Caracteristicile Instinctelor Agresive De Tip Relațional Si Fizic și Sentimentele De Frustrare Pentru Provocarile Sociale De Tip Relațional Și Instrumental

Caracteristicile Instinctelor Agresive De Tip Relațional Si Fizic și Sentimentele De Frustrare Pentru Provocarile Sociale De Tip Relațional Și Instrumental

Studii numeroase au aratat ca copiii agresivi din punct de vedere fizic manifesta insușiri comportamentale ca raspuns la provocarile sociale, un model de procesare a informațiilor care a fost determinat ca fiind contribuitor in agresiunea sociala. Studiile de cercetare de aici (N = 127, N = 535) au fost create pe baza unor cercetari mai vechi prin evaluarea insușirilor intențiilor și a sentimentelor de frustrare a copiilor agresivi din punct de vedere fizic ca raspuns la provocarile contextual relaționale și instrumentale. Rezultatele au aratat ca copiii agresivi (din punct de vedere fizic) au afișat comportamente fizice agresive și au manifestat relativ mai mult stres la situații contextuale instrumental provocate, in timp ce copiii agresivi din punct de vedere relațional au afișat comportamente agresive in contexte relațional provocate. Implicațiile acestor descoperiri in ceea ce privește ințelegerea factorilor care pot contribui la agresivitatea de tip fizic și relațional sunt discutate in cadrul acestui studiu de cercetare.

1) Concepte Teoretice:

Dintre teoriile implicate și utilizate in cadrul acestui studiu, prima menționata este cea a lui Dodge și Crick (1994), conform careia comportamentul social al copiilor, incluzand agresiunea, este o funcție compusa din cațiva pași cognitivi: codarea unor sugestii sociale, interpretarea acelor sugestii, formularea unui scop, accesarea raspunsului și raspunsul deciziei.

In contrast cu agresiunea fizica, prin intermediul careia membrii societații sunt raniți prin acțiuni fizice, agresiunile relaționale afecteaza subiecții la nivelul controlului relațiilor interumane de prietenie sau de alta natura. Agresiunile de tip relațional se manifesta, conform studiilor, mai mult in cazul fetelor fața de alte fete, fetele fiind predispuse la mai multa agresivitate relaționala decat baieții (Crick, Bigbee și Howes, 1996; French, Jansen și Pidada, 2002). Multe studii au aratat ca la fel ca in cazul agresiunii fizice, agresiunea relaționala iși are originea in adaptarea necorespunzatoare și problematica la societate a copiilor (respingerea semenilor, probleme in manifestarea sentimentelor, probleme ale personalitații (Crick, 1997; Crick și Grotpeter, 1995; Werner și Crick, 1999). Avand in vedere semnificația problemelor asociate cu modelele de agresivitate relaționala, este important sa identificam factorii care cauzeaza aceste comportamente, astfel incat metode de intervenție empirice sa poata fi create și implementate. Studiile asupra agresiunii de tip fizic au fost de mare influența asupra cercetarii agresiunii relaționale. Studiul de cercetare discutat aici este bazat pe aceasta ipoteza și a fost realizat pentru a imbogați literatura de specialitate din acest domeniu.

2) Scopul Cercetarii:

Copiii predispuși la agresivitate relaționala din cadrul acestui studiu au manifestat comportament ostil in situațiile cu conflict relațional provocat (excluderea nejustificata și intenționata dintr-un grup social), in timp ce studiile anterioare au aratat asemenea comportamente la copiii predispuși la violența fizica in conflictele fizice provocate. Aceste descoperiri sprijina ipoteza conform careia tipurile de situații sociale care provoaca și starnesc comportamente agresive sunt specifice agresiunilor din situațiile relaționale versus (prin comparație cu) situațiile cu agresiune fizica. Studiul lui Crick din 1995 nu a inclus și un grup agresiv (din punct de vedere fizic) pentru a putea face o comparație, sau evaluari ale determinarii intențiilor in cazul provocarilor relaționale - deci ipoteza ramasese netestata - iar primul obiectiv al acestui studiu a fost sa acorde o atenție deosebita acestei probleme. Al doilea obiectiv a fost sa ofere o perspectiva a evaluarii, precisa din punctul de vedere al sexului subiecților (masculin/feminin), in cazul proceselor interpretarii sugestiilor sociale la copii. Aceasta cercetare a permis o evaluare mai amanunțita, obiectiva și echilibrata (din punctul de vedere al sexului subiecților) asupra procesarii informației sociale. Datorita insuficienței studiilor anterioare, doua studii independente au fost desfașurate (Studiul 1 și Studiul 2) pentru obținerea unor rezultate cat mai concrete și de real folos cercetarii, pentru a determina exact ce dificultați apar atat in cazul fetelor cat și cel al baieților. Diferențele dintre sexe in ceea ce privește procesul interpretarii au fost descoperite predominant in cadrul Studiului 2, in care fetele au manifestat stres emoțional ca reacție la provocari relaționale, iar baieții au reacționat la provocari fizice (instrumentale).

3) Participanți (lotul de subiecți):

Studiul 1: 825 elevi de clasa a III-a (406 baieți, 419 fete) din19 scoli elementare localizate intr-un oraș de marime medie, din zona central-vestica a SUA. Școlile pentru copii cu nevoi speciale au fost excluse. 38% au fost copii afro-americani, iar 62% au fost americani de origine europeana, toți copii avand consimțamantul parinților. Acești copii au finalizat testul agresivitații descris mai jos in cadrul unei sesiuni administrate in cadrul scolii lor elementare. Cifrele obținute de acești copii la teste au fost folosite pentru a descoperi atat grupurile agresive și cele non-agresive, cat și ce participanți aveau sa participe pentru a doua parte a studiului: evaluarea asupra grupului extremist care a rezultat (n = 127), s-a finalizat prin masurarea atribuirii intenției și a stresului emoțional prin interviuri desfașurate in casele familiilor acestora.

Studiul 2: 535 de elevi de la clasa a III-a pana la clasa a VI-a (264 baieți, 271 fete) din patru școli elementare dintr-un oraș de marime medie, din zona central-vestica a SUA, au participat la acest studiu, excepție facand școlile pentru copii cu nevoi speciale. Dintre participanți, aproximativ 28% erau afro-americani, iar 72% au fost americani de origine europeana, toți copii avand consimțamantul parinților. Copiii au finalizat testele pentru verificarea stresului emoțional, testele atribuirii intenției și cel al agresivitații in cadrul a doua sesiuni de cate o ora, desfașurate in salile de clasa din școlile lor elementare. Nici unul dintre participanții Studiului 1 nu a luat parte la Studiul 2.

3) Variabilele cercetarii, grade de intensitate; Ipotezele cercetarii; Instrumentele de masurare utilizate; Rezultate

Evaluarea Agresivitații:

In ambele studii, formele de agresiune relaționala și fizica au fost evaluate cu un instrument social dezvoltat intr-un studiu de cercetare anterioara (Crick, 1997). Aceasta masura consta in trei nivele inferioare (fiecare fiind compus din cinci elemente): (1) agresiune fizica, (2) agresiune relaționala, (3) comportament pro-social (copilul face sau spune lucruri frumoase pentru ceilalți copii). La instrumentul de agresivitate, copiilor li s-a cerut sa nominalizeze maxim trei colegi de clasa care sa corespunda tiparului comportamental descris. Numarul nominalizarilor primit de copii pentru fiecare element din test a fost insumat și standardizat in clasa. Cifrele finale corespunzatoare pentru agresivitatea fizica și cea relaționala au fost obținute prin adunarea rezultatelor de la fiecare element din test pentru fiecare copil nominalizat in parte. Calculul α al lui Cronbach a demonstrat ca ambele cifre (agresivitatea relaționala și cea fizica) erau consistente pentru ambele eșantioane, Studiul 1: avea α = .95 pentru agresiune fizica, și .87 pentru agresiunea relaționala; Studiul 2: avea ca cifre α = .96 pentru agresiune fizica, .86 pentru agresiune relaționala.

Identificarea Grupurilor Agresive și Non-agresive:

In ambele studii, cifrele finale ale agresivitații relaționale și fizice au fost folosite pentru identificarea copiilor agresivi și non-agresivi. Mai exact, copiii cu rezultate finale mai mari sau egale cu 1SD, cifra standard pentru agresivitate, erau catalogați ca fiind agresivi, iar cei cu rezultate sub 1SD erau clasificați ca non-agresivi. De asemenea, ca sub-criteriu, copiii au mai fost clasificați, dupa un standard similar, ca agresiv fizic sau non-agresiv fizic. Datorita timpului de execuție redus al testului, numai un numar sub-set de copii care au fost identificați ca fiind non-agresivi au fost selectați pentru participare. Acești copii au fost selectați fara un criteriu anume, din clasele in care a fost descoperit cel puțin un copil agresiv.

a) Rezultate Studiul 1: 58 copii (45 fete, 13 baieți) au fost clasificați ca foarte agresivi (relațional și fizic), iar 69 copii (29 fete, 40 baieți) au fost clasificați cu agresivitate relaționala redusa; 52 copii (9 fete, 43 baieți) au fost clasificați cu agresivitate fizica crescuta și 75 copii (49 fete, 26 baieți) au fost clasificați cu agresivitate fizica scazuta.

b) Rezultate Studiul 2: 83 copii (36 baieți, 47 fete) cu agresivitate relaționala crescuta; 452 copii (228 baieți, 224 fete) cu agresivitate relaționala scazuta; 68 copii (55 baieți, 13 fete) cu agresivitate fizica crescuta; 467 copii (209 baieți, 258 fete) cu agresivitate fizica scazuta.

Evaluarea Atribuirii Intenției:

A fost folosit un instrument ipotetic dezvoltat in studii anterioare, ce consta in 10 situații, fiecare fiind descrisa ca o provocare, in care intenția agentului provocator era ambigua. Copii au fost rugați sa raspunda la doua intrebari pentru fiecare situație, evaluand astfel atribuirea intenției, calculul lui Cronbach menționat mai sus intarind concluzia.

Evaluarea Sentimentelor De Frustrare (stresul):

Aceasta procedura a implicat participarea copiilor cu 2 raspunsuri la 2 intrebari, pentru fiecare din cele 10 situații care le-au fost prezentate mai sus - copii trebuiau sa dea o apreciere pozitiva sau negativa daca lucrurile povestite in fiecare din cele 10 situații li s-ar fi intamplat lor ("cat de suparat ai fi daca ți s-ar intampla ție?ˮ). Raspunsurile lor (1 - neafectat, 2 - suparat, 3 - foarte suparat) au fost insumate (rezultate intre 5 si 15).

Rezultatele Evaluarii:

a) Studiul 1, A2 (nivel agresivitate relaționala crescuta versus scazuta) × 2 (nivel agresivitate fizica crescuta versus scazuta) ANOVA a fost realizat utilizand rezultatele atribuirii intenției pentru provocari instrumentate ca variabila dependenta. Nu a fost posibila utilizarea diferențelor de sex in acest caz ca variabila independenta la aceste analizari datorita celulelor necompletate. Aceasta analiza a dat ca rezultat un efect principal pentru agresiunea fizica, F(1, 121) = 4.0, indicand faptul ca acei copii care aveau factor marit de agresivitate fizica (M = 4.3, SD = 3.0) au manifestat mai multe atribuiri ostile ca reacție la provocarile instrumentate decat cei cu agresivitate fizica scazuta (M = 3.2, SD = 3.3).

Tabelul 1 Studiul 1: Cifrele atribuirii intenției pentru provocari instrumentate pentru interacțiunea relaționalitații cu agresivitatea fizica

b) Studiul 2 A2 (nivel agresivitate relaționala crescuta versus scazuta) × 2 (nivel agresivitate fizica crescuta versus scazuta) × 2 (sexul subiecților) × 4 (gradul) ANOVA a fost realizat utilizand rezultatele atribuirii intenției pentru provocari instrumentate ca variabila dependenta. Aceasta analiza a dat ca rezultat un efect principal pentru agresiunea fizica, F(1, 488) = 6.4, indicand faptul ca acei copii care aveau factor marit de agresivitate fizica (M = 4.1, SD = 2.6) au manifestat mai multe atribuiri ostile ca reacție la provocarile instrumentate decat cei cu agresivitate fizica scazuta (M = 3.4, SD = 2.5).

Concluzii:

Concluzii:

Conform ipotezelor, rezultatele Studiului 1 si al Studiului 2 au evidențiat ca grupurile agresive din punct de vedere fizic cat și relațional au manifestat comportamente tipice agresive fizice și respectiv relaționale. Aceste descoperiri indica faptul ca atribuirile intențiilor ostile din cadrul grupului de agresivi relaționali sunt specifice acestui grup și nu au legatura directa cu agresivitatea in general. Rezultatele ofera o imagine de ansamblu a unor episoade de interacțiune (dintre membrii societații) ce poate provoca in mod sigur mai multa agresiune relaționala decat fizica. Dovezile obținute din aceasta cercetare ofera de asemenea sprijin pentru specificitatea reacțiilor emoționale ale copiilor agresivi la provocarile celorlalți membri ai societații. Rezultatele mai arata ca copii agresivi (fizic) sunt predispuși sa raspunda la provocari instrumentate cu furie și stres, in timp ce copii relațional-agresivi au doar sentimente negative ca reacție la provocarile relaționale.

Rezultatele acestei investigații demonstreaza de asemenea, ca tipurile de contexte sociale cu deficit de procesare informaționala pentru fete pot fi foarte diferite de cele tipice studiate in cercetarile anterioare.

In contrast, cu predicțiile autoarei studiului cercetarii, baieții și fetele nu au oferit raspunsuri emoționale diferite la provocari instrumentate. Cu alte cuvinte, este posibil faptul ca aceasta cercetare nu a captat tipul de reacții emoționale care sa fie relevante pentru baieți sau fete, datorita concentrarii asupra stresului. Aceasta problema necesita studii ulterioare.

Aceste descoperiri pot avea o implicare importanta in eforturile de a descoperi metode de intervenție in cazul copiilor agresivi, și anume, ele indica nevoia de mai mare atenție in intervenții la rolul contextului in stimularea modelelor de procesare a informației asociate cu agresiunea și pentru crearea de metode adecvate formei de agresiune manifestata.