Nuvela istorica de factura romantica - Alexandru Lapusneanul

Nuvela istorica de factura romantica

Introducere- contextul aparitiei textului:

Nuvela "Alexandru Lapusneanul" este prima nuvela istorica de factura romantica din literatura romana, autorul dovedindu-se un adevarat deschizator de drumuri.

Textul a fost publicat in primul numar al revistei "Dacia literara" si se constituie ca o exemplificare a principiilor formulate de M. Kogalniceanu ( mentorul pasoptismului) in articolul-program "Introductie", si anume: promovarea unei literaturi originale si valorificarea trecutului istoric national.( Articolul "Introductie" este considerat manifestul literar al romantismului).

Definitia nuvelei:

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central ce urmareste evolutia unui personaj puternic individualizat, intriga concisa, conflict concentrat. De altfel diferenta esentiala dintre nuvela si povestire consta in faptul ca nuvela pune accent asupra personajului central, in vreme ce pentru povestire conteaza mai mult actiunea. Ca dimensiuni, nuvela se situeaza intre schita( care se centreaza tot asupra personajului, insa il urmareste doar intr-un moment semnificativ din viata lui) si roman.

Nuvela romantica:

" Alexandru Lapusneanul" este o nuvela romantica prin specie( nuvela istorica este o specie preferata de romantici), prin tema( istoria este una dintre temele favorite ale romantismului), prin personajele exceptionale surprinse in situatii exceptionale, prin antiteza dintre personaje( antiteza inger-demon care sta la baza infatisarii relatiei dintre Ruxanda si Lapusneanul), contrastul din sanul aceluiasi personaj( Lapusneanul este un amalgam complex de calitati si defecte, insa si calitatile indubitabile sunt puse in slujba raului), culoarea epocii.

Surse de inspiratie:

Desi mentioneaza ca sursa de inspiratie cronica lui Miron Costin ( de unde intr-adevar preia imaginea boierului tradator Batiste Veveli, care va constitui suportul realizarii personajului Motoc), cele mai multe scene sunt prelucrate din cronica lui Grigore Ureche( atat personalitatea domnitorului, cat si mottourile capitolelor I si IV, scena uciderii celor 47 de boieri, boala si moartea prin otravire domnitorului).

Fiind opera literara, nuvela se indeparteaza in unele privinte de adevarul istoric, prin apelul la fictiune si la viziunea romantica asupra istoriei, viziune influentata de ideologia pasoptista. Boierul Motoc nu mai traia la vremea celei de-a doua domnii a lui Lapusneanul, el fiind decapitat la Liov. De altfel, intre persoana cu atestare istorica, a carui existenta este consemnata de cronica si personajul literar( care este construit pentru a corespunde tezei urmarite de scriitor) nu se poate institui o rela tie de identitate, diferentele pot fi foarte mari.

Tema:

Tema textului este reprezentata de prezentarea unui moment din istoria zbuciumata a Moldovei secolului al XVI-lea, respectiv cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul( 1564-1569).

Titlul:

Titlul il indica pe protagonistul operei, reprezentativ pentru un anumit stil de conducere- despotic, tiranic, autoritar. Singurele tipuri de relatii pe care le stabileste Lapusneanul sunt de dominare-supunere.

Perspectiva narativa:

Naratorul este omniscient, omniprezent, in general obiectiv( exista in text si cateva marci ale subiectivitatii, in formulari precum " tiranul", " desantata cuvantare", " nenorocitul domn", "miselul boier"). Textul se caracterizeaza prin focalizare zero, viziune dindarat. Naratiunea este la persoana a treia si aminteste prin obiectivitate si concizie de stilul cronicarilor.

Constructia discursului narativ:

Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuiurea secventelor narative si a episoadelor, particularitate narativa romantica, potrivit criticului Nicolae Manolescu.

Incipit-final:

Incipitul si finalul se caracterizeaza prin sobrietatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicativa. Motivatia revenirii la tron este reprezentata de razbunare, alimentata de un suport energetic pe masura-ura( care confera elan, entuziasm domnitorului), viziunea fiind despotica, tiranica( Lapusneanul isi gandeste cu minutie planul exterminarii boierilor). Dupa cum se observa, actiunea de recuperare a doniei are un suport negativcare in final se va intoarce ca un boomerang impotriva Lapusneanului. Frazele finale consemneaza sfasitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv: " Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei. La monastirea Slatina, zidita de el, unde e ingropat, se vede si astazi portretul lui si al familiei sale."

Constructia subiectului:

Textul se caracterizeaza prin echilibru compozitional( trasatura clasicista a textului), realizat prin organizarea lui in patru capitole, precedate fiecare de cate un motto semnificativ si rezumativ:

Capitolul I este precedat de mottoul " Daca voi nu ma vreti, eu va vreu . " ce reproduce vorbele pe care Lapusneanul le adreseaza soliei formate din Veverita, Spancioc, Stroici si Motoc( care il intampina langa Tecuci).

Capitolul al II-lea este precedat de mottoul " Ai sa dai sama, Doamna!" ce reproduce avertismentul pe care vaduva unui boier decapitat de Lapusneanul il adreseaza doamnei Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului sau.

Capitolul Al III-lea este precedat de mottoul " Capul lui Motoc vrem . " ce reproduce cererea norodului adunat in fata palatului domnesc.

Capitolul Al IV-lea este precedat de mottoul " De mi voi scula, pre multi am sa popesc si eu . " ce reproduce amenintarea rostita de Lapusneanul care, bolnav, a fost calugarit potrivit obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea domneasca.

Momentele subiectului:

Capitolul I cuprinde expozitiunea ( intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la cea de-a doua domnie, in 1564, in fruntea unei armate de turci si tatari, intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de Tomsa: Veverita, Spancioc si Stroici) si intriga: hotararea de nezdruncinat a voievodului de a se intoarce la tronul Moldovei( de altfel cand Motoc ii spune ca poporul nu-l vrea, Lapusneanul intelege ca boierii nu-l vor si ochii sai sticlesc de manie).

Capitolul al II-lea corespunde ca moment al subiectului desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de revenirea la tron a lui Lapusneanul : fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamatene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile si promisiunea pe care Lapusneanul i-o face.

Capitolul al III-lea contine scene romantice, prin caracterul memorabil sau exceptional si corespunde punctului culminant: participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si "leacul de frica" pentru doamna Ruxanda.

Capitolul al IV-lea corespunde deznodamantului- moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la uciderea boierilor, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri; domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Cand isi revine ii ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe propriul sau fiu. Motivata de iubirea materna, Ruxanda gaseste resursele interioare si accepta sfatul lui Spancioc si Stroici de a-si otravi sotul( si aceasta chiar daca omorul contravine principiilor morale, religioase ale Ruxandei).

Conflictul:

Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal.

Principalulconflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Impunerea autoritatii centrale, domnesti in fata oligarhiei boieresti a constituit in secolul al XVI-lea un factor de progres, dar mijloacele alese de Lapusneanul sunt sangeroase, caracteristice tiranului feudal. Actele personajului au motivatie psihologica: cruzimea devine expresia dorintei de razbunare pentru tradarea din prima domnie.

Conflictul secundar-intre domnitor si Motoc evidentiaza inteligenta Lapusneanului, care anticipeaza cu abilitate momentul izbucnirii multimii, motiv pentru care il pastreaza pe Motoc.Constient ca rabdarea poporului are limite, Lapusneanul isi imagineaza ca va veni si momentul in care multimea ii va cere socoteala pentru crimele savarsite si redirectioneaza furia personajului colectiv impotriva boierului tradator.

Conflictul social, dintre boieri si popor, este limitat doar la capitolul al III-lea.

Proza romantica recurge la antiteza pentru conturarea conflictului. Intre doamna Ruxanda si Lapusneanul exista contrastul inger-demon.

Relatii temporale si spatiale:

Indicarea precisa a timpului si spatiului confera verosimilitate naratiunii.

Personaje:

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice, adica sunt personaje exceptionale( au calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, antiteza fiind procedeul de constructie favorit al textului. Sunt prezente in text atat modalitatile de caracterizare directa, cat si modalitatile de caracterizare indirecta.

Protagonistul intra in conflict cu toate celelalte personaje care devin, pe rand antagonistii lui. Ca intr-un basorelief, trasaturile sale de caracter se evidentaza pregnant.

G. Calinescu subliniaza trasaturile contradictorii ale protagonistului: " hotarat si rabdator", "disimulat si blazat", "un damnat".

Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran, despotic, autoritar. Inca de la inceput se dezvaluie hotararea sa de nezdruncinat, dublata de o vointa pe masura:" . "si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia ori fara voia voastra". Crud, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje, care, in general, sunt manipulate de domnitor. Abilitatile exceptionale in ceea ce priveste relatiile umane devin mijloace perfide ale consolidarii puterii absolute.

"Leacul de frica" promis cu umor negru si cinism doamnei Ruxanda, reflecta sadismul celui care a stiut sa-si stapaneasca impulsul violent de a o lovi pentru a sanctiona cu si mai multa cruzime pentru indrazneala ei de a se amesteca in conducerea tarii.

Disimulat, regizeaza invitatia la ospatul de impacare, de fapt o capcana. Scena este surprinsa cu incetinitorul ca si cum ar fi filmata. " Impotriva obiceiului sau, in ziua aceea, Lapusneanul era imbracat cu toata pompa domneasca" - prin insistenta asupra detaliilor vestimentare naratorul sugereaza cu maiestrie ca momentul uciderii boierilor reprezinta un moment de adevarata sarbatoare pentru domnitor. Culoarea dulamii- stacojie, prefateaza varsarea de sange. Daca boierii ar fi fost atenti, ar fi observat zeaua de sarma de sub dulama, detaliu pe care naratorul il mentioneaza pentru a sublinia naivitatea boierilor. Prin caracterizare directa realizata de narator "era foarte galben la fata" se evidentiaza dezacordul dintre trairile interioare , intentiile lui Lapusneanul si aparenta sa binevoitoare si dispusa la impacare. Cuvintele pe care le rosteste sunt in acord cu asteptarile auditoriului, dezvaluind atat talentul oratoric, puterea de convingere si de manipulare. Pildele biblice si poruncile divine pe care le insereaza in discurs sunt asociate cu autodezvaluirea, Lapusneanul insistand asupra defectelor sale:" m-am aratat cumplit, rau, varsand sangele multora autocaracterizare). Chiar si naratorul caracterizeaza discursul ca "desantata cuvantare". Creeaza astfel abil contextul adormirii suspiciunii boierilor, prin aparenta cainta si prin dorinta de impacare, devenind extrem de4 persuasiv. Sadismul sau este dezvaluit si prin faptul ca insceneaza uciderea boierilor intr-un moment de maxima vulnerabilitate a acestora, dupa ce apucasera sa bea si sa manance( caracterizare indirecta).

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin infatisarea gradata a planului diabolic al lui Lapusneanul, care de altfel si rade in timpul masacrului.

Cruzimea este o insusire obisnuita in Evul Mediu dominat de luptele pentru putere( ca si cruzimea lui Spancioc si Stroici care asista la moartea domnitorului " Invata a muri, tu care stiai numai a omori"), insa in cazul lui Lapusneanul are caracter exceptional. Nu ezita sa-si ameninte si fiul cu moartea.

Face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, disimulandu-si astfel planul de razbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Motoc dovedeste cinism si premeditare:"iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji in sangele tau; te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului".Sacrificandu-l pe boier, se razbuna pentru tradarea acestuia in prima domnie si potoleste multimea revoltata, canalizandu-i furia inspre Motoc. De altfel, este constient de puterea norodului:"Prosti, dar multi". Stapanirea de sine, sangele rece sunt astfel dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc, pe care il ofera gloatei ca tap ispasitor.

Caracterizarea directa, realizata de catre narator: "tiranul", "bolnavul", "nenorocitul domn" dezvaluie atitudinea fata de stilul de conducere propus de domnitor.

Caracterizarea directa realizata de alte personaje este succinta Crud si cumplit este omul acesta" ( mitropolitul Teofan), " sangele cel pangarit al unui tiran ca tine" ( Spancioc).

Autocaracterizarea evidentiaza trasaturi morale: " n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?"

Relatia cu Ruxanda este o expresie a aceleiasi tiranii, fiind construita pe pricipiul dominare-supunere. Nu o respecta nici pentru originea ei nobila, chiar daca s-a casatorit cu ea " ca sa atraga inimile norodului", nici pentru ca ii este sotie sau mama a copiilor sai. Gesturile , mimica si cuvintele rostite de Lapusneanul in capitolul al II-lea, an scena discutiei cu Ruxanda, sunt expresie a ipocriziei lui in relatia sot-sotie. Cuvintele ce urmeaza lesinului femeii cand vede piramida de capete dezvaluie dispretul si satisfactia perversa: "- Femeia tot femeie, zise Lapusneanul zambind; in loc sa se bucure, ea se sparie".

Spre deosebire de celelalte personaje ale nuvelei, care sunt "plate", adica sunt " construite in jurul unei singure idei sau calitati"( cf. E. M. Forster), Lapusneanul este un personaj "rotund".

Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu Lapusneanul: blandete - cruzime, caracter slab- caracter puternic. Ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand ii cere lui Lapusneanul sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Vestimentatia aleasa, eleganta dezvaluie distinctia personajului si descendenta nobila. Chiar daca preceptele moral-crestine ale Ruxandei se opun crimei, mama sensibilizata de amenintarea cu moartea a fiului gaseste forta interioara necesara otravirii Lapusneanului.

Boierul Motoc reprezinta tipul boieului tradator, intrigant, viclean, las. Nu urmareste decat propriile interese parca in virtutea machiavellicelor vorbe: "Scopul scuza mijloacele." Dovedeste naivitate cind isi imagineaza ca Lapusneanul va trece cu vederea peste faptul ca l-a tradat in prima domnie. Il linguseste in permanenta " asemenea ciinelui care in loc sa musce, linge mina care-l bate." Este las in fata primejdiei comportindu-se grotesc in timp ce incearca sa-l determine pe domn sa nu-l dea multimii.

Personajele episodice Spancioc si Stroici reprezinta boierimea tinara, " pre buni patrioti", cu spiritul mai treaz decat al marilor boieri, prevazatori, capabili sa anticipeze miscarile adversarului. Sunt personaje cu rol justitiar. Modul in care asista la moartea voievodului este o imagine in oglinda a cruzimii Lapusneanului, devenit acum victima: " Invata a muri, tu care stiai numai a omori."

Personajul colectiv, multimea revoltata de tirgoveti, este infatisata pentru prima data in literatura romana. Negruzzi dovedeste o profunda cunoastere a psihologiei maselor, multimea fiind surprinsa realist. Lapusneanul anticipase momentul in care multimea va cere socoteala pentru crimele savirsite, si cu mare abilitate reuseste sa canalizeze furia colectiva inspre Motoc( sigurul boier, cu exceptia lui Spancioc si Stroici care scapase de macel si care pentru oameni devine astfel suspect). E suficient sa faca un om din multime conexiune intre crime si Motoc si sa strige " Capul lui Motoc vrem", ca restul oamenilor preiau ca in ecou cuvintele, asemeni unei "hidre cu mii de capete". Se observa capacitatea de manipulare a lui Lapusneanul, care se razbuna pe Motoc, respectindu-si angayamentul de a nu-si minji sabia de singele tradatorului.

Limbajul prozei narative:

Textul contine expresii populare( " ramasa cu gura cascata"), regionalisme fonetice( "clipala", "gasand"), dar si neologisme care conserva forma specifica secolului al XIX-lea: " echo", unele fiind inserate in figuri de stil - comparatia "Acest din urma cuvant fu ca o schinteie electrica", metafora " in bratele idrei acestei cu multe capete".

Stil:

Stilul narativ se caracterizeaza prin concizie, sobrietate, claritate, echilibru intre termeni arhaici si neologici, frecventa gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si interventie izolata.

Registre stilistice:

Regionalismele ( de ex. " pana", "septe") si arhaismele sunt utilizate pentru culoarea locala( arhaisme lexicale: " spahii", " hanul tatarilor", " vornicul", "spatarul"; arhaisme semantice: " prosti" cu sensul de oameni simpli, " a implini", cu sensul de a obliga la plata darilor, arhaisme fonetice: " impotrivire", "pre", " junghi", arhaisme gramaticale- folosirea formelor de plural cu sens de singular : " Venise fara sa stie pentru ce au venit"). Putinele neologisme nu influenteaza claritatea stilului, ci exprima concis ideea: " curtezan", " regent", " schinteie electrica", " echo".

Concluzie:

Prma nuvela istorica din literatura romana ofera un antimodel de conducator.

Coexistenta elementelor romantice( istoria ca sursa de inspiratie, tema textului, personaje exceptionale in situatii exceptionale, antiteza, personajul principal alcatuit din contraste, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor, al scenelor) cu elementele clasiciste- ce tin de armonia compozitionala, de forma, de aspectul verosimil al faptelor, de caracterul obiectiv al narasiunii este o trasatura specifica pasoptismului. La acestea se adauga deschiderile spre realism prin tehnica detaliului semnificativ, prin caracterul pictural al unor scene, prin infatisarea psihologiei multimii.