Pedeapsa si societatea moderna

PEDEAPSA SI SOCIETATEA MODERNA

1. Penalitatea: este formata dintr-o retea de legi, procese, discursuri, reprezentari sociale, institutii, traditie istorica, stil cultural, dinamici institutionale, argumente politice.

Pedeapsa poate fi inteleasa:

- ca o metoda aprobata legal pentru a controla criminalitatea;

- ca un mijloc de a creste solidaritatea sociala.

2. Pedeapsa implica:

- repertoriul de sanctiuni penale;

- institutii si agenti pentru executatea sanctiunilor;

- retorica simbolurilor;

- un auditoriu;

- exprimarea valorilor sociale si eliberarea energiei psihice.

3. Exista 3 modele de politica penala:

a) modelul justitiar – „dinte pentru dinte”; nu urmareste decat sa loveasca pe cat posibil. Ex: ocna.

b) modelul detinerii umane, centrat pe tratament. Ex: (exista si acum) – inchisoarea – este un interval in care se face ceva (scolarizare etc.)

c) modelul probatiunii si supravegherii comunitare ca ajutor si suport. Este mai ales pentru minori si pentru fapte marunte; nu sunt tinuti in inchisoare, sunt tinuti in comunitate.

4. Pedeapsa produce:

- Solidaritate umana;

- Reafirmarea credintelor si relatiilor reciproce;

- Intareste legaturile sociale pe verticala sau orizontala.

Pedeapsa are un caracter deosebit: este in acelasi timp o problema de emotie individuala dar si una de moralitate colectiva.

5. Tribunalul este insarcinat cu exprimarea sentimentului public.

6. Pedeapsa exprima dar si apara moralitatea sociala.

Pedepsele puternice se dau pentru valorile cele mai mari.

7. Pedeapsa nu poate creea ea insasi autoritate morala deoarece autoritatea si sentimentul sacru sunt rezultatul unei educatii morale care tine de familie, scoala, comunitate.

Pedeapsa poate doar sa protejeze si sa reglementeze doar ceea ce este construit prin alte mijloace: pedeapsa este subordonata educatiei noastre.

▲BIBLIOGRAFIE: ERIK GEISSLER – „Mijloace de educatie”.

8. Procesul social al pedepsei este o problema de guvernare si nu doar de management.

Management-ul inseamna o organizare rationala, eficienta si indreptata spre un scop.

Guvernarea implica o responsabilitate mult mai ampla pentru mentinerea ansamblului social si a caracterului moral al tuturor subsistemelor sociale.

Un esec in pedepsirea delincventilor submineaza moralitatea sociala si demoralizeaza cetatenii.

Un esec in a impune4 ordinea legala erodeaza autoritatea politica.

9. Ritualurile penale sunt ceremonii care reafirma simbolic ordinea si autoritatea care ajuta la depasirea starilor de neajutorare, dezordine, insensibilitate.

Fiind martori la un ritual penal, cetatenii traiesc drama emotionala a infractiunii si rezolvarea acesteia prin pedeapsa, fapt care ofera o eliberare catarthica.

Organizarea salii de judecata, rutina si limbajul specializat, ajuta la structurarea statutului partilor implicate si a intelesului simbolic al evenimntelor (intelesul simbolic al evenimntelor = respect pentru lege, ura pentru delincvent).

Un ritual inadecvat poate face auditoriul sa se intoarca impotriva autoritatilor si sa solidarizeze cu delincventul.

10. Pentru majoritatea infractorilor pedeapsa este doar o forma de intimidare pentru ca le lipseste constiinta morala.

Pedeapsa inraieste si ingheata. Urmareste rezistenta si sentimentul de alienare.

11. Pedeapsa este politic necesara pentru mentinerea autoritatii dar pe nosologic limitata in capacitatea sa de a controla criminalitatea.

Calitatea tragica a pedepsei deriva din acest caracter simultan de necesitate si inutilitate. Aceasta limitare interna a utilitatii pedepsei trebuie afirmata daca dorim sa dezvoltam asteptari realiste pentru posibilitatile penalitatii moderne.

12. Forta de convingere a justitiei penale deriva din:

a) Maiestuozitatea legilor:

- metafore,

- simboluri,

- ceremonii dramatice (judecata ca spectacol);

b) Ideea de justitie, in sens de dreptate:

- corectitudinea procedurala;

- atentia minutioasa la forme si reguli;

- retorica egalitatii in fata legii.

c) Mila – autoritatile sondeaza opinia publica inainte de a pronunta o pedeapsa sau iertarea. Acest lucru permite considerarea legii ca fiind incoruptibila.

13. Modalitatile de semnificare ale penalitatii:

- declaratiile de politica penala ale guvernului;

- tipul de discurs al mass-media despre criminalitate;

- rapoartele comisiilor de ancheta;

- rapoartele anuale ale politiei sau parchetului;

- arhitectura inchisorilor;

- aspectul functionarilor penali;

- modul de declarare a sentintei in sala de judecata (retorica judecatorului);

- activitatea universitarilor;

- rutina zilnica a vietii penitenciare;

- criteriile de liberare conditionata din penitenciare;

- confesiunile delincventilor.