Incursiune in problematica scolaritatii puberului si adolescentului

Incursiune in problematica scolaritatii puberului si adolescentului

1. Generalitati

Adolescenta este perioada de trecere de la copilarie la viata de adult. Este o perioada care presupune schimbari, tulburari, restructurari atat pentru adolescent, cat si pentru mediul in care acesta convietuieste (familia, scoala etc.). Aceasta este o etapa importanta a conturarii personalitatii, a definirii valorilor morale ce apar in contextul existentei anumitor modele, la adolescenti. Transformarile fizice, profundele modificari somatice ale adolescentilor, pe fondul unor si mai mari schimbari sociale atrag dupa sine comportamente particulare specifice acestei perioade. Gandirea se dezvolta mai mult si mai rapid in aceasta perioada si odata cu ea, capacitatea de a intelege realitatea intr-un mod unic, personal.

In aceasta perioada, un rol important in ocupa gandirea critica; prin dezvoltarea gandirii critice individul dobandeste o mai buna percepere a realitatii si se cristalizeaza calea catre autonomie. In continuare, dezvoltarea lui din punct de vedere afectiv prin experimentarea a cat mai multor emotii in relatiile pe care le construieste cu ceilalti (relatii intime, relatii personale si relatii sociale) reprezinta un exercitiu de viata indispensabil pentru afirmarea maturitatii. Planul actional se refera la actiunile pe care persoana le promoveaza in relatie cu ea insasi si in relatie cu ceilalti, asa incat sa manifeste comportamente adaptabile la mediul intim, familial si social.

Adolescentii din mediul scolar se confrunta cu un cadru institutionalizat, depersonalizat, caracterizat mai degraba printr-o neutralitate afectiv-emotionala. Mediul scolar din Romania ii uniformizeaza pe adolescentii din mediul scolar, datorita unui sistem rigid de reguli, cerinte, expectante, precum si a unui sistem de sanctiuni uneori exagerate. Adaptarea la aceste cerinte, la cultura scolara este deseori dificila. Nu ramane decat sa speram ca reforma din sistemul de invatamant romanesc, care a inceput dupa anii 1990, va rezolva si acest aspect.   

Scolaritatea adolescentilor reprezinta locul de intalnire cu adultii, adulti care au un anumit statut si rol social. Acestia din urma pot fi modele cu care ei se pot identifica sau, dimpotriva, modele cu care spera sa nu se identifice; exista o serie de probleme legate de masura in care un profesor din Romania este si ar trebui sa reprezinte un model pentru elevi si studenti (acest lucru poate reprezenta obiectul altei dezbateri). Faptul ca un profesor nu poate sa gestioneze situatii educationale, de la cele mai simple (procesul de predare) pana la cele mai complexe (situatiile de criza din cadrul grupului educational), il poate conduce pe tanar la decizia paradoxala de a "nu mai creste", de a nu deveni adult asemenea celui cu care nu vrea sa se identifice si in plan psihologic pot exista unele dificultati in invatarea de comportamente prosociale care sa-l ajute sa se maturizeze. Desigur, nu toti adolescentii decid in acest fel, insa, putem vorbi de adolescenti aflati in situatii de risc atunci cand ei provin din familii in care sunt probleme sociale, relationale, religioase etc.; acestia pot dezvolta diferite comportamente indezirabile, neadaptate la realitate.

2. Harta cresterii si dezvoltarii stadiilor psihosociale (fig. 1).

fig. 1. Harta cresterii si dezvoltarii stadiilor psihosociale

Se poate observa, ca aria de interes a psihologiei educatiei pentru nivelul gimnazial o reprezinta doua grupe de varsta si anume: (a 3-a copilarie?????), pubertatea si inceputul adolescentei.

Evolutia, cresterea presupune conflicte interioare care sunt transferate in exterior sub forma tensiunilor interrelationale. Individul aflat in procesul de crestere si dezvoltare este invitat, "asteptat" sa rezolve aceste conflicte prin trecerea de la o faza de evolutie la alta, faze corespunzatoare stadiilor de varsta. Cu alte cuvinte, fiecarui stadiu de varsta ii corespunde unul sau mai multe conflicte majore, pe care individul isi asuma rolul de a crea un istoric rezolutiv specific unicitatii sale, si mai departe, de a structura stadiul urmator caruia, evident, ii corespunde alt conflict ce "asteapta" sa fie rezolvat s.a. 

3. Sarcini de dezvoltare in perioada pubertatii si adolescentei

Etimologic, termenul adolescenta are originea in verbul latin adolescere (adolescere = creste, a se dezvolta). Specific acestei varste este accentul pus pe maturizarea biologica si dezvoltarea psihologica.

Comunitatile au avut intotdeauna carente in rezolvarea problemelor adolescentilor, probleme identificate ca fiind:

 in planul relatiilor sociale;

 in domeniul asumarii rolurilor  de sex;

 probleme care vizeaza autonomia si diferentierea sinelui, adica ei nu sunt sustinuti sa experimenteze independenta emotionala in relatia cu parintii si prin aceasta, pregatirea pentru viata de familie;

 in directia alegerii si exercitarii profesiei, cu alte cuvinte, exista probleme in ceea ce priveste insertia pe piata muncii.

Totusi, preocuparea pentru inlaturarea efectelor comportamentelor indezirabile la adolescenti, a stat la baza proiectarii unor programe care sa ofere suport in maturizarea si cresterea lor in sensul normalitatii. Se pare ca, nevoia lor de asistare este cu mult mai mare decat oferta de suport a comunitatilor, adica societatea romaneasca nu este "convinsa" ca educatia adolescentilor dintr-o societate nu reprezinta o prioritate si de aceea nu exista suficienta sustinere pentru promovarea unor programe de suport in invatarea deprinderilor de adaptare si insertie sociala.

G. Corneau afirma ca exista trei momente importante in viata unui om: nasterea, varsta de 14 ani si moartea (G. Corneau, Psihologia relatiei de cuplu, pag. 111). Importanta varstei respective pentru fiinta umana este sustinuta de termenul numit «nastere sociala». Adolescentii descopera societatea ca fiind transmitatorul de mesaje care permite refuzul a tot ce vine de la parinti catre ei, care favorizeaza o slabire a controlului exercitat de parinti asupra lor. Sfarsitul pubertatii este marcat de un puternic impuls catre autonomie, chiar daca importanta atribuita acestei varste de catre parinti si societate este aproape inexistenta.

Potrivit lui Erikson (cit. in G. W. Allport,1991, p. 280), adolescenta este perioada de varsta in timpul careia individul cauta si isi dezvolta, chiar, o identitate proprie (tabel 1). Acest lucru nu se intampla fara efort emotional, efort care este necesar pentru rezolvarea conflictelor interioare, asa cum am afirmat mai sus. "Cine sunt eu?" este intrebarea care guverneaza conflictul din perioada adolescentei. Aceasta criza este caracterizata de identitate vs. confuzia de rol, criza care domina intreaga dezvoltare umana.

tabel 1

Fiecarui stadiu de dezvoltare psihosociala ii corespunde un spectru care defineste ce anume este asumat, achizitionat prin rezolvarea conflictului major si, prin aceasta, trecerea la etapa urmatoare de varsta. Odata parcursa o etapa, achizitiile devin caracteristici determinante si determinate de factori sociali exteriori individului. Spre exemplu, reperele psihodinamice ale adolescentei si tineretii (fig. 2) sunt sustinute de forme de conditionare complexe care formeaza fundamentul construirii atitudinilor si conduitelor, dar si a vietii interioare, viata interioara care reprezinta nodul de interes in formarea valorilor pentru toata viata.

fig. 2. Repere psihodinamice ale adolescentei