Caracterizare Ion - Incadrarea personajului

Caracterizare Ion

Introducere

• Incadrarea personajului
• Ion este personaj principal realist, eponym, un personaj categorical. Este tipul taranului insetat de pamant si totodata tipul arivistului fiind asemanat de critica cu Julien Sorel din romanul "Rosu si negru" al lui Stendhal.

Caracterizarea directa

Este caracterizat atat fizic cat si moral.

Portretul fizic este in schimbare, la inceput este prezentat ca un flacau aratos cu ochii "negrii lucitori ca doua margele vi", fata osoasa si stralucitoare, pometii ridicati, in final insa portretul fizic exprima si transformarea sufleteasca a lui Ion "fata i se ingalbeni fruntea i se zbarci de ganduri", numai ochii raman vesnica oglinda a vointei "ochi in care ii ardea parca mai multa patima si hotarare".

Portretul moral este realizat prin tehnica oglinzilor paralele (procedeu modern), Ion este vazut din puncte de vedere diferite de catre personajele romanului. Pentru narator Ion este un tanar mandru voinic harnic "iute si harnic ca ma-sa" pamantul ii era drag ca ochii din cap. Pentru familia Herdelea Ion este silitor cuminte harnic, Titu vazandu-l cel mai istet tanar din sat. La polul e vazut de Vasile Baciu care-l vede sarantoc fleandura hot talhar.

Caracterizarea indirecta

E facuta prin nume, fapte si ganduri, relatile cu celelalte personaje mediul in care traieste.

Numele este semnificativ pentru Ion fiind un nume des intalnit la sat devednind astfel simbolic pentru o intreaga categorie de tarani.

Prin faptele si gandurile sale Ion poate fi privit trecand prin mai multe etape: copilarie perioada de flacau in sat; barbat insurat si de vaduv.

In copilarie este foarte indragit de prof. Herdelea deoarece era silitor, invata bine, dar in acelasi timp ii era drag sa pazeasca vacile pe campul plesuv, sa tie coarnele plugului, sa coseasca, sa fie vesnic insotit cu pamantul.

Herdelea vrea sa-l invete carte si sa-l faca domn insa Ion va intrerupe studiile simtind ca parintii nu pot face fata cheltuielilor, pastrand insa cartile pe care le va citi pana ce le va face ferfita.

Fiind flacau in sat se remarca printre ceilalti tineri acestia respectandu-l acest lucru fiind vizibil de la inca hora. El oscileaza intre Ana si Florica, intre pamant ssi iubire, pamantul aproape o obesesie pentru Ion, trecand pe langa pamanturile lui Vasile Baciu ajunge sa se simta stapanul lor.

Are un temperament coleric, vizibil inca de la hora unde certandu-se cu Vasile Baciu simte nevoia sa.l sfartece in bucatele. Se va razbuna insa pe George la carciuma, bataie ce anunta finalul romanului si uciderea lui Ion de catre George.

Pentru Ana sentimentele sunt initial confuye "nu-I fusese draga Ana si nici acum nu-si dadea seama daca ii e draga" insa Ana avea lovuri si vite multe iar Florica pe care o iubea era saraca.

Astfel Ion se scindeaza intre glasul pamantului si cel al iubirii. Chiar daca are momente cand se gandeste sa munceasca cinstit pentru a se insura cu Florica realizeaza ca nu ar putea niciodata sa stranga ceva.

Iubirea pentru pamant il impinge la fapte extreme, ajunge sa fure din pamanturile lui Simion Lungu pentru care va fi inchis 2 saptamani.

Pentru a-l obliga pe Baciu sa i-o dea pe Ana recurge la o metoda des intalnita in lumea satului care ii este sugerata indirect de Titu si anume seducerea Anei.

Ion o va lasa insarcinata pe Ana si dupa ce afla nu o mai viziteaza asteptand ca Baciu sa vina sa-l roage. Astfel Ion se compoarta ca un arivist capabil de orice pentru a se imbogati.

Prin interventia lui Belciug se hotaraste nunta lui Ion si a Anei. Nunta e un nou prilej ca Ion sa o raneasca pe Ana. La nunta Ion are ochii doar pentru Florica si pentru ca Ana este insarcinata Florica ii va tine locul la dansul miresei iar Ion o danseaza pana ce simte ca nu cu Ana este insurat ci cu Florica.

Dupa casatorie capata un nou statut social, se afla in posesia pamantului ceea ce ii da putere si demnitate. Schimbarea este vizibila "pe ulita umbla cu pasi mai rari si cu genunchii indoiti. Vorbea mai apasat cu oamenii si vesnic numai de pamant si avere".

Ana suporta acum nu numai bataile tatalui ei ci si pe ale lui Ion. In momentul nasterii copilului Ion se afla pe camp iar Ana vine sa-i aduca mancare si e cuprinsa de durerile facerii. Ion se simte initial mandru cand aude tipetele copilului si afla ca este baiat insa imediat dupa aceasta simte ca acest copil il va lega de Ana si il va separa de Florica.

Petrisor, copilul, devine doar un act de propietate, un garant al pamantului.

Chinuita de sot Ana se va sinucide dupa ce Savista o anunta ca Ion se tine inca dupa Florica.

Pentru Ion moartea Anei este o eliberare si primul sau gand se indreapta catre Petrisor care ii garanteaza pamanturile.

Din acest moment viata lui Ion pare a fi atinsa de un adevarat blestem. Face puscarie o luna iar intors il gaseste pe Petrisor bolnav si numai poate fi salvat.

Dupa moartea copilului Baciu cere inapoi averea; o clauza specifica acest lucru. Intervine iar Beciug si se ajunge la un acord si anume acela ca dupa moartea lui Ion pamanturile sa revina bisericii.

Dezumanizarea lui Ion continua; aflat in posesia pamantului atentia i se indreapta catre Florica si iubirea lor se va consuma sub marul sub care nascuse Ana.

Savista e cea care-l instiinteaza pe George de relatia dintre Ion si Florica si prefacandu-se ca pleaca, se intoarce pe neasteptate surprinzandu-l pe Ion venind la Florica. George il va ucide lovindu-l cu sapa in cap ca symbol al pamantului.

Intreaga viata Ion a fost prins intr-un adevarat conflict interior intre glasul pamantului si glasul iubirii predominant fiind glasul pamantului deoarece pana si in clipa mortii pamantul e cel care-i revine obsedant in minte.

Scena cheie a romanului este scena in care Ion saruta pamanturile, pamanturile devin un urias mitologic, Ion se simte coplesit de maretia pamantului. Brazda il priveste "culcata", "neputincioasa", "biruita" dandu-i o mandrie de stapan. Se apleaca si saruta pamantul ca pe o iubita "apoi incet, cucernic, fara sa-ti dea seama se lasa in genunchi iti coboara fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud si in sarutarea aceea grabita simti un fior rece ametitor"

Caracterizarea prin relatile cu celelalte personaje

Din relatile cu celelalte personaje reies alte trasaturi ale lui Ion:

De sateni este foarte respectat cu toate ca adesea se loveste de starea lui sociala insa putini sunt cei care i-o spun in fata cum ar fi de ex Vasile Baciu. Baciu il detesta pe Ion pentru ca ii seamana si Baciu se casatorise cu mama Anei din interes insa el o respecta si ajunge sa o iubeasca pentru ca ea l-a imbogatit spre deosebire de Ion.

Cele doua femei, Ana si Florica, reprezinta cele doua optiuni ale personajului, pamantul si iubirea. Desi initial renunta la iubire pentru pamant, dupa ce il obtine glasul iubirii devine mai puternic ceea ce ii va atrage moartea.

George este rivalul lui Ion, iar in final el are rolul de a implini destinul personajului ucigandu-l.

Parintii, Ion are relatii tensionate; il judeca pe tatal sau ca a "baut" pamanturile iar pe mama lui ca nu l-a oprit. De aceeea doreste pentru copiii lui o soarta mai buna ca acestia sa nu-l blesteme cum el isi blesteama parintii.

Pentru Herdelea Ion este cel mai destept dintre flacaii din sat insa Ion nu va ezita sa-l tradeze pe Herdelea chiar daca acesta il ajutase.

Critica il vede pe Ion in mod diferit:

George Calinescu: "Viclenia instinctuala caracteristica oricarei fiinte reduse i-a determinat actiunile. In planul creatiei Ion este o bruta". "Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii ci din viclenie instinctuala caracteristica oricarei fiinte reduse".

Tudor Vianu il caracterizeaza pe Ion prin "lacomia de pamant si senzualitatea robusta afirmate prin siretenie, lipsa de scrupule, cruzime".

Eugen Lovinescu vede si o parte frumoasa a personajului "o figura simbolica mai mare decat natura". In Ion predomina "expresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si cu deosebire o vointa imensa".

Nicolae Manolescu cede in Ion "o bruta ingenua care traieste in areistoria moralei intr-un paradis foarte crud".