PSIHOLOGIA VICTIMEI

1. Definire si caracteristici generale

Studiul fenomenului infractional presupune nu numai analiza infractorului, desi atentia este concentrata maximal asupra acesteia, ci si asupra celei ce suporta efectele directe ale comiterii infractiunii, respectiv asupra victimei.

Domeniul stiintific care studiaza victime este victimologia. Aceasta are o delimitare precisa care isi exercita actiunea in cadrul relatiei dintre agresiune si efectul acesteia, confirmat de existenta unei victime.

In pofida faptului ca, atat in Codul penal, cat si in Codul de procedura penal al legislatiei noastre, victimei i se acorda mai putina atentie totusi analiza si cunoasterea locului si rolului pe care acesta il detine in activitatea infractionala contribuie la formarea unor recomandari pentru conduita preventiva si autoprotectiva in raport cu pericolul victimizarii dar si la o mai rapida si mai corecta aplicare a legii in cazul savarsirii infractiunii.

Intr-un sens mai larg orice persoana poate fi un fel de victima. Toti suntem victime ale efectelor negative pe care le are civilizatia asupra noastra: ritmul de viata care depaseste uneori posibilitatile noastre de a face fata solicitarilor la care suntem supusi, poluarea etc. De asemenea, suntem victime potentiale ale unor accidente de circulatie, ale unor accidente de munca. Unii dintre noi ne autovictimizam prin consumul exagerat de bauturi alcoolice, droguri, fumatul excesiv etc.

Prin victima intelegem orice persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa vrea, sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale.(Bogdan & colab. 1983)

Din aceasta definitie rezulta ca victima poate fi doar fiinta umana, desi este necesar sa se faca o serie de precizari si in acest sens. Deci, nu pot fi considerate victime obiectele distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora. In ceea ce priveste persoana victimizata, aceasta se diferentiaza de alte cazuri de persoane, care pot fi si ele lezate in urma unor actiuni infractionale sau de alta natura. Nu orice persoana lezata intr-o actiune infractionala  este in mod conditionat si victima. Cel care initiaza constient o actiune infractionala nu poate fi considerat victima nici daca este grav ranit sau omorat in cadrul actiunii respective. Un spargator prins in flagrant si impuscat de catre persoanele abilitate prin lege, nu este victima. Nu pot fi considerate victime politistii care, in indeplinirea misiunilor, sunt raniti sau isi pierd viata in cazul legitimei aparari.

2. Clasificarea victimelor

Comportamentul uman, nu poate fi etichetat si clasificat in categorii individuale strict distincte si clar stabilite, motiv pentru care orice clasificare prezinta un caracter mai mult sau mai putin arbitrar.

Incercarile de clasificare a victimelor implica o multitudine de dificultati care tin de marea diversitate a infractiunilor, precum si de responsabilitatea si rolul avut de victima in comiterea infractiunii.

Cu toate problemele pe care le ridica incadrarea riguros stiintifica a victimei intr-o anumita categorie, numerosi autori au incercat sa realizeze clasificari in functie de o serie de criterii si variabile (Mitrofan, 2000)

Un prim criteriu il constituie categoria infractionala, in urma careia apare victima. Se disting urmatoarele categorii de victime:

ale infractiunii de omor;

de vatamare corporala;

lovituri cauzatoare de moarte;

de viol;

de talharie;

de furt;

de inselaciune;.

Cele mai multe clasificari se axeaza pe gradul de implicare si de responsabilitate al victimelor in comiterea infractiunii.

Astfel, Mendelsohn (apud. Mitrofan 2000) diferentiaza urmatoarele categorii de victime:

inocenta;

avand o vinovatie minima;

la fel de nevinovate ca si infractorul;

vinovatie maxima, avand responsabilitate deplina in comiterea infractiunii, infractorul fiind nevinovat;

simulanta sau confabulatoare;

Aceasta tipologie se realizeaza in baza unei scale graduale cu privire la raspunderea ce revine celor doi "parteneri" ai cuplului penal privind comiterea infractiunii. La o extremitate se afla nevinovatia iar la cealalta, responsabilitatea deplina.

Dupa gradul de participare si de implicare in comiterea actelor infractionale se diferentiaza urmatoarele categorii;

nonparticipare;

latent;

predispus;

provocator;

participant;

initiere;

facilitare;

instigare;

cooperare.

Criminologul german Hans von Hentig pe baza sintezei unor factori psihologici, biologici si sociali, distinge 13 categorii de victime:

1.     victime tinere care nu au forta fizica, sunt naive, fara experienta. Cele mai frecvente forme fiind rapirea sau utilizarea lor de catre infractorii adulti drept complici la diferite infractiuni, maltratarea si abuzul sexual;

2.     victime varstnice care pot deveni victime ale infractorilor fiindca sunt banuiti ca au avere si sunt considerate ca fiind in imposibilitate de aparare;

3.     victime femei care apar ca infractiuni de ordin sexual sau devin victime ale unor actiuni infractionale motivate material;

4.     consumatorii de alcool si stupefiante, primii sunt expusi actiunilor victimizante ale hotilor de buzunare iar consumatorii de droguri sunt expusi in special pericolului de autovictimizare;

5.     imigrantii pot sa devina usor victime datorita necunoasterii limbii, a lipsei de informatii referitor la domeniul relatiilor umane vitale, precum si ostilitatii bastinasilor, care incearca sa profite de credibilitatea noului venit;

6.     minoritatile etnice care pot apare victime datorita activitatii bazate pe discriminarea rasiala;

7.     persoanele cu inteligenta scazuta, datorita lipsei de previziune;

8.     persoanele expuse starilor depresive datorita nivelului scazut al reactivitatii fizice si psihice;

9.     persoanele achizitive (lacomi) adica cei care cauta sa profite si sa-si mareasca resursele materiale;

10.  persoanele destrabalate, desfranate care datorita indiferentei si dispretului fata de legi, devin foarte;

11.  persoanele singuratice (izolate) sunt vulnerabile la victimizare, suporta greu singuratatea si frustrarile la care sunt supuse. Credulitatea lor marita ii expune la vulnerabile fata de manevrele iscusite ale infractorilor; multiple pericole de victimizare cum este: furtul, frauda', inselatorii si crima;

12.  chinuitorii (torturantii) care in urma chinurilor prelungite la care supun unele persoane, mai ales pe cele din preajma familiei ajung adesea sa fie asasinate de acestea;

13.  persoanele "blocate" si cei "nesupusi", se considera "blocate" acele persoane care sunt incurcate  in tot felul de datorii si nu mai pot face fata pe cale legala situatiilor, astfel cad victima unor "binevoitori" care le ofera "solutii". In categoria celor "nesupusi" intra aceia care, atacati fiind, nu se lasa usor victimizati.

Criminologul Stephen Schafer (1977), propune o clasificare mai consistenta sub aspectul logico-stiintific utilizand ca si criterii gradul de participare si de responsabilitate al victimei in comiterea infractiunii.

1.     Tipologia victimalului a lui Schafer (Bogdan & Santea, 1988) contine sapte categorii de victime:

2.     victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptasul. Victima nu are nici o parte din vina in actul infractional; incidental victima s-a aflat la locul infractiunii. Este cazul functionarului de la ghiseul unei banci care cade victima intamplator, unui infractor, pentru ca la ora respectiva se afla acolo;

3.     victime provocatoare sunt acelea care anterior victimizarii lor au comis ceva, constient sau inconstient, fata de infractor. Asemenea cazuri pot fi intalnite atunci cand cineva ( victima ulterioara ) se comporta arogant fata de viitorul infractor sau daca nu isi tine o promisiune solemna ori daca intra in legaturi amoroase cu iubita infractorului, care ulterior " trece usor la act", victimizandu-l pe cel care i-a provocat starea de frustrare;

4.     victime care precipita declansarea actiunii raufacatorului. Este cazul persoanelor care, prin conduita lor, influenteaza raufacatorii in a comite infractiuni, desi intre ei nu a existat niciodata nici o legatura. Comportamentul neglijent al viitoarei victime il incita pe infractor. Spre exemplu: femeia care umbla seara prin locuri putin frecventate cu o costumatie provocatoare. Oricat de ademenitoare ar fi " ocaziile", in mod curent, ele nu ar trebui sa aiba nici un efect asupra persoanelor care sunt perfect integrate in societate si accepta normele legal morale. Totusi o parte din vina apartine victimei, care prin comportamentul neglijent, prin lipsa de grija fata de bunuri sau propria persoana o fac sa devina prada usoara unor infractori;

5.     victime slabe sub aspect biologic. Este cazul persoanelor care prezinta unele deficiente psihice sau lipsa fortei fizice (copii, batrani).Desi constitutia biologica, lipsa posibilitatii de aparare adecvata faciliteaza sau chiar precipita comiterea infractiunii, totusi victima nu poate avea nici o parte din responsabilitate. Daca se pune problema vinovatiei, raspunderea revine in primul rand persoanelor care sunt obligate sa le supravegheze si sa le asigure protectia;

6.     victime slabe sub aspect social, sunt acele persoane care apartin unor grupuri minoritare etnice, unor religii neagreate de catre comunitate. Fara sa aiba nici un fel de vina reala personala pot sa cada frecvent victime agresiunii manifestate de catre reprezentantii comunitatii;

7.     victime autovictimizante sunt acele persoane care orienteaza agresiunea catre propria persoana, ele insele ajung sa devina proprii lor criminali. Toxicomaniile, suicidul sunt acte deviante in care cel lezat are rol dublu de criminal si de victima;

8.     victime politice sunt persoane care au de suferit din cauza convingerilor lor, convingeri care nu trebuie sa se materializeze in mod obligatoriu in actiuni.

Wolf Middendorf realizeaza urmatoarea tipologie a victimei escrocheriei (Bogdan & Santea, 1988):

1. victima generoasa care este pagubita din cauza solicitudinii de care da dovada si a disponibilitatii sale de a oferi ajutor oricarei persoane care o solicita. Din aceasta categorie fac parte "generosii" care gazduiesc diverse persoane, care in cele din urma ii jefuiesc de o parte din bunurile materiale;

2. victimele "bunelor ocazii" sunt persoanele care fac cumparaturi ocazionale de la persoane necunoscute, care pretind ca sunt in "criza financiara momentana" si ofera la preturi derizorii obiecte de valoare mare;

3. victimele devotiunii si ale afectivitatii. Din aceasta categorie fac parte religiosii fanatici, care sunt dispusi sa doneze bani si sa renunte la proprietati pentru a fi pe placul unor puteri supranaturale .Tot din aceasta categorie fac parte si fetele mai in varsta care vor sa se casatoreasca cu orice pret;

4. victimele lacomiei si ale doritorilor de mari castiguri ilicite. In cazul acestora este greu de stabilit  ce parte de vina au fiecare din protagonistii actiunii. Cumparatorii de actiuni care imediat vor castiga, finantatorii unor sisteme sigure de castig la ruleta, sunt mostre din infinitele variante pe care escrocii mai rafinati le utilizeaza pentru atragerea si jefuirea victimelor.

3. Comportamentul victimei - premisa identificarii infractorilor

Stabilirea statutului de victima si infractor are loc in baza identificarii initiativei de a comite o fapta antisociala precum  si in baza efectelor acesteia.

Persoana vatamata corporal, violata etc, apare in calitate de victima iar cea care a vatamat corporal, a ucis sau a violat apare in calitate de infractor.

Locul si rolul victimei, in relatia sa cu infractorul, se evalueaza din perspectiva psihologica, conform afirmatiei potrivit careia "asa cum nu toti autorii unor acte penale sunt vinovati, tot asa nici toate victimele sunt inocente" (Belis & Buda, 1999). Desi victimele pot sau nu sa imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu infractorii care comit acte de natura antisociala impotriva lor, psihologic apreciind nici o victima  nu poate fi absolvita integral de o anumita raspundere referitor la actul infractional.

De exemplu:

victima unui viol intr-un parc in timpul noptii poarta vina ignorarii pericolelor posibile pe considerentul ca se plimba singura prin parc la ore tarzii;

victima unui atac nocturn la domiciliu se poate face vinovata prin popularizarea exagerata cu privire la achizitionarea unor bunuri de valoare;

vinovatia minorilor deveniti victime ale unor infractiuni revine parintilor sau persoanelor care ii supravegheaza.

Aceasta situatie este valabila pentru cazurile in care intre infractor si victima nu a existat nici un fel de legatura anterioara

In cazul in care intre victima si infractor exista anumite legaturi anterioare, plecandu-se de la cunoasterea victimei (modul sau de viata, preferinte, habitudini, trasaturi psihomorale si psihocomportamentale) se poate, reconstitui tipologia relatiei infractor - victima in baza careia se poate identifica  cel ce a comis fapta infractionala. Aceasta situatie este valabila in cazul unei victime decedate. In cazul in care victima nu a decedat, apare problema daca aceasta este dispusa, voluntar sau involuntar, sa-l demaste pe infractor, Daca teama de reactiile acestuia este extrem de mare sau in caz de despagubire este posibil sa nu-l demaste, sa gaseasca alte "explicatii" sau chiar sa nege comiterea infractiunii.

In toate aceste cazuri, modul de reactie al victimei, psihologia ei vor "informa" asupra unor caracteristici psihice si comportamentale ale infractorului.

Dintre cele mai semnificative indicii despre victima ca sursa in actiunea de identificare a infractorilor enuntam urmatoarele:

T    stabilirea celui mai plauzibil mobil al savarsirii infractiunii,

T    precizarea circumstantelor esentiale ale evenimentului (de loc, timp, mod de comitere, surprinderea victimei sau acceptarea patrunderii autorilor in locuinta) precum si alte imprejurari semnificative (tentative de alarmare sau de aparare a victimelor);

T    obtinerea de informatii despre:

bunurile obtinute de victima, mai ales a celor de valoare si cele care au disparut;

personalitatea victimei cum ar fi: calitati temperamentale si caracteriale, dorinte nesatisfacute, tendinte de agresivitate, izolare sociala, depresive, vicii ascunse, jocuri de noroc, consum excesiv de alcool, relatii extraconjugale, perversiuni sexuale, conceptia despre lume si modul de viata, etc.

cercul de relatii al victimei, persoane banuite de comiterea faptei; cum ar fi membri de familie, rudenie, vecinatate, de serviciu, de distractie) mediile, locurile si localurile publice frecventate. Deosebit de importante fiind:

T    precizarea naturii relatiilor victimei de:

prietenie;

dusmanie;

indiferenta.

T    conturarea starilor conflictuale si tensionale mai vechi si a celor mai recente;

neintelegeri familiale,

conflicte pentru mostenire,

gelozie,

motive de razbunare,

T    antecedente medicale, psihologice, morale, penale si contraventionale ale victimei.

Identificarea infractorului poate fi camuflata de marea diversitate a relatiei acestuia cu victima. Pot fi diferentiate mai multe variante de victime:

1.     disparute, a caror sesizare este facuta de persoane cunoscute si nu de putine ori de infractor, cum ar fi cazul sotului ucigas;

2.     care nu supravietuiesc agresiunii dar despre care se pot obtine informatii asupra infractorului in baza in care acesta a procedat (in ce loc a actionat, cu cruzime sau fara, incercand sau nu sa acopere urmele, jefuind sau nu victima etc.);

3.     supravietuitoare in urma agresiunii care:

nu pot identifica infractorul din motive obiective:

T     fapta a fost comisa pe intuneric;

T     infractorul era mascat;

T     victima a fost legata la ochi si imobilizata.

In aceasta situatie victima poate oferi unele informatii cu privire la caracteristicile fizice sau psihice ale infractorului (inaltime, robustete, voce, nervozitate, precipitare sau aspecte vestimentare).

cunosc infractorul dar nu-l denunta din urmatoarele motive:

T    teama de razbunare a acestuia,( de exemplu, victima cunoaste amenintarea infractorului ca, in cazul in care va fi denuntat, se va razbuna pe copii.);

T    aspecte legate de viata lor particulara (de exemplu, agresorul este concubinul victimei casatorite);

T    protejarea deliberata, considerand ca astfel ii ofera ""dovezi de dragoste" infractorului pe care-l iubeste;

T    vrea sa se razbune pe o alta persoana acuzand-o pe aceasta de infractiune desi cunoaste adevaratul infractor;

cunosc infractorul insa, profitand de situatie, incearca sa:

T    puna in seama acestuia si faptele pe care nu le-a comis (de exemplu, reclama disparitia unor lucruri de valoare sau bani pe care in mod real infractorul nu si le-a insusit ci s-a limitat doar la violarea ei) pentru a sanctiona sau a profita de pe urma acesteia (transformand de exemplu, o relatie sexuala in viol).

4. Masuri de protectie impotriva victimizarii

Protectia impotriva victimizarii este o strategie care contribuie la consolidarea sentimentului de securitate a membrilor unei societati- expresie a unui cadru social echilibrat si armonios.

Ideal, ar fi ca in societate sa nu existe nici un pericol de victimizare; fiecare persoana sa se simta in siguranta indiferent de pozitia lor sociala, economica, statut, varsta, sex. In schimb, fiecare societate se confrunta cu fenomenul infractional care, mai ales in ultimul timp, manifesta o tendinta accentuata de crestere.

Din punct de vedere psihologic si psihosocial, cresterea ratei infractionalitatii determina intensificarea sentimentului de insecuritate resimtit in general de catre populatie, dar mai ales, de catre cei care prezinta un mai mare risc victimal sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimala ( copii, femei, persoane in varsta, handicapati.)

Unele persoane instinctiv sau deliberat isi iau masuri de prevenire in scopul evitarii oricarui risc de victimizare si cu toate acestea ele s-au dovedit a fi ineficiente, motiv pentru care se impune luarea unor masuri de protectie sociala, a caror responsabilitate revine compartimentelor judiciare care au ca scop prevenirea infractiunilor, descoperirea infractorilor si pedepsirea acestora.

Dintre obiectivele actiunii preventive in domeniul social Bogdan & Santea (1988. pag. 174) enunta urmatoarele:

educarea moral- judiciara a cetatenilor pe baza cunoasterii legilor si a formarii unor convingeri ferme cu privire la necesitatea respectarii constiente a dispozitiilor legale. O asemenea activitate complexa se poate realiza numai printr-o actiune sistematica, cu caracter permanent, la care sa contribuie toti factorii sociali, culturali, educativi, politici cu raspundere in acest domeniu;

pregatirea antiinfractionala a populatiei pentru a cunoaste normele de convietuire sociala, cerinte comportamentale generale de evitare a situatiilor sau circumstantelor in care persoanele ar putea deveni victime ale unor infractiuni;

indrumarea si pregatirea cetatenilor privind conduita ce se recomanda a fi urmata, in caz de nevoie chiar individualizat pentru a impiedica evolutia negativa a unor stari de fapt si ajungerea lor in situatie de victima;

identificarea din timp a unor victime potentiale si luarea din timp a unor masuri de protectie a acestora.

In ceea ce priveste prevenirea si evitarea riscului victimal s-a incercat formularea unei serii de recomandari integrate in diferite strategii, programe si tactici, cu adresabilitate pentru intreaga populatie si care vizeaza mai multe situatii posibile de risc victimal, punand accent pe urmatoarele aspecte:

evitarea persoanelor cunoscute ca avand manifestari violente, care provoaca scandaluri, consuma excesiv bauturi alcoolice sau poarta asupra lor cutite, capabili de a actiona violent din motive minore;

acordarea unei atentii sporite in stabilirea relatiilor cu persoane cunoscute ocazional intrucat putem avea oricand surprize neplacute, chiar suferinte morale si fizice. O atentie deosebita se impune sa fie orientata asupra persoanelor care ofera sau solicita, spre vanzare, bauturi alcoolice bunuri, valori sau isi ofera serviciile pentru efectuarea diverselor activitati sau a celor care solicita gazduire. Multe, din aceste persoane sunt infractori recidivisti, cu sau fara ocupatie, cu un mod de viata parazitar, care urmaresc plasarea unor bunuri, valori furate sau inselarea bunei credinte a cetatenilor;

precautie sporita in ceea ce priveste frecventarea locurilor unde se aduna persoane dubioase pentru consum de bauturi alcoolice, practicarea de jocuri de noroc etc.;

atentie maxima in zonele aglomerate, unde se pot comite furturi din buzunare sau posete;

evitarea zonelor slab iluminate si cu circulatie redusa, unde pot fi infaptuite mai usor infractiuni de talharie, viol ,vatamare corporala mai ales asupra femeilor care circula singure;

sfatuirea minorilor ramasi singuri la domiciliu de a nu deschide usa si de a primi in locuinta persoane necunoscute, indiferent de motivul care-l invoca. Acestia trebuie bine instruiti ca, in vecinatatea scolilor sau in zonele in care se joaca sa nu accepte relatii ocazionale cu persoana care se comporta binevoitor, le ofera dulciuri, jucarii, ii invita la plimbare, in parc sau in paduri ori se autoinvita la domiciliul copiilor sub diferite pretexte (sa bea un pahar cu apa, sa dea un telefon, etc). Asemenea persoane pot face parte din categoria hotilor (care iau de la copii bunurile de valoare sau se informeaza prin acestia de starea materiala si programul parintilor), din categoria psihopatilor sexuali periculosi, care ademenesc si corup copii (mai ales fetitele);

neacceptarea de catre tineri si mai ales de catre tinere a unor invitatii tentante din partea unor necunoscuti, pentru a merge la discoteca, restaurant sau in excursie (eventual cu autoturismul), sau la diferite ceaiuri, onomastice la domiciliul celor in cauza, unde pot deveni victime ale unor infractiuni de viol, talharie etc; recomandarea tinerelor sa poarte o  vestimentatie neprovocatoare care sa nu incite la acostare;

este recomandabil ca persoanele in varsta si care locuiesc singure, daca doresc sa vanda lucruri de valoare, in situatia in care dau anunturi publicitare sa nu indice domiciliul, deoarece pot fi vizitate de infractori;

posesorii de autovehicule sa nu lase in interiorul acestora aparatura, bunuri sau valori care pot incita infractorii. Este indicat sa se instaleze sisteme antifurt atat la autovehicule cat si la locuinte;

unitatile cu profil de colectare, transport si pastrare a valorilor monetare trebuie sa ia masuri ferme de asigurare a acestora prin grile metalice, sisteme de inchidere eficiente, casele de bani sa fie in deplina siguranta, sa fie instalate sisteme de alarme si dupa caz, cu paza inarmata;

persoana ajunsa in contact direct cu infractorii trebuie sa adopte un comportament care sa manifeste fermitate in atentionarea cetatenilor aflati in apropiere sau folosirea unor trucuri, cum ar fi strigarea pe nume a unui barbat, ca si cum acesta ar fi in apropiere. De asemenea, victima poate sa adopte o atitudine prudenta, flexibila, de negociere cu cel in cauza pentru a castiga timp si a nu accentua tentativele de violenta a infractorilor. In situatiile limita, cand atacul este iminent, si deosebit de grav, este indicat ca victima sa nu ameninte cu reclamarea faptei, acceptand la nevoie un compromis pentru a nu-si pune in pericol viata;

pentru prevenirea declansarii unor comportamente agresive interpersonale intr-un grup conflictual se recomanda adoptarea unei atitudini afective pozitive, manifestate printr-o vorbire calda, persuasiva si o gestica de buna credinta;

aplanarea unei stari conflictuale, a unui scandal sau incaierari nu se realizeaza de unul singur si in mod direct prin intercalarea intre agresor si eventuala victima deoarece exista riscul crescut de a deveni victima. O interventie hotarata a unor asemenea persoane poate fi salvatoare, dar ea trebuie sa fie bine orientata si sa nu fie riscanta. Se recomanda sa fie solicitat concursul persoanelor din apropiere si numai cu ajutorul acestora sa se incerce, cu prudenta maxima, aplanarea, dar nu prin forta fizica, ci prin dialog in sensul de a-i convinge pe agresori sa renunte la intentiile lor.