Obiectivele si specificul asistarii psihologice asociata tratamentului in cazul persoanelor mutilate prin combustie

Obiectivele si specificul asistarii psihologice asociata tratamentului in cazul persoanelor mutilate prin combustie

Premise

-durerea fizica si psihica a pacientului ars reprezinta o experienta extrem de severa;

-in cazul mutilarii prin combustie, imaginea de sine este sever distorsionata;

●Strategii de prevenire a durerii

administrarea medicamentelor;

-pentru evitarea efectelor secundare ale medicamentelor si pentru ameliorarea durerii psihice, se recurge, in ultimul timp, la tehnici psihoterapeutice cognitive, comportamentale, la relaxare si hipnoza, la terapia ocupationala.

●Tehnici psihoterapeutice cognitive

► Tehnica restructurarii gandurilor

-conform terapiilor cognitive, gandurile negative reprezinta conduite care, modificate, au impact pozitiv asupra emotiilor rezultate;

Oamenii abordeaza procedeele medicale neplacute prin reactii cognitive care ii clasifica in tipic evitanti ori sensibili ( reclamand info. despre ce vor experimenta). Astfel, strategiile cognitive se impart in functie de stilulul cognitiv al pacientului:

►Tehnici aplicate pacientului evitant ( pentru a-i distrage atentia de la evenimentele neplacute, el poate fi angajat in discutii, poate viziona un film etc.).

►Tehnici aplicate pacientului care are nevoie de vigilenta in timpul procedurii medicale: acesta este incurajat sa se concentreze asupra durerii, pana cand devine un martor constient al durerii sale, pe care o accepta si asupra careia preia controlul.

►Tehnica reinterpretarii sensului durerii: i se explica pacientului ca prezenta durerii si a sensibilitatii crescute sunt semne ale aparitiei tesutului epitelial, ceea ce reprezinta o interpretare intr-o lumina pozitiva a experientei dureroase.

►Tehnica informarii prealabile a pacientilor despre senzatiile si durerea din timpul actului medical, contribuie la reducerea durerii si a anxietatii bolnavului.

● Psihoterapia comportamentala

-Exista doua categorii de psihoterapie comportamentala :

*o conditionarea clasica in controlul durerii ( se conceptualizeaza procedeele de ingrijire ca stimuli pentru durere si anxietate, urmand apoi cuplarea raspunsurilor de relaxare in prezenta acestor stimuli)

* o conditionarea operanta

-cand comportamentul pacientului este mai pronuntat decat se anticipase, durerea va fi inteleasa ca o problema pe termen lung, dar si pe termen scurt, planificandu-se, astfel, administrarea de analgezice la interval fixe;

-se va oferi ajutor pentru limitarea durerii excesive, printr-o strategie de intarire, ignorandu-se comportamentul de durere si urmarindu-se comportamentele adaptative;

-se vor prevedea perioade de odihna,o alternativa fiind fixarea acestor perioade inaintea manifestarii comportamentului de durere.

●Tehnicile de relaxare

a.Relaxarea reprezinta o tehnica psihoterapeutica si autoformativa, ce urmareste realizarea unei decontractii musculare si nervoase, avand ca efect repausul eficient, economisirea energiei fizice si psihice, cresterea rezistentei la stres si diminuarea efectelor negative ale stresului déjà instalat.(Irina Holdevici )

-tehnica relaxarii nu corespunde prea bine situatiei bolnavului ars, tratamentul implicand multe surse de distragere, atat pentru pacient, cat si pentru terapeut;

-o metoda scurta de relaxare ( ex. de respiratie ) poate fi mai folositoare decat ex. prelungite de relaxare;

b.Hipnoza, ca si relaxarea, este o stare modificata de constiinta, considerata o stare de relaxare profunda.La baza hipnozei.se afla sugestia ( prin care se actioneaza asupra pacientilor aflati in stare de veghe sau de relaxare) si se foloseste inaintea inceperii unor proceduri medicale dureroase.

●Terapia fizica si ocupationala

Obiectiv: recuperarea pacientului ars pana la obtinerea unui stil de viata apropiat de normal, promovand educatia si tratamentul fizic, prevenind pierderea unor miscari, a puterii, a coordonarii, functionalitatii si a dexteritatii.

-Psihoterapeutul va evalua pacientul, elaborand un plan individual de ingrijire ce va cuprinde nevoile, abilitatile si insusirile pacientului, precum si obligatiile ambelor parti.

-Tratamentul variaza in functie de nevoile individului, starea fizica si psihologica, istoria medicala si scopurile reale ale recuperarii.

-Recuperarea reusita depinde de implicarea pacientului in programul de tratament. Colaborarea pacientului priveste intreaga echipa si familia. Pacientul va fi instruit, de la inceput, privind pozitionarea sa, importanta exercitiului si a miscarii pentru cresterea mobilitatii.

-Educarea familiei urmareste transmiterea unor instructiuni simple despre modul in care il poate ajuta pe pacient , ceea ce va reduce anxietatea familiei la externarea bolnavului.

-Terapeutul ocupational se va ocupa de pozitionarea bolnavului, aplicarea atelelor, imobilizarea dupa grefare, aplicarea pansamentelor pentru presiune etc. .El va aborda o atitudine pozitiva, dar ii va explica bolnavului ca procesul de recuperare va dura. Implicarea timpurie in activitatile zilnice este benefica d.p.d.v. psihic si fizic; indeplinirea unor sarcini aparent simple ( a manca) duce la construirea increderii de sine si a stimei de sine.

-Exercitiile fizice sunt adecvate nevoilor pacientului, in scopul mentinerii puterii si a rezistentei fizice si a promovarii independentei functionale.In timpul ex. se monitorizeaza zilnic variabilele: puls, tensiune, respiratie, oboseala, durere, coordonare etc. Pe masura ce pacientul devine mai independent, creste motivatia sa, iar realizarile cresc stima de sine. Controland rezultatele, vointa creste, iar pacientul isi asuma responsabilitatea propriului program de recuperare, devenind apt sa-si atinga scopurile.