UNIVERSITATEA "BABES-BOLYAI , CLUJ-NAOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

SECTIA PSIHOLOGIE

TEMA

PROFILE ATIPICE DE DEZVOLTARE

Descrieti o fobie specifica unei perioade de dezvoltare, caracterizand-o pe cele 4 sisteme de raspuns: fiziologic, comportamental, afectiv, cognitiv. Prezentati cel putin o modalitate structurata de evaluare si 3 strategii de interventie pentru problema tinta. 

Dificultatea sau incapacitatea copilului sau adolescentului de a se duce la scoala este numita fobie scolara, anxietate de separare sau refuz scolar.

Fobia scolara afecteaza 1% dintre copiii care incep scoala si 5% dintre copiii care apeleaza la cabinetele de specialitate din domeniul NPI. Exista 3 momente de risc maxim in cursul scolarizarii: 1) intrarea in clasa I-a, 2) trecerea din clasele primare la gimnaziu si 3) la finele celor 8 clase obligatorii.

Tabloul clinic

Fobia scolara se manifesta la inceput prin formularea unor critici si comentarii negative legate de scoala. Copilul devine progresiv reticent la frecventarea scolii si va refuza sa paraseasca casa. Apar semne de anxietate care pot evolua pana la panica daca copilul este constrans sa mearga la scoala. Anxietatea se poate traduce prin tulburari neuro-vegetative, cum ar fi pierderea apetitului, greturi, varsaturi, cefalee, dureri abdominale. Aceste reactii survin inaintea plecarii de acasa sau la ajungerea la scoala. Pot exista trei explicatii ale aceste tulburari: 1) frica de situatiile scolare, 2) frica de a parasi casa si in special mama si 3) debutul unei depresii infantile. In general, copilul se percepe diferit de ceilalti si inadecvat sa faca fata situatiilor scolare. Este important sa se elimine rapid fobia scolara, altfel copilul risca sa dezvolte probleme ca agorafobia, fobia sociala, dificultati de adaptare la serviciu etc.

Fobia scolara poate fi caracterizata pe cele patru sisteme de raspuns astfel:

FIZIOLOGIC: raspunsuril intermediate de sistemul nervos autonom - se secreta adrenalina, creste ritmul batailor inimii, glucidele sunt "arse" la nivelul musculaturii, apar tulburari neuro-vegetative ( pierderea apetitului, greturi, varsaturi, cefalee dureri abdominale)

COMPORTAMENTAL: comportamentul direct observabil al persoanei

Apare astfel comportamentul de:

1. evitare profesori, anturajul scolar, de gimnaziu, colegi (agresivi, taxa de protectie).

evitarea situatiilor sociale. Copilul se simte complexat si inadecvat fata de grupul de copiii si ii este teama ca va fi rejectat. Altii se tem de situatiile sociale pe care le implica evaluarea cunostintelor, sau obligatia de a vorbi in fata clasei, sau de a executa exercitii fizice in fata altora. Multi se tem de evaluarile negative din partea profesorilor si colegilor si nu stiu sa se adapteze in cazul in care aud astfel de remarci.

3. Incercarea de a atrage atentia sau existenta unei anxietati de separare. Copilul va prezenta crize pentru a nu parasi casa.
4. Avantajele care rezida din ramanerea in casa. Trebuie evaluate beneficiile secundare produse de refuzul scolar: de a se juca toata ziua, de a putea dormi oricat, de a privi la TV, sa-si insoteasca mama in oras, sa faca plimbari cu masina. Aceste avantaje pot constitui agenti de intarire si de mentinere a evitarii scolii.

• AFECTIV: experientele, emotiile traite de individ- apare teama, frica, tensiunea
• COGNITIV: afirmatiile pe care individul le face despre sine, modul in care se autoevalueaza- apar cognitii irationale ("Nu sunt in stare sa fac fata acestei situatii", "Nu sunt in stare sa vorbesc in fata clasei", etc.

Modalitati de evaluare:

La fiecare sedinta terapeutica, terapeutul ii va cere copilului sa-si coteze pe o scala de la 0 la 10 nivelul anxietatii resimtite in cazul evocarii reintoarcerii la scoala.

• Alta metoda este cea de a numara verbalizarile negative si pozitive pe care copilul le emite spontan in preziua scolii. Aceasta evaluare se face de la primele intalniri si este realizata de catre parinti. Pe masura derularii tratamentului, verbalizarile negative trebuie sa diminue considerabil in favoarea verbalizarilor pozitive.

Interventia:

Interventia va preconiza reintoarcerea cat mai grabnica la scoala    pentru a preintampina consecintele refuzului scolar. Doua axe privilegiate vor ghida articularea mijloacelor terapeutice: expunerea la stimuli fobogeni si indepartarea sistematica de casa sau de mama. Se poate schematiza in patru pasi terapia:

Invatarea de catre copil a unei tehnici de relaxare

Desensibilizarea sistematica in vivo sau in vitro

Restrangerea beneficiilor secundare care-l fac pe copil sa ramana acasa

Recompensarea copilului pentru timpul petrecut la scoala

Interventia se poate incepe printr-o tehnica de relaxare de tip Jacobson sau Schultz. Relaxarea are ca obiect diminuarea anxietatii resimtite legate de stimulii fobogeni si face sa diminue pana la disparitie manifestarile neurovegetative cauzate de aceasta tensiune. Este important ca pe parcursul perioadei de relaxare (intre 15 - 30 minute) sa i se atraga atentia copilului asupra segmentelor de corp aflate sub tensiune si sa fie felicitat pentru nivelul de destindere atins. Pacientul este apoi invitat sa practice zilnic exercitiile acasa. Componenta principala a terapiei este expunerea sistematica la stimuli fobogeni prin desensibilizare sistematica, care se face via imagerie, fie prin expunere in vivo in mediul natural. Copilul isi va imagina fiecare etapa incercand sa ramana calm si relaxat. Acest lucru va induce reactii afective pozitive. In timpul reprezentarii mentale a unui item din ierarhie, daca copilul resimte anxietate va ridica un deget iar terapeutul va relua itemul pana in momentul in care anxietatea va dispare. Daca un prim item nu va mai suscita anxietate, se va repeta procedeul cu un al doilea item. Daca se utilizeaza expunerea in vivo, relaxarea nu va fi asociata cu stapanirea fiecarei situatii asumate progresiv.

Copilul este mai departe invitat sa se intoarca la scoala prin indepartarea treptata a fiecarei etape anxiogene in prealabil identificata. Profesorii vor fi informati de procesul terapeutic in curs si vor fi cooptati, pe cat posibil, in acest demers. Inca din timpul primelor tentative de reinsertie, se va stabili un sistem de recompense. De fiecare data cand copilul va merge la voluntar la scoala, se va putea plasa o stea pe o tabla, care prin adunare va duce la o distractie speciala in week-end. Acest lucru va face mersul la scoala atractiv. In acelasi timp, parintii vor fi atenti sa nu intareasca copilul in dorinta lui de a ramane acasa. Terapeutul va identifica cu parintii, de obicei cu mama, ceea ce copilul face atunci cand ramane acasa. Se va preciza ceea ce-i face copilului placere si i se vor interzice treptat acele lucruri (ex. sa se uite la TV, sa mearga cu mama in oras). In unele cazuri, fara sa-si dea seama, mama poate intari comportamentele neadecvate ale copilului, facandu-i pe plac si ignorand aspectele care-i plac copilului la scoala.