Controlul comportamenului poate sa prezica agresiunea psihica si violenta catre partener?

Controlul comportamenului poate sa prezica agresiunea psihica si violenta catre partener?

Facand abstractie de datele obtinute de la rezidentele feminine din adaposturi, barbati si femei studenti si barbati prizonieri, acest studiu a investigat asocierea dintre comportamente verificate ca fiind non-violente, agresiune psihica si violenta catre soti. S-a prezis ca doar femeile si barbatii implicati intr-un terorism intim ar folosi agresiunea controlata si agresiunea psihica , folosita de cei implicati intr-o violenta de cuplu situationala ar fi neruditi cu un comportament de control. Contrariile acestor predictii au derivat din teoriile lui Johnson; regresul analizei a aratat ca controlul reprezinta proportii semnificative a varietatii in uz a agresiunii psihice pentru toate cele trei tipuri de relatii.

Aparentele rezultate a conflictelor, a perspectivei feministe si a violentei in familie au condus la multe dezbateri in literatura. Johnson s-a gandit sa reconcilieze aceste constatari a cercetatorilor. El a propus ca aparentele conflicte nu ar fi din cauza metodologiei folosite de fiecare perspectiva in parte, ci de populatie. A caracterizat o astfel de agresiune ca fiind rezultatul unui episod ocazional de furie a unuia sau a ambilor parteneri, etichetandu-l ca fiind "violenta comuna de cuplu". In contrast, dincolo de rezultatele obtinute de la adaposturi ori de la programele de tratament pentru barbati violenti, violenta ar fi predominanta la barbati. Aceste rezultate sunt asociate cu consecinte psihice si psihologice.

Johnson a argumentat ca cele doua forme de agresiune relationala, "terorism patriarhal" si "violenta comuna de cuplu" sunt distincte.

Aceste doua tipuri de agresiune relationala difera mai mult ca dimensiune decat ca frecventa la nivel de agresiune psihica.

In vederea suportului empiric pentru diferenta, Johnson a reanalizat datele colectate de Frieze, pentru a clasifica indivizii folosind fie "terorism patriarhal" fie "violenta comuna de cuplu". Datele lui Frieze au venit din partea unor femei cunoscute, victime ale alsaltului domestic si din partea femeilor ce locuiau in acelasi cartier. Johnson a folosit datele pe cazurile sale de femei ce au raportat folosirea a diferite moduri de control a partenerului.

In acest punct, lui Johnson i-a fost clar ca distinctia lui originala desemna doar comportamentul a unui singur membru dintr-o relatie. Astfel, el avea nevoie sa extinda definitiile sale ca sa includa comportamentele ambilor membrii a diadei ( diada= orice relatie dintre doua persoane sub raportul interactiunii). Aceste definitii trebuiau sa cuprinda toate posibilele combinatii de agresiune controlata , necontrolata si non-violenta ce ar putea fi gasite folosind aceasta procedura.

Asadar, Johnson si-a extins categoriile de agresiune relationala. "Terorismul patriarhal" a fost reetichetat drept "terorism intim" (TI), ca sa reflecte faptul ca femeile pot afisa un nivel de control al comportamentului mult mai ridicat in raport cu agresiunea psihica. TI a fost identificat manifestandu-se astfel: atunci cand persoana tinta ( in analizele lui Johnson, aceasta persoana-tinta este deobicei barbatul) foloseste controlul agresiunii, partenerul ei foloseste o agresiune necontrolata sau non-violenta.

Cand a gasit relatii in care ambii parteneri foloseau control agresiv, a denumit acest lucru control mutual violent (CMV). In aceasta analiza, Johnson a constatat ca partenerii au raportat folosirea agresiunii psihice, contrar predictiei lui. Opinia sa era ca "femeile fara vitalitate" sunt non-violente.

Dar cand Johnson a gasit persoane care nu foloseau control agresiv, iar partenerii lor foloseau, a denumit acest lucru "rezistenta violenta" (RV

Metode de lucru

Chestionare au fost administrate la trei populatii, femei in adaposturi (n=43), barbati si femei studenti (n=113) si barbati prizonieri (n=108). Fiecare adapost si-a dat consimtamantul in vederea distribuirii chestionarelor. 200 au fost postate in 11 adaposturi din nordul Angliei si un total de 43 de responsabile au raspuns corect si complet la aceste chestionare. 115 chestionare au fost trimise in penintenciare dintre care 108 au fost completate (rata 72%). 215 chestionare au fost trimise studentilor dintre care 113 au fost completate (rata 43%). Fiecare chestionar implica intrebari si rezultate despre comportamentul propriu si cel al partenerului.

Varsta participantilor a oscilat intre 16 si 63 de ani, media fiind de 33 ( adapost=32, studenti=30, prizonieri=36). Varsta partenerilor era cuprinsa intre 16 si 69 de ani cu o medie de 33 (adapost=32, studenti=40, prizonieri=34).Pe perioada completarii chestionarelor 38% au declarat ca sunt celibatari ( adapost=23, studenti=23, prizonieri=26), 20% aveau parteneri (adapost=18, studenti=26, prizonieri=30), casatoriti/traind impreuna 22% (adapost=23, student=42, prizonier=15) si divortati/separate 33% (adapost=38, studenti=9, prizonieri=31).

Participanti si proceduri

Statisticile descriptive au fost calculate pentru control, agresiune psihica si injuriile partenerului pentru fiecare dintre cele trei tipuri de agresiune relationala, separate pentru barbati si femei). Analizele corelationale au fost apoi conduse sa investigheze daca controlul comportamentului este asociat cu folosirea TI si CMV a agresiunii psihice si a consecintelor catre partener, darn erudite cu comportamentul agresiv VCC si RV. Interrelatiile dintre diferitele tipuri de control al comporttamentului au fost examinate pentru evidentierea multicoliniaritatii, folosind corelatii bivariate. Doar 2 din 30 de intercorelatii erau la nivele unde multicoliniaritatea ridica probleme. Relatiile dintre cele cinci tipuri de control, agresiune psihica si injuriile catre partener au fost investigate. In cele din urma, o serie de redari standard au cules date despre investigatie pentru a evidentia daca controlul comportamentului prezice folosirea agresarii psihice.

Barbatii TI au frecventa inalta de folosire a controlului agresiunii psihice si crearea injuriilor catre partenera, ceea ce este consecventa cu majoritatea rapoartelor din adaposturile de femei despre partenerii lor.

Barbatii din grupul VCC au aratat relatii positive de la slabe la moderate intre folosirea lor a agresiunii psihice si comportamente emotionale de intimidare si de tradare a controlului.

Controlul si injuriile cauzate pentru barbatii TI, toate cele cinci tipuri de control comportamental erau associate semnificativ cu injuriile pentru partener, de la realtii positive slabe la relatii positive moderate. Analizele redate au aratat ca controlul a explicat 35% din varietatea injuriilor dintre parteneri, din nou factorii emotionali si izolarea fiind semnificativi. Barbat VCC au aratat asocieri semnificante dintre injuriile aprinse catre parteneri si controlul comportamental de intimidare si emotional.

O limitare a studiului present a fost folosirea unui set de date construit artificial. Aceasta metoda a fost necesara categorizarii lui Johnson pentru a permite explicarea acestuia. De asemenea, a mai permis relatiilor sa fie clasificate intr-un mod diadic in absenta datelor legate de cuplu. Asta este totusi problematic, deoarece violeaza presupusa incredere. Acest lucru nu a fost posibil pentru prezentul studio, deoarece toate datele trebuiau colectate in aceeasi maniera. Obtinand date de la barbati incarcerati in inchisorile din Anglia este foarte dificil si destul de periculos pentru femeile din adaposturi, astfel nici un rezultat nu a fost colectat de la participanti. Mai mult, aceasta clasificare a depins de frecventa folosirii controlului comportamental. Pentru studenti nu va avea niciun efect negativ, deoarece aceste teste au fost facute pe femei, dar si pe barbati. Efectul asupra prizonierilor este nestiut.

Analiza datelor

In urma acestui studiu s-a ajuns la concluzia ca genul nu difera in privinta agresiunii psihice intre parteneri. Daca barbati si femei sunt gasiti folosind agresiune psihica si control comportamental intr-un mod similar, atunci factorii care conduc la un comportament agresiv ar putea fi gasiti in grijile individuale ale fiecarei persoane. Aceste explicatii sunt mult mai sarace decat cele care sugereaza o nevoie a diferentierii intre "terorismul intim" si "violenta comuna de cuplu" in vederea deciderii unei interventii adecvate pentru o violenta domestica. Ambii faptasi a "terorismului intim" si a VCC pot cere interventii care sa puncteze controlul furiei. Furia este cunoscuta ca fiind asociata cu perpetuarea agresiunii partenerului. In mod special cei care sufera de o dezordine a personalitatii nedeterminata, de obicei descriu ca avand nevoie cel putin jumatate de program sever de tratament. Mai mult, furia a fost gasita ca fiind mediatoarea dintre atasamentul nesigur si violenta partenerului si dintre a fi martor la violenta in familie si perpetuarea violentei intalnite.

Tratamentul furiei ar putea fi adecvat barbatilor si femeilor care raporteaza deobicei furie si experiente inalte psihologice. Tratamentele cognitive comportamentale (TCC) au fost gasite ca avand efecte in reducerea actelor de manie. Un tratament particular promitator este cel al lui Novaco. Dupa ce perpetuatorii au invatat sa-si controleze mania,conflictul poate fi dezbatut. Acest process incepe prin identificarea treptelor conflictului iar apoi prin reducerea lui.

Hamel recomanda folosorea metodei S.O.L.V.E. ca sa ajute reducerea violentei de cuplu si invinovatirii partenerului,ambii asumandu-si vina pentru agresiunea de care sunt responsabili.

In concluzie,aceasta analiza a confirmat distinctia lui Johnson dintre agresiunea fizica si rezistenta violenta.

Este de apreciat faptul ca Johnson a inceput un asemenea test pornind de la cateva teorii proprii iar intr-un final,datorita experimentului,teoriile lui au putut fi puse in practica si rezultatele au fost pe masura asteptarilor.