Limite si posibilitati in recuperare a handicapatilor mintal

Limite si posibilitati in recuperare a handicapatilor mintal

Termenul de "recuperare', specific Romaniei, are in esenta, o semnificatie echivalenta, desi e sesizabila o anume incarcatura medicala si sociala (legata de mostenirea "recuperarii' prin munca). Recuperarea se refera la restabilirea, refacerea sau reconstituirea unei functii umane, plecandu-se de la premisa ca aceasta s-a pierdut. Notiunea pare, astfel, inoperanta in cazul deficientelor dobandite sau al celor in care e evident imposibila refacerea.

Scopul recuperarii consta, asadar, in valorificarea la maxim a posibilitatilor individului handicapat, functiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea functiilor afectate. Se urmareste astfel formarea unor abilitati si comportamente care sa-i permita handicapatului o integrare in viata profesionala si sociala.

Metodologia utilizata in acest scop poate fi preponderent psihologica, pedagogica sau medicala; rezultatele cele mai bune se obtin prin combinarea celor trei forme, adoptandu-se astfel o actiune unitara concretizata in terapia complexa a recuperarii. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie sa tina seama de: gravitatea handicapului, evolutie, nivelul dezvoltarii functiilor neafectate, de posibi­litatea suplinirii functiilor deteriorate de catre formatiunile sanatoase, de varsta cronologica si mintala a subiectului, sexul sau etc.

Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: invatare, psihoterapie si terapie ocupationala.

a) Recuperarea prin invatare

Este o metoda de interventie recuperatorie cu atat mai eficienta cu cat incepe intr-o forma organizata de la varsta prescolara, tinand cont de

specificul handicapului. Formele de invatare eficiente in recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv si motivational, forme ce trebuie insotite obligatoriu de invatarea morala si invatarea motrica.

Acolo unde este posibil (in functie de gravitatea deficientei mintale) se poate realiza si invatarea de tip intelectual, avand drept obiectiv acumularea de informatii elementare, insusirea unui aparat conceptual, a operarii instrumentale. in acest tip de invatare, metodele verbale sunt esentiale.

O alta forma de invatare utilizata in recuperarea deficientei mintale este invatarea sociala, prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete, stimulandu-se capacitatea sa de imitare spontana. In acest context, empatia este fenomenul de baza in stabilirea relatiilor interpersonale. Utila este folosirea de intaritori, atat pozitivi (recompensa - materiala sau de tip afectiv, lauda etc), cat si negativi (admonestarea, sanctionarea verbala etc).

b) Recuperarea prin psihoterapie

Desi este o metoda de interventie eficienta, ea este destul de putin utilizata in unitatile pentru handicapati mintal. In cazul formelor usoare si medii de deficienta mintala, poate contribui cu succes la refacerea psihica si sociala a handicapatului. Desi nu inlatura propriu-zis handicapul, psihoterapia actioneaza pozitiv asupra personalitatii individului deficient mintal, inlaturand anxietatea, negativismul, starile conflictuale, activand motivatia, devenind un energizator pentru subiect.

Dintre formele psihoterapiei, adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestiva si psihoterapia de relaxare, tinandu-se seama de gradul crescut de sugestibilitate, influentabilitate si dependenta al handicapatului mintal. Sugestia verbala pozitiva actioneaza astfel pentru ameliorarea - inlaturarea unor comportamente aberante (de tip deviant), pentru formarea unor atitudini favorabile invatarii si activitatii, pentru stimularea dorintei si interesului deficientului mintal pentru viata de colectiv.

Desi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzeaza de sugestie, ea o depaseste pe aceasta, avand o dubla actiune: atat asupra psihicului cat si asupra fizicului, urmarindu-se organizarea vietii volitionale si directionarea deficientului mintal spre dobandirea autocontrolului asupra functiilor sale fiziologice.

Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de intelegere si de participare constient-voluntara din partea handicapatului, fapt care le face viabile doar in formele usoare de deficienta mintala.

Rezultate foarte bune in recuperarea deficientului mintal ofera terapia ludica (ludoterapia), prin care se pot atinge toate obiectivele propuse in recuperare: dobandirea deprinderilor de viata cotidiana elementare, formarea abilitatilor de munca (pentru anumite meserii), castigarea unei autonomii personale, a posibilitatilor de comunicare si relationare sociala, in vederea integrarii lor in colectiv si in societate.

c) Recuperare prin terapie ocupationala

Poate fi utilizata cu succes in toate formele de handicap mintal, dintre formele de terapie ocupationala semnificative enumerand: ludoterapia, arterapia, dansterapia, ergoterapia. Aceste metode de recuperare au "priza' la deficientii mintal din cauza interesului viu manifestat de multi dintre ei pentru muzica, dans, pictura, joc, confectionare de obiecte etc, activitati care sunt nu numai momente de consumare a energiei, ci si ocazii de formare si dezvoltare a abilitatilor motrice, practice sau a deprinderilor profesionale. La copiii mai mari, foarte eficienta este ergoterapia, care contribuie la integrarea lor intr-o activitate cu caracter social. Bineinteles ca nu trebuie ignorata adaptarea solicitarilor exterioare (ale jocului, ale ocupatiei) la posibilitatile subiectului, fiind necesara asigurarea bunei dispozitii si a interesului constante ale handicapatului.

In toate aceste tipuri de terapii trebuie sa se puna accent pe compensare, stimulandu-se functiile senzoriale si psihice normale, nealterate.

Putem afirma ca o interventie de tip recuperativ in cazul unei deficiente mintale a avut succes daca persoana cu handicap mintal a capatat un anumit nivel de autonomie personala, si-a insusit abilitati motorii si dexteritati manuale, fiind capabila sa exercite o profesie, daca si-a format comportamente adecvate la situatie, daca poate comunica oral si in scris, daca are format simtul autocontrolului etc.