Conceptul de consiliere si dimensiunile sale

Conceptul de consiliere si dimensiunile sale

I.1. Aspecte privind consilierea

Aria curricularǎ " Consiliere si orientare" reprezintǎ un domeniu nou in planul de invatǎmant preuniversitar. In cadrul acestei arii vor continua sǎ existe, pe de o parte, intalnirile profesorului diriginte cu clasa. Tematica acestora este stabilitǎ de cǎtre diriginte, in acord cu programa orientativǎ a M.E.N. si cu situatiile concrete din practica scolarǎ. Aceste intalniri pot avea loc cu intregul efectiv de elevi al clasei sau doar cu o parte dintre acestia.

Pe de altǎ parte, aria curricularǎ "Consiliere si orientare" reprezintǎ cadrul organizat de intalnire intre elevi si profesorii-consilieri, desemnati de Consiliul de administratie al scolii.

Continutul ariei curriculare poate fi urmǎtorul :

a)     Consiliere in probleme legate de tehnici de invǎtare eficientǎ;

b)     Consiliere si orientare scolarǎ;

c)     Consiliere in situatii de rǎmanere in urmǎ la invǎtǎturǎ a unor elevi;

d)     Consiliere si orientare scolarǎ pentru elevii performanti;

e)     Consiliere in chestiuni legate de viata personalǎ;

f)      Consiliere de specialitate, relative la predarea/invatarea disciplinelor scolare.

In invǎtǎmantul primar, orele optionale de "Consiliere si orientare" sunt sustinute de invǎtǎtori, care pot lucra in echipǎ cu psihologi, pedagogi sau alti profesori-consilieri ai scolii. In invǎtǎmantul gimnazial, in scolile in care functioneazǎ psiho-pedagogi scolari, orele de consiliere vor fi sustinute cu precǎdere de cǎtre acestia, fie individual, fie in echipǎ cu alti profesori desemnati de cǎtre Consiliul de administratie al scolii.

Aceastǎ arie curricularǎ pune accent pe urmǎtoarele aspecte:

• facilitarea participǎrii la viata socialǎ a clasei, scolii si comunitǎtii locale;
• dezvoltarea unor strategii personale de evitare a esecului scolar;
• familiarizarea cu fisele de post ale unor familii ocupationale;
• formarea atitudinilor de acceptare a schimbǎrilor din mediul social, economic, cultural si politic in care absolventul isi va desfǎsura activitatea;
• participarea motivatǎ la initierea si la derularea propriului traseu de invǎtare.

Consilierea nu trebuie sǎ fie o activitate ocazionalǎ, printre cele care au in vedere informarea periodicǎ a copiilor cu privire la siguranta circulatiei, SIDA, droguri, educatia sexualǎ, violentǎ etc.

I.2. Continutul activitǎtii de consiliere

Consilierea tinde sǎ rezolve, simultan, douǎ aspecte extrem de importante in prezent:

• asigurarea echitǎtii sociale prin democratizarea permanentǎ a accesului la educatie si formarea profesionalǎ si
• ameliorarea continuǎ a bunei utilizǎri a resurselor umane de care societatea dispune.

Ponderea de-a lungul unui an scolar, in cadrul consilierii n-ar trebui sǎ depǎseascǎ jumǎtate din timpul destinat fostelor ore de dirigentie.

Ce trebuie cultivat la elevi in cadrul orelor de consiliere:

cristalizarea unei imagini de sine pozitive;

sporirea responsabilitǎtii personale fatǎ de sine, altii, societate;

cresterea capacitǎtii de decizie (independenta alegerilor personale) ;

pǎstrarea echilibrului in situatii de succes si esec;

cresterea rezistentei la frustrare, marginalizare temporarǎ, criticǎ;

autoevaluarea realistǎ a potentialelor proprii (intelectual, fizic, aptitudinal etc.);

cunoasterea clarǎ a calitǎtilor personale si puctelor slabe;

asumarea de obiective realiste, realizabile;

asumarea riscurilor, stǎpanirea situatiilor de incertitudine, anticiparea consecintelor;

elaborarea de solutii alternative;

adoptarea unei atitudini pozitive fatǎ de mediul inconjurǎtor.

In consecintǎ, continutul activitǎtii de consiliere constǎ in:

informarea si documentarea personalǎ;

valorificarea in grup a experientelor personale pozitive ale elevilor si pǎrintilor acestora;

activitǎti specifice si speciale initiate de consilieri in institutii de profil (convorbire, consiliere, evaluare).

I.3. Aparitia si dezvoltarea consilierii scolare

Consilierea isi are originea in orientarea si selectia profesionalǎ, activitate conturatǎ practic si fundamentatǎ teoretic la inceputul secolului XX, in Statele Unite ale Americii.

Organizarea sistematicǎ a activitǎtii de consiliere a fost realizatǎ initial de E. G. Williamson la Universitatea din Minnesota, care a folosit consilierea si prgresele din psohometrie pentru a dezvolta un model de consiliere profesionalǎ sau vocationalǎ. Acest model a fost fundamentat teoretic pe asa-numita conceptie "trait and factor" (trǎsǎturǎ si factor), care a dominat consilierea scolarǎ panǎ la sfarsitul celui de-al doilea rǎzboi mondial.

Fǎcand o incursiune rezumativǎ in istoria consilierii scolare, incepand cu constituirea ei ca model de consiliere profesionalǎ si panǎ in zilele noastre cand a ajuns o activitate complexǎ de asistentǎ psihopedagogicǎ, constatǎm cǎ evolutia ei s-a derulat in stransǎ legaturǎ cu o serie de evenimente social-politice, economice, militare, stiintifico-tehnice etc.

In concluzie, consilierea din zilele noastre nu beneficiazǎ de o bazǎ teoreticǎ unitarǎ. Existǎ mai multe teorii grupate in cateva abordǎri generale ale consilierii si psihoterapiei, iar practica propriu-zisǎ utilizeazǎ diverse tehnici si strategii imprumutate din psihologia clinicǎ, psihiatrie, sociologie, teoriile invǎtǎrii etc.

I.4. Personalitatea consilierului scolar si competentele sale

Consilierul scolar trebuie sǎ aibǎ anumite deprinderi sociale si pedagogice, sǎ fie capabil sǎ stabileascǎ cu usurinta relatii interpersonale si sǎ comunice cu orice tip de client (elev, profesor, pǎrinte), indiferent de nivelul de pregǎtire si de manifestǎrile psiho-comportamentale ale acestuia. In acelasi timp, el trebuie sǎ aibǎ capacitatea de a asculta nu numai cu urechile, ci cu toate simturile persoana care-i solicitǎ ajutorul. De asemenea, consilierul scolar trebuie sǎ poatǎ face distinctia intre ceea ce este mai important si ceea ce este mai putin important din relatǎrile clientului sǎu.

Printre caracteristicile personale ale consilierului eficient, descrise in literatura de specialitate, mai semnificative sunt considerate urmǎtoarele: calmul si rǎbdarea, capacitatea de a asculta, viziunea pozitivǎ asupra oamenilor, deschiderea in relatiile cu semenii, capacitatea de comunicare interpersonalǎ, deschiderea la schimbare, capacitatea de a tolera ambiguitatea, simtul umorului, onestitatea si sinceritatea, capacitatea de a-si cunoaste propriile greseli, realismul, capacitatea empaticǎ etc.

Consilierul scolar indeplineste multiple roluri in unitatea in care lucreazǎ. El este, in acelasi timp, educator, consultant in probleme de educatie si instructie, mediator de conflicte si psiholog al elevilor, profesorilor si pǎrintilor.

Pornind de la detaliile activitǎtii de consiliere, competenta consilierului se extinde panǎ la nivelul comunitǎtii sociale in care trǎieste. Aceastǎ implicare in comunitate a consilierului scolar este evidentǎ incǎ din etapa de start a oricǎrui program concret de consiliere, cand sunt adunate primele date despre elev, despre mediul sǎu familial si social si despre piata muncii.

Competentele consilierului scolar se structureazǎ intr-un sistem ierarhic si, in acelasi timp, complex care presupune abilitǎti si cunostinte intr-o suitǎ de activitǎti si anume: culegerea si interpretarea datelor despre personalitatea elevului si lumea profesiunilor, consilierea educationalǎ si orientarea elevilor, consilierea psihologicǎ (individualǎ si de grup), spijinirea familiei si a personalului didactic in rezolvarea problemelor de instructie si educatie a elevilor etc.

In functie de modul de stǎpanire al acestor competente, precum si de abilitǎtile si pregǎtirea interdisciplinarǎ de care dispune, consilierul scolar isi va putea indeplini atributiile si responsabilitǎtile profesionale ce derivǎ din statutul si rolul pe care le detine in scoalǎ.

I.5. Principiile si scopurile consilierii educationale in scoalǎ

I.5.1. Principiile consilierii psihopedagogice

La fel ca si in consilierea adultilor, unde relatia de consiliere are o influentǎ hotǎratoare, este unanim acceptat faptul cǎ relatia dintre consilier si elev influenteazǎ, intr-o mare mǎsurǎ, eficacitatea procesului de consiliere psihopedagogicǎ in scoalǎ. Pentru ca aceastǎ relatie sǎ fie eficientǎ, consilierul trebuie sǎ respecte, in activitatea de consiliere scolarǎ, cateva principii fundamentale.

Responsabilitatea pentru dezvoltarea clientului ii revine acestuia si nu consilierului. Din capul locului, consilierul trebuie sǎ manifeste un respect autentic pentru clientul sǎu. Acest lucru presupune sǎ-l accepte ca pe un individ unic, cu calitatile si defectele sale, in sensul cǎ trebuie sǎ respecte clientului atat dreptul de a avea succes, cat si dreptul de a esua in activitatea de consiliere.

Relatia de consiliere este permisivǎ. Permisivitatea relatiei de consiliere rezidǎ in faptul cǎ cei doi parteneri pot intrerupe, oricand ei doresc acest lucru. De asemenea, permisivitatea relatiei presupune neingrǎdirea de cǎtre consilier a libertǎtii clientului de a avea propriile sale idei si concepte, opinii si convingeri. In caz contrar, relatia de consiliere dobandeste dimensiuni coercitive.

Consilierul trebuie sǎ gandeascǎ problemele clientului impreunǎ cu acesta. Din capul locului, consilierul trebuie sǎ facǎ distictia intre "a gandi cu" , "a gandi despre" si "a gandi pentru" cineva. El trebuie sǎ se axeze, in totalitate, pe "a gandi cu", in sensul cǎ trebuie sǎ gandeascǎ impreunǎ cu clientul problemele acestuia.

Aplicarea consecventǎ a tuturor principiilor si regulilor in conformitate cu idealurile si valorile democratice. Conform acestui principiu general, consilierul trebuie sǎ accepte clientul ca individualitate unicǎ asa cum este el in realitate, cu calitǎtile si defectele sale. De asemenea, el va manifesta un respect real pentru drepturile clientului, situandu-se astfel pe pozitiile valorilor si idealurilor specifice unei societǎti democratice.

I.5.2. Scopurile consilierii psihopedagogice in scoalǎ

Consilierea scolarǎ are, prin definitie, un rol proactiv. Pe ansamblu, ea incearcǎ sǎ previnǎ situatiile de crizǎ personalǎ sau educationalǎ in scoalǎ si, in acelasi timp, urmǎreste dezvoltarea personalǎ, educationalǎ si socialǎ a elevilor. De asemenea, consilierea scolarǎ trebuie sǎ asigure oportunitǎtile ca elevul sǎ-si urmǎreascǎ propria sa dezvoltare mentalǎ si sǎ inteleagǎ cǎ acest lucru este jalonul sǎu principal de atins.

In cazul consilierii psihologice, ca dimensiune a consilierii scolare, scopurile urmǎrite pot fi grupate si descrise pe patru nivele relativ distincte: a) scopuri fundamentale; b) scopuri formulate de pǎrinti; c) scopuri formulate de consilier; d) scopuri ale elevului (copilului).

a)       La primul nivel se situeazǎ sopurile fundamentale. Aceste scopuri au aplicabilitate globala pentru toti elevii aflati in consiliere. Pe parcursul unui ciclu de scolaritate, consilierul va urmǎri ca procesul de consiliere sǎ permitǎ elevului:

Sǎ-si exprime atitudinea cu privire la problemele emotionale dureroase;

Sǎ atingǎ un asemenea nivel de constientizare, care sǎ-i permitǎ sǎ-si priveascǎ propriile ganduri, sentimente si comportamente si sǎ poatǎ vorbi despre ele;

Sǎ se simtǎ bine cu el insusi;

Sǎ-si recunoascǎ fortele si capacitǎtile sale, sǎ-si recunoascǎ limitele si sǎ aibǎ o atitudine pozitivǎ fatǎ de situatia sa realǎ;

Sǎ se adapteze confortabil la mediul in care trǎieste (familie, scoalǎ).

b)       La nivelul al doilea se situeazǎ scopurile formulate de pǎrinti. Este vorba de scopuri bazate de obicei pe comportamentele curente ale copilului si pe rezultatele sale scolare. Intrucat pǎrintii doresc intotdeauna pentru copilul lor sǎ invete mai bine, sǎ asculte de educatori si sǎ se comporte civilizat cu cei din jur (colegi, pǎrinti, profesori si altii), ei initiazǎ si sustin consilierea copilului.

c)       La nivelul al treilea se situeazǎ scopurile stabilite de consilier. Aceste scopuri apar, de regulǎ, ca o consecintǎ a ipotezelor consilierului. Este vorba de ipoteze cu privire la cauzele pentru care elevul manifestǎ anumite atitudini si comportamente indezirabile.

d)       La nivelul al patrulea se situeazǎ scopurile elevului. De regulǎ, aceste scopuri apar pe parcursul procesului de consiliere. Este vorba de scopuri proprii copilului, generate de materialul cognitiv si afectiv adus de el in sedinta de consiliere, chiar dacǎ nu intotdeauna copilul este si capabil sǎ le formuleze precis.

In unele situatii, aceste scopuri se potrivesc cu cele ale consilierului, dar in altele diferǎ.

Dacǎ activitatea de consiliere este condusǎ intr-o manierǎ corectǎ, atunci scopurile fundamentale si scopurile elevului vor fi atinse cu maximǎ certitudine. Realizarea acestui deziderat presupune insǎ ca stabilirea scopurilor in cadrul activitǎtii de consiliere sǎ fie un proces consultativ si interactiv, cu participarea elevilor si pǎrintilor acestora.