Principalele mecanisme defensive inconstiente conform teoriei psihanalitice

Principalele mecanisme defensive inconstiente conform teoriei psihanalitice

Negarea - reprezinta desprinderea din caracteristicile potential nocive ale unor agenti stresori, numai a celor usor acceptabile sau mai usor de contracarat. Unei dorinte inconstiente i se refuza cu ajutorul negarii intrarea in campul constiintei subiectului;

Proiectia - subiectul atribuie altei persoane anumite dorinte, tendinte, pe care nu le recunoaste ca fiind ale sale. Alte forme de manifestare ar fi:

- asimilarea de catre subiect a unei persoane cu o alta,

- identificarea subiectului cu alte persoane sau cu creatia sa.

3. Comutarea - energia subiectului este deturnata de la scopuri intangibile, reprobabile, antisociale, spre scopuri tangibile.

4. Refularea - reprezinta trimiterea si retinerea in inconstient a gandurilor, imaginilor, trairilor reprobabile, penibile, antisociale, psihotraumatizante. Acest mecanism are caracter de aparare temporara, deoarece continuturile refulate exercita o presiune permanenta asupra constiintei, tinzand sa iasa la suprafata intr-o maniera simbolica (vise, acte ratate, lapsusuri sau patologic in simptome psihice).

5. Regresia - reintoarcerea la etape anterioare ale dezvoltarii subiectului, etape legate de experiente agreabile si satisfactii mai mari. Regresia se produce mai ales in conditii de frustrare reala sau imaginara.

6. Formatia reactionala -consta in investirea in diferite obiecte a sentimentelor de sens opus unei dorinte refulate si comportamente inverse celor care corespund dorintei refulate.

7. Intelectualizarea - epuizarea in procesul analitic a continutului psihotraumatizant al unei situatii viata.