Universitatea Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Sectia Psihologie

PREDAREA- componenta esentiala a procesului de invatamant

Motto :"Scoala este o institutie delegate de comunitate

sa transmita un sistem de valori" (C-tin Cucos).

Prin complexitatea si bogatia aspectelor sale modelatoare, predarea se legitimeaza ca ' nucleul dur' ce da substanta intregii activitati didactice. Si, bineinteles, nici o alta secventa din activitatea professional-didactica nu formuleaza cerinte si exigente mai numeroase private din perspective a ceea ce ' trebuie sa stie' si a ceea ce 'trebuie sa faca' un professor, decat partea care se refera la predare.intr-un sens mai larg, acest gen de activitate reprezinta una dintre functiile fundamentale proprii orcarei institutii scolare- functie de care depend, starea de progres semnificativa in pregatirea generatiilor de elevi, o buna educatie scolara si, in general prestigiul insusi al invatamantului.

Ca un scurt istoric al predarii putem distinge o versiune clasica si una contemporana, in versiunea clasica, termenul de 'predare' este luat din acceptia lui didaskein ( gr.) = a invata pe altii , elevul fiind aici cel care este invatat, modelat din exterior, de catre professor.

Si de fapt , ce inseamna 'predarea'?- cum insusi spune cuvantul'a preda' semnifica 'a da' , 'a oferi', 'a tyransmite', ' a transfera'- un process de receptare, de acumulare de cunostinte.astfel de achizitii aveau sa dea masura insasi a predarii.

Incepand cu sfarsitul sec al XIX -lea si pana astazi, procesul de conceptualizare a predarii se intensifica, urmand cursul schimbarii succesive ale unor paradigme de investigatie si de educatie, si chiar daca termenul de 'predare' continua sa se mentina in limbajul pedagogic de zi cu zi, activitatea pe care acesta o despmneaza a evoluat continuu, castigand in amploare si profunzime. Si a capatat noi intelesuri, un concept reinnoit in mod continuu si de pe o pozitie realista.

Predarea, apare in procesul de invatamant ca o activitate specifica profesorului, prin care acesta le "transmite" elevilor un anumit sisitem de cunostinte din diverse domenii ale cunoasterii umane. (Cerghit,I. , 'Sisteme de instruire alternative si complementare', Ed. Aramis, 2002, pg. 226).

" A preda" nu este sinonim cu 'a spune ', eventual a dicta si a cere lectia viitoare restituirea verbala a celor spuse. Formalismul, noteaza Skinner, se naste tocmai din echivalarea facila intre " a preda" si " a spune". A preda inseamna:

a prezenta fapte, exemplele, modele, exponate, decupaje din realitate;

a propune elevilor o activitate asupra acestora, adica a- i conduce sa le analizeze, sa le compare etc;

a extrage apoi esentialul care sa se condenseze in definitii, legi, principii, regului ;

a face operante cunostintele in exercitii, activitatii aplicative.

Mijloacele de transmitere a informatiei sunt in scoala exemplul, modelul, decupajul din realitate, schema, definitia, regula, textul descriptiv.

Predarea ca act comunicational. Teoria moderna a procesului de instruire sintetizeaza in acelasi corp de cunostinte datele si concluziile oferite de 2 domenii: teoria comunicarii si teoria invatari. Procesul de predare-invatare poate fi considerat ca o forma specifica de comunciare si in consecinta poate fi examinat prin prisma modelelor oferite de teoria comuncarii : emitator-cod-canal-receptor. Comunicarea dintre pofesor si elev se face pornind de la diferite niveluri de dezvoltare a gandirii. Profesorul nu poate ramane cantonat in propria sa logica, de adult, el trebuie sa-si rescrie lectia, mesajul sau in vocabularul si in formele de gandire proprii copilului de diferite varste. Exista apoi ritunri diferite de asimilare in clasa, dupa clasa, dupa cum exista niveluri diferite de inteligenta scolara si motivare. Profesorul trebuie sa aiba mereu in vedere in oferta de informatie, in ce registru urmeaza sa lucreze efectiv elevul: regisrul actional ( de manipulare obiectuala), registru figural sau registru simbolic. (Ionescu, Miron& Radu, Ioan- « Didactica moderna », Editura Dacia, Cluj-Napoca,2001).

Proiectarea si realizarea optima ale activitatii instructive-educative depinde de felul cum se desfasoara, dimensioneaza si articuleaza componentele materiale, procedurale si organizatorice, care imprima un anumit sens si o anumita eficienta prgamatica frormarii tineretului. Formele si mijloacele strategice, de infaputire a sarcinilor didactice, pot fi circumscrise terminologic prin intermediul sintagmelor de tehnologie didactica, metodologie didactica, metoda, procedeu si mod de organizare ale invatarii.

Tehnologia didactica. Termenul poate avea doua acceptii: ansamblul mijloacelor audiovizuale utilizate in practica educative si ansamblul structurat al metodelor,mijloacelor de invatamant, al strategiilor de organizare a predarii-invatarii, puse in aplicare in interactiunea dintre educator si educat. Tehnologia didactica vizeaza nu numai resurse activate, unele aspecte ale mass-mediei, aparatura tehnica avuta in vedere, ci toate acestea impreuna, raportate la continuturi, strategii didactice, aspecte relationare, procedee evaluative sau autoevaluaitve. Este obligatia profesorului de a realiza racordarea mijloacelor materiale si procedurilor actionale ale acestor componente poate conduce la eficientizarea proceselor didactice.

Metodologia didactica. Vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor didactice utilizate in procesul de invatamant. Metodologia instruirii precizeaza natura, functiile si clasificarile posibile ale diferitelor metode de invatamant. Metodele de instruire se aseamana cu metodele de cercetare, in sensul ca ambele cai conduc la conturarea unor fapte, legitati, descrieri, interpretari cat mai aproape de realitate. Optiunea profesorului pentru o anumita metode de invatamant constituie o decizie de mare complexitate. Alegerea metodei se face tinand cont de finalitatile educatiei, de continutul procesului instructive, de particularitaile de varsta si cele individuale ale elevilor, de psihosociologia grupurilor scolare, de natura mijloacelor de invatamant, de experienta si competenta didactica a profesorului. Procedeul didactic reprezinta o secventa a metodei, un simplu detaliu, o tehnica mai limtata de actiune, o componenta sau chiar o particularizare a metodei.

Mod de organizare a invatarii. Este un concept supraorodnat celor de metode si procedeu didactic. George Vaideanu defineste metodologia didactica ca fiind «  un grupaj de metode sau procedee care opereaza intr-o anumita situatie de invatare si/sau in asociere cu o noua modalitate de realizare a invatarii : invatare asistata de ordinator, invatarea bazata pe manuale etc. » .

Metode de predare : metode traditionale, clasice( expunerea, conversatia, exercitiul) ; metode recente( algoritmizarea, problematizarea, brainstormingul, instruirea programata) ; metode verbale ( bazate pe cuvantul scris sau rostit), metode pasive ( centrate pe memoria reproductiva si pe ascultarea pasiva), metode active( bazate pe activitatea de explorare personala a realitatii), metode de predare-invatare in grup, combinate, metode bazate pe invatarea prin receptare etc.

Descrierea principalelor metode de invatamant :

EXPUNEREA. Consta in prezentarea de catre profesor a unor cunostinte noi, pe cale orala, in structuri bine inchegate, ceea ce garanteaza o eficienta sporita, prin transmiterea unui volum mare de informatii intr-o unitate de timp determinata. In functie de natura, amploarea deductiilor, de stilul discursiv, de limbajul folosit, expunerea cunoaste mai multe variante : povestirea, explicatia, prelegerea, expunerea universitara, expunerea cu oponent. Este o modalitate functionala de predare, elevii putand sesiza direct, in gandirea profesorului, un model de dicriminare si de opereare teoretica. Comunicarea profesor-elev este unidirectionbala, iar feedback-ul este slab.

CONVERSATIA. Este o metoda dialogala, de incitare a elevilor prin intrebari. Elevii sunt invitati sa realizeze o incursiune in propriul univers cognitiv, solicita inteligenta productiva, spontaneitatea si curiozitatea.

DEMONSTRATIA DIDACTICA. Consta in prezentarea unor obiecte, fenomene in scopul asigurarii unui support concret-senzorial, care va facilita cunoasterea unor aspecte ale realitatii sau reproducerea unor actiuni ce stau la baza unor comportamente de ordin practic. A demonstra insemna a arata, a prezenta obiecte, procese, actiuni in vederea inducerii teoretice la elevi a unor proprietati constante care constituie elemente fundamentale ale cunoasterii. La baza demonstratiei se afla un support material de la care se pleaca si se construiesc reprezentari, constatari, interpretari. Exemple de demonstratii : experimentul de laborator, reprezentarile grafice, desenul de la tabla, modele fizice si grafice, imagini audovizuale, exemple etc.

OBSERVATIA. Este urmarirea atenta a unor obiecte si fenomene de catre elevi, fie sub indrumarea cadrului didactic, fie in mod automat( observatia indidividuala) in scopul depistarii unor aspecte noi ale realitatii si al intregirii unor informatii.

EXERCITIUL. Constituie o modalitate de efectuare a unor operatii si actiuni mintale si motrice, in chip constient si repetat. Are in principiu un caracter algoritmic.

ALGORITMIZAREA. Este o metoda ce se bazeaza pe folosirea algoritmilor in actul predarii. Algoritmii reprezinta un grupaj de scheme procedurale, o suita de operatii standard, prin parcurgerea carora se rezolva o serie mai larga de probleme asemanatoare. In activitatea didactica se cere mai ales formarea unor prototipuri de gandire si actiune, identificarea unor scheme rigide de rezolvare, care faciliteaza indeplinirea unor sarcini mai complexe.

BRAINSTORMING-UL. Este o metoda de stimulare a creativitatii ce se poate insinua in discutii, dezbaterisi atunci cand se urmareste formarea la elevi a unor calitati imaginative, creative si chiar a unor trasaturi de personalitate( spontaneitate, altruism). Metode asaltului de idei are drept caracterisitca separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare, evaluare a acestora.

INSTRUIREA PROGRAMATA. Aceasta tehnica este o consecinta a aplicatie ciberneticii in metodologia didactica. Instruirea se bazeaza pe parcurgerea unor programe de invatare, a unui algoritm prestabilit. Se desfasoara conform urmatorilor pasi : principiul pasilor mici si al progresului gradat( fragmentarea dificultatilor), principiul participarii active ( relatia programa-elev), pricipiul verificaraii imediate a raspunsului, principiul respectarii ritmului individual de studiu, principiul reusitei( programa este astfel dimensionata incat orice copil sa fie capabil de a o parcurge integral si satisfacator).

Mijloace de predare. Sunt instrumente sau complexe instrumentale menite a facilita transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizitii, realizarea unor cunostinte etc. Solicita si sprijina operatiile gandirii, stimuleaza cautarea si cercetarea, afecteaza poztiv imaginatia elevilor etc. Exemple de mijloace si intrumente de predare : obiecte, suporturi figurative si grafice( harti, planse, scheme), mijloace simbolico-rationale (tabele), tehnica audovizuala (diapozitive, filme, discuri, benzi audio-video), instrumente si aparate de laborator. Echipamente tehnice pt atelier, instrumente muzicale si aparate sportive, jocuri didactice etc. . ( Cucos,C. -« Pedagogie », editura Polirom, Iasi, 2006).

Functiile metodelor de invatamant : functia cognitiva (organizare si dirijare a cunoasterii), instrumentala (de intermediar intre elev si materia de studiat), normativa (arata cum sa se procedeze, cum sa se predea etc), motivationala ( de stimulare a curiozitatii), formativ- educativa ( exersare si dezvoltare a proceselor psihice). ( Jiga, Ioan & Istrate, Elena « Manual de pedagogie », editura All, Bucuresti, 2006).

Factorii influenti ai predarii eficiente sunt: personalitatea profesorului (variabila de predictie), calitatea procesului de instruire( variabila de proces), cultura proprie asupra procesului predarii, factorii sociali (variabila de concept).

Bibliografie:

Ausubel, D. P.; Robinson, F. S., Invatarea scolara, O introducere in psihologia pedagogica (trad.), Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica , 1981.

Birzea , C., Arta si stiinta educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.

Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri , stiluri si strategii, Editura Aramis, Bucuresti, 2002.

Cucos, C., Pedagogie, Editura Polirom , Iasi, 2006.

Ionescu, Miron& Radu, Ioan, Didactica moderna , Editura Dacia, Cluj-Napoca,2001.

Jiga, Ioan & Istrate, Elena, Manual de pedagogie , Editura All, Bucuresti, 2006.