar invatatorul care le va aplica va fi pedepsit". 3) Tot ca o pedeapsa este considerata si
scaderea notei la purtare a elevilor indisciplinati.
EXAMENE DE PROMOVARE SI EXAMENE DE ABSOLVIRE.
Legea instructiunii din 1864 a mentinut multa vreme sistemul lancasterian in scolile rurale, inclusiv modul de promovare al elevilor dintr-o clasa in alta. Elevii erau impartiti
in clase dupa varsta si gradul instructiunii lor, iar cei din aceeasi clasa erau repartizati in
banci ,,dupa a sor sporire la invatatura". De exemplu, in sala de clasa erau 9 banci, pentru
1) Stelian Radulescu Formac, Colectiunea.p. 176 - 177.
2) Monitorul Oficial din 17 octombrie 1870.
3) Monitorul Oficial din 26 iulie 1893.
cele noua luni de invatatura si elevii treceau dintr-o banca in alta la sfarsitul lunii,in urma unui examen, daca stiau tot ce au invatat in luna respectiva.Cel care nu raspundea corect ramanea in continuare in aceeasi banca si apoi era declarat repetent. Rezultatul exa menu-lui era consemnat in catalog, la rubrica ,,Sectiunea" cu cifre de la 1 la 9 si arata cata parte din materie a invatat in acel an scolar, iar cel care avea cifra 9 la sectiuni trecea in clasa urmatoare dupa un examen la finele anului scolar, (art.19). De asemenea, elevii vor susti-ne doua examene pe an, la sfarsitul celor doua semestre si anume:unul dupa Craciun,intre 2 - 5 ianuarie si altul la Pasti, cand se va face impartirea de premii, (art. 75). 1)
Desele schimbari de programe analitice, a regulamentelor scolare aduc schimbari
si in modul de organizare a examenelor,indeosebi a examenelor de promovare de la o cla-
sa la alta. La 15 decembrie 1879 s-a publicat,,Regulamentul de ordine si disciplina pentru
scolile primare rurale de ambe sexe",care-l corecta si completa pe cel din 1870. Prin acest
regulament se preciza ca ,,invatatorul va imparti elevii clasei I in diviziuni,dupa gradul de
invatatura in care se afla, astfel incat diviziunea I, compusa din incepatori si cei veniti de
curand, se va aseza in bancile din fata, mai aproape de catedra si apoi celelalte diviziuni
mai inaintate la invatatura. Invatatorul nu va promova la finele anului elevii slabi sau rau
pregatiti, fiind personal raspunzator, iar lunar va inainta revizorului rapoarte privind frec-venta elevilor. Inaintea examenelor din ianuarie si iunie (nu mai era examen la Pasti) se vor lasa scolarilor trei zile pentru a se prepara.Pentru fiecare clasa se vor acorda 3 premii:
premiul I la un elev, premiul II la trei si premiul III la cinci elevi. Premiile se vor distri-
bui la 29 iunie". 2) Art. 85, referitor la premii, se va modifica in 1883 precizandu-se ca se vor acorda un premiu I, doua premii II si trei premii III la fiecare clasa.
Legea instructiunii din 1893 a inlaturat organizarea anului in doua semestre cu trei
trimestre, a inlaturat sistemul lancasterian definitiv, chiar daca a mai mentinut monitorii, iar scolile primare rurale cu 4 clase au devenit scoli primare superioare cu 5 clase (cele din comunele mari), grupate in 3 divizii.Toate aceste schimbari au dus la modificarea sis-
temului de promovare a elevilor de la o clasa la alta asa cum reiese din Regulamentul pentru administratia interioara a scoalelor primare rurale din 16 aprilie 1904, cu toate mo-
dificarile aduse pana la 1 iunie 1910. Acesta precizeaza ca ,,in fiecare trimestru se preda la toate obiectele de studiu partea de materie anume specificata in programa amanunti-
ta. La finele acestora invatatorii trec in cataloage notele obtinute de scolari, la obiectele de studiu, la dexteritati si purtare. Notele trimestriale se pun fara fractiuni In cursul lunii mai se face repetarea generala a materiei care se termina la 31 mai".(art. 35). 3)
Notele se insemneaza in catalog, in rubricile respective, atat dupa raspunsurile orale ale scolarilor, cat si dupa lucrarile lor in scris, teme probleme etc. Promovarea se face pe baza notelor trimestriale la scoalele cu 5 clase (sau 3 divizii) numai la clasele I, III si V, iar scolarii din clasele II si IV trec cu totii in clasele imediat urmatoare, oricat de nere-
gulata va fi fost frecventarea lor si oricare ar fi mediile dobandite de ei (trecuti cu divizi-a). Scolarii clasei a III -a rurale, care in clasa a II - a nu intrunisera media de promovare,
vor fi promovati in clasa a IV - a, daca media anuala pe grupe in clasa a III - a, adunata cu media respectiva din clasa a II - a si impartita la 2, da media de promovare pentru fie-
care grupa conform art. 92. In caz de neantrunire a mediilor, scolarii raman repetenti.Pen- tru a intelege mai bine cum se preceda la examenul de promovare, vom lua ca exemplu clasa a III - a din anul scolar 1896 - 1897. Obiectele erau repartizate in 5 grupe si anume:
I) Limba romana avea rubricile: 1) Scrierea si exercitii gramaticale; 2) Citire;
1) Moniorul Oficial, nr. 272 din 5 decembrie 1864.
2) N. Adaniloaie, op. cit., p. 158.
3) Stelian Radulescu Formac, colectiunea p. 167.
3) Exercitii de memorie si libera reproducere; 4) Exercitii de compunere.
II) Matematicile
III) Cele alte stiinte: 1) Religiunea; 2) Istoria; 3) Geografia; 4) Exercitii de intuiti-
une; 5) Sciintele fisico - naturale.
IV) Dexteritati: 1) Caligrafia; 2) Desemnul; 3) Cintul; 4) Exercitii corporale si mi-
litare.
V) Lucrul de mana la fete si lucrul manual la baieti
La toate aceste obiecte (rubrici) din catalog invatatorul pune cate o nota pe fiecare
trimestru din anul scolar respectiv, tinand cont de raspunsurile elevilor. La sfarsitul anului
are loc examenul oral de promovare in clasa urmatoare la toate obiectele inscrise in cata-log si se da o nota la fiecare. Apoi se face media celor trei trimestre la fiecare obiect si se
aduna cu nota de la examen, se imparte la 2 si se obtine media pe obiect. Se calculeaza media pe grupe si apoi se face media generala. In anii urmatori s-a mai introdus o rubrica,
disciplina, impartita in: purtare si frecventa, fiecare primind nota separata si apoi media este inclusa in media generala
Art. 92 arata ca ,,un scolar ca sa fie promovat, trebuie ca fiecare din mediile sale anuale pe grupe sa fie de cel putin 5 si sa nu aiba la niciunul din obiectele,in parte,din acele gru- pe o medie anuala inferioara lui 4. Media anuala la purtare sa fie cel putin 6, iar nota la frecventare cel putin 4.Situatia definitiva a scolarilor promovati se facea,fie pe temeiul in trunirii mediei de promovare, fie pe temeiul art. 91 din regulamentul de fata, adica trece cu divizia. Repetenti sunt elevii, fie din cauza neantrunirii mediilor anuale de promovare, fie din cauza lipsurilor nemotivate in cursul anului, ori din cauza lipsei la examen.
Examenul de absolvire a ciclului primar de 4 clase (5 clase)incepe la 1 iunie si du-
reaza atat cat este nevoie. Examenul se va da in fata unei comisii, scris si oral din progra-ma clasei a IV sau a diviziei a III - a (clasa a V - a). Se vor da probe scrise la limba ro-mana (scriere si exercitii gramaticale) si aritmetica (aritmetica si geometrie), fara ca aces-tea sa fie eliminatorii. Subiectele se vor stabili de comisie, in vederea unei lucrari de o ora. Lucrarile se vor cerceta de comisie, punand pe teza in cifre si litere nota admisa de toti membrii comisiei. In dreptul notei se va semna revizorul scolar sau delegatul minis-terului. In caz de neintelegere, nota se va hotara de catre revizor sau delegat. Examenul oral se va face de invatatorul clasei, iar ordinea examinarii obiectelor de studiu este cea stabilita prin catalog. Notele obtinute la examenul de absolvire, fara fractie, se pun de delegat in rubricile respective din catalog.
Media generala se obtine astfel: se face media pe grupe, la care se aduna nota de la examenul oral si se imparte la 2; mediile generale pe grupe obtinute se aduna si cu nota de la examenul scris si apoi se imparte la numarul de grupe. Rezultatul obtinut este media generala, care arata atat situatia de la sfarsitul anului, dar si locul pe care este cla-
sificat in aceeasi clasa si se va scrie in cifre si litere in catalog.
Cei care nu intrunesc media 5 sunt repetenti,iar cei care sunt absenti motivati in trimestrul III sau absenti motivati la examenul de absolvire sunt considerati amanati si se pot prezenta la examenul dintre 25 august - 3 septembrie. 1)
Prin ordinul nr. 2822 din 1910, s - au adus noi precizari cu privire la examenul de absolvire. Astfel, s-a fixat ca elevii absolventi sa nu mai fie examinati in fiecare scoala, ci grupati pe scolile din fiecare cerc. Numarul elevilor examinati sa fie de 20 pe zi la fiecare
Cerc. S-a pus aceasta limita pentru ca si comisia examinatoare si delegatul ministerului sa aiba timpul necesar pentru cunoasterea puterii de gandire si de pricepere a elevului si a
1) Ibidem, p. 179.
masurii in care acestia stapanesc cunostintele castigate in scoala. Pe de alta parte, elevii nu vor mai fi tinuti in clasa pana seara tarziu, cum se facea in trecut , cand numarul era asa de mare, asa ca acum nici un invatator nu va mai putea sa se planga la comisie ca n-a cunoscut pe elevi sau ca tinandu-i prea tarziu la examen, acestia au obosit prea mult si n-
au mai dat raspunsurile satisfacatoare. Lucrarile scrise se vor face in prezenta comisiunii
si a delegatului,in vederea unui lucru de o ora pentru fiecare obiect. Examenul oral se va face de catre invatatorul clasei respective, insa delegatul, ca si ceilalti membrii ai comisi-
unii vor capata prin intrebari, bine formulate si apropiate de puterea si de priceperea co-piilor, raspunsuri prin care sa se convinga de ceea ce stiu. 1)
Intre anii 1864 - 1924 la scoala din Peretu au promovat ciclul primar 742 de ab-
solventi, din 633 de baieti si 109 fete, numarul baietilor fiind mai mare de aproape 6 ori
fata de al fetelor. Din acestia sunt absolventi cu 4 clase 594 de baieti si 101 fete, total 695, proportia de circa 6 la 1 se pastreaza, iar cu 5 clase au fost 39 de baieti si 8 fete, total 47, proportia fiind de aceasta data de circa 5 la 1 .
Desi in perioada celor 60 de ani, intre 1864 - 1924, la scoala din Peretu au absol-
vit ciclul primar 742 de elevi, din care 109 fete, raportat la populatia comunei, care depa-sea 5000 de locuitori, numarul stiutorilor de care era destul de mic. Cu toate aceste greu-tati si neajunsuri, scoala din satul nostru si-a facut datoria din plin, prin cadrele didactice,
si a dat tarii numerosi tineri care au mers mai departe si au invatat in alte scoli, ajungand oameni de seama, care au contribuit prin puterile si priceperea lor la propasirea tarii noas-
tre in aceasta perioada
Cei mai multi din absolventii scolii au devenit plugari, mestesugari (cojocari, cro-
Itori, cizmari, tamplari, zidari etc), crescatori de animale, mai ales de oi. Unii din ei au a-
juns mici negustori, iar un numar destul de mic, din randul celor mai instariti din sat, au devenit invatatori, ofiteri, medici, avocati, ingineri etc. Amintim cativa din acesti absol-venti: Marin St. Radulescu, inginer silvic, conferentiar universitar; Grigore N. Protopo-
pescu, inginer tehnic; Neron Stroescu, medic colonel si Iulian Iancu Dumitrescu, medic capitan; Ionel Iancu Dumitrescu si Alexandru Sandulescu, capitani; Fane Iliescu, Silica Iancu Dumitrescu si Maria Iancu Dumitrescu (frati), profesori; Minica Fotescu, pretor, Dumitru I. Dimancescu, sef de gara, preoti etc. Dintre acesti absolventi 15 au devenit in-vatatoare si invatatori, din care amintim pe: Iancu Dumitrescu, Elena Stroescu (fosta Filumamalu), Ionita Stan Popescu (Radulescu), Traian Constantinescu etc.Printre acesti
absolventi vom aminti de Dumitru Dimancescu,devenit diplomat 2) si avand functia de
consul la Londra si apoi la San Francisco (S.U.A.) intre anii 1933-1935. In acest timp a
adunat multe harti despre tara noastra si continentul Europa, din antichitate pana in sec.
al XIX-lea si a alcatuit un atlas geografic in 3 exemplare. Unul l-a donat Casei Regale, anume Regelui Carol al II-lea, un alt exemplar i l-a dat lui Nicolae Titulescu, ministrul
de externe din acea perioada, cu care era bun prieten si seful lui si unul l-a oprit pentru
familia Dimancescu. Exemplarul primit de N. Titulescu a fost donat Bibliotecii Acade-
miei Romane, unde poate fi consultat la sectia ,,Harti geografice". Iata cum scoala din
Peretu se poate mandri cu asemenea absolventi, care au devenit oameni de nadejde pen-
tru tara noastra.
CADRELE DIDACTICE DE LA SCOALA PERETU INTRE ANII 1865 - 1924
Dintre cadrele didactice care au functionat in acest timp, amintim cateva, care au avut o activitate mai indelungata, atat in scoala cat si in afara ei.
1) Ibidem, p. 442.
2) P.Stroescu, Rosiorenii- Binefacatori (si alti Teleormaneni), Tipografia si Legatoria de
carti ,,Lumina Poporului", Mihai Stanculescu, Rosiori de Vede, 1937, p. 16
Primul invatator a fost, Iordan Bobocescu, intre anii 1865 - 1873, dar nefiind din
Peretu, nu stim prea multe despre el. A absolvit Seminarul Central de la Bucuresti in anul
1864, avand varsta de 47 ani si a fost numit ca invatator la scoala noastra, la 15 februarie 1865. A fost un dascal apreciat in localitate,dar si de superiorii sai,drept pentru care a condus,,scoala model"iar in timpul sau au absolvit scoala 2 baieti:Stan Radulescu,devenit preot si Iancu Dumitrescu,invatator. A fost invatator intr-o perioada dificila,in primi ani de aplicare a legii din 1864, cind scoala nu avut local propriu, fara manuale, o frecventa slaba a elevilor, fie din cauza saraciei, dar si din cauza prelungirii duratei scolare de la 2 ani la 4 ani. In toamna anului 1873 paraseste scoala noastra,la varsta de 56 ani si se hiro-toniseste la Plopii Slavitesti, unde va mai functiona si ca invatator, o perioada de timp.
A urmat invatatorul,Iancu Dumitrescu, intre anii 1874 - 1902.S-a nascut la Peretu in anul 1855 si este fiul fostului invatator din 1847,mai tarziu devenit preot, Dimitrie Pro-
topopescu. Dupa ce a absolvit scoala primara, se inscrie la seminar, fiind dorinta parinti-
lor, insa lui nu i-a placut sa ajunga preot, dovada ca si-a schimbat si numele din Protopo-
pescu in Dumitrescu (de la prenumele tatalui) si a intrat in invatamant. Este primul dascal care si-a dedicat intreaga viata scolii, de unde a iesit la pensie. La inceputul carierei a fost mai greu, nu era local propriu de scoala, la cativa ani a inceput razboiul pentru indepen-denta Romaniei din 1877, dar treptat situatia s-a redresat si elevii vin mai multi la cursuri.
Desi este apreciat ca un bun invatator, in urma inspectiilor, totusi rezultatele sco-lare nu sunt atat de multumitoare, daca ne referim la frecventa slaba si mai ales la numa-rul mic de absolventi. Iata un fragment dintr-un proces - verbal de inspectie, facuta de re-
vizorul, M Boieriu, la 23 noiembrie 1886, invatatorului Iancu Dumitrescu. ,,In privinta
didactica am constatat ca dl invatator este exact si constiincios in exercitarea serviciului sau, are cunostinte metodologice moderne, dupa care se conduce la predarea tuturor ma-teriile de invatamant. Rezultatele realizate in toate obiectele sint deplin multumitoare.Ma-
teriile s-au avansat in raport cu timpul indestul si s-au predat cu soliditate asa ca elevii
sint stapani pe cunostintele tractate. Purtarea dlui invatator in scoala si societate este
demna". 1)
A fost casatorit cu invatatoarea, Ecaterina Gregoriade, avand mai multi copii, din
care amintim pe: Ionel, Silica, Iulian, Maria etc. Dupa moarte sotiei (1896) s-a recasatorit
cu Aurica Theodorescu, o tanara din Peretu, care era sora cu Mitana (Milica) Ghicolescu,
moasa satului si nepoatele preotului Barbu Dimancescu. Din 1907, de teama taranilor ras-culati, deoarece era contabil la proprietarul mosiei, a vandut casa si s-a mutat la Rosiorii de Vede.
Ecaterina Gregoriade, casatorita Dumitrescu, s - a nascut la Bucuresti in 1864, in-
tr-o familie de greci. A absolvit Scoala Centrala de invatatoare din Bucuresti si a fost re-partizata la Peretu, in anul 1881, unde va conduce scoala de fete. Este apreciata de orga-nele de indrumare si control, care au inspectat scoala in acea vreme. Iata un fragment din procesul - verbal alcatuit de revizorul, M. Boieriu, la 24 noiembrie 1886.
,,In privinta didactica constatam cu multumire ca materiile s-au predat potrivit tim-
pului si cu stricta observare a metodelor pedagogice, progresul la toate clasele si la toate
obiectele este deplin satisfacator. Disciplina scolara este buna. Purtarea doamnei invata-toare in scoala si in afara de scoala e frumoasa. Modul de tractare cu clasele este atraga-tor, tinuta naturala si corespunzatoare firei elevelor". 2) Cu timpul se imbolnaveste si din
1895 nu mai poate veni la scoala, iar in 1896 a decedat.
In locul sau la scoala va fi transferata invatatoarea, Elena Stroescu, la 11 septem-
1) Alexandru Stanciu, op. cit., p. 67
2) Ibidem, p. 68.
brie 1895. S-a nascut la Peretu in 1873, unde a facut primii ani din scoala primara, avand
ca invatatori pe Iancu si Ecaterina Dumitrescu, apoi a absolvit-o la Alexandria. Dupa care
se inscrie la Scoala secundara din Bucuresti ca externata si termina in 1889. Functioneaza
ca invatatoare, dupa 1890, la Merii - Goala, Buzescu si din 1895 la Peretu de unde va iesi la pensie in 1929. S-a casatorit cu invatatorul Petre Stroescu si a avut 5 copii,4 fete si un baiat. Elena Stroescu a fost fiica Mariei si a lui Enache Filumamalu. In 1863 Enache Fi-lumamalu a fost adus la Peretu, ca invatator la copiii familiei Bellu, proprietara mosiei si pentru munca sa a fost gratificat cu 4o de pogoane,dar au fost apoi expropriate prin legea din 1864. A avut o frumoasa activitate la clasa, dar si in afara ei.
Invatatorul cu cea mai bogata activitate a fost Petre Stroescu, care s-a nascut in anul 1869 la Alexandria, unde a urmat cursurile scolii primare.Apoi a absolvit Scoala normala din Bucuresti, promotia 1890.Parintii lui au fost Stroe si Gherghina Mocanu.A functionat la scolile Uda Clocociov,Nanov,transferat la Peretu,pe 15 septembrie 1895,apoi la Albesti toate in judetul Teleorman, Rusavat in judetul Buzau si Mihaiesti, judetul Olt. In 19o4 revine la Peretu, iar din 1906 este director pana in 1914.
Din acest an devine subrevizor,cu mici intreruperi in timpul primului razboi mondial, pana in 1921,cand revine ca director la scoala pana la iesirea la pensie, in 1930. Pe langa activitatea la clasa, Petre Stroescu, a desfasurat o bogata activitate extrascolara, partici-pand la infiintarea bancii populare, a obstii de arendare a mosiei statului din satul vecin, Plosca (Castrisoaia) si a pus bazele, cu alti colegi, la casa de citire. A condus multa vreme cercul cultural, format din scolile din satele vecine cu scoala Peretu.
A scris 13 carti, unele si cu sotia, cu diferite teme din care amintim: ,,Monografia
Comunei Peret, Teleorman in 1912 si in 1933, ,,Orasul Rosiori de Vede" in 1933, Teleor-
manenii prin veacuri" in 1933, ,,Ceaslovul rudelor mele, Baciul oier salistean, Adam Mo-
canu si familia Stroescu din Alexandria" in 1940 etc (aceste carti au si unele informatire
despre scoala si satul Peretu). Pentru activitatea depusa in scoala si in afara ei, atat ca in-vatator sau director, dar si ca subrevizor, Petre Stroescu, a fost decorat cu ,,Rasplata mun-cii" si ,,Coroana Romaniei in Ordinul de Cavaler".
In 1898, alaturi de alti sateni, a pus bazele clubului socialist din Peretu, dar la scurt timp a fost inchis de autoritati, iar Petre Stroescu a fost arestat in februarie 1899 si dupa 8 luni de cercetari este condamnat la 2 luni si jumatate inchisoare, alaturi de tara-
nul, Ion Stroe, principalul sau colaborator. Nu a participat la rascoala din 1907.
Un alt invatator cu o bogata activitate in aceasta perioada a fost si Ion (Ionita) Stan Popescu (Radulescu) .1) S - a nascut la Peretu, in anul 188o, in familia preotului, Stan Radulescu. Dupa ce a absolvit scoala primara la Peretu,a urmat gimnaziul din Turnu
Magurele, apoi s-a incadrat ca invatator suplinitor la scoala din Necsesti, la Caldararu,Al-
besti si Peretu. Dupa 1908 a devenit invatator titular la Peretu iar din 1910 este numit di-
rector, cu unele intreruperi, pana in anul 1937. In afara de acivitatea la clasa, a avut si o frumoasa activitate extraclasa,fiind multi ani si invatator la scoala de adulti.De asemenea, a indrumat pe elevi la lucru manual, invatandu-i sa faca impletituri de paie, de rachita, sa faca maturi, cosuri etc. A fost casatorit cu Cecilia, fiica Elenei Stroescu din prima casato-rie, devenind ginerele lui Petre Stroescu si a avut mai multi copii
Alaturi de acesti invatatori, la scoala din Peretu au mai functionat si alte cadre didac-tice, mai mult sau mai putin timp, dar fiecare a contribuit la bunul mers al acestei unitati de invatamant,unii din ei muncind cu pasiune, la educarea si formarea elevilor din aceas-ta perioada, formand din ei oameni bine pregatiti, capabili de a face lucruri bune, deose-
bite in activitatile pentru care s-au pregatit.
1)Arhivele Statului Teleorman,Fond Scoala Peretu, pachet 10,dos.124/1913-1914, f. 153.
INVATATORII SI PORTUL POPULAR.
In aprilie 1880,Vasile Boerescu, Ministru ad-interim al Instructiunii Publice, prin-
tr-o circulara adresata invatatorilor si institutorilor, sublinia ca modestia si ,,simplitatea portului" sunt calitati esentiale pentru cadrele didactice si ca luxul nu se potriveste, nici cu pozitia sociala, nici cu mijloacele lor de existenta, atragandu-le atentia ca Ministerul,
consultand si Consiliul Permanent, a intocmit un regulament privind adoptarea ,,imbra-
camintii uniforme" pentru toate membrele corpului didactic.Astfel este oprit: a) De a pur-
ta parul despletit sau in carlionti ce ar atarna pe spate sau pe umeri ori tuns dinainte si la-
sat pe frunte; b) De a se drege si a se parfuma; c) De a se servi de imbracaminte cu dante-le, catifele, matasuri si alte lucruri luxoase ori de a purta diferite lucruri cu pietre pretioa-se; d) De a se purta rochii cu coada, care sa se tarasca pe jos, ci numai atat de lunga, cat
abia sa se atinga de pamant". In clasa sau in fata autoritatilor trebuie sa poarte rochie ce-
nusie sau neagra, guler si ,,manecute albe", palarie iarna sau de paie vara, garnisite sim-plu, paltoane cenusii sau negre, fara garnituri, ,,botine negre de piele sau alta materie",
insa fara broderii, catarame ,,si cu tocuri asezate". 1)
Daca regulamentul din 1880 se referea numai la costumatia invatatoarelor, doi ani mai tarziu,cand Ministru de resort era V.A. Urechia,s-a elaborat si dat publicitatii un,, Regu-
lament pentru stabilirea portului invatatorilor si invatatoarelor scoalelor din tara".Chiar
din primul articol se hotara: ,,Costumul national devine obligatoriu pentru toti invatatorii
si invatatoarele scoalelor satesti din tara, fie ale statului, fie ale judetelor, fie ale comune-
lor". Se rcomanda ca pentru confectionarea costumului national sa se tina seama si de ,,o-
biceiul locului",mai simplu pentru zilele de lucru si mai inflorat pentru zilele de sarbatoa-
re. Datorita adoptarii acestui regulamenr, cadrele didactice de la sate se intreceau in pro-curarea si purtarea unor costume nationale cat mai frumoase, specifice zonei in care isi desfasurau activitatea sau de unde proveneau.
Portul national al invatatorilor era format, in general, cu unele nuante de la o zona
la alta,din: palarie neagra, camasa de panza de canepa, in sau borangic, lunga pana aproa-
pe de genunchi si purtata fara itari; chimir, brau de lana ori bete; pieptar fara maneci, de panza ori de lana,pana la brau, cu nasturi de gaietan de lana; mintean cu maneci: suman de lana lucrat in casa,cu siret, cu gluga, pana aproape de genunchi; itari cu cioareci de ca-
nepa, in sau lana, stransi pe picior si purtati in carambii cizmelor; cizme lungi pana la ge-
nunchi. Pentru iarna:caciula alba sau neagra, dupa obiceiul locului; cojocel sau bundita cu cusaturi de matase sau lana, fara maneci, scurt pana la brau, purtat pe sub suman;cojoc cu maneci, manta lunga (ipingea) de lana groasa, cu gluga.
Portul national al invatatoarelor.Pentru vara:camasa de panza de in sau de canepa, cu cusaturi cu arnici,fara fluturi;partea de jos a manecilor, incretita in banda;pieptar fara ma-
neci,tesut din lana fina,lung pana la brau(imprejurul marginilor tivit cu siret negru sau co-lorat); mintean cu maneci de siac subtire,tivit cu siret negru;bete sau brau rosu de lana fi- na;fusta de lana subtire, de panza de canepa sau in, simpla sau in vergi colorate de la ge-nunchi in jos; prestelca sau zuvelca de panza alba de canepa ori de in, simpla ori vargata in sens orizontal;o catrinta si 2 fote,una dinainte si alta dinapoi; stergar (marama) sau val-nic de panza de in fin sau borangic (la sarbatori); sumanas de saiac subtire, lung pana la genunchi,ornat pe margine cu siret sau cusaturi.Pentru iarna se mai adauga: pieptar, cojo-cel sau bundita fara maneci,pana la brau,ornat cu matasuri; manta cu maneci din saiac sau flamura (alba), tesuta in casa, lunga pana jos, cu gluga; ghete fara gumelastic,ci incheiate cu siret de lana colorat, pentru vara, iarna: cizme cu carambi".2) S-a purtat pana in 1948.
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 158.
2) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II. P.424 - 425
PREZENTA SCOLII DIN PERETU LA MARILE EVENIMENTE DIN 1877 - 1878, 1907 SI 1916 - 1918
SCOALA DIN PERETU SI RAZBOIUL DE INDEPENDENTA DIN 1877-1878
Multi dintre slujitorii scolii din tara noastra au impletit activitatea la clasa, in anumi-te momente istorice,cu o munca sustinuta pentru apararea intereselor nationale si socia-
le ale poporului, pentru culturalizarea comunitatilor de la orase si sate. Dupa cum se stie, independenta de stat a Romaniei, proclamata la 9 mai 1877, n-a fost un dar al negocieri-lor cu marile cancelarii ale vremii, ci rodul luptei eroice si al jertfelor de sange ale ostasi-
lor romani pe campurile de bataie, al eforturilor materiale ale intregii populatii romanesti.
,,Pentru dotarea si intretinerea armatei s-au adunat, prin subscriptii si donatii, suma de 1.639.798 lei,din care 1.212.661 lei (la cursul epocii) au oferiti anume pentru cumpararea
rarea de arme.Se apreciaza, de asemenea, ca numai valoarea ofrandelor primite de autori-
tati de la populatie se ridica la 9.247.000 lei (la cursul epocii), suma cu care se putea asi-gura aprovizionarea cu alimente a armatei operative timp de 3oo de zile, adica pe toata durata razboiului" 1).
Alaturi de intreaga tara si judetul Teleorman a simtit greutatile razboiului, aici fi-
ind concentrata gruparea principala a trupelor rusesti, corpurile 4, 8 ,9, 12, 13 si alte for-matiuni, in zona Rosiorii de Vede, Turnu Magurele, Alexandria ,Zimnicea", 2) in faza de pregatire a trecerii Dunarii, lunile mai - iunie 1877. Fortarea s-a executat in noaptea de 14 spre 15 iunie, la Zimnicea - Sistov, armata rusa primind ajutor de la armata romana, care a bombardardat pozitiilor otomane din zona Calafat- gura Oltului, pentru a masca a-
devaratul loc de trecere. De asemenea, in timpul razboiului, prin judetul nostru au trecut
o mare parte din prizonierii turci, iar spitalele au fost mereu pline de raniti.
Spre cinstirea lor, slujitorii scolilor teleormanene, impreuna cu ceilalti cetateni ai tarii, au sprijinit din toata inima cauza independentei prin diverse sume de bani sau ofran-de. Un numar restrans de invatatori au luat parte activa la razboiul de independenta, deoa-
rece art. 387 din legea instructiunii din 1864 prevedea ca membrii corpului didactic erau
scutiti de serviciul militar. Totusi, in februarie 1876, s-a adoptat o noua lege a recrutarii in virtutea careia numai Consiliile de revizie teritoriala aveau dreptul sa scuteasca, in anu-mite cazuri,pe tineri de incorporare. In primavara anului 1877,cand un numar mare de cadre didactice au fost chemati sub arme, Ministerul instructiunii, alarmat ca se intre-rup cursurile scolare, a intervenit la Ministerul de razboi si o mare parte dintre acestia au fost desconcentrati. Au ramas sub drapel numai invatatorii recrutati de Consiliile de revi-zie, cei luati in militii, garzile civice orasenesti sau in Regimentul 14 dorobanti, la che-marea a II - a din toamna. 3)
Educati in spiritul apararii patriei de catre invatatorii scolii din Peretu, au partici
pat la razboi 11 fosti elevi, care au luptat pe plaiurile Bulgariei, acoperindu-se de glorie impreuna cu alti tineri din toata tara. Astfel, in timpul atacului din ,,28 septembrie 1877
a cazut la datorie soldatul, Dragusin Sandu, din Regimentul 1 Linie, iar la 7 octombrie, in iuresul luptelor asupra redutei Grivita II au fost ucisi soldatii, Tone Ion si Neagu
1) N. Andrei, Gh, Parnuta, op. cit. vol. II. 1981, p. 427
2) Constantin Antip, Constantin Olteanu, Comandamentul armatei romane in
campania din 1877 - 1878, Editura Albatros, Bucuresti, 1998, p. 98.
3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 3611/1877, f.7-11 si 96 - 99.
Nicolae". 1) Luptand impreuna cu cei din compania a III -a,din Regimentul 5 Dorobanti, tot pe 7 octombrie au mai fost raniti si soldatii pereteni: Stanculescu Barbu, Stefan Con-stantin si Marin Tudor. In alte lupte, care au avut loc in perioada urmatoare, a fost ranit grav soldatul, ,,Patrascu Dobre, care decedeaza la 25 aprilie 1878" 2) acasa. Jertfa acestor ostasi, ca si a altora n-a fost zadarnica,deoarece in 1878 a fost recunoscuta oficial, pe plan international, independenta de stat a Romaniei fata de Imperiul Otoman prin hotararea Congresului de pace de la Berlin.
RASCOALA DIN 1907 SI SCOALA DIN PERETU.
Activitatea extrascolara a adus, uneori, invatatorilor necazuri si suferinte. Fiind
constiinciosi in datoria de luminatori si sfatuitori ai satenilor, multi dascali au fost consi-
derati ,,instigatori la rascoala" in 1907, au fost arestati, torturati si intemnitati de organele
represive. Unii invatatori au fost acuzati ca ar fi lucrat ,,cu prea mult zel pentru cauza ta-
raneasca", in infiintarea bancilor populare, a obstilor satesti,,ca prin felul in care au vor-bit la cercurile culturale ar fi marit la auditori" ura impotriva arendasilor si proprietarilor"
si ca au cerut ofiterilor sa nu traga in rasculati ,,fiind frati ai nostri". 2)
Inceputul rascoalei a fost la 8 februarie 1907, in satul Flamanzi, din judetul Boto-
sani, cand taranii au cerut administratorului pana a murit. Flacarile rascoalei s-au extins cu repeziciune in toata tara, la Peretu izbucnind in ziua de 10 martie. Iata ce spun docu-mentele despre acest eveniment.
,,In ziua de 10 martie, pe la orele unu si jumatate dupa amiaza,venind de acasa,se-
cretarul primariei, Alexandru I. Adamiade, a gasit pe langa local pe locuitorii: Stancu Io-
nascu, Ilie Stancu Ionascu, Marin P. Iaurum, Stoican Mitruta Varza, Petre Stan Porum-beanu, Stan Ion Dinu Cojocaru, Dumitru Linca, Costea Sandu P.Iaurum, Ilie Marin Ca-
ragea, Nicolae D. Cotoc si multi altii.
Intrand in primarie, dupa dansul, acestia au cerut secretarului sa le dea ,,Liga de la
4 martie"prin care li s-a dat pamanturi de la Majestatea Sa Regina, precum si diferite or-dine in acelasi sens.
Dl secretar, parandu-i-se ca aceste cereri sunt facute in gluma, a inceput sa le ex-plice ca nu exista aceste ordine. In timpul cand parlamenta cu ei, soseste in primarie si di-
rectorul scolii, Petre Stroescu, care era chemat la telefon de dl revizor cu scopul de a-i ce-re sa le arate taranilor calea gresita prin revolta.In acel moment, secretarul primariei arata
taranilor pe directorul scolii, spunand ca din cauza lui platesc amenzi pentru copiii lor ca-re nu merg la scoala si de aceea sunt saraci.Atunci Ilie Stancu Ionascu si tatal sau, Stancu
Ionascu sar la dl Stroescu,batandu-l ingrozitor,iar ceilalti tarani incep a vocifera in corpo-
re, a-l injura si ameninta, strigandu-i ca i-a lasat saraci prin plata amenzilor scolare". 3)
Profitand de aceasta invalmaseala secretarul primariei, Alexandru I Adamiade a
fugit, lasandu-i pe tarani inauntru, nu inainte de a-si scrie demisia pe care o dete ,,in mana
la arhiva.
1) Alexandru Mardale si colectiv,Participarea judetului Teleorman la cucerirea in-
dependntei de stat a Romaniei, Alexandria, 1977, p. 55.
2) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 824/1907, f. 59-61, 110-112.
3) Damian Hurezeanu, Problema agrara si lupta taranimii din Romania la incepu-
tul sec.XX (1904 - 1906), Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961, p. 90.
4) Ion Toader si colaboraorii, 1907 in judetul Teleorman, Bucuresti, 1977,p.131.
Iesind din localul primariei, dupa ce sparsesera toate dulapurile, rupsesera si arse-
sera registrele care cuprindeau evidenta datoriilor lor catre arendasul mosiei, Ilie Sabarea-nu, taranii s-au impartit in doua. Primul grup, mai mic la numar, in frunte cu Ilie Caragea, a pornit spre locuinta primarului, Costica Protopopescu, zis ,,Cocosatul" (era cocosat din nastere), cu scopul de a-i darama casa, a-i pune foc la magazii si a-l omora.
,,Primarul, care se afla la masa, a iesit in curte, acceptand umilinta de a se ruga de
tarani sa-i crute avutul, nevasta si copiii si cere sa fie ucis inainte de a vedea ce se va in-tampla".Induiosati de aceasta scena, bine interpretata de primar, taranii il cruta, crezandu-
l ,,omul lor" si merg cu totii la primarie, unde totul era devastat". 1) Primarul, de frica, si-a dat demisia, a predat cheile si a plecat acasa singur.
Al doilea grup, mult mai numeros ,,deoarece veneau din diferite directiuni ale sa-
tului si avand in frunte pe taranii cei de mai sus capi, au plecat spre curtea conacului aren-dasului, Ilie I. Sabareanu si trecand pe langa localul scolii vechi, unde se aflau peste 150 de copii, i-au luat cu dansii. Intrand in curtea conacului, dupa o mica rezistenta opusa de cativa slujitori, ajutati si de caini, taranii au tras, mai intai, la cancelaria curtii. La vederea multimii de tarani, Iancu Constantinescu, administratorul mosiei, de fel din Orbeasca de Jos si Vasile Stefanovici, logofatul padurii, au fugit prin spatele curtii insa, fiind vazuti de tarani, acestia au inceput a striga si i-au luat in goana.
Fugarindu-i mai mult de un km, Iancu Constantinescu obosind, a fost ajuns in dreptul casei locuitorului, Tanase Ciocalteanu, unde Marin Iancu Buzdugan ii dete prima
lovitura de ciomag si al doilea, Petre Stan Porumbeanu, dandu-l jos, sosind si ceilalti ur-maritori au inceput a-l lovi ciomegele. Pe la ora patru seara, Iancu Constantinescu a ince- tat din viata in locul unde a fost batut". 2)
Ceilalti rasculati ramasi in curtea arendasului,care era plecat de cateva zile din sat,
in numar din ce in ce mai mare, ,,au spart usa si ferestrele cancelariei, de unde au inceput
a scoate intreaga contabilitate, rupand-o si punand-o pe foc, in mijlocul curtii. Dupa can-celarie au spart magazia, in care se aflau diferite unelte agricole, de unde au luat securi, securi, sape, furci, tarnacoape, cu care au inceput devastarea caselor conacului, spargand
usile, ferestrele si tot ce iesea in cale, distrugand mobila, iar o parte, mai de valoare, le-au
luat cu dansii". 3) Incarcati cu prada si nemaiavand ce sparge si fura, cu totii au plecat la
,,casa fostului invatator,Iancu Dumitrescu,contabilul mosiei, unde gasind portile incuiate,
unul dintre devastatori, anume, Marin P. Iaurum, a sarit peste uluca, deschizand portile,au
intrat cu totii in curte,devastandu-i casa,furand si distrugand totulDe la Iancu Dumitres-
cu, devastatorii au plecat la casa secretarului primariei, Alexandru I Adamiade, unde i-au devastat casa, furand si distrugand totul.De la secretar au plecat la casa directorului sco-
lii, Petre Stroescu, unde la fel, i-au devastat casa, furand si distrugand totul". 4)
A doua zi, 11 martie, taranii strangandu-se din nou, ,,au plecat cu toti la conacul
arendasului, unde au inceput a da foc, a sparge magaziile si patulele, carand produsele si
distrugand intregul conac". 5)
A treia zi, 12 martie, ,,rasculatii s-au ocupat numai cu caratul produselor si a dife-
ritelor materiale ramase nearse. Pe la ora unu, dupa amiaza, a sosit in comuna, capitanul
Ivan,cu 20 de soldati,a intrebat la primarie, pe secretar, ce fac locuitorii. Afland ca acestia
Stanciu Alexandru, op. cit., p. 11.
Ion Toader si colaboratorii, op. cit., p. 132.
3) Ibidem.
4) Ibidem, p. 132 - 133.
5) Ibidem, p. 133
se ocupa cu caratul produselor a plecat la halta Peretu, fara a face vreo operatiune". 1)
A patra zi, 13 martie, dupa ce satenii terminasera cu caratul produselor si se pre-
gateau sa faca alte devastari,la ceilalti fruntasi ai satului ,,a sosit in comuna pe la ora unu,
dupa amiaza,maiorul Conta,cu un grup de soldati din Regimentul 20 Teleorman, care tra-
gand salve de focuri satenii s-au imprastiat, ranind un elev, anume, Gheorghe Marin P.
Iaurum. Apoi, au arestat pe seful garnizoanei, Constantin Tica, si pe taranii, Dumitru Flo-rea Nedelcu,Barbu si Gheorghe Ion Piris. Dupa aceea, dl maior Conta,a luat cu dansul fa-
miliile fostului invatator, Iancu Dumitrescu si a secretarului, Alexandru I Adamiade, ce fusesera mereu amenintate de a fi omorate de sateni. Dupa plecarea dlui maior Conta, rasculatii s-au linistit". 2)
Au urmat cateva zile de liniste dupa care, in ziua de duminica, 18 martie, a sosit in satul nostru, locotenentul Mihailescu, cu 35 de soldati din Regimentul 20 Teleorman, care a inceput arestarile, numerosi tarani fiind trimisi sub paza la Rosiori de Vede. Dam
mai jos documentul din care aflam cati tarani au fost arestati in prima zi de ,,Detasamen-
tul Plosca", deoarece acolo isi avea cantonamentul provizoriu.
,,1907 martie 18, Peretu
Detasamentul Plosca
Catre,
Domnul comandant al Sectorului Rosiori de Vede,
Am onoarea a va inainta un numar de 47 arestati din comuna Peretu.
Cu onoare va rog a ne raspunde de primire.
Comandantul sectorului,
ss indescifrabil" 3)
In zilele urmatoare toti satenii sunt obligati sa duca inapoi toate lucrurile luate de
la conac sau de la celelalte case devastate. Cu greu soldatii au aflat ca unii din ,,tarani in-
gropasera o mare cantitate de grau, furat din magaziile dlui Sabareanu".4)
Despre metodele de reprimare si intimidare folosite de soldatii condusi de locote-nentul Mihailescu aflam din declaratiile a doi sateni, Florea Ulmeanu si Chiriac Ionescu.
,,Rasculatii erau batuti pana la sange cu patul armei, zdrobiti cu pintenul si tocul ciz-
mei pentru a scoate de la ei numele celor care au pus foc la conac. Primaria devenise ne-incapatoare ca lacas de tortura, suspect si nesuspect, cum era prins pe drum, la poarta sau in casa, era batut si lasat lungit la pamant, iar calaii porneau mai departe". 5)
Despre o parte din taranii arestati in timpul rascoale avem informatii de la profesorul, Petre Voievozeanu, care a fost muzeograf la Muzeul ,,Rascoala din 1907" din Rosiorii de Vede:
Ion Ion Cojocaru - zis Ibrisin
Stan Ion Cojocaru -fiul lui Ibrisin
Nicolae Dudau
Ilie Dumitru Vinatoru
Petre Porumbeanu
Ilie Caragea
Ilie Trina
1) Ibidem.
2) Ibidem
3) Ibidem, p. 113
4) Ibidem, p. 270
5) Alexandru Stanciu, op. cit. p. 15
Alexandru Ion Sanda
Marin Cociu Buzdugan - a bagat furca in Iancu Orbesteanu
Marin Petre Iaurum - Fudulu
Ion Petrus
Alexandru I. Draghici
Staicu Florea
Almajanu Costea
Stancu Ionascu - al lui Caron - capul rasculatilor
Stancu Ciocilteanu
Spirea Neagu Popa
Radu Pirvu Calciu
Tita Hotu
Gheorghe Porumbeanu
Acestor retinuti li s-au macinat zilele cate 5 - 6 ani prin inchisori,unde au fost tra-tati in mod bestial. Cu toate amenintarile si masurile aspre luate de autoritati, nici un taran n-a scos la iveala numele celui care a dat foc la conac".1)
Capii rasculatilor din Peretu sunt judecati, alaturi de alti tarani revoltati si dupa
lungi cercetari sunt condamnati prin sentinta din 2 octombrie 1907, astfel: Ilie Stancu Io-
nascu si Ilie Marin Caragea la munca silnica pe viata, conform art. 81 Cod penal".2) Alti
rasculati sunt condamnati abia la 5 martie 1908, dupa aproape un an de cercetari, la cate 5 ani de inchisoare.Cei condamnati din Peretu sunt: Stancu Ionascu, Marin P. Iaurum, Petre
Stan Porumbeanu, Stoican Mitruta Varza, Manolache Nicolae Stefan, Stan Ion Dinu Co-jocaru, zis Ibrisan, romani, majori, plugari". 3)
Dupa infrangerea rascoalei, la nivelul judetului, s-a alcatuit o comisie, la 12 iunie
1907, pentru a constata pagubele savarsite de tarani si au fost obligati sa plateasca toate distrugerile la cei de mai jos:
Proprietar Paguba totala Suma restituita
1) C. I. Papia 54.200 lei 62.500 lei pentru cei
2) Ilie Sabareanu 152.840 lei doi proprietari
3) Alex. Adamiade 1.000 lei 500 lei
4) Petre Stroescu 1.000 lei 500 lei
Masurile propuse de aceasta comisie a nemultumit atat pe proprietari, care cereau
sume mai mari pentru despagubiri, cat si pe tarani, mai ales pe cei care nu participasera la devastari, iar acum trebuiau sa plateasca, impreuna cu ceilalti, pagubele respective. Ada-ugandu-se si aceste nemultumiri,la principala cauza a rascoalei, lipsa de pamant, miscari-le taranilor din Teleorman, inclusiv din Peretu, vor continua si in anul 1908, imbracand, mai ales, forma grevelor agrare si a refuzului de a lucra pamantul proprietarilor, actiuni ce vor continua si in anii urmatori. Izbcnirea primului razboi mondial, in anul 1914, a dus la amanarea rezolvarii problemei agrare in tara noastra.
PARTICIPAREA INVATATORILOR SI A FOSTILOR ELEVI AI
SCOLII DIN PERETU LA RAZBOIUL PENTRU INTREGIREA NEAMULUI
DIN ANII 1916 - 1918
Participarea invatatorilor la razboiul pentru intregirea patriei si la faurirea Roma-
1) Alexandru Stanciu - op. cit., p. 15 - 16
2) Ion Toader si colab., p. 221 - 222
3) Ibidem, p. 227.
niei a fost o activitate extrascolara indeplinita de numerosi dascali cu maximum de darui-
re, pana la jertfa suprema. Inca din 1915, in articolul ,,Acum ori niciodata"publicat de Ion
Mihalache, presedintele Asociatiei generale a invatatorilor, se sublinia ca ,,este peste pu-
tinta sa nu pornim la lupta" pentru infaptuirea idealului national de a uni la patria mama,
toate teritoriile romanesti, incepand cu Ardealul si Bucovina. ,,O mie cinci sute de tineri
invatatori isi ascut sabiile sa predea cea mai glorioasa lectie de istorie fostilor lor scolari,
mai glorioasa decat toate acelea pe care li le-au predat cu limba si cu inima in sala de cla-sa. Chemati-ne la lupta, domnilornu lasati sa se stinga in noi tot ce avem mai sfant.A-
cum ori niciodata". 1)
Nu exista o situatie exacta a numarului de cadre didactice care au contribuit la
marea epopee nationala din anii 1916 - 1918, nici a celor care si-au dat viata sau au fost raniti in lupta pentru apararea tarii. Datorita luptelor multe unitati au fost decimate, con-topite, arhivele lor distruse sau pierdute in retragerea spre Moldova si astfel este greu de precizat numarul lor cu exactitate. Din tabelele existente, ,,rezulta ca au participat la raz-boi circa 3500 de cadre didactice, din care aproximativ 3000 erau invatatori, 2) din cei 11000 de membri ai corpului profesoral din intreaga tara. Se apreciaza ca din cei 3000 de invatatori, majoritatea ofiteri in rezerva, circa 1000 au fost morti si raniti. 3) Jertfa lor si a
celorlalti dascali participanti la razboi a fost cea mai frumoasa lectie de patriotism pe care
invatatorii au desfasurat-o, cu pasiune si abnegatie, in fata fostilor elevi.
Si dascalii de la scoala din Peretu si-au adus contributia lor la lectia de patriotism,
participand,inca din anul 1915 la diferite mobilizari, iar apoi la luptele din perioada 1916-
1918. In anul scolar 1915 - 1916 la Peretu erau 4 posturi ocupate de invatatoarea, Elena
Stroescu si invatatorii: Constantin T. Cumpanasu (nou venit, probabil din Oltenia), Stefan
Cearacu (din satul vecin, Plosca) si Ion St. Popescu, directorul scolii (din Peretu). La 21
decembrie 1915, Constantin T. Cumpanasu este mobilizat,fiind ofiter in rezerva, la Bata-lionl 5 Vanatori din Craiova si revine la scoala la 15 aprilie 1916. In vara anului 1916, cei 3 invatatori,fiind ofiteri in rezerva sunt mobilizati, iar din 15 august 1916 participa la lup-tele ce au avut loc in diferite zone ale tarii, fara a sti cu exactitate aceste locuri. Dupa ter-minarea razboilui,in 1918, la scoala a revenit doar invatatorul, Ion St. Popescu, iar despre ceilalti invatatori nu avem nici un fel de date pana acum.
In vara anului 1916, cand a sunat goarna mobilizarii, a chemarii sub arme, pentru
a participa la razboiul de intregire a patriei, mii de teleormaneni s-au prezentat la unita-
tile militare de care depindeau, majoritatea prezentandu-se la regimentele 20 dorobanti,
60 dorobanti si 4 calarasi, toate cu sediul in Turnu Magurele, capitala de atunci a jude-
tului nostru. Printre cei mobilizati au fost si tinerii din Peretu, peste 5oo, fosti elevi, care
au luptat cu multa indarjire, alaturi de invatatorii lor, acum ofiteri, impotriva trupelor ger-
mane cotropitoare si ale aliatilor ei.
In preajma intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Batalionul 2 cu o sectie de mitraliere din Regimentul 20 dorobanti Teleorman a intrat in compunerea grupului de a-coperire Predeal, ,,misiunea grupului fiind sa acopere o parte din trupele romane din veci-
natatea frontierei si sa ocupe primii o serie de pozitii dincolo, in Transilvania, cu scopul de a permite debusarea grosului armetei romane ce venea din urma pentru a elibera pe fratii din Transilvania". 4) Batalionul 2, comandat de maiorul, Gheorghe Iorgulescu, aflat
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 373 - 374
2) Ibidem, p. 376.
3) Ibidem. p. 383.
4) Romania in Razboiul mondial, 1916 - 1919, vol. II, Imprimeria Nationala, Bucu-
resti, 1934, p. 240
in zona de operatii Predeal si Valea Timisului, in prima noapte de razboi forteaza vechea
frontiera si ocupa primele pozitii. Inca din aceasta noapte are, din cauza luptelor grele, 11
morti, 12 raniti si 4 disparuti. 1)
Alte 2 batalioane din Regimentul 20 dorobanti si un batalion de militii din Teleor-
man, in perioada august - septembrie 1916, au intrat in componenta Gruparii de aparare a
Dunarii, condusa initial de generalul Cristescu si apoi de generalul Iancovescu si aveau ca misiune apararea judetului Teleorman, devenita zona de operatii militare .
Celalalt regiment de teleormaneni, 6o infanterie, comandat de colonelul, Alexan-dru Stoenescu, se afla de la sfarsitul lunii august pe frontul din Dobrogea si facea parte din Brigada 24 de infanterie rezerva, din Divizia a II - a rezerva. Una din primele si cele mai grele lupte din aceasta perioada la care participa acest regiment a avut loc ,,in ziua de 6 septembrie 1916, in zona satului Cocargeaua din Dobrogea, cand soldatii teleormaneni s-au acoperit de glorie si au refacut legaturile intre liniile romanesti si rusesti, rupte de ar-tileria germana si care ameninta cu incercuirea trupelor noastre. ,,Eroismul ostasilor tele-ormaneni au miscat pe comandantii marilor unitati romane, ruse si sarbesti care luptau pe
frontul din Dobrogea, aducand multumiri pentru vitejia lor si un pios omagiu celor cazuti
pe campul de lupta" 2), ce reprezentau peste un sfert din efectivul acestei unitati militare.
Deoarece frontul din Carpati era grav amenintat de presiunea inamicului, Inaltul
Cartier General al Armatei Romane dispunea transferarea imediata a unor unitati din Do-
brogea in acest sector. La 29 septembrie 1916,,s-a primit ordin ca Regimentul 60 infante-rie, care opera in Dobrogea sa porneasca pe jos spre Mircea Voda, unde au fost imbarcati in 4 trenuri si au coborat la Ploiesti.De aici,regimentul a fost trimis la Campulung Muscel si a ocupat pozitii de lupta in zona muntelui Leaota, la nord de Rucar si Dragoslavele". 3) Fortele dusmane reusesc, cu mari pierderi, sa strapunga apararea romana, care se retrage luptand pentru fiecare palma de pamant.La 20 noiembrie 1916, batalionul coman-dat de maiorul, Minculescu Stefan, din Regimentul 60 infanterie Teleorman primeste or-din sa apere flancul stang al Diviziei a XII - a, la nord de localitatea Pucioasa.Dupa un schimb puternic de focuri, romanii sunt nevoiti sa se retraga, cu toate unitatile spre Bucu-
resti, ca sa apere capitala amenintata de dusmani.
Comandamentul armatei romane pregatea, in toamna anului 1916, o mare actiune
ofensiva la Dunare in zona Flamanda (de langa Turnu Magurele). Cele doua batalioane din Regimentul 20 infanterie (dorobanti) Teleorman intrau in componenta Gruparii Apa-
rarii Dunarii. Dupa lupte grele cu inamicul, care era net superior si ca numar de ostasi si
ca armament, bombardati puternic de la Islaz pana la Giurgiu, romanii sunt infranti si in dimineata zilei de 10 noiembrie,pe o ceata foarte groasa, germanii ocupa Zimnicea si ina-
inteaza spre Alexandria. Avangarda trupelor invadatoare este oprita, pentru scurt timp, de
ostasii Regimentului 20 dorobanti in luptele de la gara Ulmulet si Soimul, in apropiere de
Zimnicea. Fiind putini la numar si neavand nici un ajutor teleormanenii se retrag si ger-manii ocupa Alexandria,iar o parte a armatei dusmane ocupa satul Prunaru si bombardea- za Draganesti - Vlasca, amenintand cu incercuirea pe ostasii nostri.
In acelasi timp, alte unitati inamice inaintau in adancul judetului Teleorman,nu nu
mai dinspre Dunare, ci si din vest, deoarece reusisera sa treaca podul de peste Olt, la Sto-
Ion Bala, Ion Moraru, Pentru Patrie! Culegere de documente si amintiri privind
participarea locuitorilor din judetul Teleorman la razboiul pentru intregirea patriei, 1916-
1918 Bucuresti, 1982, p. 14.
2) Ibidem, p. 15.
3) Generalul Alex. I Stoenescu, In ploaia de gloante. Note din carnetul de campanie,
1916 - 1918, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1919, p. 38.
enesti si trecand prin Rosiori de Vede au facut jonctiunea cu unitatile germane in comuna
Plosca. Intre doua fronturi, unitatile romanesti care luptau in judetul Teleorman, faceau e-
forturi deosebite pentru a opri inaintarea dusmanului spre Bucuresti. Lupte grele s-au dat la Rosiori de Vede, unde capitanul Corlatescu cu escadronul sau de calareti,din Regimen-tul 5 Rosiori a incercat sa despresureze subunitatile romane din oras, dar inamicul fiind mai numeros a respins acest atac si a ramas stapan pe oras. Aceleasi lupte aprige s-au dat si la Prunaru,unde cavaleristii din Regimentul 2 Rosiori,comandati de colonelul Naumes-
cu si ostasii Regimentului 20 dorobanti Teleorman au platit un mare tribut de sange in in-
clestarea cu dusmanul, trebuind sa se retraga spre Bucuresti. Dupa ocuparea capitalei de
trupele inamice, la 6 decembrie 1916, cele doua unitati de dorobanti teleormaneni, Regi-
mentele 20 si 60 au urmat, in iarna anului 1916 - 1917, odiseea intregii armate romane, retragandu-se prin lupte grele spre Moldova.
Pierderile suferite au fost atat de mari incat,Regimentul 60 Teleorman, la 8 martie
1917 avea mai putin de un sfert din efectiv si conform ordinului Diviziei a XII-a a trebuit
sa se combine cu Regimentul 45 infanterie si au format o singura unitate. La randul sau,
Regimentul 20 dorobanti Teleorman este trimis in zona de refacere,satul Lungani, judetul
Iasi.Aici unitatea aproape a fost decimata de tifosul exantematic si de febra recurenta, nu-
marul mortilor ridicandu-se la peste un sfert din numarul militarilor existenti,incat Marele
Stat Major a trebuit sa completeze efectivele si sa alcatuiasca un program de instructie cu
noul armament de fabricatie franceza.
In vara anului 1917, in timpul marilor batalii de la Marasti - Marasesti, Regimen-tul 20 dorobanti a fost trimis pe frontul din sudul Moldovei,in sectorul Namoloasa,intrand
in compunerea rezervei generale a Armatei I,iar mai tarziu a ocupat pozitia dintre Bleja-nii de Sus si Hanul Conachi - Serbanesti, luptand cu ardoare pentru aparara pamantului stramosesc in fata unui inamic foarte puternic. Alaturi de ceilalti ostasi teleormaneni si ti-nerii din Peretu si-au dat jertfa lor de sange,murind in inclestarile cu dusmanul, in diverse locuri din tara, 173 din cei 500 participanti la razboi. Dintre acestia amintim pe:capitanul de aviatie, Aristotel Papia, cazut la 18 august 1917,la Laqny le Sec, in Franta; plutonierul major, Iaurum Marin; sergentii: Ivanescu Dumitru, Zgaroi Tanase si Serban Tanase;capo-
ralii: Purcarea Tanase, Marin Pantilie, Dan Grigore Stan, Mirea Ion si alti 163 de soldati,
in cinstea carora s-a ridicat un Monument, in mijlocul localitatii in anul 1930, cu contri-butia tuturor satenilor, unde sunt inscrise numele acestor eroi.
Trebuie sa facem precizarea ca majoritatea peretenilor au luptat in Regimentele 20 Dorobanti, 6o Infanterie si 4 Calarasi, dar cativa dintre ei au luptat si in alte unitati mi-
litare, unde pentru priceperea si vitejia lor au fost si decorati. Exemplu, soldatul, Neacsu
Radu,din Regimentul 2 al general de Divizie, Gheorhge Manu, a fost decorat cu ,,Crucea
Comemorativa a razboiului 1916 - 1918, cu baretele Ardeal - Carpati 1918, iar soldatul,
Baltaretu Alexandru, din Reg. 6 Vanatori a murit in 1916 in luptele de la Busteni.
Un alt exemplu, tanarul, Radulescu St. Marin,era student la Scoala Superioara de
Silvicultura din Branesti, din 1912 si in 1914 este nevoit sa-si intrerupa studiile pentru a-
si satisface serviciul militar. Revenit la scoala,intrerupe iar studiile, in 1916,deoarece Ro-
mania a intrat in razboiul pentru intregirea neamului si este trimis pe front cu alti tineri. A
participat la campanie, ca sublocotenent, in Regimentul 3 Vanatori, din Divizia 6 infante-rie, din Armata a II -a, condusa de generalul, Alexandru Averescu. La 15 august 1916 a
pornit din localitatea Izvoarele, pe Valea Teleajenului si intra in Ardeal, pe la Sacele, fi-
ind comandant de pluton, marsaluind spre Augustin, Homorod si participa la luptele de la
Augustin, Cincu Mare, Sanpetru. Sunt infranti si se retrag pe Valea Buzaului, spre Mol-dova, dar la Gura Siriului cad intr-o ambuscada si este luat prizonier de germani, pe 26
octombrie 1916, pe Valea Zapezii.
Au urmat 22 de luni de captivitate, marcate de un frig cumplit, iarna si de o foame
permanenta, in lagarele de pe insula Danholn (Stralsund), de la Breesen Mecklenburg, de la Saxa Schverin si la Schwarmstadt. Regimul dur, de infometare a durat pana la mijlocul
anului 1917, cand incep sa soseasca pachete cu hrana, trimise prin Crucea Rosie, din O-
landa, Danemarca si Suedia in aceste lagare. Cei doi ani de prizonierat nu au fost irositi, deoarece din solda primita in captivitate si-a cumparat,inca din decembrie 1916, mai mul-te tratate de specialitate si s-a dedicat studiului, pentru aprofundarea cunostintelor in do-meniul silviculturii. Cu concursul profesorului, Alexandru Dascalescu, prizonier si el, ca-
re era asistent la catedra de chimie, la profesorul Petru Poni (fost ministru al instructiunii)
de la Universitatea din Iasi, a reusit sa invete cursul de soluri al profesorului Romanu, completandu-si cunostintele obtinute la Branesti. In acelasi timp, a invatat si limba ger-mana, fiindu-i de folos in activitatea ulterioara.
Revenit in tara, dupa pacea de la Buftea - Bucuresti, din mai 1918, isi continua
studiile la Scoala Superioara de Silvicultura din Branesti, pe care o absolva la 1 martie
1919, fiind primul clasificat in toti acesti ani. De la aceasta data intra in serviciul silvic al
Statului, in Centrala Ministerului Agriculturii si Domeniilor, repartizat ca inginer stagiar,
iar mai tarziu devine cadru universitar in acelasi domeniu. Marin St. Radulescu este frate bun cu invatatorul,Ion St.Popescu-Radulescu si ruda prin alianta cu directorul,Petre Stro- escu.In toamna anului 1918, dupa semnarea armistitiului de la Compiegne, soarta Pute-
rilor Centrale era pecetluita. Romania denunta pacea de la Buftea - Bucuresti si ordona a
doua mobilizare. Fiii acestui judet se prezinta la unitatile lor, ce-si aveau garnizoanele in
Moldova. Garnizoanele germane de pe cuprinsul judetului Teleorman se retrageau in de-bandada sub presiunea populatiei. Primele trupe franceze au trecut Dunarea la Sistov-Zim
nicea pe un pod de vase in dimineata zilei de 11 noiembrie 1916, iar la 12 noiembrie, ora
11, primele trupe franceze ale Regimentului 58, batalionul 2 sub comanda maiorului Gra-
bot patrund in Turnu Magurele si astfel se incheia primul razboi mondial prin capitularea
neconditionata a Germaniei la 11 noiembrie 1918.
Ocuparea teritoriului judetului Teleorman de catre armatele inamice, in perioada 1916 - 1918 si consecintele care au decurs din comportarea brutala, din jaful exercitat, din exploatarea economica si teroarea instaurata de trupele de ocupatie, au provocat o pu-
ternica stare de nemultumire si o varietate de forme de rezistenta din partea populatiei ci-
vile. In primul rand regimul de ocupatie a impus locuitorilor din judetul nostru,deci si pe retenilor, sa predea mari cantitati de cereale, lapte, unt, oua ceea ce a provocat o inrautati-
re deosebit de grava a aprovizionarii populatiei si in acelasi tip a dus la o scumpire a aces
tor produse pe piata. Nepredarea produselor agro-alimentare la termenul fixat era aspru pedepsita prin aplicarea de amenzi, atat locuitorilor, cat si comunelor respective. De ase-
menea, comandaturile de etapa germane rechizitionau totul: cai, porci, pasari, unt, oua,
cereale,,plante oleaginoase, paie, coceni si chiar papura. De aceea, locuitorii afirmau ca
le-au luat totul pana la blana, adica au lasat in casele oamenilor doar scandurile de pe pat,
in rest fiind totul confiscat.
Formele de rezistenta ale teleormanenilor impotriva autoritatilor de ocupatie au
cunoscut o gama larga de manifestare ca: nepredarea cotelor de produse, deteriorarea li-
niilor telefonice ale armatelor germane si nu de putine ori au ucis soldati dusmani. Si sa-
tenii din Peretu au avut de suferit de cauza autoritatii germane, care au ocupat scolile si
le-au transformat in grajd pentru cai si depozit de fan, au fost amendati pentru nerespec-
tarea termenului de predare a unor produse, iar unii au fost inchisi mai multe zile. Iata ca-
teva exemple:
,,Prefectura judetului Teleorman
T A B E L
Cu numarul locuitorilor care au fost supusi la diferite amenzi de autoritatile ger-
mane in timpul ocupatiei.
Din satul Peretu au fost amendati 21 de locuitori u suma totala de 5540 lei". 1)
O alta forma de pedepsire a locuitorilor de catre ocupantii germani o constituia a-
restarea persoanelor considerate vinovate pe anumite perioade de timp.
,,TABEL NOMINAL
Cu locuitorii judetului Teleorman arestati de trupele de ocupatie in anii 1916-1918
Nr. Numele si prenumele Ocupatia Satul Timpul cat a fost
crt. arestat
15) Almajanu Florea agricultor Peretu 3 zile
18) Anca Nicolae -,,- -,,- 15 zile
27) Armeanu Mihai -,,- -,,- 1 zile
1o8) Buliga Dumitru -,,- -,,- 20 zile
165) Cojocaru Ion -,,- -,,- 2 zile
166) Calea Ispas -,,- -,,- 2 zile
382) Mihail Marin -,,- -,,- 20 zile
435) Mot Grigore -,,- -,,- 1 zile
559) Radoi Ilie -,,- -"- 10 zile
664) Trasa Ion -,,- -,,- 1 zile
671) Tapardea Ion -,,- -,,- 10 zile"** 2)
De pe urma razboiului au avut de suferit si copiii, multi din ei au ramas orfani de
unul sau de ambii parinti. Din ,,Statistica orfanilor din razboi in unele localitati ale jude-tului Teleorman" aflam ca in ,,comuna Peretu au ramas orfani de ambii parinti 22 de co-
pii, iar orfani numai de tata sunt 245 de copii. In total au ramas orfani de parinti 267 de
copii". 3)
1) Arhivele Statului Filiala Teleorman, Fond Prefectura judetului Teleorman,
dos. 247/1919.
2) ** Sacrificiile romanesti: orfani si invalizi, arestati, ostatici, internati si deportati,Imprimeria Statului, Bucuresti, 1924, Tom. 2, p. 68.
3) Ion Bala, Ion Moraru, op. cit., p. 225
ACTIVITATEA EXTRASCOLARA A INVATATORILOR
DE LA SCOALA DIN PERETU
Ideea necesitatii culturalizarii maselor populare apare,din prima jumatate a secolu-
lui al XIX - lea, din initiativa lui Petrache Poenaru in Tara Romaneasca si a lui Gheorghe
Asachi si Mihail Kogalniceanu in Molova. Apoi este cuprinsa in programul revolutiei de la 1848 si mai tarziu in legislatia scolara de la 1864. Aceasta activitate de culturalizare a maselor, determinata de necesitatile de ordin social-economic si cultural ale epocii, se va intensifica tot mai mult spre sfarsitul secolului al XIX - lea, urmarind ridicarea starii mo-
rale si materiale a taranimii. Intreprinsa, mai ales de catre invatatori, aceasta activitate ex-
trascolara, indiferent daca a urmarit obiective nationale sau socio-culturale, ea a fost in e-senta o activitate patriotica, izvorata din dragoste fata de tara si popor,din constiinta inde- deplinirii unei datorii fata de societatea in care traiau. Aceasta activitate, impulsionata si generalizata mai tarziu de Spiru Haret, va atinge culmi nebanuite in primul deceniu al se-
colului al XX - lea. Intre anii 1864 - 1924, activitatea extrascolara a invatatorilor a fost
permanenta, ea desfasurandu-se in functie de nevoile locale si putem distinge doua etape.
Prima etapa, 1864 - 1893, este de pregatire a cadrelor necesare pentru scoli, cand in-
vatatorii nefiind, cei mai multi, pregatiti in scoli normale, o mare parte din timp o acor-dau desfasurarii procesului de invatamant, iar in timpul vacantei participau la resedinta de judet la cursurile de pregatire pentru anul viitor. In zilele ramase disponibile, invatato-rul cauta sa participe la viata satului, in mod deosebit la dezvoltarea si intarirea sentimen-tului religios, de supunere fata de legile statului, fata de proprietar sau arendas.
Este adevarat ca in vederea ridicarii culturale a poporului, prin activitatea extrascola-ra a invatatorilor, s-au facut unele incercari in aceasta perioada, infiintandu-se inca din 1879, in unele sate, scoli de adulti. Astfel, in februarie 1879, Ministerul a dat o circulara catre revizorii scolari cerandu-le sa puna in vedere invatatorilor satesti ca ,,in toate joile
seara si duminicile ziua, sa tina scoala cu persoanele mai in varsta si cu deosebire, cu ca-
larasii si dorobantii aflati in comune",care nu au stiinta de carte. Li se recomanda ca aces-
te cursuri sa aiba loc ,,mai cu seama in timpurile de iarna, cand scolile functioneaza mai regulat". 1) precizand ca ,,nu este inamic mai de temut pentru o natiune, decat ignoranta
poporului" si lor le ,,este dat a o inlatura".Aceasta dispozitie a fost transmisa de revizorii scolari judeteni invatatorilor din fiecare comuna, insa de cele mai multe ori acestia au simplificat continutul acestei circulare, fiind chemati la cursuri numai dorobantii si cala-rasii, nu si ceilalti sateni care nu stiau carte, iar in unele localitati, exemplu Peretu, nu au
fost chemati deloc. In anii urmatori se vor lua unele masuri pentru infiintarea de societati
culturale si biblioteci populare, dar o actiune inchegata in acest sens se va intreprinde du- pa 1898.
In cadrul celei de-a doua etapa, 1893 - 1924, majoritatea invatatorilor sunt bine pre-gatiti, cei mai multi erau absolventi ai scolilor normale, au mai mult timp la dispozitie si astfel activitatea lor extrascolara va fi mai bogata, mai ales cand la conducerea Ministeru-
li va fi Spiru Haret.Acesta cunostea activitatea culturala ce incepuse in tara la sfarsitul se-
colului al XIX - lea, si-a insusit-o si o va sprijini in tot timpul ministeriatului sau, pana
in 1912. Foarte sensibil la suferintele materiale si la nedreptatile cauzate taranimii de ca- tre conducatori de atunci, Haret arata ca sateni au nevoie de sprijinul invatatorilor, deoa-rece n-au alti sfatuitori de bine. El declara in vara anului 1900: ,,Principala mea preocu-pare va fi mai cu seama pentru clasa taraneasca. In adevar, aceasta clasa este aceea care
1) Colectiunea legilor, regulamentelor, programelor.p. 1378.
a fost mai putin atinsa de miscarea noastra de regenerare nationala.Cauzele sunt multiple.
Insist ca tocmai asupra acestei clase, care este cea mai numeroasa si cea mai putin culta, nu s-au repartizat binefacerile societatii moderne". De aceea, drept motivare a acti-
vitatii extrascolare a invatatorilor, Haret sublinia ca: ,,Invatatorul trebuie sa invete si sa faca mai buni, nu numai pe copii, dar pe toti cei care au trebuinta sa fie instruiti si lumi-
nati. Condusi de aceste vederi, preciza el, si convinsi ca aducem tarii un serviciu de prima
ordine, noi ne-am silit sa utilizam activitatea corpului didactic si in afara de scoala, pu-nand-o in serviciul luminarii poporului si a desteptarii lui la o viata intelectuala, morala si
economica mai buna". 1)
Mergand pe aceasta ideie, la sedinta Senatului,din 25 ianuarie 1908,Haret sublinia necesitatea,,intretinerii" culturii capatata in scoala, aratand ca starea ,,intunericului de la sate nu consta numai in lipsa de invatatori si scoli, cat in lipsa mijloacelor de a intretine cultura primita in scoala", pentru ca ,,un copil, dupa ce a terminat clasele primare, uita sa mai citeasca, daca nu i se intretine gustul pentru lectura, daca nu-i sunt puse la dispozitie mijloacele prin care sa-si mentina si sa-si dezvolte cunostintele primite in timpul frecven-tarii cursului primar". 2)
Incurajat de faptul ca invatatorii au raspuns cu entuziasm la chemarea sa, a spriji-nit, oficializat si generalizat, diverse forme de activitate extrascolara a cadrelor didactice: scoli de adulti,banci populare, cercuri culturale, sezatori satesti, biblioteci populare, obsti de arendare si cumparare de pamant, case de citire, societati si reviste culturale, organiza-rea de gradini de legume si asociatii pentru vanzarea in comun a produselor etc. Haret era convins ca, valorificand toate aceste mijloace, scoala, prin slujitorii ei, poate aduce o im-portanta contributie la ridicarea modului de viata si cultura a sateanului. ,,Simtul de fra-tie,de asociatiune, spunea el, e scaparea oamenilor care au aceleasi nevoi, de la orase, ca si la sate". 3)
Nu trebuie sa uitam ca in aceasta perioada, invatatorii erau datori sa invete si sa in-drume pe sateni la supunere fata de legile statului, fata de proprietar sau arendas, insa nu de ptine ori, acestia nu tineau cont de aceste indemnuri si, muncind si traind alaturi de ta-
rani, ei se vor ridica la lupta impreuna pentru o viata mai buna, pentru dreptate sociala si
nationala. Vom prezenta in continuare cum s-a desfasurat aceasta activitate extrascolara la nivelul satului Peretu.
SCOALA DE ADULTI
Numarul mare de nestiutori de carte existent in tara noastra a cerut, ca o necesitate o-
biectiva, infiintarea de scoli de adulti, la sate si orase. Dupa cum am mentionat, primele scoli de adulti au luat fiinta intre anii 1879 - 1884, dar ele au functionat sporadic pana in
1896. Una dintre primele scoli de adulti exista in anul 1882 in localitatea Castranova, ju-
detul Dolj, condusa de invatatoarea, Ecaterina Ilarianu. La cursuri participau tinerii intre
12 si 16 ani, 36 de dorobanti si 9 calarasi cu schimbul, care se aflau in sat, in timpul iernii
anului 1882. 4)
Legea instructiunii din 1896, in art. 34 a prevazut infiintarea unor cursuri de adulti.Ia-ta cuprinsul acestui articol: ,,Comunele urbane si rurale vor putea institui cu cheltuiala lor cursuri de adulti asupra materiilor cursului primar. Aceste cursuri vor fi de 2 ore pe sapta-mana cel putin si nu se vor putea deschide decat cu cel putin 5 auditori in comunele rura-le si 10 in cele urbane, avand pentru cele dintai autorizarea inspectorului de circumscrip
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 331 - 332.
2) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II, p. 504.
3) Ibidem, p. 505
4) N. Andrei, G. Parnuta, op. cit., vol. II, p. 524.
tie, iar pentru cele din urma autorizarea ministerului. Persoana care va conduce un curs de adulti intr-o comuna rurala va avea dreptul la o plata de cel putin 10 lei pe luna, iar in cele urbane de cel putin 30 de lei pe luna". 1)
Deoarece in unele localitati, in bugetele locale nu se prevedeau banii pentru aceste scoli sau nu se plateau din diverse motive, invatatorii refuzau sa mai tina cursuri. Minis-terul fiind anuntat de aceste nereguli de catre revizori, a dat la 31 august 1902, o circulara
catre prefecti, cerandu-le sa oblige comunele a prevedea in buget subventia de 10 lei pe
luna pentru invatator. Masura aceasta a fost buna, dovada ca in anul scolar 1902 - 1903, numarul scolilor de adulti ,,a crescut de patru ori, comparativ cu anul anterior". 2)
La Peretu numarul celor care nu stiau carte era foarte mare si s-a hotarat infiintarea
unei scoli de adulti in toamna anului 1903, sub conducerea directorului, Andrei Ionescu.
Dupa primul an de functionare a scolii de adulti, directorul, Andrei Ionescu, raporta Revizoratului scolar ca: ,,anul trecut cursurile de adulti le-am tinut joia si duminica, de la ora 16 la ora 18. Folosul s progresul ce s-a putut realiza este urmatorul, mai toti barbatii stiu sa scrie numerele pana la 20, alfabetul, tineau minte sfaturile mele si basmele pe care le spuneam eu, le spuneau si ei seara la sezatori. In acest an au frecventat cursurile 50 de
adulti". 3) Unii din acesti adulti, mai fusesera, ca elevi, cate o luna sau mai multe, iar altii
nu fusesera niciodata la scoala.
Deoarece in intreaga tara au aparut numeroase scoli de adulti, se simtea nevoia unei mai bune organizari a acesteia,fapt ce a dus la elaborarea, la 28 mai 1904, a,,Regulamen-
tului pentru scolile de adulti". Conform acestuia ,,in scolile de adulti se poate inscrie ori-ce roman care a implinit etatea de 14 ani (art.3). Tinerii inscrisi in scolile de adulti, de curs primar,pot urma doua sectii. In sectia I vor urma cei ce nu au fost deloc la scoala sau
care cunosc doar alfabetul si vor invata:scris - cititul si aritmetica,urmandu-se, in linii ge-
nerale, dupa programa oficiala a scolilor primare.
La sectia a II - a vor frecventa cei care au mai fost la scoala si trebuiau ,,sa-si insu-
seasca unele chestiuni mai insemnate si cu aplicare practica din programa invatamantului
primar, art. 34", 4) si anume: limba romana, aritmetica, geometria, religia, istoria, geogra-fia si stiintele naturale,art. 8. 5) Cursurile scolilor de adulti urmau a fi predate in viitor intre 15 octombrie si 1 aprilie.
Ca urmare a reglementarii functionarii scolilor de adulti si a altor incurajari pe plan local, in multe localitati din judetul nostru, aceste cursuri au luat o amploare deosebita,in- cat in 1904 au existat 112 scoli de acest fel, fata de 21 in anul anterior. De asemenea, la sfarsitul anului s-au introdus examene de absolvire in urma carora li s-a dat participanti-lor reusiti atestate. Urmeaza un reflux masiv intre anii 1905 - 1907, cind guvernantii au lasat in parasire aceste cursuri, iar in timpul rascoalei au suspendat ,,pana la alte dispozi-
tii". In toamna, impulsionate de Haret, aceste cursuri inregistreaza o crestere importanta,
incat in 1908 in tot judetul erau 104, iar dupa 1910 urmeaza o perioada de regres pana in
1914, cand se revigoreaza activitatea lor.
In satul nostru scoala de adulti si-a desfasurat cursurile in perioada 1903 - 1916, cu unele intreruperi, sub conducerea invatatorilor, Andrei Ionescu, Petre Stroescu, Ion Badea si mai ales a lui Ion St. Popescu. ,,Una din cauzele ce a facut ca scoala sa nu functioneze
Monitorul Oficial, nr. 24 din 30 aprilie 1896.
N. Adaniloaie, op. cit., p. 355.
Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 6, dos. 88/1904-1905, f. 1
Monitorul Oficial, nr 24 din 30 aprilie 1896.
Stelian Radulescu Formac, op. cit., p.193.
in mod regulat a fost lipsa de interes a autoritatilor" 1) locale., arata intr-un raport invata-
torul, Ion St. Popescu, la 11 aprilie 1911. Scoala de adulti a fost o forma de activitate prin care s-a incercat sa se micsoreze numarul de analfabeti din localitate, insa datorita greuta-tilor de tot felul: saracie , lipsa de interes a autoritatilor locale, superficialitate, dezinteres din partea satenilor, cei mai multi au ramas in continuare analfabeti.
BIBLIOTECA POPULARA
A constituit un mijloc important si eficient in ridicarea nivelului cultural al taranimii,
in trezirea gustului ei pentru lectura, pentru instruire la nivelul comunei Peretu. Pentru a
functiona cat mai bine Spiru Haret a cautat sa dea bibliotecilor popularea o organizare
proprie. In 1898 a indemnat pe D. Constantinescu, revizor scolar de la Valcea, sa alcatu-
iasca un regulament de organizare si functionare a bibliotecilor privind procurarea,pastra-
rea si imprumutarea cartilor la sateni. Apreciat ca deosebit de valorors, acest regulament a fost aprobat de Consiliul de Ministri, la 26 august 1898. 2) De subliniat este faptul ca la unele scoli satesti au existat biblioteci publice inainte de adoptarea acestui regulament, iar cartile existente au fost daruite fie de judetul respectiv, fie de minister sau donatii par-ticulare, iar mai tarziu de Casa Scoalelor, infiintata la 10 martie 1896.
Una dintre cele mai vechi biblioteci a fost la scoala din Musetesti, judetul Arges, in-fiintata de C. Dobrescu - Arges, dupa care a urmat in noiembrie 1888, la scoala din Fo-rasti, judetul Suceava, de catre invatatorul, N. Teodorescu,la propunerea revizorului sco-lar, Serafim Ionescu. Treptat au aparut si in alte scoli din acel judet si apoi si in alte jude-te. La 1 martie 1888, prefectul de Ilfov, Obedeanu, scria ministrului instructiunii ca do-reste sa infiinteze la fiecare scoala cate o ,,biblioteca rurala", dar nu se stie cate s-au reali-zat. In 1894 existau biblioteci la scolile din Novaci si Bumbesti, judetul Gorj, iar in anul urmator apar si in judetul Muscel etc.
Prin decizia din 16 octombrie 1898,Ministerul instructiunii a hotarat infiintarea a ca-
te 10 biblioteci in fiecare judet, printre ele fiind si cea de la scoala Peretu, inzestrarea ei cu carti revenind de la inceput Casei Scoalelor. In general, fondul de carte al bibliotecilor era alcatuit, in primul rand, din operele marilor marilor nostri clasici: ,,Poezii" de Vasile
Alecsandri, ,,Poezii si fabule" de Grigore Akexandrescu, ,,Istoria romanilor subt Mihai voda Viteazul" de Nicolae Balcescu, ,,Poezii" de Dimitrie Bolintineanu, ,,Poezii" de G.
Cosbuc, ,,Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon, carti de literatura universala si gaze-
tele ,,Albina" si ,,Gazeta sateanului" etc. 3)
Spre a patrunde la sate cartile cele mai potrivite nivelului si folosului satenilor, Haret a numit referendari la Casa Scoalelor pe St. O Iosi, Al. Vlahuta, G. Cosbuc, M. Sadovea-nu, care avizau asupra valorii instructiv - educative pentru a le trimite bibliotecilor popu-lare pe cele mai potrivite scopului urmarit.Rezultatele obtinute in primii ani de functiona-
re a bibliotecilor si perspectivele ce li se intrevedeau, pe linia educatiei populare, a deter-
minat Ministerul sa dispuna in 1903,infiintarea a inca 10 unitati in fiecare judet, iar inzes-
trarea lor cu carti sa fie facuta de Casa Scoalelor.
Din anul 1904 s-a luat hotararea ca in bugetul comunelor sa se prevada cate 10 - 15 lei pentru procurarea de carti. In bugetul comunei Peretu, anual era revazuta suma de 20
de lei 4) pentru procurarea de carti necesare inzestrarii bibliotecii populare.Treptat numa-
rul volumelor a crescut la biblioteca, incat in aprilie 1911 avea 160 de carti, iar dulapul
1) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 9, dos.113/1910-1911, f.136.
2) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II, p. 517.
3 Gh. Parnuta, Istoria invatamantului din Ialomita (1300-1918), Slobozia, 1977, p. 375.
4) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 8, dos.88/1904-1905, f. 82
vechi devenise neincapator si era necesar un nou dulap. De asemenea, la 28 decembrie
1915, Cercul Studentesc Teleorman, format la 24 martie 1913, cu sediul la Bucuresti, a
trimis 51 de volume 1) catre biblioteca din Peretu. In acest fel in 1918 avea peste 240 de
carti, care erau citite de peste 150 de tineri anual.
SEZATOARE POPULARA.
A constituit o forma veche de manifestare culturala, intrata, prin traditie, in viata satului romanesc. La sezatori se adunau femei si barbati de toate varstele cu scopul de a realiza o activitate practica in conditiile unei petreceri colective: femeile si fetele torceau,
coseau, impleteau, batranii spuneau povesti ori depanau amintiri, tinerii se intreceau cu varstnicii in istorisirea unor anecdote hazlii si toti contribuiau prin ghicitori sau pacaleli
la mentinerea unei atmosferi vesele. La inceputul secolului al XX - lea, Haret si colabo
ratorii lui, preocupati de educatia populara si culturalizarea maselor, s-au gandit sa atra-
ga sezatorile in sfera de actiune sociala a scolii. In acest sens, prin circulara din 24 iulie
1902, a recomandat revizorilor sa impulsionete activitatea sezatorilor existente si sa orga-nizeze prin intermediul invatatoarelor, ca activitate extrascolara, sezatori si in alte sate,
indrumandu-le totodata in vederea ridicarii nivelului cultural educativ al partticipantelor
la astfel de manifestari. Prin generalizarea lor s-a simtit nevoia indrumarii cadrelor didac-
tice cu privire la organizarea si desfasurarea acestor activitati si acest lucru s-a realizat prin intermediul revistei,,Albina",cat si prin lucrarile lui G. Cosbuc, ,,Conferintele popu-lare" si Apostol Culea, ,,Sezatori de iarna". De asemenea, in 1904, in Regulamentul sco-
lilor de adulti, Ministerul a prevazut si organizarea sezatorilor ca forme de manifestare in
cadrul cursurilor libere ale acestor scoli. Infiintarea sezatorilor devenea astfel o obligatie a invatatoarelor care primeau de la comuna o subventie legala. In acest sens, Ministerul
dadea si sfaturi in privinta organizarii sezatorilor, al caror program se desfasura o data pe
saptamana, de obicei seara, intre orele 19 - 23 si trebuia sa cuprinda, atat aspecte teoreti-ce, cat si practice, care sa contribuie la ridicarea nivelului cultural al participantilor.
In aceste conditii, se infiinteaza sezatoare populara si la Peretu, in toamna anului
1903, la nivel de judet numarul lor fiind de 23 si va creste in anii urmatori. Pentru a cu-
noaste o parte din activitatea acestei sezatori, redam un fragment din raspunsul trimis de directorul scolii, Andrei Ionescu, catre Revizoratul scolar Teleorman. ,,In anul 1903-1904
s-au tinut sezatori in comuna noastra, in perioada decembrie - martie. Numarul asistente-
lor a fost, in medie, de 4o femei si fete tinere. In timpul sezatorilor s-au lucrat: cusaturi,
croieli, impletituri, torsul cu furca. Li s-a vorbit despre: economie, cultura zarzavaturilor,
cultura gandacilor de matase,simtul religios, combaterea luxului, costumul national, alco-olismul, cresterea si alaptarea copilului, facerea bucatelor, igiena casei. Sedintele s-au ti-
nt in localul scolii si sunt bine privite de satence si au o buna influenta asupra lor. Aceste sezatori sunt considerate si ca locuri de distractie de satence pentru ca mai stau de vorba si li se mai citeste si basme"1) de invatatoarele, Elena Stroescu si Virginia Serbanescu, conducatoarele sezatorilor.
Cu timpul, la acestea, alaturi de femei incep sa participe si barbatii, mai ales cei care mergeau la cursurile de adulti.Acest lucru ni-l confirma directorul, Andrei Ionescu, atunci cand afirma ca ,,adultii tineau minte sfaturile mele si basmele pe care le spuneam eu, le spuneu si ei seara la sezatori". 2)
Dupa 1907 aceasta activitate va fi condusa numai de invatatoarea, Elena Stroescu, in-sa dupa 1913 nu mai functioneaza in mod regulat, ci va da sfaturi satencelor in mod oca-zional, ori de cate ori au apelat la ajutorul sau. In 1916, odata cu intrarea tarii noastre in
1) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 6, dos.90/1905-1906, f. 60.
2) Idem, dos. 88/1904 - 1905, f. 1.
primul razboi mondial acestea isi inceteaza definitiv activitatea. Totusi, prin continutul lor, sezatorile populare au avut un rol important in educarea economico-sociala si cultu-
rala a satenilor, in general, deoarece s-au dezbatut teme importante privind cresterea si
educarea copiilor, hrana, igiena, ingrijirea casei, cultivarea gradinilor si a ogoarelor, in-
grijirea vitelor si apasarilor, impotriva alcoolismului, a unor obiceiuri rele si credinte da-
unatoare, dar si completarea instruirii cursantilor de la scoala de adulti, contribuind, in primul rand, la alfabetizarea celor ce nu stiau carte.
CASA DE CITIRE.
Prima casa de citire s-a infiintat la Baia, judetul Suceava in anul 1908 cu scopul de a
se intalni sa discute despre nevoile lor si ale satului, sa li se explice legile,sa citeasca une- le carti si reviste potrivite intelegerii si invataturii lor.Din statutul Casei de citire din Baia
publicat in revista ,,Albina" 1) s-au inspirat si alti invatatori, care au infiintat noi case de citit, intre anii 1912 - 1916.
La Peretu, Casa de Citire a luat fiinta la 23 aprilie 1912 pe langa scoala si treptat, mai ales prin donatii de carti, isi mareste mereu zestrea. Aceste carti sunt citite, mai ales, de satenii care frecventau cursurile de adulti, dar si de alti locuitori. Dintre donatiile facute in aceasta perioada amintim pe cea a profesorului, Ioan Iliescu, originar din Peretu.
,,20 septembrie 1915
Dlui Ioan Iliescu, profesor de la gimnaziul din Buzau
Adeverinta
Subsemnatul, diriginte al scolii din Peretu, Teleorman, constat ca dl profesor, Ioan Iliescu, fost profesor la gimnaziul din Turnu Magurele, a donat pentru biblioteca ,,Casei de citire" de pe langa aceasta scoala, 170 de volume.
Diriginte, Ioan St. Popescu". 2)
In anii urmatori numarul cartilor a crescut,incat in 118 erau 270 de volume, cu conti-
nut diferit si erau citite de peste 250 de sateni anual, fie din cei care frecvenatu cursurile scolii de adulti, fie din cei care veneau la sezatori sau alti sateni ce doreau sa-si imboga-
teasca si sa-si consolideze cunostintele acumulate pana atunci. Aceasta casa de citire se va mentine si mai tarziu va deveni biblioteca publica ce exista si astazi, cu sediul in Ca-minul Cultural.
CASA DE ECONOMII.
Odata cu infiintarea Sectiunii de economii de pe langa Casa de Depuneri si Consem-natiuni, din anul anul 1881, treptat, in toata tara au aparut Case de economii scolare. In a-celasi an, sub conducerea invatatorului, Iancu Dumitrescu, s-a organizat si la Peretu, Casa de economie scolara, cand 46 de elevi au depus suma d 620,13 lei. In anul urmator, 24 de elevi, au depus 148,81 lei. 3) Optimismul economisirii scade atat din partea invatatorului,
dar si a elevilor in anii care au urmat,incat aceasta activitate se dezorganizeaza. Ajungand
la conducerea Ministerului Instructiunii, Haret a apreciat valoarea educationala a acestor
Case de economii, incat a dispus sa se reanfiinteze pe langa toate scolile primare din tara.
In urma noilor instructiuni primite de la organele superioare in toamna anului 1903, di-rectorul,Andrei Ionescu, a reinfiintat Casa de economii de pe langa scoala din satul nos-
tru. Si de aceasta data numarul elevilor ce depun sume de bani la Casa de economii este destul de mic si scade de la an la an, incat directorul raporteaza catre Revizorat ca ,,in Pe-
retu sunt multi parinti saraci,care nu pot da copiilor lor,din cand in cand, cate 5 bani.Exis-
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 365.
2) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 10, dos. 126/1914-1915, f.82.
3) Idem, pachet 10, dos. 124/1913 - 1914, vol. I, f. 151.
ta aceasta stare de saracie pentru ca nici parintii lor nu sunt deprinsi cu economia". 1) Numarul elevilor ce au depus bani a scazut si mai mult,incat in preajma intrarii Romaniei in razboi nimeni n-a mai depus nici un ban si Casa de economii s-a desfiintat.
BANCA POPULARA
Primele bancile populare, numite in unele locuri societati economice sau societati cooperatiste, au luat fiinta in anul 1891, din initiativa invatatorilor, desi au intampinat nu-
meroase piedici,inclusiv din partea autoritatilor. In toamna anului 1898, Spiru Haret a a-
flat ca la Bezdead, judetul Dambovita, invatatorul, Gh. Radulescu intemeiase o banca po-pulara, care mergea foarte bine si a hotarat sa popularizeze aceasta activitate in toata tara.
Tot in 1898, au luat nastere in judetul Gorj doua societati culturale: ,,Luminarea sa-teanului", la Bumbestii de Jiu, prezidata de invatatorul, Gh. Dumitrescu si ,,Amicul popo-
rului" la Balanesti, condusa de invatatorul, Lazar Arjoceanu, ambele avand drept scop in-
fiintarea de biblioteci, banci populare si alte asociatii cooperatiste, propagand in randul
satenilor, ideile aflate la baza miscarii cooperatiste. 2)
Indata, dupa aceasta, invatatorul, Gh. Dumitrescu a fost la Haret si indrumat, dupa cum afirma singur, sa mearga in mijlocul poporului de a propaga, prin cercurile culturale,
,,ideea de intovarasire"si in alte judete. In 1899 este numit revizor scolar in judetul Mehe-
dinti,iar in 1900 in judetul Dolj, unde a fondat numeroase banci. La 1 aprilie 1901, Haret
l-a numit apoi delegat oficial ambulant cu sarcina de a calatori prin judete si a indruma pe
invatatori cum sa procedeze la actiunea de infiintare a bancilor populare si cum sa le or-ganizeze spre a putea prospera. 3) In primavara anului 1902, revizorii scolari, raspunzand la o circulara a Ministerului, au raportat cum se desfasoara actiunea de infiintare a banci-lor si greutatile ce le stau in cale.
Revizorul de Teleorman, Silviu Spulbereanu, informeaza ca doua societati economi-ce mari din acel judet ,,azi dau faliment". Taranii au retineri sa se asocieze pentru ca pre-sedintele tribunalului le-a spus ca,,societatile economice nu au baza legala" si-i indeamna
sa faca ,,societati cooperative pentru care se cer formalitati mai grele". Faptul este confir-mat peste cateva luni si de delegatul Ministerului,Gh. Dumitrescu, care constata ca in Te-
leorman principala cauza a neanfiintarii bancilor este ca se refuza de tribunalul judetean
autentificarea statutelor societatilor economice, cum s-a procedat cu toate celelalte din ta-
ra impunandu-le a infiinta societati cooperatiste, lucru greu de indeplinit la sate din cauza prea multor cheltuieli si formalitati, ceea ce a contribuit la descurajarea multor invatatori de a mai lucra pentru atingerea acestui scop. El cere o interventie la Ministerul Justitiei pentru a se crea facilitati si Haret este de acord cu aceasta. 4)
Prin munca neprecupetita a invatatorilor si a revizorilor, dar si prin incurajarea data de ministrul instructiunii,bancile populare au luat un mare avant,numarul lor fiind in cres-
tere dupa anul 1902. Pentru a asigura in mod trainic existenta bancilor satesti, a le feri de camatari si alte obstacole si a le garanta si intari dezvoltarea, Haret a elaborat Legea ban-cilor, pe care parlamentul a votat-o in martie 1903. Tot in acest an, Gh. Dumitrescu a pu-
blicat ,,Calauza bancilor populare", o lucrare de peste 700 de pagini, care a fost de un ne-
pretuit ajutor in actiunea de organizare a acestor institutii economice. 5) In aceste conditii
deosebit de propice s-a infiintat, prin staruinta invatatorilor locali, s - a infiintat la Peretu
1) Idem, pachet 6, dos. 88/1904 - 1905, f. 50
2) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II. P. 505.
3) N. Adaniloaie, op. cit. p. 333.
4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 97, vol. I/1902 f. 237.
5) N. Andrei, Gh. Parnuta, op. cit., vol. II, p. 514.
banca populara, la 1 februarie 1904. 1) In 1905 banca avea 107 membri si un capital de 9200 lei, ce era depusa spre fructificare, conform art. 47, la Creditul agricol, de unde se puteau ridica si da cu imprumut.Tot in acel an, membrii bancii au reusit sa arendeze mo-sia Castrisoaia din comuna vecina, Plosca. La o adresa trimisa de Revizoratul scolar, in-
vatatorul, Petre Stroescu raspunde ca ,,in anul 1906 banca are 116 membri, cu un capital subscris de 9674. Banca lucreaza cu Casa Centrala.Ea face imprumuturi si urmareste sco-
pul arendarii de mosii". 2) Datorita activitatii depuse de Petre Stroescu si a altor sateni, membri ai bancii, in anii urmatori numarul depunatorilor a crescut mereu. Astfel, in anul
scolar 1914 - 1915, banca avea un capital de 35.562 lei si 180 de membri, din care: plu-
gari - 162; comercianti - 5; functionari - 4; preoti - 2; invatatori - 1; meseriasi - 6". 3
Din cele de mai sus reiese ca banca era bine organizata, ca poseda un capital destul de insemnat si avea o compozitie majoritara taraneasca, dar functiona in scoala pentru ca nu avea local propriu. In 1917 - 1918, banca si-a marit capitalul la 50.000 lei, iar numa-rul membrilor era de 300, 4) iar in anul urmator ajunsese la un capital 100.000 lei si 450 de membri. 5) Pentru rezultatele obtinute in cadrul bancii, Petre Stroescu se mandrea, afirmand ca scapase o mare parte din sateni de actiunea pradalnica a cametei la care erau supusi de cei instariti din sat.
CERCURILE CULTURALE ALE INVATATORILOR.
Primele cercuri culturale au aparut in ultimele decenii ale secolului al XIX - lea, din initiativa unor invatatori inimosi, care urmareau atat perfectionarea lor, cat si luminarea satenilor. Unul dintre cele mai cercuri a fost infiintat in anul 1888, de catre invatatorul,
Mihai Lupescu din Brosteni, judetul Suceava, care grupa invatatorii scolilor de pe valea
Bistritei. Invatatorii se intruneau lunar pantru a dezbate probleme scolare si culturale. 6)
Cercul urmarea perfectionarea invatatorilor in arta metodei de predare si ajutorarea la
Invatatura a copiilor saraci. In afara de conferinte, sedintele cercului se desfasurau si sub forma schimbului de experienta: un invatator tinea o lectie cu clasa sa in fata colegilor, iar dupa plecarea elevilor se facea critica lectiei.
In 1898, Spiru Haret a apreciat aceasta miscare culturala desfasurata la sate de inva-tatori si a cautat sa o oficializeze, recomandand-o, prin intermediul revizorilor si altor ju-dete. La 6 ianuarie 1902, un invatator din judetul Neamt, se plange Ministrului ,,ca sar-cinile impuse de revizor sunt prea mari si costisitoare fata de micul salariu al dascalilor
satesti si roaga sa se considere obligatorii numai sedintele cercurilor culturale si sa fie scutiti de a mai participa lunar si la sedintele din capitala judetului, pentru diferite rapoa-rte, coruri etc. Haret a fost de acord ca invatatorii sa se intalneasca doar o data pe luna in cadrul cercurilor culturale si la 21 februarie 1902 a emis o decizie in acest sens, prin care
hotara ca toate scolile rurale din judete sa fie impartite de revizori, in grupe de cel mult 9
scoli,iar invatatorii unei grupe sa formeze un cerc cultural,condus de un presedinte, numit
de revizor. Scopul urmarit era dublu: 1) Perfectionarea membrilor corpului didactic rural,
prin largirea sferei lor de cunostinte; 2) Ridicarea starii morale a satenilor, prin cultivarea in ei a sentimentelor frumoase si a celor materiale, prin imbogatirea mintii lor cu cunos-tinte practice.Pentru atingerea acestui scop ,membrii cercului cultural urmau sa tina lunar,
intr-una din duminici,din septembrie pana in mai si pe rand,in toate scolile care alcatuiesc
1) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 6, dos.90/1905-1906, f. 61.
2) Ibidem.
3) Idem, pachet 9, dos. 64/1914 - 1915, f. 48.
4) Idem, pachet 10, dos. 84/1917 - 1918, f. 58
5) Ibidem, . 76.
6) N. Adaniloaie, op. ci., p. 306.
cercul,cate doua sedinte: una intima si alta publica. La sedinta intima se vor dezbate ches-
tiuni ,,pur didactice".Se vor comunica rezltatele obtinute:prin aplicarea metodelor indica-te de programa analitica, prin folosirea cartilor autorizate, prin aplicarea sistemului admis pentru corectarea lucrarilor scrise, prin intrunirea diviziunilor la cant, gimnastica, lucru
manual etc.Se vor face lectii practice urmate de critica lor ca forma si continut. Vor fi fa- cute dari de seama asupra cartilor sau articolelor citite din domeniul educatiei si instructi-unii, dar si discutii asupra dificultatilor intampinate privind aplicarea obligativitatii scola-re si mijloacele practice ce trebuiesc utilizate pentru asigurarea unei frecvente regulata,fa-
ra a utiliza amenzile scolare. Sedinta publica se tinea, de obicei , dupa amiaza cu satenii, unde se vor discuta despre traiul, ocupatiile si nevoile taranilor, despre iubirea de tara, de foloasele asocierii in banci populare, despre viticultura, sericicultura etc. Cuvantarile vor fi urmate de serbari scolare, cantece, recitari sau reprezentatii teatrale.
Dupa terminarea celor doua sedinte,presedintele cercului va incheia un proces verbal,
semnat de toti invatatorii, membri ai cercului si o copie se va comuniva revizorului. 1)
Astfel reorganizate, cercurile culturale si-au demonstrat utilitatea si pentru invatatori
(creandu-le o viata intelectuala si un schimb de vederi profesionale cu colegii lor), dar si pentru sateni. In judetul Teleorman cercurile culturale s-au infiintat in anul scolar 1901 -
1902. Scoala din Peretu facea parte din cercul cultural nr. 11, alaturi de scolile din satele:
Albesti, Dulceanca, Merii-Goala si Plosca. Cu timpul acest cerc cultural a suferit unele modificari, cuprinzand si alte sate, de asemenea, apropiate de Peretu. O perioada de timp conducatorul acestui cerc a fost invatatorul, Petre Stroescu. 2)
In cadrul sedintelor publice ale acestui cerc au fost dezbatute urmatoarele teme: In si canepa, Agricultura rationala, Nevoile sateanului, Sindicatele agricole, Viermii de ma-tase,Superstitii, Cultura pomilor roditori etc. 3) In realizarea acestor conferinte cu satenii,
Invatatorii au avut un ajutor pretios in lucrarea lui George Cosbuc ,,Conferintele populare tinute de invatatorii rurali", tiparita in anul 1903. De asemenea, ca sa atraga mai multi sa-teni la sedintele publice, dascalii pregateau unele piese de teatru sau serbari.
La izbucnirea rascoalei din 1907, autoritatile au suspendat aceaste activitati, fiind re-luate abia in toamna anului 1908. Din aprilie 1907, la propunerea lui Haret, scriitorul M.
Sadoveanu, a fost numit, prin decret regal, in postul de ,,inspector al cercurilor culturale",
In locul lui T. Dutescu Dutu. 4) In luna aprilie 1909, la conferintele pedagogice judetene
ale corpului didactic primar, unde s-a discutat si despre necesitatea intensificarii activita-tii tuturor cercurilor culturale, a participat si M. Sadoveanu in cateva judete, inclusiv in
Teleorman.5 Acesti inspectori conferentiari nu faceau numai munca de indrumare si con-trol, ci adeseori completau expunerile facute de invatatori, raspundeau la problemele ridi-
cate de sateni ori tineau chiar si conferinte in fata publicului.
Dupa anul 1911 activitatea cercurilor culturale sunt in regres, pana in 1914, cand se incearca o revitalizare a lor, dar pentru scurta vreme deoarece in 1916, din cauza razboiu-lui, sunt suspendate.
Referitor la teatrul popular facem precizarea ca nu a existat pe langa scoala din Pere-tu, in schimb au avut loc diferite serbari in timpul anului, mai ales la sfarsit de an scolar,
iar veniturile stranse au fost folosite pentru rezolvarea diferitelor necesitati ale scolii. Ast-
1) Ibidem. P. 307
2) Arhivele Statului Teleorman, Fond Scoala Peretu, pachet 8, dos. 107/1909 - 1914
f. 72 si pachet 6, dos. 90/1905 - 1906, f. 87.
3) Idem, dos. 90/105 - 1906, f. 60
4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond Casa Scoalelor, dos. 1/107, f.51 si 84.
5) Ibidem, dos. 139/1909, f.377 - 378; 420 424 si 493 - 494.
fel, la 6 decembrie 1915 si la 30 ianuarie 1916 au fost date serbari, iar cu banii stransi s-a
cumparat un nou dulap pentru muzeul scolar. De asemenea, scoala nu a avut cantina, de-oarece populatia acestui sat era grupata in jurul scolilor si nu s-a simtit nevoia infiintarii ei. Din cele prezentate mai sus reiese ca invatatorii de la scoala noastra au fost nu numai
dascali priceputi, dornici sa lumineze satenii, sa le insufle dragostea de tara si popor, prin cunoasterea trecutului nostru isoric, dar si activisti harnici pe taramul activitatii extrasco-
lare. Ei s-au identificat cu interesele locuitorilor, le-au cunoscut dorintele, dar si greutatile si in masura posibilitatilor, prin diverse forme ale activitatilor extrascolare au incercat sa le amelioreze situatia atat pe plan intelectual, cat si economic.
Cel care s-a remarcat in cadrul acestor activitati a fost invatatorul, Petre Stroescu, ca-re in 1898 a infiintat clubul socialist in localitatea nostru,alaturi de alti sateni,a scris scur-te monografii despre sat si scoala, dar si alte lucrari. Despre activitatea acestor invatatori vom mai vorbi si in capitolul urmator.
INVATAMANUL AGRICOL IN SCOALA PRIMARA RURALA
Invatamantul agricol, la inceput, a intampinat mari greutati in organizarea lui din lipsa
de terenuri agricole, de timp pentru lucrari si de personal competent. Ministerul a hotarat ca fiecare scoala primara sa aiba cel putin 2 ha de teren arabil in tarina. Pentru a se crea timp invatatorului, s-au facut unele reduceri insemnate in programa scolara,in anii 1897 si 1903. De asemenea, comunele sunt datoare a procura scolii un loc de cel putin o jumatate de hectar, in sat sau in vecinatatea imediata a satului, un loc pe care invatatorul il va culti-va impreuna cu elevii sai, ca gradina scolara.
Pentru aceasta s-a lasat o jumatate de zi libera pe saptamana, care era consacrata lu-crarilor practice agricole. Atunci cand era timp nefavorabil sau unele lucrari se faceau in anumite luni,prin decizia din 17 iulie 1902 s-a hotarat ca,atunci cand este timpul bun pen-tru lucrari agricole se pot face in 3 zile din luna, iar in timpul rau se fac lectiile din urma.
Ca sa faca rost de personalul competent s-a recurs la sistemul de invatatori agricoli ambulanti (ca in Italia si Germania). Acest invatator avea 7 luni concediu ( in locul lui su-plinea cineva platit de Casa Scoalelor) si in acest timp vizita scolile din apropierea sa, 7 -10 sau 12 scoli,care aveau terenuri pentru gradina.Primii invatatori agricoli ambulanti a- par in anul 1902.Invatamantul agricol cuprindea doua parti: in gradina scolara si in tarina.
Invatamantul in gradina s-a organizat la 26 decembrie 1898, la inceput la Scoala Nor-mala ,,Vasile Lupu" din Iasi, iar din anul urmator si la scolile primare rurale.Toate dispo-zitiile cu privire la organizarea si activitatea in gradina scolara au fost cuprinse in noua programa scolara, ce se va pune in aplicare de la 1 septembrie 1903. Din anul 1904, la ce-rerea directorului scolii,Andrei Ionescu,primaria a acceptat ca sa repartizeze ca teren pen-tru gradina scolara, locul ce era peste sosea, azi este gradinita. Lucrarile se efectuau de e-levii scolii primare de la clasa a III -a in sus, sub directa supraveghere a invatatorului si constau:in cultivarea legumelor,sadirea si altoirea pomilor roditori, inclusiv a florilor.Gra
dina va fi bine intretinuta si impartita in parcele mici ce vor fi date in ingrijirea fiecarui
elev in parte,iar produsul va apartine 75% invatatorului si 25% scolarilor care lucreaza,
conform circularei din 5 februarie 1902. Prin circulara din 28 iulie 1902 s-a hotarat ca fiecare copil sa lucreze acasa in gradina familiei,pentru a pune in aplicare cunostintele in-
vatate atat la clasa,dar mai ales in gradina scoli si pentru a obisnui si pe parinti cum sa lu-
creze in gradina. Cu ocazia lectiilor de gradina se va reaminti scolarilor cele invatate des-pre natura si foloasele plantelor si animalelor,despre pamanturi,despre cunoastera si culti-varea semintelor. Invatatorul se va putea ajuta de copiii cei mai mari la cresterea albinelor si a viermilor de matase.1)
Invatamantul in tarina s-a reglementat in anul 1903, cand s-a stabilit ca cele 2 ha din
tarina sa fie lucrate de elevi sub supravegherea unui invatator agricol ambulant in anumi-te zile sau ore prevazute in programa scolara. In anul scolar 1907 - 1908 la scoala din Pe-
retu a fost invatator ambulant, Alexandru Leresc, care a supravegheat si indrumat munca
elevilor pe lotul din tarina. Produsul celor 2 ha se va imparti astfel: 25% le vor lua invata-
torii din scoala,10% le va lua invatatorul agricol ambulant, iar restul de 65% vor fi impar-
tite intre scolarii lucratori. In cazul ca scoala nu are invatator agricol ambulant, pamantul din tarina poate fi ,,arendat prin licitatie si venitul va constitui un fond ce va servi la im-bogatirea materialului didactic al unitatii scolare si la procurarea de carti elevilor saraci. Arendarea se va face pe 5 ani", art. 55. 2) In anii urmatori a fost invatator agricol ambu-
lant, Florea Mag la scoala din Peretu, care a fost multumit de munca din gradina scolii.
ORGANELE DE INDRUMARE SI CONTROL ALE SCOLII SATESTI.
Legea instructiunii din 1864 preciza ca administrarea centrala cuprinde ,,ministerul, care este autoritatea suprema a intregului invatamant. Ministerul isi exercita aceasta auto-ritate prin mijlocirea Consiliului permanent al instructiunii, alcatuit din 5 membri, numiti de domnitor, la recomandarea ministrului, dintre profesorii cu o vechime de 5 ani sau alte persoane care se vor fi distins in sfera instructiuni. Consiliul permanent va fi prezidat de ministru,iar in lipsa acestuia, de vicepresedinte, care este unul din cei 5 membri. Acest organ inlocuia Consiliul superior de instructie publica, care si - a desfa-surat activitatea intre 24 aprilie 1862 - 7 februarie 1865.
Consiliul permanent era un organ consultativ si juridic cu numeroase atributii la ches-tiuni relative la administrarea si directiunea instructiunei publice si private, iar deciziile ministrului trecute prin acest organ urmau sa aiba inscrisa pe ele formula:,,auzind pe Con
siliul permanent al instructiunii".
In atributiile Consiliului permanent intrau: organizarea concursurilor scolare pentru e-
laborarea cartilor didactice, alcatuirea proiectelor de programa scolara, intocmirea la fine-le fiecarui an scolar a unui raport general de starea si trebuintele instructiunii publice, care se va supune minsterului spre a se comunica Consliului general. 3)
Un alt organ consultativ, menit sa ajute pe ministru si sa contribuie la imbunatatirea invatamantului, a fost Consiliul general al instructiunii, format din ministru si 3 delegati
ai invatamantului primar din orasele: Bucuresti, Craiova si Iasi; 3 ai scolilor secundare, 3
ai universitatilor, 3 ai scolilor particulare, cate un delegat al fiecarei scoli profesionale, al scolii militare, al scolii de medicina s din 6 delegati, numiti de domnitor, din care cate 2
din partea Consiliului de Stat, ai Curtii de Casatie si ai inaltului cler. Delegati erau alesi si
numiti din 3 in 3 ani de corpul profesoral respectiv, inaintandu-se lista tripla din care dom
nitorul desemna pe cei care urmau sa faca parte din Consiliul general al instructiei. Aces-ta se intrunea,in sesiune, o data pe an, la Bucuresti, intre 1 - 25 setembrie, cand i se supu-
nea spre dezbatere, de catre ministru, un raport asupra tuturor chesiunilor privind intinde-rea si imbunatatirea invatamantului, inclusiv a programelor scolare, raport discutat si pre-gatit mai intai in Consiliul permanent. La sesiune ministrul urma sa delege 3 membri ai Consiliului permanent, care puteau participa la dezbateri, fara a avea drept de vot. La fi-nele sesiunii Consiliul general, preciza art. 30, va prezenta ministrului un raport prin care
Colectiunea legilor, regulamentelorp. 10.
2) Spiru C. Haret, Raport adresat M. S. RegeluiBucuresti, 1903, p.96 - 97.
3) Monitorul Oficial, nr. 143 din 26 septembrie 1893
va rezuma rezultatul deliberatiunilor sale. 1) Tot in acest articol se mentiona ca raportul si procesele verbale ale sedintelor vor fi date publicitatii.
In 1871, ministrul, Chr. Tell a hotarat,printre altele, desfiintarea Consiliului general al instructiunii pentru a face economii la bugetul ministerului, dar si pentru ca ministrul sa ia unele masuri, mai repede, in rezolvarea problemelor invatamantului.Noul ministru, Titu Maiorescu, n-a fost de acord cu acest lucru si la inceputul lunii iunie 1874 a decis convocarea profesorilor, prevazuta de art. 22 al Legii instructiunii, pentru alegerea unui nou Consilu general al instructiunii, care isi relua activitatea la 1 septembrie 1874, dupa o
intrerupere de 3 ani.
Prin ,,Legea pentru organizarea administratiunei centrale a Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice" adoptat mai 1892, ministrul, Take Ionescu, isi intarea pozitia ca au-
toritate suprema a invatamantului si reducea considerabil importanta Consiliului general si a Consiliului permanent de instructiune. Legea prevedea ca cele 3 sectii ale Consiliului
general (sectiile invatamantului primar,secundar si superior) vor fi convocate de ministru, toate sau cate una din ele,numai la trebuinta si in orice epoca a anului.Deci intrunireaCon
siliului general nu se mai face in luna septembrie a fiecarui an, ci cand hotaraste ministrul
Art. 37 preciza ca ,,sectia primara isi va da avizul asupra programelor invatamantului
primar si normal primar". Legea delimita si atributiile Consiliului permanent de instruc-tiune, stabilind ca acesta se compune din 3 membri, numiti pe 3 ani prin decret regal, din-
tre ,,fostii sau actuali profesori secundari si superiori". Consiliul se va intruni o data pe saptamana, iar la sedintele sale pot lua parte si alte persoane (inspectori, directori), invita-
te de ministru, care este presedinele de drept al acestui organ de conducere. Consiliul isi da avizul asupra: infiintarii de scoli secundare, cercetarii cartilor didactice, regulamente-lor si programelor si asupra,,cestiunilor asupra carora ministrul va crede de cuviinta" ;art.
41 preciza insa ca ,,avizurile Consiliului permanent sunt consultative, afara de ceea ce priveste programele". Controlul instructiunii, stipuleaza legea, se va face de ,,serviciul in-spectoral", compus din inspectorul general al invatamantului primar si normal, din 3 in-spectori de circumsciptie, din revizorii scolari judeteni si ,,din subrevizorii care vor putea fi instituiti dupa necesitatile serviciului". In final sunt prevazute conditiile ce trebuie sa le indeplineasca institutorii si profesorii pentru a fi numiti revizori si inspectori scolari. 2)
La 29 septembrie 1892 au fost numiti, prin decret regal, cei 3 inspectori de circum-
scriptie si anume: I. Praja, I. Nenitescu si C. Meissner pentru circumscriptiile scolare de la Craiova (cuprinde judetele din Oltenia, plus Arges,Olt, Muscel si Teleorman), la Bucu-
resti (pentru judetele din restul Munteniei, Dobrogea, plus Covurlui si Putna) si Iasi (pen-
tru restul judetelor din Moldova).
Incepand din anul scolar 1895 - 1896 s-au luat noi masuri pentru consolidarea acti-vitatii de indrumare si control, inclusiv printr-o evidenta mai exacta a inspectiilor scola- . re. Inspectorul general al invatamantului primar trebuia sa cunoasca si sa raporteze la randul sau activitatea lunara a fiecarui revizor, prin completarea unui formular prin care se preciza ca ,,revizorul in cauza si-a indeplinit obligatiile ce legea si regulamentul ei de
aplicare ii impun si in baza actelor anexate isi poate primi salariul sau".3) Dupa 1910 s-a facut o reorganizare a circumscriptiilor scolare si a inspectorilor astfel: la nivelul minis-terului au fost mentinuti cei 2 inspectori generali, iar cele 3 circumscriptii au fost impar-tite in 7. La 26 ianuarie 1915, ministrul I.G. Duca a dat o decizie prin care a stabilit mai clar atributiile celor 2 inspectori generali si ale celor 7 inspectori de circumscriptie.
1) Ibidem, p. 10 - 11.
2) Colectiunea legilor, regulamentelor,p. 45 - 47
3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 171/ 1896, f. 103.
La nivelul scolilor primare satesti, legea din 1864 prevedea ca organe de indrumare
si control: comitetul scolar de inspectie, subrevizorul de plasa si revizorul scolar de la ni-velul judetului.
COMITETUL SCOLAR DE INSPECTIE
Articolul 86 din Legea asupra instructiunii publice prevedea ca ,,in fiecare comuna unde se afla scoala primara, consiliul comunal va fi Comitet scolar. Din acest comitet vaface parte si unul din preotii comunei, care nu va fi invatator la acea scoala si unul sau doi notabili din comuna, desemnati de ministru" 1) (de obicei proprietarul mosiei sau a-rendasul si primarul). Comitetul scolar va avea sub imediata sa priveghere scoala comu-nala. El va face observatiunile necesare invatatorului comunei, cand s-ar abate de la inda-
toririle sale, cand nu ar tine de scoala pe tot timpul prescris, cand ar avea purtare necuvi-incioasa in comuna sau cand s-ar arata in orice mod nedemn de misiunea sa. Daca aceste
observatiuni raman fara efect, comitetul scolar se va adresa la revizor spre a cere indrep-
tare (art.87). De asemenea, comitetul se va ingriji de local si trebuintele materiale ale sco-
lii de frecventarea acesteia de catre toti copiii recenzati, iar la sfarsitul anului scolar era
obligat sa participe la examen si sa incheie proces verbal de cele constatate, conform art.
81, din Legea din 1864. Functiunea membrilor comitetului este gratuita si tine de calita-tea lor de membri ai acestui organ al administratiei locale.
Prin circulara nr.177 din 13 ianuarie 1871, ministrul atragea atentia prefectilor asupra
respectarii intocmai a articolelor privind obligativitatea instructiunii primare, a art.40,care
indatoreaza pe primar de a intocmi lista copiilor de varsta scolara (intre 8 - 12 ani), a art.
36 privind amenzile scolare celor ce nu se supun si se sustrag de la frecventarea cursuri-lor si a art. 39, ca amenzile sa fie stranse in casa comunei in folosul scolii si de asemenea,
sa raporteze daca primarii dau scolii concursul la care sunt obligati prin lege. 2) De ase-menea, la aprobara bugetului comuna, comitetul va cauta sa aloce o suma pentru mobilier
si material didactic, necesar scolii pentru desfasurarea in bune conditii a procesului de in-
vatamant.
In primii ani dupa promulgarea legii din 1864, deoarece la Peretu nu exista local de
scoala propriu si functiona prin diferite case articulare, proprietarul mosiei, State Teodo-ru 3) a daruit o cladire, renovata intre anii 1872 - 1874, in care a functionat, sub acelasi
acoperis, scoala si primaria. Felul cum aratau scolile, modul cum erau intretinute, locul
unde erau amplasate, marimea lor aratau importanta localului, deoarece acesta era un mij-
loc de educatiune care inraureste prin el insusi, nu numai asupra scolarilor, ci totodata si asupra invatatorului, dar si asupra intregii comunitati
De asemenea, in ,,comunele rurale, unde se afla scoli de fete, in ceea ce priveste in-spectarea lucrului de mana, vor fi puse sub supravegherea Dnei proprietarese a mosiei pe care este acea comuna, care va avea generozitatea de a primi insarcinarea sa viziteze cel putin de doua ori pe an scoala, spre a se convinge de progresele ce se vor face la lucru si sa raporteze ministerului starea in care a gasit scoala, iar in comunele care sunt asezate pe mosiile statului sau acolo unde proprietareasa va fi cu neputinta a face aceasta, ele vor ra-mane a se inspecta de Dna primarului sau a subprefectului plasii". 4)
Monitorul Oficial, nr. 272 din 5 decembrie 1864.
Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 799/1871, f. 2 si 19.
Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 3.
Monitorul Oficial, nr. 272 din 5 decembrie 1864.
La scolile de baieti si la cele mixte, au fost perioade cand, primarii au avut dreptul de a inspecta starea localului, a mobilierului, sa observe daca invatatorii sunt prezenti la ser-viciu, precum si frecventa elevilor la cursuri, putand astfel sa cunoasca starea materiala, lipsurile si nevoile acesteia.Dar, ca o ironie a soartei, multi primari nu stiau carte, iar unii din ei abia se iscaleau.Din ancheta facuta in anii 1886-1888 a reiesit ca, in judetul Teleor-man, 60% din primari nu stiau carte, iar majoritatea consilierilor comunali erau in aceeasi situatie. 1) Cu toate acestea, multi dintre primari, in timpul inspectiilor, desi necunosca- tori in problemele procesului de invatamant, isi depaseau atributiile si se interesau si de partea didactica, fapt ce a determinat, la sesizarile invatatorilor, ca revizorul scolar sa cri-tice aceasta stare de lucruri si sa ceara primarilor su nu se mai amestece in problemele ca- re nu sunt de competenta lor.
Comitetul scolar era obligat sa participe la examenul de sfarsit de an scolar si sa incheie proces verbal de cele constatate la examen (art. 81), dar si la alte serbari. Membrii comi-tetului faceau uneori donatii catre scoala in folosul copiilor saraci. Astfel,la 13 decembrie
1912, Irina Papia, sotia proprietarului mosiei, C. Papia, a donat pentru copiii saraci suma de 100 de lei, iar preotul, Barbu Dimancescu, a donat 4 lei. ,,Din suma donata s-au cum-
Parat haine pentru copiii saraci: 10 zabune, 10 caciuli, 6 perechi de pantaloni de postav, 4
Broboade, 9 perechi de opinci si o haina de postav". 2)
Din cele prezentate mai sus reiese ca in aceasta perioada Comitetul scolar din Peretu
a cautat sa se achite de sarcinile ce-i reveneau pe linia indrumarii si controlului activitatii
scolare, dar si de spijinire si subventionare a scolii in functie de posibilitatile bugetului local.
SUBREVIZORUL DE PLASA
Un alt organ de indrumare si control al scolilor primare rurale a fost, in aceasta peri-oada, subrevizorul de plasa. Pana in 1864 acest organ de indrumare si control era numit subinspector de plasa, dar prin Legea asupra instructiunii s-a revenit la vechea denumire,
folosita pana la 1848, de subrevizor de plasa. In noua lege se preciza ca ,,subrevizorii de
plasa vor fi numiti dupa trebuinta", unul sau mai multi la fiecare judet.In luna august, in
fiecare an, subrevizorii vor organiza conferinte cu invatatorii satesti, in fata carora vor ti-ne lectii recapitulative si dezvoltatoare a materiilor obligatorii in scoala primara,cat si un mic curs de pedagogie si didactica. Dar bugetul ministerului fiind sarac in primii ani nu au fost numiti subrevizori.
Intre timp, pentru a aplica mai bine legea instructiunii si pentru a usura munca revi-
zorilor,care inspectau cate 4 - 5 judete, ce formau o circumscriptie scolara, Ministerul a numit, in toamna anului 1867, numai 10 subrevizori pe tara, cate unul pentru pentru fie-
care circumsciptie, majoritatea fiind alesi din fostii revizori ramasi fara post. Acestia in-
spectau scolile primare rurale si urbane si raportau revizorului cele constatate. In cazuri
deosebite subrevizorii raportau direct ministerului greutatile intampinate cu prilejul con-
troalelor efectuate prin judete. La 1 aprilie 1870, posturile celor 10 subrevizori s-au des-
fiintat, in schimb au fost create noi posturi de revizori. Datorita sumelor mici ale bugetu-lui invatamantului si apoi a razboiului de independenta din 1877 - 1878 posturile de sub-
revizor s-au reanfiintat abia in vara anului 1885, prin adoptarea ,,Regulamentului pentru
serviciul de inspectiune al scolilor". 3)
In regulament se stipuleaza ca subrevizorii in inspectiile lor se vor ocupa de partea administrativa, ,,a materialului"si de cea didactica. Pe plan administrativ se va urmari mo
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 192.
Arhivele Statului Bucuresti, Fond Scoala Peretu, pachet 9, dos.119/1912 - 1913, f. 69.
Monitorul Oficial din 13 iulie 1885.
dul de aplicare a obligativitatii invatamantului primar, masurile luate pentru asigurarea frecventei regulate, aplicarea si implinirea amenzilor de la parintii ce nu-si dau copiii la scoala. In privinta materialului se va cerceta starea localului de scoala, a mobilierului, a
bibliotecii, reparatiile si curatenia cladirii si daca invatatorul a facut demersurile necesa-
re in acest sens. La partea didactica se va urmari:starea instructiunii la fiecare clasa si ma-
terie, metodele folosite, daca materile din programa se predau regulat si succesiv si in asa
fel ca sa fie ca sa fie intelese de elevi; daca se controleaza regulat caietele scolarilor, daca
acestea - s tinute in ordine; daca se dezvolta in inima elevilor ,,simtamintele de datorie", iubire si devotament pentru tara, educatia lor civica si morala, cum se comporta in relatii-
le cu satenii, cu autoritatile si proprietarul mosiei.
In cazul ca observa anumite greutati ale scolii, cauta cu ajutorul invatatorului sau al
Comitetului scolar sa le rezolve. Dupa terminarea inspectiei subrevizorii trebuiau pana
la data de 20 ale fiecarei luni sa raporteze revizorilor concluziile lor despre ceea ce vazu-sera la scoala respectiva si masurile luat pentru bunul mers al procesului de invatamant.
La 12 octombrie 1892 ministrul, Take Ionescu a dat o circulara catre presedintii co-
mitetelor scolare permanente judetene (consiliilor judetene) in care, aratand ca primeste
mereu cereri de la revizori ca-i nevoie de subbrevizori, ca abia pot sa inspecteze o data pe an scolile,le cere sa prevada prin noul buget al judetului,,infiintarea..unuia sau a mai mul- tor posturi de subrevizor. 1) Prefectii (presedintii comitetelor) au precizat ministrului ca judetele nu pot suporta plata subrevizorilor si ca aceasta sarcina nu poate fi obligatorie.A-
tunci, noul ministru, Lascar Catargiu, a fost de acord ca subprefectii sa faca ,,si inspectia
scoalelor satesti si sa li se dea in atributiile lor aceasta sarcina",2)desi acestia nu erau pre-
gatiti in problemele didactice, fapt ce dovedeste nepasarea autoritatii centrale fata de situ-
atia invatamantului in general, dar mai ales fata de invatamantul primar rural.
Dupa 1900, subrevizorul scolar se va numi revizor scolar clasa a II-a. In acest timp,
invatatorul, Petre Stroescu, de la scoala din Peretu a fost promovat ca revizor scolar clasa
a II - a, intre anii 1908 - 1911 si 1914 - 1921, pentru activitatea sa deosebita la clasa, dar
si extraclasa.
REVIZORUL SCOLAR DE JUDET
Organul cel mai important de indrumare si control al scolilor primare din tara noas-tra, in aceasta perioada, a fost revizorul scolar de judet. Pana in 1864 s-a numit inspector de judet si apoi s-a revenit la vechea denumire folosita inainte de 1848. Inspectori vor fi numiti cei ce indrumau scolile urbane, dar si cei trimisi de minister in control, in tara.
Conform legii asupra instructiunii, inspectia scolilor primare era incredintata revi-zorilor, cate unul la fiecare judet. In toamna anului 1864, desi legea nu era sanctionata, ministrul, N. Kretulescu a numit 24 de revizori scolari, recrutati dintre profesori, insti-
tutori superiori si fosti inspectori scolari, care aveau cel putin clasele gimnaziale. La 1 oc-
tombrie, au primit ample instructiuni privind atributiile si indatoririle ce le revin. Iata ca-teva dintre acestea. Revizorii erau insarcinati cu controlul invatamantului public, primar si secundar in cuprinsul unui judet sau al mai multor judete.Ei trebuiau sa vegheze asupra
indeplinirii indatoririlor de catre cadrele didactice,asupra respectarii programelor, regula-
mentelor, manualelor si metodelor adoptate.Sa organizeze scolile din comunele rurale du-pa metoda mixta si sa propuna anual, pana la 1 noiembrie, imbunatatiri privind dezvolta-rea instructiei publice in fiecare comuna. Sa formeze si sa tina statisticile scolilor si regis-
trelor privind calitatea invatatorilor, sa vegheze asupra salubritatii si bunei stari a scoli-
1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 114/1892, f. 211
2) Ibidem, f. 231.
lor, asupra tinerii la timp si in mod impartial a examenelor. De asemenea, revizorii trebu-iau sa indrepte metodele gresite, sa vegheze continuu ca invatatorii sa nu-si tina lectiile in
mod mecanic, dand elevilor sa invete numai pe de rost ceea ce sta scris in carte, metoda care ucide spiritul, ci sa-i indrume a cauta sa dezvolte inteligenta si gandirea scolarilor, gustul lor pentru studiu, pentru autoinstruire.1) In primii ani dupa 1865, revizorul avea o-
bligatia sa participe, timp de 3 saptamani, la pregatirea subrevizorilor, care la randul lor pregateau invatatorii din judetul respectiv. Revizorul trebuia sa participe la examinarea si apoi la numirea invatatorilor satesti, dupa care inainta un raport catre minister in care a-nunta rezultatul final. Acolo unde gasea putina preocupare din partea invatatorului sau a autoritatilor comunale, intervenea pentru rezolvarea tuturor problemelor ivite, pentru ca
invatamantul sa se desfasoare normal. In cazul ca invatatorul respectiv nu se conforma in-dicatiilor primite, revizorul ii facea raport de destituire din invatamant, pe care il trimitea la minister. Tot revizorul avea obligatia sa anunte ministerul, din timp, in cazul in care o scoala avea post vacant, pentru a se pregati concurs pentru ocuparea lui.
Din toamna anului 1865,bugetul ministerului fiind in criza de fonduri,a renuntat la o par te din revizori,iar cei ramasi trebuiau sa se ocupe de 3-4 judete sau chiar mai multe.Criza s-a adancit in ianuare 1866, incat ministerul a fost nevoit sa puna in disponibiliate toti revizorii din tara. In aceasta situatie, noul ministru, C. A Rosetti a fost nevoit sa apeleze la unii membri ai Consiliului permanent al instructiunii sa inspecteze si sa indrume scoli-le primare din unele judete pentru a cunoaste trebuintele lor. Printre cei trimisi in control au fost Carol Davila si P.S.Aurelian. La scurt timp, ministrul reuseste sa obtina aprobarea de a numi 9 revizori, la 23 martie 1866,fiecare activand in cate 2-3 judete, iar in unele ju-dete au fost numiti si cativa subrevizori. 2) Printre cei 9 revizori este si fostul profesor de
la scoala normala din Rusii de Vede, Vasile Urzescu (era din Transilvania si in 1848 a fost destituit pentru ca a participat la revolutie), fost inspector scolar in judetul Arges pa-na in 1865, acum controland judetele Teleorman si Olt. 3)
La 1 august 1866, este un nou ministru, care a desfiintat toate posturile de subrevi-zori si 3 de revizori motivand ca trebuie sa faca economii bugetare,de fapt cauta sa frane-
ze dezvoltarea invatamantului primar.Cei 6 revizori ramasi erau obligati sa controleze ca-
te 5 - 7 judete, numite circumscriptii scolare, lucru imposibil de realizat pe timp de un an, cand fiecare scoala trebuia inspectata cel putin odata.
Pentru a aplica mai bine legea instructiunii si a usura munca revizorilor, la 1 aprilie 1870, posturile celor 10 subrevizori s-au suprimat din buget, adaugandu-se insa cateva noi posturi de revizori.Tot atunci s-a facut o noua redistribuire a districtelor (judetelor) in
circumscriptii, micsorandu-se acestea, in general, la doua judete incredintate unui revizor.
In ianuarie 1872, la propunerea ministerului,domnitorul Carol a decretat numirea a inca 17 revizori,care,in prealabil, reusisera la concurs si pentru o perioada scurta circum-scriptia scolara s-a redus la un singur judet. 4) Printre cei 17 revizori a fost si I. Cires, nu-
mit la judetul Teleorman si unde ramane in functie pana la 4 iunie 1876 cand este pus ,,in disponibilitate" impreuna cu M. Eminescu, revizor la judeetele Iasi si Vaslui,Al.Theo dosiade de la districtele Arges si Muscel,D. Constantinescu de la districtele Gorj si Val-cea,Al Chibici de la districtul Falciu,A Simionescu de la districtul Roman, P.Gafton de la districtul Tecuci si al Vasiliu de la districtul Tutova,5) fara a se invoca insa nici un motiv,
1) N. Adaniloaie, op. cit., p. 58
2) Ibidem, p. 95.
3) Ibidem, p. 104
4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos.1518/1872, f. 67 - 85 si 182.
5) Idem, dos. 3098/1876, f. 99 - 100.
fiind inlocuiti cu alti revizori. Cat timp a fost revizor, I Cires a descris cu obiectivitate si-
tuatia invatamantului din judetul nostru in rapoartele trimise la minister, din care redam un fragment. In Teleorman aproape jumatate din scoli au localuri ,,mediocre si rele, inva-
tatori necorspunzatori (85% aveau doar cursul primar ), subventii neachitate de comune cu anii, frecventa slaba (in medie, cate 11 elevi la o scoala), lipsa totala de registe de a-menzi". 1)
La 30 octombrie 1876, la propunerea ministrului, Gh. Chitu, domnitorul Carol a de-cretat un nou ,,Regulament pentru revizorii scolari de judete. Acesta, elaborat de Consili-ul permanent de instructiune, stipula la art. 2 ca ,,in fiecare judet al tarii va fi cate un revi-zor, care va vizita fiecare scoala rurala cel putin o data pe luna, iar pe cele urbane mai des. Aceasta prevedere, ca si altele din acest regulament, era greu de realizat, daca avem in vedere starea drumurilor de atunci, lipsa mijloacelor de transport si faptul ca unele ju-dete aveau peste 100 de scoli. Chiar fiind mereu in calatorie si neavand probleme de can-celarie, un revizor nu putea inspecta zilnic si eficient decat o scoala, cel mult doua. Hota-
rarea ca circumscriptia unui revizor sa cuprinda un singur judet era binevenita si putea contribui la intensificarea indrumarii si controlului asupra invatamantului primar. Dar a-
ceasta masura a fost temporara,deoarece la 2 martie 1877, din cauza iminentei razboiului,
bugetul invatamantului a fost micsorat in favoarea armatei si numarul revizorilor scolari s-a redus de la 32 la 16, avand fiecare in subordine cate 2 judete, situatie ce se va mentine pana la legea din 1893. Pentru judetele Teleorman si Olt a fost numit ca revizor scolar in
aceasta perioada, D. Constantinescu
In noiembrie 1883, printr-o circulara catre prefecti, ministrul, P.S. Aurelian sublinia ca una dintre imbunatatirile ce trebuie introduse in organizarea invatamantului public ,,este practicarea unei meserii pe langa scolile rurale cele mai populate". De aceea s-a in-trodus lucrul manual in programa si din aceasta cauza va trebui cate un maistru, pe langa
scoala, ca sa invete pe elevi o meserie. Pentru aceasta cere primarilor sa prevada in buget,
acolo unde exista fonduri, salariul unui maistru pentru anul scolar 1884 - 1885". 2) La 7
februarie 1884, printr-o alta circulara, ministerul cere revizorilor sa indemne pe invatatori
ca pamantul acordat scolilor rurale sa fie bine cultivat si ingrijit spre a servi de model sa-tenilor. In acest sens, precizeaza ministerul, s-a introdus in programa notiuni de agricultu-ra, de gradinarie si de economie.
Indrumarea si controlul invatamtntului au fost, de asemenea, intensificate in aceasta
perioada. P.S.Aurelian a cerut revizorilor ca la finele fiecarei luni sa raporteze ministeru-lui localitatile si scolile inspectate in cursul lunii aratand, in rezumat, rezultatul inspecti-ei. Tinand cont de aceste masuri hotarate de minister si revizorul scolar al judetelor Olt si si Teleorman, M. Boieriu si-a intensificat munca de indrumare si control in scoli si la fi-nele fiecarei luni raporta unitatile scolare si localitatile inspectate si un scurt rezumat a
activitatii desfasurate si masurile luate pentru a imbunatati procesul de invatamant.
In vara anului 1885 s-a adoptat ,,Regulamentul pentru serviciul de inspectiune al
scolilor"3) prin care revizorii erau insarcinati cu inspectia didactica, administrativa si ma-
teriala a invatamantului primar intretinut de stat, judet si comuna (public si privat), cu a-legerea personalului didactic rural (alegerea trebuia supusa aprecierii inspectorului gene-ral si apoi ministerului), cu privegherea subrevizorilor si cu relatiunile cu autoritatilor ad-ministrative judetene si comunale.
1) Idem, dos. 2905/1875, f. 98 - 112.
2) N. Adaniloaie, op cit., p. 159.
3) Monitorul Oficial din 13 iulie 1885.
Intre anii 1887 - 1892 datorita cresterii numarului de scoli, dar si pentru organizarea unui control mai eficace ministerul a dublat numarul revizorilor scolari, fiecare raspundea
doar de un judet, fapt ce a dus la cresterea frecventei elevilor si a celor promovati la exa-menul final din iunie. In legea invatamantului din 1893 si apoi in legea din 1896 s-au in-trodus lucrul manual si lucrari practice agricole, pe langa celelalte materii existente, iar scolile trebuiau sa aiba o gradina de cel putin o jumatate de hectar,unde invatatorul va fa-
ce cu elevii practica lucrarilor agricole, dar si un atelier in care sa invete unele meserii.
La 12 aprilie 1901, ministrul, Spiru Haret, da o circulara catre revizori in care le cere sa indrume si sa controleze aceasta munca a invatatorilor,precizand ca cei ce vor avea cea
mai frumoasa si intretinuta gradina vor fi premiati. Prin politica sa scolara, Haret a pus pe
acelasi plan, pentru prima data, scopul educativ al invatamantului si cel instructiv. Haret
insusi scria in aceasta privinta urmatoarele: ,,Invatamantul, ca sa fie desavarsit, trebuie sa se ingrijeasca nu numai de a cultiva spiritul,inavutindu-l cu cunostinte multe, dar a culti-va si inima,a forma caracterul, a face, in fine, ceea ce se nmeste educatiunea tinerimei".1)
Si in judetul Teleorman revizorul, Gh N. Costescu a cautat sa puna in aplicare aceste
hotarari ale ministerului si a ajutat pe multi invatatori sa-si procure terenul pentru gradina
sa-l cultive pentru a deveni model satenilor.Din anul 1902, noul revizor, S. Spulbereanu si-a intensificat activitatea de indrumare si control, mai ales ca acum activitatea extrasco-lara va cunoaste o dezvoltare deosebita si in judetul nostru.
Pentru ca munca in gradinile scolare sa se faca la timpul potrivit si cu folos, Haret a dat, la 26 iulie 1902, o decizie prin care invatatorii erau autorizati sa suspende cursurile de la o zi pana la trei zile consecutive, in decursul unei luni, atunci cand va fi timpul prii-
cios pentru anumite lucrari agricole care nu sufera amanare. Li se atragea insa atentia sa
aiba grija ca lectiunile, ce era sa le faca in timpul cand cursurile au fost suspendate,sa le
completeze treptat in orele de practica agricola in program,pana cand vor ajunge la curent iar daca va fi nevoie vor lua si ore suplimentare, in zilele de joi dupa amiaza. Revizorii a-
veau sarcina sa controleze ,,daca materia din celelalte studii, ce trebuia sa se faca in zilele respective, s-a completat", 2) adica s-a recuperat
In inspectiile lor, mai ales dupa anul 1910, revizorii trebuiau sa scrie procesele ver-bale intr-o anumita ordine a problemelor pe care le urmareau si anume: starea localului si a mobilierului; curatenia scolii,daca sunt aerisite clasele; prezenta elevilor, daca listele cu
cei absenti sunt trimise la perceptor si amenzile incasate; cum se tine apa de baut; daca s-a dat combustibil la timp si suficient; starea sanatatii scolarilor si daca fac exercitii corpo-
rale si cantari; starea arhivei, condica de prezenta; cum se tine matricola; starea zestrei di-
dactice, mersul invatamantului etc.
In pofida greutatilor de tot felul, inclusiv a celor provocate de rascoala taranilor din 1907 sau de participarea tarii noastre la primul razboi mondial, invatamantul in general,
dar mai ales invatamantul primar s-a dezvoltat si odata cu el si activitatea de indrumare si
control. Din acest motiv putem spune, fara a gresi, ca invatamantul primar, prin toate ac-tivitatile intreprinse si-a adus din plin contributia sa la dezvoltarea tarii noastre in aceasta etapa si in acelasi timp va pregati trecea scolii intr-o etapa noua, de consolidare, iar un rol
important in aceasta dezvoltare, alaturi de invatatori, l-au avut revizorii scolari, care desi
au intampinat multe greutati nu au dat inapoi si le-au rezolvat.
Din cauza distrugerilor provocate de razboi, in multe localitati, scolile au avut nevoie
de reparatii sau de a fi reconstruite. In acest sens, parlamentul a votat, in iulie 1918, legea
1) Spiru C Haret, Raport adresat M.S. Regelui p. 11
2) Colectiunea legilor, regulamentelor. vol. II, p. 539.
pentru infiintarea Eforiilor scolare care prevedea, ca in fiecare comuna rurala sa se infiin-
teze o eforie scolara ,,in scop de a ingriji de trebuintele scolii si a culturii populare". Ea e
supusa controlului Ministerului instructiunii si este ,,persoana juridica, compusa din pri-mar, preot, invatator delegat si cativa membri alesi de adunarea generala". 1) Mai tarziu,
Ministerul va aprecia ca Eforiile scolare trebuie sa se ocupe de procurarea, repararea si
punerea in stare de functionare a localurilor de scoala pentru anul urmator, 1919".
CONCLUZII
In perioada 1865 - 1924, invatamantul a devenit o sarcina publica, ce se va realiza prin reteaua scolara, organizata de Ministerul Instructiunii, care va castiga importanta si
prestigiu pe masura ce va cuprinde mase tot mai mari de tineri. De aici decurge grija pe care statul modern trebuie s-o acorde scolii, coordonarii ei cu cerintele vietii sociale. Cu
alte cuvinte, societatea romaneasca a generat scoala publica, i-a dat orientare, continut si mijloace de realizare, iar beneficiarii ei, tineretul instruit, au servit si impulsionat, la randul lor, la dezvoltarea social - economica a tarii. Din reteaua invatamantului primar a facut parte si Scoala de la Peretu, parcurgand in aceasta perioada doua etape distincte.
1) Etapa cuprinsa intre anii 1865 - 1893, in care Scoala de la Peretu, alaturi de intre-
gul invatamant primar,cunoaste o dezvoltare continua,pe baza legii din 1864, desi se con-frunta cu numeroase piedici de tot felul: a) lipsa unui local propriu a dus la inchirierea unor bordeie in acest scop, pana in anul 1874, cand proprietarul mosiei Peretu, State Teo-doru, a donat o cladire pentru scoala; b) cheltuielile pentru intretinerea scolii erau supor-tate din bugetul comunei, care era mereu insuficient; c) manualele erau putine si scumpe si unii elevi nu aveau dupa ce sa invete; d) slaba frecventa a elevilor, indeosebi a fetelor, deoarece isi ajutau parintii la diferite munci in gospodarie sau la camp.
Daca urmarim la nivelul tari aceasta etapa are cateva trasaturi caracteristice si anume: a) legea asupra instructiunii publice din 1864 are un caracter unitar deoarece cuprinde toate gradele de invatamant si toate tipurile de scoli, de pe intreg cuprinsul tarii;b) aceas-ta lege contine doua principii democratice fundamentale: obligativitatea si gratuitatea in-vatamantului primar pentru toti copiii de ambele sexe intre 8 si 12 ani; c) unitatea scolii primare de la oras si sat prin uniformizarea programelor de studiu si a duratei de 4 ani;
d) necesitatea pregatirii pedagogice a cadrelor didactice deoarece legea nu a prevazut in-
fiintarea de scoli normale; e) obligativitatea concursurilor publice pentru ocuparea postu-rilor de invatatori, dar si a celor de indrumare si control din invatamant; f) mari greutati in invatamant din cauza localurilor insuficiente, a lipsei de cadre didactice, a saraciei sa-tenilor, lipsa permanenta a fondurilor bugetare ale ministerului si localitatilor; g) scolile primare rurale sunt, in general, mixte,la oras fiind si scoli separate de baieti si fete; h) in aceasta perioada, la scolile primare rurale,s-a folosit vechea metoda lancasteriana, combi-nata cu metoda individuala si cu cea simultana, numita ,,metoda mixta"; i) scolile prima-re de la oras au 4 institutori, cate unul la fiecare clasa si cu un salariu mai mare, fata de scolile primare rurale unde este un invatator cu un salariu de aproape 3 ori mai mic;
j) Organele de indrumare si control au avut un rol important in implementarea legii din 1864, dar si la uniformizare invatamantului primar.
Au absolvit cursurile in acest timp 36 de elevi, din care 32 de baieti si 4 fete.
In etapa 1893 - 1924 scoala de la Peretu se consolideaza si are cateva trasaturi
1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 39/ 1918, f. 17 - 18.
2) Ibidem, f. 46
specifice: a) intre anii 1893 - 1905, in conformitate cu legea din 1893, este scoala pri-mara rurala superioara cu 5 clase, grupate in 3 divizii, conduse de 3 invatatori, iar intre a-nii 1905 - 1924 (cu exceptia anilor razboiului) este scoala primara urbana cu 4 clase si 4 invatatori; b) s-a construit un nou local de scoala in anii 1906 - 1907; c) a crescut numa-rul elevilor inscrisi, mai ales din randul fetelor; s-au alocat mai multi bani din buget pen-tru scoala; d) au devenit absolventi 703 elevi din care 598 baieti si 105 fete.
La nivelul tarii trasaturile caracteristice acestei etape sunt: a) s-a marit durata invata-
mantului primar obligatoriu de la 8-12 ani, la 7 - 14 ani; b) s-au inasprit amenzile impo-
triva parintilor care nu-si trimiteau copiii la cursurile scolare; c) a fost grav afectata uni-
tatea invatamantului primar, prin legea instructiuni din 1893, cand scolile primare rurale au fost impartite in 3 categorii: catunale, cu 3 clase; inferioare, cu 4 clase si superioare, cu 5 clase, ata de cele urbane care raman cu 4 clase. Legea din 1896 a cautat sa inlature
aceasta impartire nedreapa si sa refaca unitatea invatamantului primar, care sa aiba ace-
lasi volum de cunostinte, dar ramane o singura deosebire, legata de durata studiilor: la sa- te scoala are 5 clase, grupate in 3 divizii si conduse de un invatator, iar la oras scoala pri-
mara are 4 clase cu 4 institutori; d) activitatea extrascolara a cadrelor didactice cunoaste o puternica dezvoltare la nivelul intregii tari si va contribui la ridicarea nivelului de trai si cultural al celor saraci; e) gradul de pregatire a cadrelor didactice a crescut in aceasta e-
tapa, majoritatea fiind absolveti ai scolilor normale si permanent si-au perfectionat activi-tatea prin: cursuri de repetitie, conferinte pedagogice, cercuri culturale etc.; f) prin legile din 1893 si 1896 se inlatura definitiv vechile metode din invatamantul primar: mutuala si
mixta, folosesindu-se metode si principii noi ca: invatamantul intuitiv, principiul fonetic,
metoda simultana, metoda scriptolega sau analitico-sintetica etc; g) starea materiala a
scolilor s-a imbunatatit in aceasta etapa construindu-se multe localuri de scoala,dupa mo-
lelul Casei scoalelor, infiintata in 1896, s-a confectionat mobilier nou, s-a trimis materia-
lul didactic necesar desfasurarii activitatii scolare in bune conditii etc.; h) activitatea de
indrumare si control, prin legile si regulamentele adoptate in acest timp, a contribuit la consolidarea si uniformizarea invatamantului rural, la progresul aceastuia in etapa respec-
tiva, evidentiindu-se munca si abnegatia sustinuta a revizorilor scolari indiferent de con-
ditiile in care au lucrat.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
