DEFINIREA SI CARACTERISTICILE DEZVOLTARII PSIHICE

DEFINIREA SI CARACTERISTICILE DEZVOLTARII PSIHICE

Dezvoltarea psihica este o latura a dezvoltarii ontogenetice, alaturi de dezvoltarea biologica si sociala. Dezvoltarea biologica se refera la cresterea in inaltime si greutate, la schimbarea proportiilor, la perfectionarea functionala a organelor interne si a sistemului nervos. Dezvoltarea sociala se refera la acele capacitati si posibilitati care permit interactiunea cu oamenii: comunicarea si asumarea de statuturi si roluri, interiorizarea de norme sociale.

Dezvoltarea psihica se refera la formarea in timp a proceselor, insusirilor si structurilor psihice si organizarea lor la niveluri tot mai inalte. Exista stranse legaturi intre acestea, ele se conditioneaza reciproc, dar nu sunt perfect sincrone(este posibil sa se produca dezvoltarea biologica mai intai si apoi celelalte), nici ritmurile lor nu sunt sincrone, dezvoltarea biologica este mai ampla si mai rapida in primii ani ai vietii si incetineste incepand cu adolescenta si se incheie la 20-25 ani. Dezvoltarea psihica este cea mai lenta si tinde sa se intensifice foarte mult dupa adolescenta.

Dezvoltarea psihica incepe chiar inainte de nastere, dar dupa nastere ea se realizeaza cel mai mult. Ea a fost considerata ca fiind caracteristica copilariei si adolescentei, dar cercetarile ulterioare au dus la concluzia ca ea dureaza toata viata, dar are amploare si ritm schimbat.

Dezvoltarea psihica :

* este un fenomen extrem de complex;

* este un proces multideterminat;

* are urmatoarele caracteristici care intregesc definirea ei:

1) Are un curs cantitativ ascendent, aceasta inseamna ca identificam mai ales sensul ei pentru ca in afara acestei directionari ascendente se constata prezenta unor fenomene: stagnari aparente(se produc doar acumulari cantitative, se creeaza impresia ca fiinta nu progreseaza - copilul intre 1 an si 1 an si 8 luni), dar se pot inregistra stagnari din pricina unor boli. Daca acestea sunt de lunga durata si incep sa intre in contact cu ambianta:

* pot sa apara regresii(intoarceri la comportamentul din stadiul anterior care au o motivare puternica);

* pot sa apara crizele de dezvoltare psihica(perturba pentru moment functionarea mecanismelor psihice care au fost deja achizitionate, dar care creeaza terenul unor noi dezvoltari).

E.Erikson - perioadele de criza se caracterizeaza prin vulnerabilitate crescuta dar si potentialitati crescute.

H.Vallon - dezvoltarea psihica are mai degraba un curs spiralat, presupune progres, inaintare, revenire la ceea ce deja s-a achizitionat dar de pe o baza mai inalta. Dezvoltarea presupune atat dezvoltare cat si depasire, atat organizare cat si reorganizare.

2) Dezvoltarea psihica este personala chiar daca la diferite persoane care se afla in acelasi moment al vietii se gasesc destul de multe asemanari, aspectele personale se exprima prin unicitatea genomului uman si prin intalnirea si interactiunea factorilor dezvoltarii in variate conditii, in nuantari, exercitarea acestor influente. Interventia evenimentelor de viata si a celorlalti factori complementari fac sa existe un curs al vietii propriu fiecarei fiinte. Acest caracter se exprima in diferentele privind viteza, ritmicitatea, intensitatea schimbarilor, continutul a ceea ce se transforma, energia consumata pentru a se obtine acea transformare, consumul adaptativ.

3) Sistemicitatea - arata ca orice schimbare nu se petrece nici izolat si nici in sine si totdeauna e legata de structura de ansamblu a vietii psihice din acel moment, efectele acestei schimbari au influente asupra intregului din acel moment. Aceasta caracteristica arata ca una si aceeasi schimbare poate avea efecte diferite daca este integrata psihismului acelei persoane.

H.Vallon - dezvoltarea psihica este o structurare si restructurare, o innoire si reactualizare a sistemului psihic.

In urmarirea oricarui aspect al vietii psihice care se afla intr-un proces de dezvoltare se urmareste sa fie conforma acestei proprietati a dezvoltarii psihice.

4) Dezvoltarea psihica este stadiala - nu este o amplificare liniara si continua identica in fiecare moment al vietii ci in diverse intervale se produc schimbari calitative si cantitative care deosebesc acel interval al vietii de cele doua. In psihologia varstelor intalnim teorii stadiale care sustin si ilustreaza aceasta caracteristica.

TEORII STADIALE

H. Vallon a realizat o stadialitate a dezvoltarii psihice orientandu-se dupa schimbarile afective;

J. Piaget a realizat o stadialitate a dezvoltarii inteligentei orientandu-se dupa cum se dezvolta mecanismul gandirii;

S. Freud a realizat o stadialitate a dezvoltarii psihosexuale orientandu-se dupa manifestarea libidoului si dupa conditiile de dezvoltare;

E. Erikson a realizat o stadialitate a dezvoltarii psihosociale orientandu-se spre calitatea______.

Fiecare stadiu poate fi definit si dupa parametrii functionali: profilul de stare(exprima nivelurile pe care le ating) si profilul fazic(se refera la variatia acestor niveluri care nu iese din zona de normalitate). Se arata ca in copilarie profilul fazic nu are stabilitate.

LEGILE GENERALE ALE DEZVOLTARII PSIHICE

1) LEGEA INTERACTIUNII OPTIME A FACTORILOR FUNDAMENTALI AI DEZVOLTARII PSIHICE conform careia interactiunea optima se realizeaza in 3 modalitati principale:

a) legea cere sa existe o concordanta intre desfasurarea programului ereditar si exercitarea influentelor de mediu si educatie. Programul poate cuprinde asa numitele perioade sensibile favorabile anumitor achizitii. Aceste perioade(sensibile) se caracterizeaza printr-o sensibilitate crescuta la o anumita categorie de stimuli. Mari posibilitati de a achizitiona cresc calitatea deosebita a ceea ce este achizitionat daca se desfasoara acea perioada(???). Literatura de specialitate scoate in evidenta 2 tipuri de abateri:

* influentele de mediu si educatie pot sa actioneze mai devreme decat normal si se consuma mai multa energie, iar rezultatele sunt instabile.

* influentele de mediu si educatie pot sa se exercite dupa perioada sensibila, rezulta ca efectele pot sa fie limitate sau pot sa nu apara.

b) corespondenta intre desfasurarea perioadei sensibile si cantitatea si calitatea influentelor de mediu si educatie. Atunci cand acest termen se respecta se realizeaza rezultate optime.

* subsolicitarea - in familii sarace sau in familiile in care parintii nu manifesta interes pentru copii nu se incurajeaza achizitiile, dar si in zone ale lumii situate pe trepte inferioare de dezvoltare. Horovitz a avut in vedere aceasta situatie care face ca pana la urma persoana sa se adapteze ea insasi la subsolicitare.

* suprasolicitarea - cantitatea si calitatea depasesc cele 3 aspecte si de cele mai multe ori duc la oboseala, surmenaj, respingere, boala psihica. Este prezenta in familiile cu mari posibilitati materiale si in invatamant.

Tot Horovitz diferentia 2 categorii de copii:

* vigurosi, activi

* bolnaviciosi, vulnerabili

c) corespondenta dintre cantitatea si calitatea influentei educatiei atat cu disponibilitatile existente cat si a celei de proxima dezvoltare(elaborat de Vagotski, descoperit de la 1960 de europeni si americani). Cum se poate gasi aceasta zona:

* daca un copil poate sa desfasoare o activitate foarte bine cu adultul, atunci o va putea desfasura singur.

2) LEGEA INTERIORIZARII ACTIUNILOR SI INFLUENTELOR EXTERNE

Conform acestei legi foarte multe dintre achizitiile fiintei umane isi au punctul de plecare in relatiile externe ale acelei fiinte cu obiectele si fenomenele si cu alti oameni. Aceasta lege s-a dezvoltat prin contributiile lui P. Janet care a constatat o similaritate mare intre structura si desfasurarea unor structuri practice si operatiile mentale. Ex.: analogia intre "cosul cu mere" si operatia mentala de adunare.

Contributia lui J. Piaget - a demonstrat trecerea de la inteligenta senzorio-motorie la gandire pe baza simbolurilor figurative si verbale care au permis semnalizarea in minte a obiectelor si figurilor reale. Piaget considera ca sunt 2 feluri de experiente pe care le obtine fiecare fiinta umana:

fizica - relatiile cu obiectele si care permit interiorizarea insusirilor obiectelor;

logico-matematica extrasa din coordonarea actiunilor externe si apoi a celor realizate in plan mintal. Se vor degaja anumite norme ale unor logici empirice.

H. Vallon a avut in vedere trecerea de la imitatia directa la reprezentari realizate prin intermediul imitatiei amanate si a gestului semnificativ.

Contributia Scolii de la Moscova: Leontiev si Galberi au demonstrat fazele functionale ale interiorizarii informatiilor si actiunilor:

faza orientarii in sarcina - atunci cand copilului i se arata ce si cum trebuie sa faca;

realizarea actiunilor materiale si materializarea - folosind obiecte reale sau imagini;

desfasurarea actiunii - cu sprijin pe limbaj extern, i se spune ce face;

realizarea actiunii - cu sprijin de reprezentare;

actiunea mentala se transforma in operatie si se caracterizeaza prin urmatoarele: se prescurteaza, se generalizeaza si se transforma in noi continuturi.