Tehnicile psihoterapiei comportamentale

Tehnicile psihoterapiei comportamentale

Tehnica stingerii comportamentelor nedorite se refera la faptul ca modelele de comportament invatat au tendinta de a slabi si de a disparea in timp daca nu sunt intarite corespunzator. Stingerea comportamentelor nedorite se realizeaza prin terapia imploziva si prin tehnica expunerii. Ambele utilizeaza principiul stingerii reactiilor conditionate de evitare a stimulilor anxiogeni si sunt indicate i tratamentul tulburarilor anxioase. Diferenta dintre cele doua tehnici consta in faptul ca pe parcursul terapiei implozive pacientul se confrunta in plan imaginar cu situatia anxiogena, iar in expunere, confruntarea cu stimulul anxiogen are loc chiar in realitate.

Tehnica desensibilizarii sistematice este utila in reducerea unor modele de comportament nedorite, prin punerea in actiune a altor modele de comportament antagoniste. Prin aceasta tehnica, clientul este invatat sa se relaxeze sau sa se comporte intr-un mod care este incompatibil cu aparitia anxietatii in prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginari. Tehnica desensibilizarii nu se adreseaza numai comportamentelor fixate prin intarire negativa, ci unei game mai largi de situatii.

Metoda cuprinde urmatoarele etape (Wolpe, 1969):

• invatarea relaxarii, care se realizeaza in primele sase sedinte de psihoterapie, dupa metoda relaxarii musculare progresive Jacobson;
• stabilirea ierarhiilor, se realizeaza tot in primele sedinte si consta in stabilirea de catre client a unei ierarhii a situatiilor generatoare de anxietate in ordine descrescatoare, de la situatia cea mai anxiogena la cea mai putin anxiogena;
• procedeul desensibilizarii, in care clientul, dupa ce si-a insusit tehnica de relaxare, se va relaxa, va sta cu ochii inchisi si terapeutul ii va descrie anumite scene inaintand progresiv pe scala ierarhiei stimulilor generatori de anxietate si isi va imagina fiecare situatie descrisa. Cand clientul confirma instalarea anxietatii, sedinta se incheie. Tratamentul va continua pana cand clientul va fi capabil sa ramana relaxat in timp ce isi reprezinta scene care inainte ii trezeau reactii de anxietate ample.

Psihoterapia aversiva utilizeaza metoda clasica a sanctiunilor, presupunand in egala masura inlaturarea intaririlor pozitive si utilizarea unor stimuli aversivi. Psihoterapia aversiva reprezinta o modalitate de stopare a rasounsurilor dezadaptative pentru o perioada de timp in care ar exista posibilitatea producerii unor modificari in stilul de viata al subiectului, prin incurajarea modelelor de comportament adaptative ce au manifesta tendinta de a se autointari. Noile comportamente alternative sunt foarte importante, daca ele nu se formeaza atunci clientul ar putea sa-si reia comportamentele nedorite dupa ce incheie terapia, in situatii de viata in care se simte in siguranta.

Metoda modelarii presupune insusirea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea altor persoane cum ar fi terapeutul, un parinte, etc. Clientul este confruntat cu anumite tipuri de comportament realizate de catre terapeut si este incurajat sa le imite.

Psihoterapia asertiva sau antrenamentul asertiv este utilizat ca metoda de desensibilizare dar si ca formare de abilitati de a face fata diverselor situatii de viata. Aceasta tehnica este eficienta in special in cazul persoanelor care au dificultati in stabilirea contactelor interpersonale din cauza anxietatii accentuate care le impiedica sa se exprime liber si uneori sa-si manifeste afectiunea. De asemenea este indicata si pentru pacientii care ii lasa pe ceilalti sa-i manipuleze sau sa profite de pe urma lor. Antrenamentul asertiv il invata pe subiect sa-si exprime deschis si adecvat gandurile si sentimentele si se desfasoara in etape, va fi mai intai practicat in cabinetul de psihoterapie si apoi in viata reala.