Stil si timp in romanul cel mai iubit dintre pamanteni de marin preda

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" DIN IASI

FACULTATEA DE LITERE

LUCRARE DE LICENTA

STIL SI TIMP IN ROMANUL CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI DE MARIN PREDA

CUPRINS

Pag.

PRIMA PARTE

I.           Capitolul I : Timp ontologic - timp lingvistic

Timp ontologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Timp fizic - timp cronologic . . . . . . . . . . . . . ..

Timp lingvistic . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Categoria modului . . . . . . . . . . . . . . .

Categoria timpului . . . . . . . . . . . . . . .

Categoria viziunii . . . . . . . . . . . . . . . .

II.        Capitolul al II - lea: Relatia timp - imagine

Timpul ca simbol . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Timpul in lingvistica, in literatura si filozofie . . . . . .

Actualizarea imaginii - timp . . . . . . . . . . . . . ..

Actualizarea prin verb . . . . . . . . . . . . . .

Actualizarea prin adverb . . . . . . . . . . . .

PARTEA A DOUA

I.          Capitolul I :

II.       Capitolul al II - lea

PARTEA A TREIA

Stil si timp in romanul Cel mai iubit dintre pamanteni, de Marin Preda

Concluzii

Bibliografie

ARGUMENT

Lucrarea Stil si timp in romanul «Cel mai iubit dintre pamanteni» de Marin Preda evidentiaza legatura indisolubila intre literatura si limba, prin descrierea mijloacelor expresive care pun in lumina categoria timpului, concretizata intr-o opera literara reprezentativa pentru spatiul cultural romanesc.    

In consecinta, ne propunem sa analizam conceptele de timp si temporalitate, prin raportare la realitatea lingvistica si la particularitatile universului textual, valorificind deosebirea intre relatia intre timpul ontologic si cel lingvistic.

Alegerea subiectului este motivata de interesul pentru conceptualizarea timpului, privit atat ca fenomen fizic, cat si lingvistic, literar, filozofic. Sub aspect teoretic, lucrarea urmareste delimitarea notiunilor de timp si temporalitate, in interiorul raportului realitate - fictiune.

Lucrarea este organizata in trei parti in care se argumenteaza ipoteza ca, in romanului lui Preda, timpul este axul in jurul caruia se cladeste complexitatea lumii fictionale a textului.

Prima parte a lucrarii, constituita din doua capitole, evidentiaza citeva din perspectivele culturale dominante asupra timpului.

Capitolul I, Relatia timp ontologic - timp lingvistic, marcheaza distinctia intre cele doua categorii, prin evidentierea trasaturilor esentiale si a raportului creat intre aceste entitati. In subcapitolul dedicat timpului ontologic se defineste notiunea, insistandu - se asupra importantei subiectivitatii in reprezentare a ceea ce se numeste timp interior. Cel de-al doilea subcapitol impune deosebire intre timpul cronologic si cel fizic, raportand aceste doua notiuni la realitatea    extralingvistica, pentru ca, in sectiunea dedicata timpului lingvistic sa se analizeze, succint valorile stilistice si poetice, asa cum au fost ele identificate de specialisti (T. Todorov, G. Genette, D. Irimia, T. Vianu etc.).

Capitolul al doilea are ca nucleu imaginea timpului in lingvistica, literatura si filozofie. In primul subcapitol se schiteaza simbolistica si imagistica timpului, subcapitolul al doilea surprinzand cateva aspecte ale perceptiei temporale in lingvistica, literatura si filozofie. Ultimul subcapitol descrie reprezentarea timpului in raport cu doua clase lexico-gramaticale: verbul si adverbul.

A doua parte a lucrarii, formata din doua capitole, urmareste sa evidentieze: 1) aspectele teoretice ale metodelor de cercetare folosite pentru a analiza opera literara si 2) argumentarea alegerii acestor metode de analiza.

In ultima parte a lucrarii se analizeaza valorile expresive prin care se dezvolta categoria timpului in romanul Cel mai iubit dintre pamanteni, aplicatia fiind bazata pe descrierea relatiilor intre diverse categorii de timp (narativ - comentativ, pe de o parte, timp al scriitorului, timp al naratorului, timp al cititorului, pe de alta parte).

In argumentare s-a urmarit ilustrarea notiunilor teoretice cu exemple, pentru a valida ipoteza conform careia, intr-o opera literara, timpul este perceput subiectiv de fiinta umana, aceste perceptii fiind orientate de un ansamblu complex de factori generatori de expresivitate.

CONCLUZII

Una dintre categoriile centrale in construirea universului fictional al unui text este timpul, alaturi de spatiu si de cauzalitate. Studierea acestei categorii i-a preocupat pe multi cercetatori (lingvisti, filozofi, critici literari), insa timpul, ca fenomen, ramane, in esenta, inexplicabil. Fiecare individ percepe subiectiv trecerea ireversibila a timpului, raportand-o la o realitate exterioara, iar modul de a percepe aceasta curgere are la baza, adesea, temperamentul si personalitatea sau, in termeni mai largi, contextul de viata al subiectului vorbitor.

Patrunderea in interiorul fenomenului numit timp devine posibila prin reprezentarile pe care fiinta umana le are asupra existentei, atit a celei de zi cu zi, cit si a celei lingvistice, din care ia nastere universul fictional al operei. Deoarece fiinta umana nu se situeaza niciodata in afara timpului, ci in interiorul lui, ea se supune unui proces complex de transformare, mutandu-se "cu prezentul in trecut, privind spre viitor" (Vianu: 1981: 191), si observand, in perspectiva, desfasurarea evenimentelor.

Gandirea timpului, ca proces de reprezentare prin intermediul limbajului, se materializeaza in organizarea paradigmatica a sistemului verbal si determina formarea unei imagini asupra timpului, fiecare forma lingvistica verbala corespunzand unei anumite operatii de contemplare si conceptualizare a timpului.

Din perspectiva timpului, organizarea unui text este dependenta de limbaj, aceasta modalitate de convertire a unui fenomen extraverbal in fenomen lingvistic, fiind specifica fiecarui creator de mesaj.

Orice individ isi insuseste notiunea de timp, insa fenomenul ii apare indefinibil, imaginea asupra timpului concretizandu-se adesea, doar prin limbaj. In interiorul lumii fictionale create de un scriitor, imaginea este cea care il face pe cititor sa ia parte la ivirea treptata a unei realitati de limbaj, care insa trece dincolo de acesta, stabilind un nou raport al lucrurilor cu cuvintele. Urmarea acestui fapt este perceperea unei realitati ce se cere a fi traita - in momentul lecturii - pentru prima oara.

In constiinta cititorului, reprezentarea timpului in universul fictional al textului se incheaga prin prisma intelegerii indicilor temporali, prin raportarea celui ce ia contact cu ei, la realitate, prin integrarea particularului in general, adica prin observarea mijloacelor de construire a unui univers artistic autonom in raport cu lumea reala, in interiorul caruia timpul este un complex imagistic creat si dezvoltat pentru a reflecta esteticul.

Fiinta umana nu experimenteaza direct nici trecutul, nici viitorul, ci inscrie aceste timpuri in constiinta prin amintiri si asteptari, fie realiste, fie fanteziste. Experienta relativa a trecerii timpului se bazeaza pe compararea experientei prezente cu amintirea trecutului sau cu anticiparea viitorului si a modului de a patrunde in interiorul acestor perspective temporale. Ca mijloc de spatializare a timpului, limbajul este principalul instrument de transfigurare a realitatii extraverbale in realitate intraverbala (fictionala).

Avand convingerea ca timpul este pivotul pe care se sprijina lumea romanului Cel mai iubit dintre pamanteni, putem afirma ca reprezentarea timpului nu mai este exterioara individului (personaj-narator) ci, in final, se dizolva, supunandu-se unei instante narative autoritare, personajul.

Pe parcursul analizei s-a remarcat ca accesul la subiectivitatea personajelor este sugerat prin indici care produc imbogatirea timpurilor gramaticale cu valori expresive, insa notiunea de timp nu este reflectata doar prin intermediul verbului, dat fiind ca, la inchegarea temporalitatii, participa elemente din intreg sistemul limbii (adverbe, substantive, prepozitii). Desi nu este palpabil, timpul isi face simtita prezenta, chiar daca, prin text, ni se ofera o imagine iluzorie a unei realitati de limbaj.

In romanul lui M. Preda timpul apare in ipostaza de fiinta, fiind investit cu puterea suprema de a crea si de a distruge si manifestandu-se ca entitate abstracta ce sta la baza nasterii universului interior al personajului principal.

Analiza categoriei timpului din perspectiva stilistica a condus la evidentierea mai multor planuri temporale ale personajului: timpul scriitorului Marin Preda, timpul naratorului care isi scrie memoriile in linistea celulei lui si, nu in cele din urma, un timp al personajului reflector, mereu in continua schimbare, raportarea lui fata de realitatea    "obiectiva" a lumii textului modificandu-se cu fiecare pagina redactata de naratorul-scriitor.

Fiecare dintre aceste timpuri este ilustrat prin elemente semnificative pentru a argumenta ca limbajul spatializeaza timpul, fie discursiv, fie textual, iar indicii verbali determina un ansamblu complex de reprezentari in mintea cititorului, caci realitatea este reprezentata indirect, individul (autorul, naratorul, personajul sau cititorul) situandu-se in interiorul ei si transformand-o in fictiune.

In cercetarea legaturilor intre stil si timp, in romanul Cel mai iubit dintre pamanteni, de Marin Preda, putem afirma ca imaginea timpului ia nastere ca limbaj. Analiza pune in lumina urmatoarele aspecte centrale:

a) Omul este situat intr-un univers ale carui coordonate sunt timpul si spatiul. Petrini traieste intr-un timp propriu, creat in urma unei reprezentari a timpului prin limbaj, si prin negarea contactului direct cu o realitate sociala terifianta. Spatiul carceral din care evadeaza, prin scris, personajul, are o dubla simbolistica: confiscarea absurda a libertatii si compensarea acestei inchideri cu deschiderea spiritului spre sine insusi.

Timpurile si modurile verbale reflecta raportarea fiintei umane la timp, toate cele trei planuri temporale - trecut , prezent, viitor - interferand in dezvoltarea complexitatii stilistice exemplare a textului literar analizat. Pentru Petrini, a scrie devine echivalent cu a trai. In opera literara, categoriile de limbaj determina o spatializare a timpului si contribuie la continua metamorfozare a acestuia in imagine.

BIBLIOGRAFIE

Burgos, Jean, 1988, Pentru o poetica a imaginarului, Bucuresti, Editura Univers, traducere de Gabriela Duda si Micaela Gulea

Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, 1993, Dictionar de simboluri, Bucuresti, Editura Artemis

Cazacu, Slama, Tatiana, 1999, Psiholingvistica, o stiinta a comunicarii, Bucuresti, Editura ALL

Eco, Umberto, 2006, Opera deschisa, Pitesti, Editura Paralela 45

Eco, Umberto, 2007, Limitele interpretarii, Iasi, Editura Polirom

Genette, Gérard, 1994, Introducere in arhitext. Fictiune si dictiune, Bucuresti, Editura Univers

Irimia, Dumitru, 1999, Introducere in stilistica, Iasi, Editua Polirom

Kayser, Wolfgang, 1979, Opera literara, Bucuresti, Editura Univers

Lintvelt, Jaap, 1994, Incercare de tipologie narativa. Punctul de vedere. Teorie si analiza, Bucuresti, Editura Univers

Mancas, Mihaela, 1972, Stilul indirect liber in romana literara, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica

Manolescu, Nicolae, 2002, Arca lui Noe, Bucuresti, Editura 100 + 1 Gramar

Marcus, Solomon, 1985, Timpul, Bucuresti, Editura Albatros

Micu, Dumitru, 2000, Istoria literaturii romane. De la creatia populara la postmodernism, Bucuresti, Editura Saeculum

Munteanu, Stefan, 1995, Introducere in stilistica operei literare, Timisoara, Editura de Vest

Orzu, Daniela, 2006, Structuri narative in romanul romanesc postbelic (intre adevarul istoric si adevarul estetic), Iasi, rezumatul tezei de doctorat

Preda, Marin, 1997, Cel mai iubit dintre pamanteni, Bucuresti, Editura Marin Preda

Preda, Marin, 2007, Morometii, Bucuresti, Editura Cartex Serv

Sateanu, Cornel, 1980, Timp si temporalitate in limba romana contemporana, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica

Todorov, Tzvetan, 1975, Poetica, Bucuresti, Editura Univers

Vianu, Tudor, 1968, Studii de stilistica, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica

Vianu, Tudor, 1981, Arta prozatorilor romani, Bucuresti, Editura Minerva