Hipnoterapia in tratamentul unor tulburari nevrotice

HIPNOTERAPIA IN TRATAMENTUL UNOR TULBURARI NEVROTICE

2. RELATIA DINTRE HIPNOZA SI PSIHANALIZA

Au existat incercari de a explica ce se intampla cu subiectul aflat in hipnoza si prin intermediul conceptelor specifice psihanalizei. Astfel, multi oameni considera transa hipnotica un fenomen regresiv, de intoarcere a subiectului la trairi specifice varstelor copilariei. In starea de transa hipnotica, subiectul poate obtine o serie de beneficii secundare, pe care nu le-ar obtine in stare de veghe isi permite libertati pe care altfel nu si le-ar putea permite

Se subliniaza importanta raporturilor de subordonare dintre subiect si hipnotizator, pe care psihanalistii le aseamana cu cele dintre parinte si copil. Astfel, conform acestei teorii, in cazul hipnozei paterne, hipnotizatorul e identificat cu figura autoritara a tatalui, in timp ce in cadrul hipnozei materne, hipnotizatorul preia rolul protector al mamei. Tot psihanalistii incearca sa stabileasca o analogie intre fenomenul hipnotic si dragostea de tip erotic, insistandu-se pe fenomenele de tip transferential care apar intre subiect si hipnotizator.

Psihanaliza moderna considera hipnoza ca o sugestie partiala in slijba Ego-ului.

Dificil de explicat prin prisma conceptelor psihanalitice ar fi si fenomenele de autohipnoza. Daca in ceea ce priveste explicatia teoretica, psihanaliza pare sa nu fi adus prea multe lucruri noi, imbinarea practica dintre hipnoza si psihanaliza-hipnoanaliza s-a dovedit o metoda utila in terapie.

1. Nevrozele sunt considerate, de catre psihiatria clasica, tulburari de origine exogena, declansate de actiunea unor factori psihotraumatizanti din mediu pe fondul unei fragilitati structurale a personalitatii pacientului. Ele nu sunt considerate boli psihice grave, deoarece nu afecteaza nucleul de baza al personalitatii pacientului.

Tratatele moderne de psihiatrie nici nu mai mentin conceptul de nevroza, inlocuindu-l cu cel de tulburare de adaptare. Nevroticii au frecvent tulburari cum ar fi

- anxietate

- irascibilitate

- astenie

- dureri de cap

- insomnii

labilitate afectiva

- dispozitie depresiva

- crize somatoforme tulburari somatice – dureri

- intepaturi

- arsuri

- nod in gat

- palpitatii, senzatii de sufocare (fara un suport  

organic real

Desi pacientul se plange permanent de tot felul de suferinte, medicii de medicina generala si investigatiile de laborator nu reusesc sa identifice vreo boala organica, el trimitand pacientul la clinica de psihiatrie. De regula, acesti pacienti ii enerveaza pe medici si pe cei din jurul lor, acestia insistand ca pacientul sa-si impuna vointa, sa lupte cu boala, sa se ia in mana”, etc. Aceste sfaturi fac mai mult rau decat bine pacientului, deoarece acesta, desi nu are o boala organica, sufera cu adevarat, indicatiile respective facandu-l sa se simta neinteles, descurajat, neputincios in fata bolii. Un cunoscut medic spunea despre acesti pacienti cu tulburari nevrotice Hartland – 1975 pacientul spune ca nu poate sau spune ca nu vrea si adevarul este ca el nu poate sa vrea De fapt nu orice dureri imaginare, individul ori sufera, ori minte. In toate acestea, este posibil ca unele dureri fizice sa fie produse de cauze psihologice, ele fiind resimtite cu aceeasi tarie de catre bolnav. Unul din obiectivele principale ale psihoterapiei in cazul afectiunilor nevrotice, consta in a descoperi cauzele ascunse care stau in spatele simptomului. In foarte multe cazuri “insight” ul iluminarea, gasirea brusca a cauzei cautate , duce la eliminarea simptomului, deoarece aceste simptome sunt rezultatul refularii unor situatii psihotraumatizante, pe care subiectul nu si le mai aminteste. Cand mecanismele refularii devin ineficiente, se produce instalarea simptomelor.

Acuzele somatoforme, pot fi interpretate prin prisma unor concepte psihanalitice, ca fiind o reactie de aparare a Eu-lui  impotriva unei anxietati atat de puternice, incat subiectul nu o poate suporta. In acest timp, afectiunea nevrotica poate fi considerata o modalitate inconstienta, utilizata de subiect pentru a scapa, prin boala, de dificultatile reale sau imaginare ale vietii.

Psihoterapeutul nu trebuie sa critice si sa blameze pacientul nevrotic pentru modul in care acesta isi rezolva problemele, deoarece nevroticul are si asa complexe de inferioritate si isi atinge foarte usor punctul limita. Nevrozele sunt, de regula, greu de vindecat deoarece aproape totdeauna pacientul obtine de pe urma lor un beneficiu secundar protectie, pozitie privilegiata in familie, scutire de efort, control asupra celorlalti, etc. , vindecarea fortandu-l sa faca fata vietii cu greutatile ei. Nevroticul si mai ales cel cu cauze somatoforme traieste permanent cu impresia ca nimeni nu-l intelege si este in permanenta cautare a unei persoane care sa-i acorde simpatie. Daca terapeutul accepta sa-si asume acest rol in cadrul hipnoterapiei, depasind putin neutralitatea binevoitoare a psihanalistului, un obstacol principal in drumul spre vindecare a fost depasit.

Hipnoterapeutul trebuie sa respecte urmatoarele reguli in abordarea acestui pacient Hartland – 1975

1.              pacientul trebuie incurajat si sustinut afectiv

2.              el nu trebuie intrerup si nici criticat, sub nici un motiv, indiferent ce spune

3.              trebuie interogat in detaliu asupra bolii sale, asupra dificultatilor de acasa si de la serviciu

4.              durerile si suferintele trebuie tratate cu seriozitate

5.              trebuie incurajat respectul de sine si increderea in fortele proprii ale pacientului

6.              sub nici o forma nu trebuie spus acestor pacienti ca vindecarea depinde de vointa lor.

In cazul hipnoterapiei, pentru aceasta categorie de pacienti e necesara o solutie riguroasa si atenta a cazurilor. Daca in unele situatii mai usoare, hipnoterapia centrata pe simptom e suficienta, in altele, mai severe, e necesara o terapie de profunzime hipnoanaliza pentru a evita substitutia de simptom. Specialistii sustin ca hipnoterapia ar fi utilizata cu succes in urmatoarele situatii

A. STARI ANXIOASE SI FOBIE, de intensitate medie da rezultate la pacientii cu lipsa de incredere in sine, hipermotivitate, trac de examene, concursuri, scena, etc. si reactii fobice nu prea severe agorafobii, claustrofobii, fobie de zbura cu avionul,etc. . Pentru starile anxioase severe, cu obsesii si fobii profunde, tratamentul trebuie condus de catre o persoana avand cunostinte psihiatrice temeinice, iar hipnoza trebuie indusa in cadrul unei hipnoterapii mai complexe.

B. STARILE DEPRESIVE

Hipnoza nu se intrebuinteaza in depresiile cu potential suicidar, decat cu pacientii spitalizati si in combinatie cu alte metode de tratament. In absenta impulsurilor suicidare, hipnoza poate fi utilizata si la pacientii nespitalizati, dar obligatoriu in combinatie cu metoda antidepresiva.

C. SIMPTOMATOLOGIA DE TIP ISTERIC

Contrar opiniei majoritatii psihiatrilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, istericii sunt mai greu de hipnotizat decat se credea. Cu toate acestea, in unele cazuri de nevroza cu fenomene conversive, se poate utiliza hipnoza. Aceasta insa trebuie aplicata de catre un cunoscator in ale psihiatriei si da rezultate mai bune daca este indusa in cadrul unei terapii mai complexe.

D. REACTIILE OBSESIVE sunt dificil de tratat, in cazul lor fiind recomandat un demers de tip hipnoanalitic.

ETAPELE HIPNOTERAPIEI LA PACIENTUL NEVROTIC – Hartland – 1975

- descoperirea cuzelor care au produs simptomul

Aceasta se realizeaza prin interogarea pacientului aflat in hipnoza, cu privire  la psihotraumele suferite si cu privire la ceea ce crede inconstientul sau cu privire la factorii care au declansat boala.

- ghidarea pacientului

Hipnoterapeutul trebuie sa indrume pacientul pentru a putea face fata cat mai bine dificultatilor vietii. Nevroticul este in permanenta cautare a unei  autoritati care sa-i rezolve problemele. El are nevoie de sfaturi cu privire la viata de familie, serviciu, propria persoana. Din acest motiv, sfaturile elaborate de catre terapeut de comun acord cu pacientul, in stare de veghe, trebuie transformate in sugestii, care se administreaza in hipnoza. Inainte de administrarea sugestiilor specifice, de reducere a simptomului, e bine sa se administreze sugestii cu caracter mai general, de intarire a Eu-lui. Ambele categorii de sugestii sunt mai bine primite daca sunt prezentate intr-o forma neautoritara.

- incurajarile

Pe parcursul intregului demers psihoterapeutic, pacientul trebuie incurajat in privinta simptomelor sale si a evolutiei bolii sale. El trebuie ajutat sa-si depaseasca frica legata de faptul ca are o boala grava, ca va innebuni, etc..

- persuasiunea

Se refera la corectarea ideilor gresite pe care le au pacientii despre boala lor, facandu-se apel la mecanisme de tip cognitiv la inteligenta din ratiunea lor . Ei trebuie lamuriti si convinsi cu privire la natura reala a simptomelor lor si cu privire la modul in care se formeaza acestea. In acelasi timp, trebuie sa i se inoculeze, atat in stare de veghe, cat si prin sugestii hipnotice, dorinta de a fi sanatosi si ideea ca sunt capabili sa faca fata dificultatilor.

- reconditionarea

Se utilizeaza pentru inlaturarea deprinderilor gresite, frecvent prezente la nevrotici fumat, consum abuziv de alcool, mancat excesiv, onicofagie, etc Pentru a realiza acest lucru, se asociaza in stare de hipnoza, satisfactia obtinuta de pe urma unei deprinderi gresite cu o emotie negativa. In acest timp, se intareste prin sugestii dorinta pacientului de a scapa de deprinderea gresita.

Reconditionarea va da rezultate slabe atunci cand simptomul deprinderea gresita) are o valoare defensiva majora de a contracara anxietatea intolerabila a pacientului. In astfel de cazuri este indicat  ca mai intai pacientul sa realizeze, in cadrul hipnoanalizei, insight-ul referitor la natura problemei sale.

Hunter 1987 abordeaza pacientii nevrotici la care anxietatea este un simptom dominant, in felul urmator

Pacientul este interogat, atat in stare de veghe, cat si in stare de hipnoza, ce anume il supara in legatura cu anxietatea sa, cat si asupra cauzelor care au determinat-o. De regula, terapeutul constata ca anxietatea nu a fost declansata de o cauza anume, ci de un cumul de factori. Pacientii nu identifica un element producator al anxietatii, ci mai multe perioade in care le-a fost greu si s-au simtit coplesiti de viata.

La multe persoane cu anxietate difuza se evidentiaza probleme legate de imaginea de sine si de teama ca nu vor face fata anumitor situatii. Pacientii sunt adesea convinsi ca nu sunt destul de buni, de talentati, de inteligenti adesea ei provin din familii cu un frate mai mare, mai eficient sau cu un parinte care le sublinia permanent ineficienta. Acesti pacienti anxiosi, au o secretie permanenta de adrenalina, un nivel energetic extrem de ridicat, dar ei isi cheltuiesc energia fara rost, brodand situatii periculoase, imaginare.

Autoarea da acestor subiecti, aflati in hipnoza, urmatorul instructaj

Imagineaza-ti ca energia ta nervoasa se prezinta sub forma unor bile stralucitoare, pe care tu le arunci in toate directiile. Hai sa incercam sa adunam aceste bile de energie la un loc si sa le folosim pentru o treaba bine determinata. Ai cumva vreun proiect pe care ai dori sa-l duci la indeplinire si pentru care ai nevoie de toata aceasta energie

Dupa ce s-a realizat aceasta etapa, terapeutul se va ocupa de identificarea elementelor anxietatii pacientului de ce se teme el de fapt . Multi anxiosi se tem de faptul ca ei isi vor pierde controlul asupra  lor insisi si aceasta este exact ceea ce li se intampla in situatiile reale. Ei se tem ca se vor face de ras in public, lesinand, plangand, facand o criza de isterie sau neputand sa articuleze un cuvant. Alti pacienti se tem ca vor lesina, ei de fapt temandu-se de moarte.

Autoarea regreseaza pacientii anxiosi in perioada in care se simteau bine, liberi de anxietate si teama. Intr-o faza ulterioara a tratamentului, inconstientul pacientului este instruit sa revina in prezent si sa clarifice factorii care produc anxietatea, analizand pe rand fiecare factor. Uneori se intampla sa nu poata fi descoperita sursa reala a anxietatii, dar nu este de neglijat faptul ca totusi pacientul incepe sa se descurce in viata. Anxiosii trebuie sa invete tehnica de intarire a Eu-luui si de crestere a increderii in sine, ei primind sugestii pozitive de sine Stiu ca poti face aceasta Te simti tot mai bine Zi de zi te descurci tot mai bine Inveti sa-ti utilizezi tot mai bine resursele interioare

Este bine sa i se reaminteasca pacientului faptul ca fiecare om are un mare bagaj de resurse interioare nefolosite, care sunt la dispozitia sa, hipnoza fiind unul din instrumentele posibile de acces la aceste disponibilitati latente ale fiintei umane.