DESIGNUL CU UN SINGUR SUBIECT

Planurile experimentale despre care am discutat pina acum au necesitat unul sau mai multe esantioane de subiacti expusi pentru scurt timp la diferite modalitati ale variabilei independente. Datele pe care le-am obtinut pentru fiecare grup au fost condensate sub forma unor indici statitstici care sa permita determinarea probabilitatii ca diferentele observate sa fie datorate hazardului/ intimplarii.Daca aceasta probabilitate este scazuta / adica mai mica de 0.05/ atunci aceste diferente se atribuie efectului exercitat de variabila independenta.

Istoricul design-urilor cu un singur subiect

Desi primele cercetari stiintifice au debutat cu studii pe un singur subiect- in anii 50-, publicarea unor studii pe specialitate in reviste cu prestanta a fost conditionata de utilizarea unor tehnici statistice adecvate.Acest lucru a dus la perfectionarea tehnicilor statistice pentru studiile cu un singur subiect .  Skinner nu a vrut sa renunte la acest tip de studii in ciuda necesitatilor introducerii unei prelucrari statistice pentru a putea pubica. Acest tip de design are o istorie lunga si respectabila, si a fost acceptat dupa o eclipsare temporara facuta de designurile bazate pe grupuri.Studiile pe un singur subiect au un precedent remarcabil. Gustav Fechner (1963) se bazeaza pe aceste abordari si dezvolta metodele psihofizice pe care le formalizeaza sub numele de legea Weber-Fechner.Tot la fel Pavlov elaboreaza pornind de la studiul secretiei gastrice la ciine , principiile reflexului conditionat.

Aceste designuri cu un sigur subiect au aparut datorita imposibilitatii efecutarii unor studii pe un numar mare de subiecti, a necesitatii cunoasterii variabilei care determina comportamentul respectiv si a relatiei existente intre aceasta variabila si comportament. Ebinghaus se foloseste pe el ca si subiect, fiind pionier al psihologiei experimentale si al introducerii cercetarii stiintifice pe un singur caz -fara statistici inferentiale care nu au fost descoperite la aceea vreme.  Focalizarea pe comportamentul individual conduce cercetatorii la un design intrasubiect. Initial investigatorii au expus subiectul in mod repetat la tratamente diferite si apoi au facut media dintre expuneri la fiecare tratament. Rezultatul obtinut indica relatia functionala dintre variabila independenta si variabila dependenta, relatie care este valabila doar pentru acel individ. Reziltatele individuale au fost analizate si comparate pentru a determina o relatie generala. In ciuda variabilitatii intresubiect aceasta modalitate era eficienta, datorita a trei factori:

1. un numar mare de observatii erau colectate de la un singur subiect, deci permitind fluctuatiilor momentane sa creasca.

2. pe cat posibil factorii incidentali ce pot contribui la o variabilitate nedorita au fost rigid controlati.

( de ex: Ebinghaus - la aceeasi ora din zi si-a testat memoria timp de mai multi ani)

3. investigatorii isi focalizau atentia pe variabile puternice- a caror efect poate fi usor detectat in ciuda variabilelor necontrolabile din mediu) 

Anumite probleme nu pot fi solutionate prin aceasta metoda::

1. cind variabilele independente VI  produc schimbari ireversibile in comportamentul subiectului

2. VI care au efecte slabe asupra VD

3. cind variabila dependenta nu poate fi stabilizata printr-un control rigid al conditiilor de experimentare.- aceste cazuri necesitind analize statistice de finete - inferentiale.

Design-ul experimental cu nivel de baza

Caracteristicile acestui desig sunt:

1.   subiectii sunt observati intens individual in fiecare din numeroasele conditii de tratament. Observatiile extensive ne permit sa stabilim nivelul de baza, in functie de care orice schimbare viitoare poate fi evaluata.

2.   Toate variabilele incidentale care pot influenta variabila independenta sunt controlatecu strictete.Un nivel de baza foarte variabil , instabil indica existenta unor variabile care il influenteaza si nu sunt sub control. In acest caz se recurge la identificarea acestora si punerea lor sub control.

3.   Ca si in cazul designurilor intersubiecti fiecare subiect este observat in toate conditiile de tratament.Spre deosebire de designurile intersubiectifiecare conditie de tratament este repetata cel putin de doua ori in timpul experimentului. Aceasta repetare - replicare intra subiect ofera fidelitatea rezultatelor.

4.   Subiectii de obicei ramin in fiecare din conditiile de tratament pina cind comportamentul masurat atinge criteriul de stabilitate. Aceasta inseamna ca acel comportament este observat pina cind cantitatea de variabilitate observata in comportamente scade la un nivel acceptabil.Utilizarea criteriului de stabilitate asigura fidelitatea datelor colectate)( ca nu sunt aleatorii)

5.   daca se foloseste mai mult de un subiect , subiectii care sunt implicati ulterior intervin in generalizarea rezultatelor si nu in oferirea stabilitatii. Prin medie.replicarea intersubiect arata daca rezultatele obtinute cu un subiect sunt similare sau nu cu cele obtinute de la alti subiecti. Esecul de a obtine replicare intersubiect indica existenta unor variabile particulare fiecarui subiect si care influenteaza variabila dependenta.

Ex: Allen & colab. au facut un studiu asupra unei fetite care interactiona predominant cu adultii si foarte putin cu copii. Timp de 5 zile a masurat procentul de timp petrecut in interactiunea cu alti copii- pentru determinarea nivelului de baza. In timpul interventiei adultii i-au acordat atentie lui Ann doar atunci cind ea s-a jucat cu alti copii. Interventia continua pina cind comportamentul Annei se stabilizeaza pentru mai multe zile.A treia faza revine la conditiile nivelului de baza - fara interventie - si apoi faza de interventie se repeta.

In timpul fazei initiale a nivelului de baza procentul de timp in care fetita interactioneaza cu copii este mic si nu manifesta tendinta de crestere. Timpul de interactiune creste foarte mult cind tratamentul a fost introdus dar revine la nivelul de baza in faza de noninterventie.- faza a treia-.Dupa reintroducerea tratamentului interactiunea creste. Post-verificarile realizate ulterior au aratat ca aceste nivele ridicate de interactiune se mentin.

Caracteristicile design-ului cu nivel de baza

1. Nivelul comportamental de baza

O caracteristica a designului cu nivel de baza este utilizarea unui nivel de baza comportamental care este de fapt o inregistarare a performantei subiectului inainte de interventie - similar pretestului din studiile pe grupuri. Nivelul comportamental de baza indeplineste doua functii importante:
            1. Stabilirea nivelului variabilei independente in fiecare faza

2. determinarea variabilitatii necontrolate

Pentru determinarea nivelului comportamental de baza se recurge la inregistrarea repetata a comportamentului subiectului in cadrul unei faze si reprezentarea grafica a variatiilor comportamentale in functie de timp.

2. Criteriul de stabilitate

Variatiile sistematice determinate de invatare apar in cadrul nivelului de baza sub forma tendintei spre valori crescatoare su descrescatoare.Asemenea tendinte apar imediat dupa trecerea intr-o noua faza cindf comportamentul se afla in tranzitie intre doua nivele stabile.Pentru a surprinde gradul de fidelitate in care nivelul de baza indica modificarea comportamentala indusa printr-o anumita manipulare trebuiesc mentionate conditiile in care nivelul de baza este considerat stabil.atunci cind nivelul de baza indeplineste conditiile de stabilitate se poate trece la faza de studiu urmatoare.

3. replicarea intrasubiect

In acest caz se repeta atit faza de baza cit si cea de interventie astfel incit se poate compata performanta subiactului in cadrul primei evaluari si in timpul replicarii pentru a determina daca nivelurile de performanta obtinute in cadrul fazelor initiala si si de interventie sunt repetabile sau replicabile.

Posibilitatea replicarii datelor initiale indica fidelitatea acestora si faptul ca modificarile observate sunt rezultatul conditiilor de tratament si nu a varaitiilor aleatoare ale comportamentului.

4.Replicarea intersubiect

Presupune includerea in designul experimental a ami multor  subiecti. Rezultatele fiecarui subiect reprezinta o replica independenta a intregului experiment. Spre deosebire de designurile grupale, in designurile de baza, datele sunt prezentate independent pentru fiecare subiect. ( nu se ciondenseaza pentru mai multi subiecti).