HOMEOSTAZIA - Proces fundamental al adaptarii organismului

HOMEOSTAZIA

Proces fundamental al adaptarii organismului

Actualmente, notiune de homeostazie a capatat o extindere foarte mare, vorbindu-se nu numai de o homeostazie biologica ci si de o homeostazie sociala, economica sau cibernetica. Domeniul biologic , ramane totusi preocuparea centrala a homeostaziei aceasta fiind caracteristica cea mai importanta a existentei si mentinerii functiilor organismelor vii in conditiile mereu schimbatoare ale mediului ambiant, fiind o lege generala de mentinere a echilibrului cu mediul.

Termenul de homeostazie a fost introdus de fiziologul american Walter Cannon, intelegandu-se prin aceasta, capacitatea unui organism de a mentine constanta o stare proprie atunci cand conditiile de mediu variaza mereu.

Homeostazia este proprietatea relativa a sistemelor de a-si mentine parametrii in anumite limite de variatie, aceasta semnificand autoreglarea in vederea mentinerii constante a parametrilor morfofunctionali ai organismului, cat si restabilirea lor in cazul in care acestia au fost perturbati.

Notiunea de"constanta a mediului intern" a fost introdusa de Claude Bernard care afirma: "corpurile nu au decat un singur mediu-cel ambiant, in timp ce corpurile vii au doua medii: cel ambiant, socio- fizico-chimic si cel intern(mediul psiho-organic) in care acestea au tot ce le trebuie".

Dupa introducerea acestui termen, homeostazia a fost definita de-a lungul timpului in functie de specialitate.

Homeostazia , in sensul cel mai restrans, desemneaza mentinerea constanta a compozitiei mediului intern, acest lucru realizandu-se insa numai cu participarea permanenta a tuturor organelor si tesuturilor organismului, fiecare celula fiind in acelasi timp beneficiara homeostaziei si in acelasi timp si participanta la mentinerea ei.

Homeostazia in sens larg se refera nu doar la mediul intern ci si la mentinerea in parametrii constanti, optimali , a tuturor proceselor fiziologice din organism, la toate nivelele de organizare, ceea ce justifica multiplele aspecte ale homeostaziei, incepand de la nivelul subcelular ,nivelul celular, si pana la nivelul intregului organism per ansamblu.

In concluzie,homeostazia intereseaza toate nivelele de organizare ale materiei vii iar in ceea ce priveste organizarea umana, aceste nivele sunt:

-nivel molecular (ADN) genetic, nivel subcelular,nivel celular,nivel tisular,nivel de organe,nivel de aparate si sisteme,organism,

Daca integram homeostazia in mediu , atunci avem urmatoarele nivele de organizare :

- grup social, populatie, biogeneza, ecosistem si chiar biosfera.

Homeostazia include totalitatea proceselor statice pasive, de izolare si protectie a organismului fata de diferitii agenti ambientali, dar si procesele active, dinamice, reglatorii care realizeaza ajustarea si adaptarea la aceste variatii si care, impreuna in final, asigura echilibrul si stabilitatea organismului cu mediul.

Se poate spune astfel, ca prin mentinerea constanta a diferitilor parametrii ai organismului, homeostazia are un caracter antientropic. Desi nici pana azi nu se cunoaste evolutia filogenetica a mecanismelor homeostazice in totalitate,au fost aduse dovezi certe privind evolutia ontogenetica a acestuia.

Datorita perfectionarii tehnicilor de investigatie, numarul mecanismelor si parametrilor ce intervin in mentinerea homeostaziei este in crestere, permitandu-ne sa afirmam ca homeostazia umana, care este in acelasi timp biologica si sociala, reprezinta culmea evolutiei pe pamant.