Comicul de limbaj Caragiale

Comicul de limbaj rezulta din diferenta dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea sa spuna si ceea ce ar trebui sa spuna personajele. Farfuridi se intrece cu Catavencu prin paradoxuri, in loc sa dezbata probleme legate de noua constitutie. Pristanda nu cunoaste sensul neologismelor, asociaza termeni cunoscuti cu alti necunoscuti (etimologie populare): "scrofulos la datorie" , "capitalisti" - locuitori ai capitalei .

De asemenea acest comic este conturat si de ticurile personajelor: Tipatescu "ai putintica rabdare" , Pristanda "curat-murdar" dar si de unele expresii ale acestora: Tipatescu "sa-l lucram pe onorabilul" , Farfuridi "iubesc tradarea. dar urasc pe tradatori" , Catavencu "industria romana. e sublima putem zice dar lipseste cu desavarsire" . Aceste expresii subliniaza nonsensul din vorbirea personajelor. Stalcirea cuvintelor provoaca si ea rasul: Cetateanul turmentat spune "cioclopedica" , Dandanache "o sotietate fara printipuri care va sa zica ca nu le are".

Comicul de limbaj este un prilej pentru autor de a satiriza incultura personajelor sale, care deformeaza neologismele (famelie, bampir), confunda sensul unor cuvinte-etimologia populara (renumeratie, honeste bibere), construiesc enunturi lipsite de sens (intr-o sotietate fara printipuri, care va sa zica ca nu le are), pline de clisee, truisme (un popor care nu merge inainte sta pe loc), cu contradictii in termeni ( lupte seculare care au durat vreo 30 de ani). Farfuridi este un personaj in cazul caruia limbajul este definitoriu pentru ilustrarea tipului prostului solemn, el fiind conceput ca o suma de automatisme. Astfel, ocupatiile cotidiene sunt riguros cronometrate, dand impresia stabilitatii, daca n-ar aparea paradoxul : Am, n-am clienti acasa, la unsprezece trecute fix, ma-ntorc din targ. In discursul electoral, deprinderea de a invoca date si nume ale trecutului, mostenita de la pasoptisti, ii adauga o trasatura de epigonism caricatural, iar respectarea stricta a uzantelor limbajului oratoric determina anticiparea succesiunii elementelor de catre auditoriu: eu gandesc ca nu ar fi rau sa sarim la 48, mai bine la 64 Convingerea grava a personajului ca participa la evenimente istorice determina o functionare mecanica a limbajului sau, care ii sugereaza reductia intelectuala. Lipsa de logica din fraza "Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire", este completata de contradictiile in termeni, de tautologii: "cand zicem 64, zicem plebicist, cand zicem plebicist, zicem 64" si contructii pleonastice: "un popor care nu merge inainte, sta pe loc". Un alt personaj la care limbajul devine o sursa a expresivitatii este Pristanda. Caracterul pur mecanic al replicilor sale aprobative este evidentiat inca de la inceput, personajul fiind incapabil de a fi convingator: "caraghioz! Curat caraghioz!bampir! Curat bampir!Sa iertati, coane Fanica, ca-ntreb: bampirce-i aia bampir!". Prin urmare, desi accepta fara rezerve concluzia sefului, el nu cunoste sensul acesteia. Prin analogie, exclamatia "Curat plastograf!" se produce intr-un moment, cand, intors in scena dupa o lunga absenta, Pristanda nici nu stie despre ce era vorba. El foloseste frecvent termeni populari, regionalisme ("scot, vaz, auz"), pe care le imbina cu forme ale limbajului vremii, frantuzisme, de pilda: ( "pardon", "onorabilul"). Utilizeaza, de asemenea, forme care il caracterizeaza pe el si categoria din care face parte, cum ar fi diminutivul modestiei, "minutel", care nu exprima atat durata scurta a momentului, cat mai ales mica libertate pe care, trebuie sa recunoasca, si-a ingaduit-o. Sintagma "ce-mi da prin gand, ideea?" si cliseul "coane Fanica" tradeaza vorbirea tipica a functionarului servil si umil, semidoct, neinstruit. De altfel, majoritatea personajelor comediei au ticuri verbale, ceea ce sugereaza limitarea acestora. Formula lui Trahanache "Aveti putintica rabdare" fixeaza omul cu moderatia varstei, cu linistea si intelepciunea lui sumara, iar ticul lui Farfuridi "Dati-mi voie!" exprima nevoia permanenta de a i se acorda atentie. De asemenea, cliseul lui Pristanda "curat!" sau al Cetateanului Turmentat "eu cu cine votez?" sugereaza gandirea mecanica, repetitiva, plata a acestora.

2 . Comic de limbaj

a)provenit din incultura :

-greseli de vocabular -> deformari fonetice (famelie );

-etimologie populara -> scrofulosi , capitalisti;

-lipsa de proprietate a termenilor->liber schimbist=elastic in conceptii;

-incalcarea regulilor gramaticale si a logicii -> exemple:

1.polisemia : ' ne-am racit impreuna ';

2.contradictia in termen : '12 trecute fix ';

'lupte seculare ce au durat 30 de ani ';

3.asociatiile necompatibile :'industria romana este admirabila ,

sublima , putem zice , dar lipseste

cu desavarsire .';

4.truismele (= adevaruri evidente ): 'un potop care nu merge

inainte , sta pe loc '.

-constructia frazei.

b)ticuri verbale :

- ' curat ' (Pristanda) -> ' curat murdar ';

- ' ai putintica rabdare ' ( Trahanache );

- ' eu cu cine votez ? ' , 'nu ma-mpinge c-ametesc' (Cetateanul t. ).

Comicul de limbaj este bogat ilustrat prin vocabularul personajelor, modalitate de caracterizare indirecta care denota incultura acestora, carentele pe care incearca sa le ascunda sub masca aparentei de eruditie. De asemenea, ticurile verbale ale personajelor sugereaza trasaturi de caracter.

Trahanache pronunta gresit unele cuvinte: sotietate, printip, dipotat, docoment, endependant, cestiuni arzatoare la ordinea zilei. Fraza imprumutata de la fiul sau, plecat la facultate in capitala, este reprodusa intocmai, desi este, in mare masura, un truism: "Unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are". Ticul sau verbal, "ai putintica rabdare", ii mentine pe interlocutorii sai intr-o stare de suspans, de asteptare, in timp ce Trahanache isi pastreaza pozitia de superioritate. Abil politician, se ghideaza dupa principiul "Intr-o sotietate fara moral si fara printip.. trebuie sa ai putintica diplomatie".

Nae Catavencu este caracterizat in primul rand prin discursul sau politic, dominat de truisme ("Istoria ne invata si anume ca un popor care nu merge inainte sta pe loc.. ba chiar da inapoi"), asociatii incompatibile ("Industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire") sau dovezi de falsa eruditie ("oneste bibere", "Scopul scuza mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta"). Incultura sa este dovedita si de etimologia populara a cuvintelor "faliti" si "capitalisti" sau de folosirea improprie a termenilor "liber-schimbist" si "travaliu".

Farfuridi este un izvor de nonsensuri: "Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica: ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale Din aceasta dilema nu putem iesi Am zis!", "Trebuie sa ai curaj, ca mine! trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!". Ticul sau verbal este cuvantul "fix", plasat in contexte nepotrivite, ca "douasprezece trecute fix", si denota vorbirea automata, fara o judecata prealabila.

Pristanda stalceste neologismele: bampir, catrindala, scrofulosi, renumeratie. Ticul sau, "curat", este folosit pentru a aproba fara cracnire toate vorbele superiorilor sai; produce asocieri incompatibile ("curat murdar").

Dandanache este un personaj senil, ramolit, cazut in copilarie. Limbajul sau este dominat de vorbirea peltica, de interjectii ("pac!" , "hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca") si de apelativele "neicusorule" si "puicusorule". Ticul sau verbal este motivatia pretentiilor sale politice: "eu, care familia mea de la patruzsopt in camera". Abaterile grave de la normele limbajului ii fac deseori vorbele imposibil de inteles.

Cetateanul turmentat, cu ticul sau verbal "eu pentru cine votez?", exprima starea de confuzie, de indecizie, in care pluteste masa alegatorilor, care asteapta sa i se spuna ce sa faca pentru a se supune intocmai vointei celor sus-pusi. Cetatenii de rand nu au nici cea mai mica intentie de a-si exercita dreptul democratic de vot. Ei accepta si alimenteaza mecanismul corupt al vietii politice a vremii.

Principalul izvor al comicului din piesa este contrastul dintre aparenta si esenta. Personajele incearca sa pastreze aspectul exterior de moralitate, de cultura, de onestitate, dar in spatele acestei fatade se ascund abateri majore. Incercarile disperate ale Zoii, ale lui Tipatescu, Catavencu, Pristanda de a impiedica secretele lor sa iasa la iveala creeaza situatii amuzante, cu atat mai mult cu cat defectele ironizate sunt reale raportandu-ne si la anul 1883, si la inceputul secolului XXI.

Comicul de limbaj se realizeaza prin ticurile verbale ale personajelor ("Ai putintica rabdare', "Curat'), prin pronuntarea gresita a unor neologisme si a unor cuvinte obisnuite ("remuneratie', "famelie', "bampir', "plebicist', "cioclopedica', "catindeala', "nifilist', "momental', "fevruarie', "enteres', "dumneei' etc). Alteori, cuvintele sunt intelese gresit dandu-li-se alt sens ("capitalist' cu sens de locuitor al capitalei, "anonima' (semnata), "puncte esentiale' (pe ici pe colo) etc). Sau structurile contin nonsensuri datorita negarii primului enunt prin cel de-al doilea: " e sublima, dar lipseste cu desavarsire', "aclamam munca, travaliul care nu se face deloc', "sa se revizuiasca primesc, dar atunci sa nu se schimbe nimic'.
Sunt prezente contradictiile de termeni ("12 trecute fix'), truismele (constatari de ordin general), de cele mai multe ori pleonastice ("un popor care nu merge inainte sta pe loc', "unde nu e moral, acolo e coruptie') sau pleonasmele propriu-zise ("fara printipuri, va sa zica ca nu le are', "nu dau voie sa-si permita', "macar catusi de putin', "aclamam munca, travaliul', "nu spune decat numai si numai').
Tot din punctul de vedere al comicului de limbaj se observa numeroase tau­tologii ("enteresul si iar enteresul', "vezi tanar, tanar dar copt', "pe candidatul comitetului dv. - comitetul dv.', "sa ma agreeze si comitetul dv., caci e al dv.'), unele cacofonii ("sa zica ca nu le are'), confuzii (atractii) paronimice ("scrofulosi la datorie', in loc de "scrupulosi') si chiar anacolut ("eu, care familia mea si eu ca romanul impartial in sfarsit sa traiasca'; "imi pare rau, tocmai coana Joitica, tocmai dumneei, care de! sa ne asteptam de la dumneei la o protectie').
Toate aceste elemente de limbaj se imbina intr-o diversitate de stiluri: familiar (colocvial), publicistic, administrativ, oratoric, pentru ca apare ca element scrisoarea (in doua variante "de amor' si o data ca plangere sau reclamatie), dar in toate situatiile ca obiect de santaj, ziarul (ca modalitate de manipulare a opiniei publice), discursul (in actul III), alocutiunea si toastul (ca modalitati oratorice - in actul IV). Hazul creste mai ales atunci cand personajele folosesc unul sau altul dintre structurile specifice unui stil intr-un context neadecvat, asa cum se intampla cand, adresandu-se lui Pristanda, Catavencu imbina limbajul familiar cu cel solemn, pretentios si sententios: "imi pare rau, Ghita, ca mai staruiesti cu scuzele tale Adica noi nu stim cum merge politica? (sententios). intr-un stat constitutional, un politist nu e nici mai mult nici mai putin decat un instrument!'
Tot in comicul de limbaj se incadreaza si comicul de nume pentru ca acestea sunt deosebit de sugestive incat "fac concurenta starii civile'.,Trahanache sugereaza amanarea, tergiversarea, decrepitudinea, batranetea, iar Catavencu reprezinta pe cel care se agata cu disperare de orice pentru a-si atinge scopul, se agita si "cataie' (flecareste), fiind tipul demagogului latrator. Farfuridi si Branzovenescu, prin aluzia culinara a numelor lor, sugereaza inferioritatea, vulga­ritatea, pe cand Dandanache ne duce cu gandul la dandanaua (incurcatura) pe care o produce prin aparitia lui. Alaturat lui Agamemnon, nume ilustru din mitologia greaca, cu forma de diminutiv - Agamita - si pronuntat de Trahanache "Gagamita', numele Dandanache reliefeaza si ramolitia celui care il poarta. Pristanda isi trage numele de la un joc moldovenesc si sugereaza zbaterea permanenta si inutila, fara a ajunge undeva, la un rezultat, sau exprima ideea ca e capabil sa joace asa cum i se canta. Numele lui Tipatescu ne duce cu gandul la un tip important in viata politica, dar si capabil de aventuri amoroase, datorita pozitiei si prezentei sale. Toate aceste aspecte reliefate la comicul de limbaj sunt si elemente ale oralitatii, deoarece sunt caracteristice limbii vorbite. Lor li se arata imbinarea vorbirii directe cu cea indirecta (vezi discutia lui Pristanda cu Tipatescu), numeroase interjectii, constructii exclamative si interogative, unele de un retorism evident in anumite contexte. Ca si in exprimarea orala, sirul expunerii se intrerupe, se fac unele digresiuni, ca apoi sa se revina la ideea initiala. Exista un anumit ritm al expunerii si un anumit grad de elaborare a ideilor in functie de reactia interlocu­torului si pot interveni intonatia, mimica, gesturile, ultimele ca elemente non-verbale ale comunicarii.