Obiectul psihologiei

Obiectul psihologiei

Care este pentru voi semnificatia termenului psihologie?

Termenul este folosit din secolul al XVI-lea cand desemna cunoastere sufletului.

Etimologic:    psykhê - suflet

logos - studiu, cuvant despre

psihologie - stiinta sufletului

Termenul a fost utilizat de Christian Wolf in titlurile a doua lucrari: Psychologia empirica (1732) si Psycholoia rationalis (1734).

Primul tratat de psihologie poate fi considerat tratatul lui Aristolel Despre suflet, in care discuta despre afecte - stari afective, senzatii, perceptii si intelect. La aceasta data inca nu se intemeiase psihologia ca stiinta. De suflet se ocupau filosofia, teologia, metafizica, medicina, literatura, magia si cultura poporului constand din cunostinte naïve despre suflet si caracteristicile lui. Aceste cunostinte se exprima mai ales sub forma de proverbe si zicatori care surprindeau tipologii, caractere, stiluri comportamentale.

Exemple: Chipul omului e oglinda sufletului.

Cine defaima pe altul inaintea ta, el si pe tine o sa te defaime inaintea altora

Cand te-a inselat cineva odata, e de vina el; cand te-a inselat a doua oara, esti de vina tu

Daca prietenul tau este miere, tu nu umbla sa-l mananci tot.

Fericit omul care se multumeste cu ceva mai putin decat are.

Nu da povata celui ce nu ti-o cere, caci nu te asculta.

Nu e invatat cel ce ceteste carti, ci cel ce stie ce ceteste.

Dati si voi exemple!

Aparitia psihologiei stiintifice este legata de fondarea primului laborator de psihologie experimentala la Leipzig in 1879 de care Wilhelm Wundt. In laborator conditiile de experimentare erau "provocate" pentru a observa variatiile de conduita a subiectilor. La distanta de zece ani de la aceasta data un laborator de psihologie experimentala este creat si in Romania, la Iasi, de catre Eduard Gruber, care si-a luat doctoratul la Wundt.

La inceputul secolului XX studiile psihologice si-au orientat atentia spre observarea si masurarea comportamentului uman in diverse situatii, considerand ca doar comportamentul uman este observabil, iar mintea umana nu poate fi descrisa, masurata. De la englezescul behavior pentru comportament, acest curent al psihologiei s-a numit behaviorism. El s-a bazat pe scurte proceduri experimentale care permiteau obsevarea, discriminarea si masurarea comportamentului exterior. Behaviorismul a aparut ca reactie la psihologia reflexiva, filosofica, ce apela doar la introspectie (observarea interna) pentru studierea variatiilor comportamentului, metoda considerata prea subiectiva pentru a obtine cunostinte cu caracter stiintific. Insa reactia behavioristilor a fost extrema ei negand total alte metode decat studiul raspunsurilor R unui subiect la stimuli S. Schema S―>R simplifica prea mult comportamentul si a fost ulterior abandonata. Evolutia psihologiei a alternat intre schematizarea comportamentului obtinuta in cadrul experimentelor si descrierea detaliata si comprehensiva din cadrul introspectiei dau a altor metode descriptive, intre studierea faptelor psihice izolate si intelegerea psihicului ca o structura coerenta. S-a facut astfel trecerea de la studierea comportamentului care este activitatea observabila ce apare in interactiunea cu mediul la studierea conduitei umane constituita din "reactii" complexe, integrate, organizate ierarhic, in functie de caracteristicile ansamblului de stimuli. Conduita integreaza factori psihofiziologici, factori culturali, caracteristici ale contextului social care constituie variabile intermediare ce se interpun intre stimul si reactia comportamentala.

Concluzionand la ceea ce am discutat deja, putem spune ca psihologia este stiinta care se ocupa cu descrierea, cu explicarea fenomenelor si insusirilor psihice verificabile si cu predictia comportamentului uman.

Filosofia este o componenta a culturii.)

Ce califica psihologia ca stiinta? Exista trei reguli ce trebuie indeplinite pentru a valida o stiinta:

• Sa aiba obiect propriu;
• Sa aiba un set de metode;
• Sa ajunga la concluzii cu caracter general (concluzii cu caracter de lege).

Sa analizam aceste trei conditii pe rand cu referire la psihologie.

Conditia de obiect propriu este indeplinita de psihologie prin aceea ca studiaza modul de comportare a persoanei sau conduita umana, actiunile si cauzele care se traduc direct sau indirect in comportare. Termenul conduita cuprinde atat comportamentul exterior, cat si cel interior. O anumita reactie, cum ar fi inrosirea fetei, privita in raport cu organismul este obiectul fiziologiei ori al medicinei, aceeasi reactie in raport cu intreaga conduita si cu ambianta, este obiect al psihologiei care ii va stabili sensul sau psihologic, lamurindu-ne importanta ei pentru comportamentul viitor al persoanei.

In privinta metodelor psihologia beneficiaza de o larga varietate. Cele mai importante si mai de folosite sunt: observatia, studiul de caz, experimentul, chestionarul si testul psihologic. Metoda (methodos - drum, cale de urmat) desemneaza o serie de demersuri, proceduri sau reguli pe care le adoptam in vederea atingerii unui scop.

Observatia este studierea sistematica si intentionata a comportamentului in conditii naturale, in absenta interventiei observatorului si in scopul unei descrieri detaliate.

Din definitie putem trage concluzia ca observatia intamplatoare si incompleta nu

este o metoda stiintifica. Pentru a fi intr-adevar eficienta, observatia trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

stabilirea clara a scopului observatiei (in fisa de observatie se noteaza un cap de tabel cu toate manifestarile comportamentale pe care ne asteptam sa la observam la subiect);

elaborarea unui plan de observatie (se stabilesc momentele si conditiile in care se va realiza observatia);

inregistrarea imediata a faptelor, nu a interpretarilor (in foaia de observatie se noteaza de cate ori a aparut o anumita manifestare comportamentala in acelasi moment cand ea s-a produs);

efectuare unui numar optim de observatii in conditii cat mai variate;

discretia observatorului (oamenii nu se mai comporta natural daca stiu ca sunt observati).

O forma a observatiei este introspectia - autoobservatia - studiul sistematic al propriilor reactii in diferite situatii.

Avantaj: permite accesul direct la gandurile unei persoane.

Dezavantaje: uneori nu ne putem exprima in cuvinte gandurile sau trairile;

uneori nu suntem constienti de felul in care am ajuns la o decizie sau de cauza starilor afective.

Exercitiu: Realizati si voi o observatie timp de 30 de minute! Va puteti alege orice subiect si orice situatie. Puteti folosi modelul de fisa de observatie dat. Pentru a inregistra toate reactiile comportamentale puteti folosi inregistrarea audio pentru limbajul verbal, in felul acesta veti avea libertatea sa va concentrati numai pe limbajul paraverbal si nonverbal in momentul observatiei. Corelati cele trei aspecte ale limbajului din punctul de vedere al momentului producerii pentru o mai mare acuratete a observatiei.

Studiul de caz consta in investigarea foarte detaliata a unui singur individ sau grup in scopul de a generaliza rezultatele la intreaga populatie.

Avantaje: volum mare de informatii obtinute; se pot studia fenomene unice, singulare.

Dezavantaj: dificultate in generalizarea rezultatelor obtinute.

Exercitiu: Dati exemple de situatii in care este utila metoda studiului de caz!

Experimentul presupune provocarea unui fenomen psihic in conditii bine determinate, cu scopul verificarii unei ipoteze, a unei relatii cauzale.

Psihologul modifica sistematic un factor care actioneaza asupra participantilor la experiment pastrand constante toate celelalte aspecte ale situatiei.

Avantaj: este provocat, cercetatorul nu asteapta producerea evenimentului.

Dezavantaje: necesita respectarea cu strictete a conditiilor experimentale; unele fenomene nu pot fi provocate in laborator in conditii foarte bine controlate; situatiile controlate din laborator sunt artificiale si nu seamana cu cele naturale.

Exercitiu: Cautati pe internet sau la biblioteca un exemplu de experiment, descrieti conditiile de experimentare, desfasurarea experimentului si concluziile obtinute. Sau urmariti filmul Das experiment si faceti o recenzie a acestuia urmarind aceleasi aspecte de mai sus, daca concluziile nu vi se par evidente incercati sa realizati voi o serie de concluzii pentru experimentul din film.

Chestionarul este metoda prin care un grup selectat de persoane (esantion) isi exprima opiniile, atitudinile sau parerile despre comportamentele din anumite circumstante.

Itemii unui chestionar sunt alesi cu grija pentru a nu fi ambigui sau contradictorii, pentru a trimite un mesaj clar si inteligibil, intrebarile si instructiunile sunt standardizate si reprezinta rezultatul unei pretestari.

Avantaj: fiecare respondent isi exprima opinia in acelasi mod, creste gradul de generalizare a rezultatelor.

Dezavantaj: nu stim daca respondentul da raspunsul adevarat la intrebare, sunt necesare masuri aditionale de control al tendintei de fatada.

Exercitiu: Care credeti ca sunt defectele unui chestionar dintr-o revista de popularizare?

Testul psihologic este o situatie standardizata in care raspunsurile subiectilor sunt masurate folosind etaloane specifice populatiei din care fac parte.

Diferenta dintre teste si chestionare consta in faptul ca testele sunt orientate la nivelul comportamentelor, al reactiilor comportamentale, in timp ce chestionarele sunt situate la nivel declarativ, ele nu pun oamenii sa actioneze. Exemplu: testul arborelui.

Nu exista o metoda perfecta. Fiecare are avantaje si dezavantaje si se aplica in situatii bine precizate. De multe ori in cercetarea psihologica sunt folosite demersuri plurimetodologice pentru a acoperi dezavantajele unei metode specifice.

Conditia de lege este mentionata chiar in definitia psihologiei: psihologia se ocupa cu explicarea fenomenelor si insusirilor psihice verificabile adica cu identificarea relatiilor cauzale care determina fenomenele si insusirile psihice. A explica un fapt inseamna a identifica cauza care il produce, a identifica originea sau modalitatea de aparitie a acestui fapt. Orice stiinta tinde sa realizeze judecati cu caracter maxim de generalitate (pentru orice x atunci y). Orice lege surprinde o relatie cauzala caracterizata prin mare stabilitate si repetabilitate. Concluziile studiilor psihologice intra in categoria de judecati cu caracter mare de generalitate. Ele nu sunt intotdeauna valabile dupa modelul - pentru orice x atunci y, dar au un caracter de adevar bine controlat, marja de eroare acceptata in realizarea generalizarii fiind 0,05 cand consecintele generalizarii nu sunt grave in caz de greseala si 0,01 cand consecintele generalizarii sunt grave in caz de greseala. Astfel concluziile realizate in urma studiilor psihologice au un caracter probabilist si exista posibilitatea ca 1 caz din 100 sa nu se comporte conform concluziilor sau 5 cazuri din 100 sa nu se comporte conform concluziilor in functie de marja de eroare acceptata. De observat faptul ca uneori nici in medicina nu exista marje de eroare atat de mici, uneori pacientii avand sanse mult mai reduse de a raspunde la tratament sau la operatie asa cum medicii se asteapta.

Pentru a putea caracteriza ceea ce intelegem prin fenomen psihic trebuie sa intelegem mai intai problema naturii psihicului. Viata psihica rezulta din raportul dintre suflet si creier, in legatura cu acest raport exista trei teorii.

O prima teorie considera ca spiritul este o substanta cu proprietati net diferite de cele ale creierului si comanda creierului, aflandu-se in interactiune cu acesta. Desi se afla in subordine, creierul poate actiona la radul sau asupra psihicului. Exemplu: in timpul betiei alcoolul influenteaza activitatea creierului si aceasta duce la tulburari ale constiintei. (Pozitia interactionista). Un argument in favoarea acestei teorii este faptu;l ca neurofiziologia actuala nu poate explica inca sinteza proceselor nervoase ce face posibile perceptia, vointa.

A doua teorie considera deasemenea ca spiritul si materia sunt realitati diferite, dar care nu interactioneaza. Aceasta este teoria paralelismului conform careia oricarei modificari in spirit ii corespunde o modificare a materiei. Problema este cum s-a asigurat aceasta permanenta potrivire. Unii sustin ca intervine vointa divina, altii considera ca biologii, studiind misterele evolutiei materiei vii vor clarifica si aceasta problema. Exemplu: proiectia unui punct pe o dreapta.

A treia teorie, teoria identitatii, afirma ca spiritul si creierul sunt acelasi lucru. Activitatea creierului explica fenomenele psihice. Activitatea creierului poate fi privita din doua puncte de vedere. Cand observam activitatea nervoasa din exterior, vorbim de materie, guvernata de legi. Privita din interiorul fiecaruia vedem alte aspecte si ne referim la psihic, la spirit. Exemplu: aspectul unui submarin din exterior si din interior.

Care din aceste trei teorii este mai verosimila? Folositi argumente in explicarea alegerii pe care ati facut-o!

Psihicul este forma pe care o imbraca pentru noi succesiunea proceselor nervoase din creier. Forma apare din relatiile dintre componente. Imaginea perceputa de noi intr-o fotografie consta se fapt din puncte de culoare. Pentru ca aceste puncte de culoare respecta raporturile petelor de culoare ale peisajului fotografiat, chiar daca dimensiunea difera recunoastem imaginea acestiu peisaj. Imaginea reprezinta un sistem precizat de raporturi. Aceasta imagine este un fenomen psihic, ea are o semnificatie pentru noi, dar rezulta din procesele nervoase ale creierului intre care se stabilesc numeroase si variate raporturi care reflecta raporturi existente intre obiectele percepute din exterior. Creierul realizeaza transferul de informatie din exterior in interior, converteste informatia in semnale cu care psihicul poate opera. Facand o comparatie cu un computer, ceea ce este softul pentru calculator este psihicul pentru om, pentru organism. Putem privi omul insa ca pe un calculator care se autoprogrameaza mereu in functie de experienta.