Conceptul de hipnoza si teorii cu privire la hipnoza

CONCEPTUL DE HIPNOZA SI TEORII CU PRIVIRE LA HIPNOZA

Posibilitatile hipnozei au fost cand exagerate, asteptandu-se de la cei care o practicau adevarate minuni, rezolvarea unor cazuri pe care nu le puteau rezolva alte metode medicale sau psihologice, cand minimalizate sau chiar negate de catre sceptici, care insa nu se straduisera suficient sa cunoasca metoda in detaliu.

Se pare ca un deserviciu insemant l-au facut hipnozei apropierea exagerata a acesteia de fenomenele parapsihice, considerandu-se ca persoanele care o practica trebuie sa dispuna neaparat de forte supranaturale, cat si performantele hipnotizatorilor de estrada, care au accentuat ideea ca subiectul hipnotizat devine un fel de robot uman, controlat pe cai paranormale de catre cel care a indus hipnoza, fapt ce a generat temeri nejustificate din partea unor pacienti care ar fi putut beneficia de avantajele acestei tehnici.

Hipnoza nu e un fenomen supranatural, ci doar o stare modificata de constiinta asemanatoare cu relaxarea sau cu starile meditative specifice unor culturi orientale.

Fenomene asemanatoare cu cel hipnotic se intalnesc frecvent in viata cotidiana. Astfel, cineva poate fi atat de absorbit de lectura unui roman sau de vizionarea unui film la televizor, incat nu mai aude soneria de la usa sau poate fi atat de cufundat in ganduri incat nu mai sesiseaza ce-i spune interlocutorul cu care tocmai discuta. Se apropie de hipnoza si fenomenele de reverie, cand furati de propriile constructii imaginative, parca ne transpunem in alte locuri si traim alte stari decat cele legate de realitatea imediata sau cele de extaz religios pe care le traiesc adevaratii religiosi.

Soferul care conduce noaptea si e fascinat de dunga luminoasa a soselei, care ii produce o ingustare a campului constiintei, ce se poate vedea in accidente, este si el victima unei stari asemanatoare cu hipnoza. In limbaj comun, aceste stari le denumim cu ajutorul unor termeni , ca ”a te lasa furat o fi pe alta lume , etc.  Cei care traiesc astfel de stari isi orienteaza, de fapt, gandurile in interiorul lor. Fenomene de tip hipnotic au fost descrise inca din antichitate si se intalnesc inca frecvent in practicile magice specifice culturilor primitive.

Putem vorbi de hipnoza moderna o data cu experientele medicului austriac FRANTZ ANTON MESMER (1734-1815), care a descris hipnoza si starile specifice acesteia sub denumirea de negativism animal . Sistemul de tratament utilizat de Mesmer a fost ironizat de catre medicina din acea perioada din cauza manierei teatrale, in care aborda el pacientii. Pacientul era introdus intr-un butoi cu apa, fiind inconjurat de sarme si tot felul de magneti, care aveau menirea sa puna in evidenta fluidul denumit “magnetism animal”. Adesea pacientii sugestionabili erau cuprinsi de convulsii

Desi Mesmer a fost discreditat, teoriile sale nefiind fondate stiintific, multi pacienti continuau sa se vindece prin metodele sale si aceasta a convins ca, desi teoriile erau gresite, totusi fenomenul respectiv exista cu adevarat.

JOHANN JOSEPH GASSNER (1717-1799), abate, s-a folosit de hipnoza era un cunoscut exorcist din Elvetia, care avea darul de a alunga fortele negative , care puneau stapanire pe pacient.

Medicul englez JOHN ELLIOTSON (1791-1863) a realizat primele interventii chirurgicale in stare de transa hipnotica, iar JAMES ESDAILE, medic scotian 1808-1859 a relatat 345 operatii de chirurgie majora, realizate in India, in somn hipnotic.

Termenul de hipnoza este introdus de englezul JAMES BRAID (1795-1860), de la grecescul hipnos care inseamna somn, el considerand hipnoza ca pe un somn nervos

O atentie deosebita este acordata hipnozei de catre cele doua mari scoli ale psihiatriei franceze, scoala de la Salpetriere, reprezentata de JEAN MARTIN CHARCOT (1835-1853) si scoala de la Nancy, al carui reprezentant de seama a fost HIPPOLYTE BERNHEIM (1840-1919)

Daca Charcot considera hipnoza ca pe un fenomen patologic, specific istericilor, dimpotriva, Bernheim era de parere ca hipnoza este un fenomen normal rezultat al sugestiei. Acesta din urma a fost influentat in mare masura de rezultatele deosebite ale unui medic de tara – LIEBEAULT (1823-1904)

Utilizarea in scopuri terapeutice a hipnozei, a fost sustinuta si de succesele cunoscutilor psihiatri BREVER si FREUD. Ulterior, Freud abandoneaza hipnoza in favoarea propriei sale teorii si metode – psihanaliza – ceea ce a facut ca, pentru moment, interesul pentru hipnoza sa inregistreze un regres.

In 1889, a avut loc primul CONGRES INTERNATIONAL DE HIPNOZA TERAPEUTICA SI EXPERIMENTALA si, cam in aceeasi perioada, marii teoreticieni in domeniul hipnozei incep sa se intereseze de fenomenul hipnotic.

WILHELM WUNDT a scris o lucrare despre hipnoza.

WILIAM JAMES include un capitol dedicat hipnozei in celebra sa lucrare Principiile psihologiei , iar PIERRE JANET abordeaza si el hipnoza din perspectiva disocierilor de personalitate.

In timpul primului razboi mondial, MC DOUGAL a tratat, cu ajutorul hipnozei, soldati aflati la stare de soc.

Un pas important in dezvoltarea hipnozei stiintifice il reprezinta lucrarea lui CLARK HULL (1933) Hipnoza si sugestibilitate

Si in timpul celui de al doilea razboi mondial, hipnoza a fost utilizata cu succes in tratamentul nevrozelor de razboi. Apoi, aplicatiile ei s-au extins in stomatologie si obstetrica.

In anul 1955 – ASOCIATIA MEDICALA BRITANICA si in 1958 – ASOCIATIA MEDICALA AMERICANA. au hotarat ca hipnoza sa fie inclusa ca disciplina de invatamant in scolile medicale, iar in anul 1960 – ASOCIATIA PSIHOLOGILOR AMERICANI a dat o recunoastere oficiala a utilizarii terapeutice a hipnozei de catre psihologi.

La ora actuala exista, in afara de societatile nationale, SOCIETATEA EUROPEANA DE HIPNOZA SI SOCIETATEA DE HIPNOZA “MILTON ERICKSON”, dupa numele fondatorului ei, unul dintre cei mai talentati si mai creativi hipnoterapeuti din lume.

In vara anului 1990, a avut loc, in Germania, cel de al V-lea Congres de hipnoza in psihoterapie si medicina psihosomatica, la care au luat parte peste 900 de medici si psihologi din aproape toate tarile lumii, incluzand si tara noastra.

Hipnoza are o serie de aplicatii practice, atat in clinica pentru psihoterapie, cat si in alte domenii de activitate, unde se cere optimizarea performantelor umane. Astfel, ea patrunde tot mai mult in pregatirea psihologica a sportivilor de inalta performanta, cat si al cosmonautilor pentru obtinerea unui echilibru emotional de nivel superior, pentru perfectionarea capacitatii de concentrare a atentiei, a deprinderilor motrice, cat si pentru o mai buna autoreglare a comportamentului in ansamblu. De tratament hipnotic pot beneficia si artistii cu trac de scena sau elevii si studentii hiperemotivi, care au tendinta de a se bloca la examene si de a obtine rezultate sub posibilitatile lor reale.

Cercetarile din ultimii ani au demonstrat ca hipnoza poate contribui si la cresterea eficientei invatarii, cat si la dezvoltarea unor disponibilitati creative latente.

In clinica, hipnoza se aplica in foarte multe domenii. Astfel, ea se foloseste cu succes in chirurgie, pentru realizarea unor operatii fara anestezie sau cu o cantitate mai redusa de anestezice atunci cand subiectul prezinta intoleranta la astfel de substante sau cand acestea lipsesc in conditii de izolare, de lupta, etc. . Hipnoza s-a dovedit utila si pentru reducerea anxietatii pre-operatorii, cat si pentru realizarea unei evolutii post-operatorii cat mai bune si cat mai rapide. Un domeniu unde hipnoza poate face foarte mult, il reprezinta combaterea durerii este vorba atat de durerile din bolile cronice, de migrene, cat si de cele care apar in timpul nasterii sau in timpul unui tratament stomatologic. In medicina psihosomatica, hipnoza se utilizeaza in terapia unor afectiuni care vizeaza aparatele cardio-vascular, respirator, digestiv sau endocrin tahicardie, hipertensiune arteriala, varsaturi, colici, colite, astm bronsic, obezitate, tulburari sexuale, etc.

Ea are, de asemenea, aplicatii in domeniul unor afectiuni dermatologice prurit, psoriazis, reactii alergice, tratamentul negilor si in recuperarea unor deficiente motorii produse de accidente vasculare sau de traumatisme. Sfera cea mai larga de aplicatie o are tratamentul prin hipnoza in cazul afectiunilor nevrotice reactii de tip fobic, atacuri de panica, anxietate, tulburari ale atentiei si memoriei

Cercetari recente au evidentiat faptul ca, prin hipnoza, s-ar putea influenta favorabil chiar evolutia unor boli grave cum ar fi cancerul sau SIDA. Astfel, la ultimul congres european de hipnoza din 1990, SIMONTON din SUA, a elaborat o lucrare denumita Rolul psihoneuroimunologiei, consiliere si factorul psihic in cancer Specialistul german LENK (1990), a condus un seminar practic dedicat utilizarii hipnozei in cancer, iar un coleg al sau, tot german, OTREMBA (1990), a prezentat date clinice si experimentale incurajatoare obtinute pe pacienti bolnavi de SIDA.

Adeptii psihoterapiei, in care includem hipnoterapeutii, au ajuns la concluzia ca, daca prescriem medicamente pentru probleme de natura psihica, nu facem decat sa mascam problema reala.

Inteleptii orientali spuneau ca daruind cuiva un peste, ii potolim foamea pentru catva timp, dar daca il invatam sa pescuiasca, el va fi capabil sa-si procure hrana pentru tot restul zilelor.

La fel, daca ii invatam pe pacienti, prin intermediul hipnozei si apoi al autohipnozei hipnoza realizata de pacient singur, in absenta terapeutului cum sa se insanatoseasca si sa ramana sanatosi, cum sa-si rezolve problemele de viata, le punem la dispozitie un mijloc care ii va ajuta sa-si mentina echilibrul sufletesc si o stare buna pentru tot restul vietii.

Majoritatea oamenilor nu sunt constienti de resursele interioare pe care le au la dispozitie, ei ignorand faptul ca exista o cale de a intra in contact cu aceste resurse pentru a ameliora si mentine sanatatea si pentru a se autoperfectiona fizic si psihic.

Mentalul constient al omului il ajuta sa rezolve o serie de probleme, sa inteleaga diverse situatii doar la nivel logic. Trebuie deschise si caile pentru cunoasterea intuitiva, care are loc prin mecanisme subconstiente, si aceasta se face mai usor cu ajutorul relaxarii, hipnozei si autohipnozei.

SECRETELE ADEVARATE ALE HIPNOZEI

Marcus (1959) subliniaza faptul ca hipnoza este o stare modificata a organismului produsa prin repetarea unor stimuli si in care sugestia este mai eficienta decat de obicei.

Majoritatea specialistilor definesc hipnoza ca o stare indusa, de regula in mod artificial, asemanatoare cu somnul, dar, in acelasi timp, diferita de acesta d.p.d.v. fiziologic, stare caracterizata prin sugestibilitate crescuta, ca rezultat al careia pot fi induse subiectului, mai usor decat in stare normala, o serie de modificari senzoriale, perceptive, mnezice si motorii.

Prin hipnoza, se realizeaza o stare de hipersugestibilitate selectiva, produsa subiectului prin anumite proceduri specifice, de natura fiziologica sau/si psihologica de catre o alta persoana hipnotizator sau de catre subiectul insusi in cazul autohipnozei

In timpul hipnozei, pot fi induse o serie de modificari spectaculoase ale proceselor psihice si ale comportamentului, modificari ce pot imbina aspecte pozitive sau negative, in functie de continutul sugestiilor administrate. Astfel, pot fi realizate

A. MODIFICARI ALE SFEREI SENZORIALE

1.     iluzii (perceperea distorsionata a unor obiecte existente in realitate

2.     halucinatii perceptii fara corespondent in realitate

3.     modificarea unor praguri senzoriale

4.     hiperestezie – accentuarea sensibilitatii

5.     anestezie – reducerea generala a sensibilitatii

6.     analgezie – reducerea sensibilitatii dureroase.

Datorita acestor efecte este posibila utilizarea hipnozei in combaterea durerii.

B. MODIFICARI PROSEXICE (ale atentiei):

In hipnoza se produce o orientare selectiva a atentiei, care este indreptata predominant spre cele sugerate de terapeut si intr-o mai mica masura spre stimulii ambiantei.

C. MODIFICARI MNEZICE (ale memoriei):

Prin hipnoza se poate obtine o amnezie totala sau partiala a unor obiecte, evenimente, date, dupa cum se poate obtine o hipermnezie sau accentuare a functiei mnezice, subiectul retinand si redand mai usor si mai exact materialul memorat.

D. MODIFICARI IN SFERA GANDIRII

In urma inductiei hipnotice, poate sa functioneze la unii subiecti, ceea ce specialistii numesc logica transei datorita careia ei accepta ca fiind logice situatii pe care nu le-ar considera ca atare, in stare normala. De pilda, subiectul, care in urma sugerarii faptului ca este prescolar, se comporta ca un copil de 6 ani, poate discuta in aceast timp cu sotia sa, fara ca acest lucru sa i se para ciudat sau nepotrivit.

E. MODIFICARI IN DOMENIUL ACTIVITATII MOTORII

1.     relaxare musculara

2.     actiuni automate

3.     rigiditatea corpului,

4.     mentinerea timp indelungat a unor pozitii incomode

5.     cat si modificarea comportamentului de ansamblu al subiectului

F. MODIFICARI IN SFERA AFECTIVITATII

Acestea capata continut specific in functie de cele sugerate de terapeut. De regula, majoritatea subiectilor care au fost hipnotizati, afirma in mod spontan, ca au trait in timpul hipnozei o stare afectiva pozitiva, de calm, liniste si relaxare profunda.

Frecvent, hipnotizatorii profesionisi sugereaza subiectilor regresie de varsta. Cand sugestiile au actionat, subiectul se comporta ca si cum ar avea o varsta mai mica decat cea reala, el modificandu-si comportamentul asa incat sa corespunda varstei sugerate.

La subiectii foarte sugestibili, se modifica vocea, mimica, chiar si scrisul, caracterele utilizate in scriere fiind specifice copilariei. Multi autori citeaza cazuri in care subiectii regresati pana la varsta copilariei si-au amintit o limba pe care o vorbisera in copilarie si pe care o uitasera in prezent, conversand sau chiar scriind in limba respectiva.

AS (1962) relateaza cazul unui subiect care, regresat la varsta copilariei, utiliza un dialect suedez, iar GHIORGHIU (1977) pe cel al altui subiect, care vorbea maghiara. Nici unul din acesti subiecti nu-si mai amintesc de limbile respective in stare de veghe.

HILARD (1975), la randul sau, citeaza cazul unui subiect care fusese crescut in China, in copilarie, si care in urma regresiei de varsta si-a scris numele cu caractere chineze, ceea ce nu a fost capabil sa faca in stare de veghe.

Regresia de varsta este mult folosita de catre hipnotizatori pentru a dezgropa amintirile psihotraumatizante uitate, care au produs la subiecti tulburari de tip nevrotic.

Sugerarea starilor descrise mai sus, cu exceptia regresiei de varsta, nu se utilizeaza decat rareori in clinica si atunci mai mult in scopuri didactice, demonstrative sau pentru a verifica gradul de profunzime al hipnozei.

Trebuie facuta totusi precizarea ca datorita posibilitatior neobisnuite de modificare a comportamentului prin hipnoza, este posibila utilizarea terapeutica a acestei tehnici, prin hipnoza putandu-se realiza vindecari ce par de domeniul miracolului.

8. PROFUNZIMEA HIPNOZEI

Nu toti oamenii pot fi hipnotizati in aceeasi masura. Unii nu reactioneaza de fel la inductia hipnotica, altii reactioneazaa moderat, iar altii se dovedesc deosebit de receptivi. Susceptibilitatea hipnotica reprezinta capacitatea individului de a fi hipnotizat. Oamenii sunt diferiti in privinta acestei susceptibilitati, asa cum difera in ceea ce priveste inteligenta sau aptitudinile sportive.

Specialistii au ajuns la concluzia ca performanta hipnotica depinde atat de susceptibilitatea hipnotica a individului, cat si de atitudinea acestuia fata de hipnoza o persoana inalt-hipnotizabila poate rezista la hipnoza daca isi propune acest lucru

Pentru masurarea susceotibilitatii hipnotice au fost alcatuite, inca de la sfarsitul secolului trecut SCALE DE EVALUARE A GRADULUI DE PROFUNZIME AL HIPNOZEI, pe care poate sa-l atinga un individ.

A. SOMN SUPERFICIAL

1.     Ameteala toropeala, ameteala, senzatii de greutate in cap, dificultati de a deschide ochii

2.     Somn usor semnele de mai sus, la care se adauga catatepsia greutate, inertie musculara dar cu capacitatea de a-si modifica pozitia membrelor

3.     Somn ceva mai profund insensibilitate, catalepsie, automatisme motorii. Subiectul  nu mai poate interveni in desfasurarea miscarilor automate daca se imprima o miscare rotativa a bratului, subiectul nu mai este capabil s-o controleze

4.     Stare intermediara la catalepsie si automatisme se adauga faptul  ca subiectul nu mai reactioneaza la nimic in afara de comenzile date de hipnotizator si nu-si mai aminteste decat interesele dintre el si hipnotizator

B. STARE SOMNAMBULICA PROFUNDA

5.     somn de tip somnambulic obisnuit – se caracterizeaza prin amnezie totala de trezire. Halucinatii in timpul starii hipnotice care dispar la trezire. Subiectul se afla sub controlul hipnotizatorului.

6.     Somn de tip somnambulic profund – Amnezie totala la trezire. Halucinatii hipnotice si posibile halucinatii posthipnotice. Subiectul se afla sub controlul total al hipnotizatorului.

Profunzimea hipnozei	Punctajul acordat (scor)	Manifestari obiective
Nonsusceptibil	0
Stare hipnoida	2	Relaxare musculara
	3	Tremurul pleoapelor
	4	Inchiderea ochilor
	5	Relaxare fizica totala
Transa usoara	6	Catalepsia ploapelor
	7	Catalepsia membrelor
	10	Catalepsia rigida
	11	Anestezie in manusa (anularea sensibilitatii numai in anumite zone ale mainii)
Transa medie	13	Amnezie uitare partiala
	15	Amnezie post-hipnotica
	17 18	Modificari in sfera personalitatii
	20	Reactioneaza la sugestii post-hipnotice – simple Distorsionari perceptive iluzii, halucinatii Amnezie totala
Transa profunda de tip somnambulic	21 23 25 26 27 28 29 30	Capacitate de a deschide ochii fara a afecta transa Sugestii posthipnotice bizare care sunt acceptate de subiect Comportament de tip somnambulic Halucinatii vizuale pozitive* posthipnotice Halucinatii auditive posthipnotice Amnezie posthipnotica sistematica Halucinatii auditive negative Hiperestezii accentuarea sensibilitatii

*Halucinatiile pozitive se refera la perceperea unor obiecte, persoane, situatii inexistente in realitate, in timp ce halucinatiile negative caracterizeaza situatia in care obiectele si situatiile prezente nu sunt percepute de catre subiect.

La ora actuala, in domeniul hipnozei clinice si experimentale se utilizeaza mai frecvent scalele de hipnotizabilitate Standford si Harvard.

Mai jos, prezentam itemii probele compensativi ai suscebilitatii hipnotice ale scalelor Standford forma A si Harvard.

Scalele de testare a gradului de hipnotizabilitate se utilizeaza, de regula, mai mult in scopuri experimentale. Clinicienii se multumesc sa testeze receptivitatea la hipnoza a pacientilor lor utilizand probe izolate teste de sugestibilitate din cadrul acestor scale, probe de tipul celor descrise la capitolul consacrat inductiei hipnotice.

O problema care a preocupat mult pe specialisti a fost, in ce masura susceptibilitatea hipnotica este antrenabila prin experiente repetate.

Rezultatele experimentale referitoare la aceasta problema sunt contradictorii. Astfel, Shor, Orm, O connel (1962) si Goll si Brenman (1959) au ajuns la concluzia ca susceptibilitatea hipnotica este modificabila in mica masura.

As, Hilgard si Weitzenhoffen (1963) au ales un esantion cu scoruri medii la scala de  hipnotizabilitate Standford forma A si au incercat prin diverse metode sa le creasca gradul de hipnotizabilitate discutii psihoterapeutice menite sa modifice atitudinea fata de  hipnoza a subiectilor, utilizarea unor diferite tehnici de inductie hipnotica . Rezultatele obtinute de acesti autori au fost slabe, ei ajungand la concluzia ca susceptibilitatea hipnotica, asa cum este ea masurata cu ajutorul scalelor standard, are o stabilitate relativa.

CONDITIILE UNUI BUN HIPNOTIZATOR

1.     Un hipnotizator bun, trebuie sa stapaneasca foarte bine tehnica aplicata, sa fie un specialist competent in probleme de psihologie si psihiatrie si sa fie, in acelasi timp, o persoana cu integritate morala.

2.     El trebuie sa cunoasca foarte bine particularitatile psihice si problematica pacientului inainte de inducerea hipnozei trebuie sa realizeze un interviu clinic amanuntit si, daca este posibil, chiar o examinare psihologica a subiectului.

3.     Hipnoterapeutul trebuie sa aibe incredere, intelegere si bunavointa fata de subiect, sa manifeste o atitudine simpatica fata de acesta si fata de problemele lui.

4.     Personalitatea hipnotizatorului trebuie sa fie perceputa favorabil de catre majoritatea oamenilor. Hipnotizatorul trebuie sa aiba forta psihica si farmec pesonal

5.     Hipnotizatorul trebuie sa aiba foarte multa incredere in sine, in eficienta tehnicilor sale, sa nu oscileze in aplicarea lor, sa se exprime cu siguranta de sine, sa fie autoritar. El trebuie sa aiba totdeauna un raspuns la orice intrebare a subiectului, sa nu raspunda niciodata nu stiu deoarece aceasta ar zdruncina increderea subiectului in terapeutul sau.

6.     Rareori un subiect recunoaste ca este hipnotizat de regula el sustine ca nu poate fi hipnotizat . Daca acesta afirmma ca are o vointa prea puternica pentru a putea fi hipnotizat, terapeutul trebuie sa-i explice ca aplicarea tehnicii este in avantajul sau doar pentru asta a venit la cabinet si a platit consultatia , terapeutul trebuie sa-l invete tocmai modul in care isi poate folosi propria vointa pentru a intra in hipnoza.

7.     Chiar un subiect care doreste sincer sa fie hipnotizat, poate sa nu raspunda bine la sugestii, fie pentru ca are un grad de sugestibilitate, fie pentru ca este prea incordat si anxios. In acesta din urma caz, e bine ca subiectul sa invete o tehnica de relaxare, inainte de a i se induce o stare hipnotica.

8.     Blocajele cele mai frecvente care intervin in acceptarea hipnozei tin mai ales de teama de a nu dezvalui ceea ce subiectul nu doreste sa dezvaluie sau de a nu accepta ceva ce ar parea inaccesibil. Cand se ivesc astfel de probleme, terapeutul trebuie sa-l asigure pe pacient ca el nu-si va pierde controlul asupra sa si ca va putea iesi din starea indusa atunci cand va considera necesar.

9.     Terapeutul trebuie sa stie ca o stare de transa profunda nu este neaparat necesara pentru scopuri terapeutice sau de reglare a comportamentului.

10.  Pentru a avea o explicatie corecta, subiectilor trebuie sa li se atraga atentia ca nu vor adormi in adevaratul sens al cuvantului, ci ca se vor afla mai curand intr-o stare de relaxare mai profunda. O buna stapanire a tehnicii, o atitudine care impune pacientului si o infatisare agreabila sunt suficiente. De asemenea, daca inainte se credea ca doar barbatii pot fi buni hipnotizatori, iar femeile subiecti, rezultatele obtinute azi in domeniul hipnoticii clinice si experimentale arata ca si femeile pot fi hipnotizatori atat de buni ca si barbatii.

Exista in literatura de specialitate foarte multe tehnici de realizare a inductiei hiponotice. DAR utilizarea de catre nespecialisti cei care au dreptul legal de practica sunt medici, psihologi este pedepsita prin lege. In ceea ce priveste aplicarea acesteia de catre reprezentantii profesiunilor amintite, este necesar un stagiu de invatare a tehnicii, realizat pe langa un hipnotizator experimentat. In caz contrar, terapeutul incepator fie nu obtine rezultate, fie poate produce chiar unele efecte negative asupra subiectilor sai.

Ex. metoda de inductie hipnotica prin fixarea privirii

ADANCIREA TRANSEI

De regula, dupa ce a realizat inductia, terapeutul se va stradui sa obtina o mai mare profunzime a starii hipnotice pe care o atinge subiectul sau. Desi, nu totdeauna o transa profunda este necesara pentru atingerea unor obiective terapeutice, totusi pentru explorarea unor conflicte din sfera personalitatii subiectului este de dorit sa se obtina o transa mai adanca.

Pentru adancirea transei se procedeaza astfel

“Esti profund relaxat, dar poti intra intr-o stare de relaxare si mai adanca decat cea in care te afli acum. Doresti foarte. mult sa atingi o stare de relaxare cat mai profunda, pentru ca aceasta este o experienta agreabila , care iti va aduce mult bine. Te vei relaxa tot mai profund si toate sugestiile pe care ti le voi da vor fi foarte eficiente. Eu voi numara acum pana la 5 sau 10, 20 etc si pe masura ce numar, te vei cufunda intr-o stare de relaxare tot mai profunda, mai adanca, mai placuta. Cand voi ajunge cu numarartoarea pana la 5, vei fi profund relaxat, toropit, atat de toropit incat atunci cand iti voi spune sa revii nu-ti mai amintesti nimic din cele spuse sau  facute in timpul hipnozei. Acum incep sa numar 1-relaxarea (toropeala devine tot mai profunda, din ce in ce mai profunda 2 – relaxarea devine si mai profunda si mai adanca cu fiecare cuvant spus de mine, cu fiecare expiratie, te relaxezi tot mai mult, din ce in ce mai mult. 3 – relaxarea (toropeala adanca, vocea mea te relaxeaza tot mai mult, tot mai mult, din ce in ce mai mult. Te cufunzi intr-o stare de relaxare foarte adanca, foarte profunda, auzi doar vocea mea care parca vine de undeva de departe. 4 – continui sa te relaxezi tot mai profund pe masura ce numar. Toate sugestiile pe care ti le dau sau ti le voi da in viitor vor fi eficiente si in avantajul sanatatii tale. Vei indeplini tot ceea ce iti spun sa indeplinesti. Nu te teme de hipnoza pentru ca iti va face numai bine. Esti convins ca nu ti se poate intampla nimic rau. Vei raspunde tot mai bine la sugestiile mele. Chiar daca iti vorbesc, esti tot mai relaxat, tot mai profund relaxat. Ori de cate ori iti voi spune sa auzi, sa vezi sau sa simti ceva, vei trai experiente vii, ca si cum ar fi in realitate. Vei auzi, vei vedea si vei simti ca in realitate. Ori de cate ori iti voi spune sa simti sau sa faci ceva, vei indeplini imediat cele cerute, pentru ca sunt in avantajul tau. Eu voi putea sa inlatur sau sa modific orice comanda pe care ti-o dau. Continua sa te relaxezi. Cand voi ajunge cu numaratoarea la 5 vei fi profund relaxat, adanc relaxat si toropit. 5 – profund relaxat, adanc relaxat. Nu vei reveni din relaxare decat atunci cand iti voi spune sa revii sau daca mi se intampla ceva mie sau daca ceva te ameninta. Altfel vei ramane foarte relaxat, adanc relaxat si vei face tot ceea ce iti voi spune eu sa faci. Cand iti voi spune sa revii, nu iti vei mai aminti de nimic, decat de faptul ca te-ai relaxat si te-ai odihnit.

O data ajuns aici, hipnotzatorul va incepe sa administreze sugestiile terapeutice specifice pentru care a fost indusa hipnoza.

DEHIPNOTIZAREA trezirea subiectului

Pentru multi subiecti este suficient sa comandam pe ton placut, dar ferm Revino Trezeste-te sau Cand voi lovi cu degetele, vei fi pe deplin treaz, trezeste-te

Pentru pacientii aflati intr-o transa mai profunda, este indicat ca revenirea sa se faca gradat, ca in exemplul de mai jos Imediat voi incepe sa numar de la 5 la 1. Cand voi ajunge cu numaratoarea la 1 vei fi complet traz, iti vei reveni complet. Te vei simti bine, inviorat, odihnit, ca dupa un somn bun. 5 – vei reveni curand din relaxare 4 – revii incet la normal 3 – revii tot mai mult 2 – cand voi ajunge la 1 vei reveni complet te vei simti foarte bine 1 – ai revenit complet, esti pe deplin treaz ai mintea limpede, clara, esti complet treaz, vioi, ager

Daca subiectul se mai mentine totusi intr-o stare de ameteala, nu se tine pe picioare, terapeutul poate lovi palmele una de alta comandand pe un ton ferm Esti pe deplin treaz sau poate repeta procedeul de dehipnotizare.

In nici un caz terapeutul nu trebuie sa lase subiectul sa plece pana nu este sigur ca a revenit complet la starea normala. Este indicat ca subiectii care au intrat intr-o transa mai profunda sa fie lasati sa mai astepte intr-o camera, putin, inainte de a pleca, hipnotizatorul urmand sa ami verifice o data starea in care se afla acestia.

Exista cazuri, foarte rare, cand unii subiecti pot prezenta cefalee, confuzie, ameteli sau stari de voma, la revenirea din hipnoza. Acest fenomen apare mai ales cand pacientii nu sunt de acord sa indeplineasca sugestiile administrate de terapeut, desi s-au prezentat la tratament, ei pot, de pilda, in mod inconstient sa nu doreasca sa se lase de fumat sau sunt nevrotici si atunci fenomenul este interpretat ca o rezistenta la psihoterapie. In astfel de cazuri este indicata o terapie mai in profunzime in cadrul careia sa se abordeze conflictele din sfera personalitatii subiectului. O astfel de tehnica este hipnoanaliza.

Clinicienii citeaza si cazuri, foarte rare, cand subiectul refuza sa revina din hipnoza atunci cand i se dau comenzi in acest sens. Acest lucru se poate intampla fie datorita unei erori de tehnica terapeutul i-a sugerat, fara sa-si dea seama sa nu se trezeasca , fie datorita unor rezistente la revenire, care la randul lor, pot avea mai multe cauze, dintre care amintim

1.     existenta unor sentimente de ostilitate fata de terapeut

2.     sugestii post-hipnotice, pe care subiectul nu doreste sa le indeplineasca

3.     tulburari in sfera personalitatii nevoia de a fi dominat, de a evita un conflict, nevoia de a fugi de realitate

4.     transformarea in somnambulism de tip isteric.

Weitzenhoffer 1957 citeaza cazul unui hipnotizator incepator care administreaza subiectului urmatoarea sugestie Pleoapele tale sunt grele, foarte grele, grele ca de plumb, etc. Ai ochii inchisi, nu poti deschide ochii. Incearca sa deschizi ochii, dar nu poti

Dupa 10 min., el incearca sa trezesca subiectul, care s-a dovedit receptiv, spunandu-i “Deschide ochii!” Acesta nu poate deschide ochii pentru ca nu a fost anulata sugestia “nu poti deschide ochii!”. Corect ar fi fost ca terapeutul sa spuna Acum poti sa deschizi ochii Deschide ochii sau sa fi dat de la inceput o sugestie de genul Nu vei putea deschide ochii pana cand eu nu voi bate din palme

In situatiile in care subiectul refuza sa revina din hipnoza, este indicat ca el sa fie lasat linistit, deoarece in majoritatea cazurilor hipnoza se transforma in somn natural si el se trezeste singur, dupa un timp oarecare.

O alta metoda frecvent folosita este interogarea subiectului, aflat in stare de hipnoza, de ce refuza sa se trezeasca. De regula raspunsul subiectului sugereaza terapeutului ce sugestii trebuie sa administreze in astfel de situatii. O regula de fier a hipnoterapeutilor clinicieni este anularea sugestiilor administrate in timpul hipnozei. Aceste sugestii trebuie anulate chiar daca subiectul nu a reationat la ele in timpul hipnozei.

Ialowicz citeaza cazul unui subiect caruia i s-a administrat in timpul hipnozei, in scopuri demonstrative, sugestia ca a fost atins cu un fier inrosit si ca pe brat ii apare o basica. In timpul hipnozei nu se intampla nimic, subiectul este dehipnotizat si trimis acasa. A doua zi acesta se prezinta la medic acuzand o arsura pe brat, arsura a carei cauza nu o cunoste, fapt ce demonstreaza posibilitatea existentei unor efecte intarziate ale hipnozei.

In cazul in care terapeutul a uitat sa anuleze sugestiile administrate, se recomanda ca subiectul sa fie hipnotizat din nou si sa administreze sugestiile de la inceput, inclusiv anularea lor, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.