Marin Preda Morometii

Marin Preda

Viata:1922 - pe 5 august se naste la Silistea Gumesti, Teleorman; scoala primara in satul natal.
1937 - in septembrie tatal sau il trimite la scoala din Abrud, apoi la Cristur-Odorhei.
1940 - scoala pe care o urma se inchide, prin urmare se muta la Bucuresti.
1941 - la terminarea scolii el nu se mai intoarce in satul natal, ci devine corector la revista Timpul.
1943 - 1945 este in armata. Aceasta experienta va fi descrisa in operele de mai tarziu.
1945 - este corector la ziarul Romania libera.
1952 - Este redactor al revistei culturale Viata Romaneasca.
1956 - primeste premiul de stat pentru romanul Morometii.
1957 - face o excursie in Vietnam. La intoarcere, se opreste la Pekin.
1960 - 1961 citeste marii romancieri ai lumii. El este fascinat de William Faulkner.
1965 - traduce cartea Ciuma a lui Albert Camus.
1968 - este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor.
1970 - devine director al editurii Cartea Romaneasca.
1970 - impreuna cu Niculae Gane traduce romanul lui Feodor Dostoievski Demonii.
1974 - este ales membru corespondent al Academiei Romane.
1976 - apare editia a doua a romanului Marele singuratic.
1977 - publica Viata ca o prada, un roman amplu despre cristalizarea constiintei unui artist.
1980 - este publicat ultimul roman al lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni.
1980 - Pe 16 mai, moare in conditii stranii.

Opera: a) proza scurta: schita- Parlitul

nuvele- Soldatul cel Mititel, Albastra zare, Indrazneala   

povestiri- Strigoaica, Salcamul, Calul, Noaptea, La camp, Iubirea, Nepotul

Volume: Intalnirea din pamanturi

Desfasurarea

Ferestre intunecate

Indrazneala

b)      romane: ciclul morometian - Morometii(I si II)

Marele singuratic

Delirul

- mediul citadin - Risipitorii, Intrusul

- publicistica/ memorialistica - Viata ca o prada, Imposibila intoarcere

- romanul total: Cel mai iubit dintre pamanteni

c)      drmaturgie:Martin Bormann

Marin Preda este primul roman clasic, de tipul Homer sau Tolstoi.Primulscriitor capabil sa insumeze cu adevarat, intr-o viziune totala si echilibrata, datele unei existente cu mult mai complexe decat cea reflectata pama la el. De-abia cu Preda omul intra in proza noastra cu intreaga lui natura. Instictele sunt la locul lor, boala ii da tarcoale, meschinaria il incearca uneori si isi impune punctul de vedere []. In creatia autorului Morometilor omul si viata sunt cuprinse intro unica privire integratoare, circulara, armonioasa si totala. Dupa unsecol de roman romanesc Marin Preda inaugureaza tipul prozatorului-demiurg." ( I. Cristea)

Morometii

- volumul 1-

de Marin Preda

Problematica romanului; originalitate

aparitia in 1956 a creat impresia ca e o opera neobisnuita, din acelea menite sa marcheze un moment important in evolutia unei literaturi:

literatura de inspiratie rurala surprinsese aspecte variate in opera lui Creanga, Slavici, Sadoveanu, Rebreanu, Zaharia Stancu incat parea ca nu mai este ceva de spus,

originalitatea operei reiese din: luciditatea neiertatoare cu care autorul surprinde actiunea mecanismelor economice asupra existentei omenesti;

dimensiunea psihologica in constructia personajului: Preda ilustreaza astfel afirmatia lui G. Calinescu " Romanul psihologic este posibil si in lumea rurala"

tipul inedit de taran roman: inteligenta si viclenie disimulativa, autenticitatea comportamentului si limbajului, filosofia de viata si formula de umanitate

Apartenenta la gen, specie, formula estetica literara

gen epic, roman obiectiv de dupa al II-lea Razboi Mondial, recreaza artistic un univers rural complex, sortit disparitiei datorita contextului istoric si social-economic;

proza realist-obiectiva, roman-drama, roman al familiei

Tema, subiectul operei

surprinde destinul unei familii si a unei intregi societati rurale nevoite sa se adapteze innoirilor: plata impozitelor pe pamant, a ratelor la Banca; disparitia formei de proprietate asupra pamantului si colectivizarea; migratia populatiei de la sat la oras; comerializarea produselor obtinute din munca pamantului etc.

vezi fise de lectura

Structura, scene reprezentative

vol.I: Prima parte - XXIX capitole

Partea a II a - XVIII capitole

Partea a III a - XXVIII capitole

doua planuri narative: destramarea familiei Moromete si satul Silistea Gumesti;

Incipitul si Epilogul au la baza aceeasi imagine metaforica a TIMPULUI:

"In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare: viata se scurgea aici fara conflicte mari."

" Lipsite de omul lor aceste adunari aveau sa-si piarda si ele curand orice interes.Trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial.Timpul nu mai avea rabdare."

realizandu-se astfel o constructie unitara si rotunda ce inchide un ciclu de viata si prezinta drumul destramarii unei iluzii.

scene: cina familiei Moromete = conflictul mocnit din sanul familiei

taierea salcamului = momentul simbolic de alunecare spre dezbinare

o       "Toata lumea cunostea acest salcam. Copiii se urcau in el. , se jucau mija, era la capatul ghetusului,Salcamul era curatat de vargi in fiecare an si crestea la loc mereu. [] deodata ridica securea si o infipse cu putere in coaja copacului. Din gat ii iesi un sunet adanc si lovitura tasni de la radacina copacului se lovi de uluci si se intoarse sa rasune viroaga. Amandoi incepura apoi sa izbeasca tacuti si nu se oprira decat dupa un timp indelungatEi loveau de la o vreme mai incet, mai chibzuit uneori scormonind cu securea in lovituri mici cautand parca viata salcamului falnic in vreo vana care se ascundea de secure. Cu toate ca patrunsesera adanc in el din amandoua partile, salmul statea drept si linistit, nici o frunza nu i se misca.[] Din inaltimea lui salcamul se clatina, se impotrivi, balabanindu-se cateva clipe, ca si cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul, apoi deodata porni spre pamant, starnind linistea diminetii ca o vijelie; se prabusi si imbratisa gradina cu zgomot asurzitor. Vaile clocotira si toti cainii de prin imprejurimi incepura sa latre.[] Salcamul taiat strajuia insa prin inaltimea si coroana lui stufoasa toata partea aceea a satului; acum totul se facuse mic. Gradina, caii, Moromete insusi aratau bocisnici. Cerul deschis si campia napadeau imprejurimile."

poiana fierariei lui Iocan = autoritatea lui Ilie in colectivitatea rurala

loc de intalnire cu prietenii( Iocan, Cocosila, Din Vasilescu, Dumitru lui Nae, Botoghina, Tugurlan)

fiecare vine cu ziarul la care e abonat: Iocan-Curentul, Cocosila- Dimineata, Moromete- Miscarea:

Ilie citeste si interpreteaza articolele din ziar: discursul Regelui la Congresul Agricol-problema taraneasca; bombardarea Guernicai de catre nemti - problema razboiului; discursul din Parlament al taranistului Madgearu in care se formuleaza ideea necesitatii starii de asediu impusa de liberali de aproape 4 ani ;

plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti = inceputul destramarii familiei

secerisul = obiceiuri si cutume agrare

bataia aplicata feciorilor de catre Ilie =gest disperat al tatalui care nu mai gaseste metode de aparare impotriva destramarii familiei

Imaginea artistica a satului din Campia Dunarii

satul devine un fel de 'imago-mundi', centrul de observatie al lumii, si, prin profunzimea naratiunii, centrul de sprijin al Universului

taranii se impart in categorii: instaritii: Balosu, Aristide, Cotelici, boieroaica Marica; cei cu pamant: Cocosila, Moromete, Botoghina, Dumitru lui Nae; si cei nevoiti sa munceasca pe la altii:Tugurlan, Birica;

exista mici intrprinzatori: Iocan - fierar, Scamosu - negot cu pasari si oua, Balosu - comert cu cereale, frizerie, moara primarului

administrativ: primarie si fond funciar, scoala cu 7 invatatori, biserica

din inregistrarea vietii de familie, in fazele ei tipice, iese la iveala un 'cod' al al existentei taranesti.

alte istorii vin sa coloreze viata unui sat de campie in care oamenii, traind sub amenintarea unui timp capricios, continua imperturbabil sa se nasca, sa treaca prin intamplari vesele si triste, si in cele din urma sa moara, lasand locul altora.

in intentia de monografie vizand o atitudine proprie fata de existenta in toate actele fundamentale ale vietii, Marin Preda se apropie de proza de analiza

jocul baietilor pe camp (bobicul), formele de ritual (spalatul picioarelor, Rusaliile), inmormantarea, parastasul, pregatirile pentru secerat, jocul calusarilor, atitudinile curente ale barbatului in familie, sunt infatisate in carte, uneori sub forme ironice, alteori cu o vadita nota lirica, intarind ideea unui cod al vietii taranesti.

Lumea personajelor: Ilie Moromete, familia etc.

Ilie Moromete " Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta!"

inspirat de un model caracteriologic real: Tudor Calarasu(tatal autorului);

relatiile cu membrii familiei: capul unei familii numeroase(8), iubirea pentru copii, dorinta de a-si pastra familia unita, atitudinea fasa de Guica si fata de Catrina;

relatiile cu satenii: prietenii, primarul Aristide, vecinul Balosu, intelegerea fata de Tugurlan;

portret comportamental: disimularea"fire sucita", vorbeste singur si ironizeaza pe toti fiindca ceilalti nu sunt suficient de destepti sa-l inteleaga, placerea vorbei pe stanoaga si "glasurile rostirii", inteligenta ascutita caci descifreaza semnele politicii vremii, tehnica amanarii in luarea deciziilor importante

Unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura noastra ,obiect al unei bogate literaturi critice ,destinul lui Ilie Moromete ilustreaza o "tema fundamentala", care l-a preocupat indelung pe prozator : disparitia clasei taranesti. A interpreta evolutia sa din perspectiva "caracterului universal al experientei taranesti " inseamna a-l situa intr-o tesatura mai complicata de determinari.

Caracterul puteric , natura complexa ,inteligenta iesita din comun a lui Ilie Moromete "simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile". Comentatorii romanului au remarcat spiritul independent al personajului ,ironia ,darul de a descoperi dimensiunile inedite ale lucrurilor . Exista o lume in care personajul se lupta cu alde Tudor Balosu, Jupuitul sau Aristide ca sa isi achite datoriile, sa-si pastreze independenta materiala ,dar si o alta lume ,nevazuta ,la care foarte putini au acces ,in care darul sau de povestitor ,calmul, perspicacitatea ,omenia ,il situeaza in centrul tuturor. Timpul interior, masura unei ecuatii alcatuite cu migala de Ilie Moromete ,trebuie sa ramana multa vreme sursa de bucurii profunde, de aceea desfasoara un intreg arsenal de subtilitati si eschive (uneori de un efect sarcastic necrutator ),ca presiunea evenimentelor sa nu-l tulbure. Contemplarea lumii, acceptarea ei ,"lupta pentru apararea vechilor bucurii ",aveau sa sfarseaca in momentul producerii unor lovituri imprevizibile. Drama epica se axeaza ,asadar, pe episoade semnificative din eforturile pentru achitarea foncierei ,pregatirea viitorului celor trei fii si a celor doua fiice ,gasirea unei solutii pentru trimiterea lui Nicolae la scoala .Pastrarea neatinsa a lotului de pamant primit dupa razboi, inseamna libertate ,independenta de actiune, o conditie a vechilor "bucurii": discutii prelungite in poiana fierariei lui Iocan ,ceasurile de visare ciudata de pe stanoaga podisei ,drumurile incarcate de mari sperante la munte ,senzatia ca lumea nu-i poate determina in nici un fel reactiile ,discutiile cu oamenii inteligenti cum era Cocosila .

Atacurile decisive vor veni din interiorul familiei (fuga lui Achim ,Nila ,Paraschiv cu caii si oile ,neintelegerile cu Catrina ,convingerea ca trebuie sa il trimita pe Niculaie la scoala) si il inconjoara treptat cu imense teritorii ale singuratatii ,il izoleaza,fiindca jocul lui este de neinteles .

Catrina nu-i intelege suceala , calmul ("Esti mort dupa sedere si tutun"), Guica il crede un spoliator ,iar la instigarea ei ,cei trei baieti din prima casatorie il cred un tata nedrept .Darurile firii sale deosebite gasesc apreciere in ochii prietenilor din fieraria lui Iocan, cu care discuta politica, dar si ai primarului Aristide ,de la care este nevoit sa se imprumute cu bani. Bucuria libertatii interioare ,a spiritului insetat de contemplare ,nu trebuie atinsa de indivizi ca Jupuitul(cel cu foncierea),Aristide sau Tudor Balosu ,ci sa se reverse in spiritele celor ca Dumitru lui Nae sau Cocosila ,Tugurlan .Fata de primii ,o permanenta circumspectie ,pentru a evita capcanele ,ca sa biruie inteligenta in fata asaltului prostiei si patimii posesiunii,un joc complicat pana la epuizarea "victimei " in panza nuantelor,a finetilro psihologice(celebre scene cu foncierea,Tudor Balosu,cu seful de post).Cand insa un nevoias ca Tugulan ii cere un imprumut ,subtilitatile sunt lasate la o parte pentru a nu-l jigni.

Ilie Moromete exercita asupra celor din jur fascinatie ,marturisita ,o terapeutica de tip aparte ,prin magia cuvantului .Intors dintr-o calatorie la munte ,unde fusese sa vanda porumb, povesteste cu inflexiuni neobisnuite si o regizare neasteptata a efectelor ce s-a intamplat. Nu castigul il urmarea, ci altceva ,un lucru neinteles de cei trei fii care "au inceput sa murmure ca a omorat caii si caruta de pomana, si ca si-a batut joc de munca lor ".Si cu acest prilej exista un limbaj aparte ,un meta limbaj in care evenimentele propiei existente iau alte dimensiuni. Interesanta asadar ,opinia lui Eugen Simion,care vede in Ilie Moromete "un narrator simbolic" . "Naratorul simbolic" nu este altceva decat naratorul mitic. al carui ceremonie creeaza o iluzie initiatica a intamplarilor exemplare ,care nu vin de oriunde si trec spre oriunde ,ci ordoneaza lumea,ii dau coerenta ,o fac accesibila. Strategia oralitatii ,de alt tip decat la Creanga sau Sadoveanu ,accentueaza subtextul persuasiunii .

Cuvintele fac lumina in cele mai incurcate ganduri :"avea uneori obiceiul -semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas-de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi singur". Cand l-a intrebat cineva de ce vorbeste singur ,a raspuns ca "asta e din pricina ca n-are cu cine discuta ,cu sensul ca nimeni nu merita sa-i asculte gandurile". Moromete incearca sa plaseze schimbarile din viata satului in "schimbarea vesnica a lumii " dar parca nu-i iese ceva .

Catrina Moromete - in primul volum nu are un rol foarte mare, unicul detaliu care o diferentiaza aici este viata ei dubla, in vis si realitate, si frica morbida de Diavol, fiind foarte credincioasa, mustrandu-si adesea sotul pe motivul ca nu merge la biserica. Ea este supusa barbatului, luand si bataie de la acesta din cauza celor trei baieti, tematoare de copiii vitregi, are un glas 'indepartat si imbulzit de ganduri'. Mai tarziu, ura cumplita impotriva barbatului o va scoate din anonimat.

Elemente de arta narativa

vocatia narativa: ritm lent cu accent pe amanunt, pe gest si mimica;

- perspectiva auctoriala a naratiunii:perfonajele spun ceva, devin informatori, complici ai autorului;

- dialogul si monologul sunt asimilate firesc in naratiune;

- autorul are grija sa fie exact si precis in relatare, corect si concis in stil- anticalofilie;

Indivizii se diferentiaza prin mici detalii de comportament. Nila are o frunte 'lata si groasa' si ori de cate ori acest personaj greoi, ezitant apare in carte, fruntea incordata, marcand chinul unei gandiri incete, nu va lipsi din notatiile prozatorului. Paraschiv are un ras ciudat ('parca ar fi parait ceva') si semnul lui de fizionomie distinctiv este satisfactia rea, vulgara, explicata de impletirea buzelor lungi ('intinzandu-si cu placere buzele lui impletite').

- Glasul arata umoarea, caracterul si pozitia individului in ierarhia sociala. Catrina, supusa barbatului, tematoare de copiii vitregi, are un glas 'indepartat si imbulzit de ganduri'. Tatal, atotstiutor, are mai multe 'glasuri', cand 'puternic si amenintator, facandu-i pe toti sa tresara de teama', cand un glas schimbat si necunoscut, fals si ironic. Victor Balosu, voiajorul, are un glas 'spalat', Tugurlan un glas 'neprietenos si strain', Guica -spioana satului- are un glas inecat de curiozitate si placere. Cuvantul exprima o relatie, glasul marcheaza natura ecestei relatii.

- Personajele isi tradeaza viata interioara prin varietatea fonica. Vatica Botogina ia in gospodarie locul tatalui, plecat la sanatoriu. Copil inca, el isi ia rolul in serios, si cel dintai semn de autoritate este glasul 'aspru si neinduplecat' cu care isi striga sora. Intamplarile prin care trece Ilie Moromete sunt urmate de o subtila dialectica a glasurilor, cu subtirimi si grosimi care traduc metamorfozele psihice

Test de verificare a lecturii integrale a romanului:

Unde si cand se petrece actiunea in roman.

- Campia Dunarii, Silistea-Gumesti, Teleorman; inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial, 1937.

Numiti personajul principal si porecla acestuia.

- Ilie Moromete, patanghel / Guica doi

Cat pamant detine familia si cum contribuie fiecare la realizarea lui.

- Ilie avea 3 pogoane, Catrina avusese 1 lot=8 pogoane din care vanduse 1 pogon ca sa se faca actele casei si pe numele ei(esueaza) deci au in total 10 pogoane de pamant

Cum o cheama pe sora eroului; porecla.

- Maria Moromete, Guica pentru ca vorbeste mult si e rea;

Motivele habotniciei Catrinei

- nascuse un copil mort, are cosmaruri si se teme de saracie;

Motivele imprumutului la banca.

- dupa seceta din 1933, lui Ilie i-a murit un cal; cu banii imprumutati cumpara cal, plateste impozitul pe pamant, fonciirea, si cu ce ramane cumpara 20 de oi;

Locul de intalnire a eroului cu prietenii; ce fac acolo.

- duminica Ilie merge la fieraria lui Iocan, unde se intalneste cu prietenii, citesc ziarele( Curentul, Dimineata, Miscarea) si comenteaza politica vremii

Trei prieteni ai eroului

- Cocosila, Iocan, Dumitru lui Nae, Botoghina, Din Vasilescu, Tugurlan

Cine realizeaza un chip de lut ce seamana cu eroul.

- jucandu-se cu lutul umed, Din Vasilescu face chipul lui Ilie si il usuca apoi pe focul fierariei lui Iocan; chipul de huma arsa e singurul care aminteste de Ilie la intalnirile ulterioare de la fierarie cici dupa fuga fiilor el nu mai vine le acolo;

Suma obtinuta de erou din tranzactia sacamului.

- 1200 lei din care plateste fonciirea si scoate oile de la ocolul primariei;

Scopul plecarii lui Achim la Bucuresti.

oficial: sa obtina bani pentru plata datoriilor si pentru "a se capatui si ei ca sunt mari"

- neoficial: sa pricinuiasca tatalui neplaceri, sa le lase pe puturoase fara lapte la muncile campului;

Povestea de dragoste din roman, in afara fam. Moromete.

- Polina Balosu trebuia sa se marite , dupa voia tatalui, cu Stan Cotelici, batran si cu pamant; insa inima ei e data lui Birica, sarac, cu 3 surori mai mici, harnic si tanar; cei doi fug la Botoghina pentru a nu fi gasiti de Balosu si apoi vor intemeia o familie acasa la Birica, Polina luptand cu familia ei pentru a-si obtine zestrea care sa-i permita sa aiba un trai decent;dupa bataia dintre Birica si Victor Balosu la seceris, in finalul romanului aflam ca e un proces la care Tudor Balosu nu merge iar Polina da foc surei de paie a tatalui.