Arhitectura psihicului uman - bloc cognitiv, afectiv si reglator

Arhitectura psihicului uman - bloc cognitiv, afectiv si reglator

Suntem obisnuiti sa ne incredem in ceea ce vedem "cu ochii nostri", ceea ce auzim "cu urechile noastre", ce simtim etc, considerand ca toate acestea sunt reproduceri fidele ale realitatii, realitate uniforma pentru toti, asimilata de toti in acelas mod. Suntem consternati sa vedem ca lucrurile nu stau deloc asa. Un eveniment la care eu am participat imi pare uneori strain cand e povestit de un alt martor, elevii care au asistat la aceeasi explicatie par a avea experiente diferite, ne e destul de greu sa ne transpunem in pielea altcuiva pentru a intelege de ce a facut un anumit lucru, etc. Toate aceste constatari ne indreptatesc sa vorbim despre doua tipuri de realitate - una obiectiva si una subiectiva, individuala, psihologica.

Realitatea psihologica, subiectiva este o reflectare in plan psihic, individual a realitatii obiective. Diferentele dintre cele doua realitati sunt consecinta modului de organizare si functionare a sistemului psihic, un sistem care respecta in mare anumite tipare structurale si fiziologice comune tuturor oamenilor, dar care, in egala masura, poarta marca unicitatii si irepetabilitatii indivizilor.

A vorbi despre structura si functionarea generala a psihicului uman, sursa de formare a realitatii psihologice, inseamna a aborda problematica a trei mari blocuri functionale: - cognitiv, afectiv si reglator, precum si a unitatii lor morfofiziologice - a personalitatii umane deci. Intelegerea modului lor de alcatuire si functionare ofera sansa sesizarii nasterii realitatii psihologice, a acceptarii diferentelor individuale, a cresterii comunicabilitatii si reducerii conflictelor, oferind in aceeasi masura instrumente utile formarii personalitatii umane.

Daca pornim de la analogia computer - psihic uman constatam ca ea este valabila doar pentru principiul unitar de functionare al calculatorului si al blocului cognitiv. Ambele sunt sisteme de a) preluare, b)codare, c)prelucrare si d) stocare de informatie. Superioritatea psihica este data insa de complexificarea cu celelalte doua blocuri functionale, influenta deloc neglijabila dupa cum vom vedea. Ca orice bloc functional, blocul cognitiv este constituit din cateva subansamble - procese cognitive - aflate intr-o puternica interdepedenta: senzatii, perceptii, reprezentari, limbaj, gandire.

a) Informatiile din lumea externa si interna, (elementele realitatii obiective ) sunt preluate prin intermediul organelor de simt, codate in limbaj nervos, conduse spre zonele primare ale ariilor senzoriale ale cortexului, analizate si transformate in fapt psihic, in senzatii. Acestea reflecta toate insusirile separate (vizuale, auditive, gustative, olfactive, tactile, etc.) ale obiectelor, fenomenelor realitatii obiective ce actioneaza direct asupra organele de simt. Sinteza senzatiilor in ariile corticale secundare si tertiare, ofera imaginea mintala a unitatilor lumii, perceptii deci.

b) Contactul repetat cu lumea lasa urme in structurile psihice individuale, si da posibilitatea acestor structuri de a opera cu informatia, de a avea imaginea mintala a lumii chiar in absenta ei, proces cognitiv denumit de catre psihologi reprezentare. Imaginile mentale, reprezentarile, nu utilizeaza toate detaliile obiectelor lumii ci le selecteaza doar pe acelea care au cea mai mare relevanta pentru categoria lumii pe care o reprezinta. Se observa aici tendinta psihicului de a opera selectiv in sensul retinerii informatiei semnificative si a indepartarii balastului inutil, oferit de senzatii si perceptii, care ar ingreuna capacitatea limitata de procesare a psihicului in comparatie cu imensul bombardament informational la care acesta este supus.

Pentru usurarea procesarilor informationale, sistemul psihic recurge la o a doua codare, mult mai complexa, aceea lingvistica. Imaginilor mentale ale categoriilor de obiecte ale lumii reale li se atribuie o eticheta verbala conventionala, oferita de mediu, formandu-se astfel notiunile, elemente structurale ale limbajului.

c) Conexiunea mintala a doua sau mai multor notiuni, sisteme de notiuni sau reprezentari se constituie intr-un act de gandire. In aceasta parcurgere secventiala a etapelor procesarilor cognitive constatam trecerea treptata a actiunilor dinspre exterior (senzatii, perceptii) cu un intermezzo mixt, intern-extern (reprezentari) spre o procesare exclusiv interna a informatiilor (gandire, limbaj). Se constata astfel ca informatia de pornire (realitatea obiectiva) sufera o multime de transformari (filtraje informationale, codari) pe parcursul acestui traseu fapt ce va constitui sursa de principiu a subiectivitatii faptului psihic. Gradul de transformare si nuantele transformarii sunt particularitati individuale determinate de limitarile biologice ale sistemului nervos si de caracteristicile generale ale sistemului psihic

d) Informatiile cu care sistemul psihic vine in contact prin intermediul senzatiilor si perceptiilor, informatiile codate sub forma reprezentarilor si notiunilor, precum si actele de gandire sunt stocate in permanenta gratie memoriei umane

Procesele cognitive nu sunt izolate unele de altele, ci intr-o stransa interrelatie. Procesele complexe (gandirea, limbajul) se sprijina pe cele elementare (senzatii, perceptii); maniera in care procesele psihice elementare influenteaza desfasurarea proceselor cognitive complexe e denumita procesare ascendenta Relatia nu este insa unidirectionala. Actele de gandire, limbajul pot sa influenteze modul de preluare al informatiei prin procesele senzoriale; demersul acesta se constituie in procesarea descendenta a informatiei. Functionarea cognitiva e o permanenta sinteza intre demersul ascendent si cel descendent.

Raportarea la realitatea obiectiva nu se face insa neutru. Evenimentele lumii ne influenteaza, suntem de acord cu ele, ne plac sau ne provoaca disconfort, rezonam in sens pozitiv, negativ sau ramanem indiferenti in fata lor. Aceste raportari se nasc in noi sub forma sentimentelor, pasiunilor, dispozitiilor, izbucnite brusc, uneori cu violenta, alteori mocnite silentios timp indelungat. Adeseori nici nu gasim nuanta potrivita pentru a le defini, le simtim doar. Raportarea subiectiva, prin prisma rezonantelor afective, este rodul activitatii blocului afectiv.

Intre cognitiv si afectiv iau nastere simbioze complexe. Cognitivul este influentat, atat la nivel global cat si fiecare proces component in parte, de trairile ce se nasc din raportarea la lumea obiectiva, si la randul sau cognitivul influenteaza sfera afectiva, modificand nuantele trairilor.

Dispute aprinse se poarta asupra importantei celor doua blocuri functionale; orientarile psihanalitice sustin caracterul primordial al afectivului in fata cognitivului. Orientarile cognitiviste sustin contrariul. In viziunea lor sentimentele ar fi procese post-cognitive, informatia este initial prelucrata cognitiv si doar rezultatul acestei prelucrari determina vibratii si rezonante afective. Dezbaterile raman deschise, fiecare dintre pozitii avandu-si argumente si sustinatori proprii.

Rolul celui de-al treilea bloc functional, cel reglator, este acela de manager a resurselor energetice a organismului ce inventariaza energia disponibila, nevoile si interesele organismului, prioritatile sale si alocarea preferentiala de resurse cognitive si afective in functie de aceste criterii in scopul atingerii obiectivelor fixate. Drept componente ale blocului reglator sunt considerate motivatia, vointa si atentia. La fel ca si in cazul anterior blocul reglator este conectat prin relatii bidirectionale cu fiecare dintre componentele cognitive si afective ale personalitatii.

In cazul computerului, comportamentul, raspunsul, dat de acesta pe baza preluarii, codarii, procesarii de informatie, este afisat direct pe monitor. Comportamenul uman nu rezulta, dupa cum s-a vazut, din simpla parcurgere a lantului de procesari cognitive, ci sunt implicate intr-o maniera complexa activitatile tuturor celor trei blocuri functionale, cognitiv, afectiv si reglator.

Memoria, atribuita adeseori pe nedrept doar cognitiei, este in fapt depozitara tuturor experientelor noastre senzoriale, perceptive, reprezentationale, lingvistice, de gandire, afective, volitive, motivationale, atentionale, comportamentale. Informatia stocata deja, este supusa permanent unor procese de reorganizare, prelucrare inconstiente, si va fi reactualizata tot timpul influentand la randul ei desfasurarea intregului ansamblu psihic, incepand cu cele mai simple procese pana la ansamblurile functionale ale blocurilor psihice. Situatiile de viata si experientele lor (pentru a nu vorbi despre perceptia subiectiva a acestor experiente!) sunt variabile de la individ la individ, ca urmare, spatiul si timpul realitatii prezente vor fi interpretate prin prisma evenimentelor trecute, sursa noua de distorsiune.

Functionarea conjugata a celor trei blocuri psihice este conditionata si nuantata de particularitatile de functionare a suportului biologic.    In mod concret, atunci cand luam in calcul problema suportului biologic, ne gandim la parametrii fiziologici ai creierului, sistemului nervos in general, cu ansamblul relatiilor dintre neurotransmitatori, hormoni, etc si calibrarile conjugate ale acestora.

La un nivel superior de integrare se afla personalitatea. Ea inglobeaza functionarea unitara a celor trei blocuri psihice, se sprijina pe ele dar, ca orice nivel superior de integrare, are o realitate complet diferita de a partilor componente. Modalitatea stabila in timp, constanta de comportament, la stimularile lumii obiective delimiteaza conceptul de personalitate. Cu alte cuvinte, putem spune despre personalitate ca ar fi caracteristica individuala de imbinare unica, nonrepetitiva, constanta a functionarii unitare a blocurilor cognitiv, afectiv si reglator in scopul unei optime adaptari a individului la mediu si a constiintei identitatii si continuitatii sale.

La randul sau, personalitatea ca ansamblu, are cateva dimensiuni definitorii cantitatea de energie si modul de consum al acesteia (temperamentul), raportari ale ansamblului la sistemul de valori (caracterul) si domenii de competenta ale ansamblului psihic (aptitudinile). Si aceste particularitati energetice, atitudinale, aptitudinale introduc distorsiuni asupra realitatii obiective, participand la creerea realitatii subiective.

Procesele psihice, blocurile functionale, angrenajele complexe ale acestora, particularitatile ansamblului de personalitate sunt supuse fiecare in parte influentelor a doua tipuri de legitati:

- o legitate generala, valabila in cazul tuturor subiectilor umani (legile perceptiei, legilor logice care coordoneaza gandirea) dar si unor legitati specifice, individuale care guverneaza functionarea fiecarui subiect. Existenta celei din urma face imposibila constituirea unei psihologii stiintifice care sa se supuna exigentelor stiintelor clasice. In psiholgie, particularul, calchiat peste general ii schimba acestuia determinarile, il nuanteaza si il face irecognoscibil. Niciodata nu putem, in virtutea legilor generale, anticipa cu precizie ci doar aproxima probabilitatile de manifestare. Si la acest nivel putem identifica cauzele diferentelor dintre realitatea obiectiva si cea subiectiva, imposibilitatea ca doi subiecti diferiti care asista la un eveniment sa aiba aceleasi procesari si rezonante afective despre acesta.