Sistemul psihic uman. Organizarea multinivelara a psihicului: constient, subconstient, inconstient. Specificul si limitele cunoasterii psihologice.

Carl Jung - 1875 - 1961

   Psihiatru elvetian, C. G. Jung a fost primul presedinte al Asociatiei Internationale de Psihanaliza, presedintie sustinuta de catre S. Freud; sustinerea lui in aceasta functie a fost incoronata de faptul ca nu era evreu, si astfel, aceasta miscare stiintifica destul de "incomoda" pentru institutiile importante ale vremii, (biserica, spre exemplu!) putea oferi mai multa credibilitate prin presedintele ei.

   Destul de repede, Jung a renuntat la conceptiile centrale care guvernau psihanaliza lui Freud, astfel fondeaza o noua scoala de psihanaliza: Scoala de psihologie analitica. Ideea centrala a acestei scoli este accentul pus pe prezent - principiul sincronicitatii: conjunctura si simultaneitate - pe anticiparea viitorului si creativitate, in detrimentul conceptului de libido. A inceput studiile asupra motivatiei umane la inceputul secolului XX si sa elaboreze propriile teorii; printre acestea, explorarea tipurilor de personalitate. Dupa Jung, exista doua tipuri de baza de personalitate care alterneaza in mod echilibrat, la indivizii normali: extravertita si introvertita. Jung considera, de asemenea, ca inconstientul este format din inconstientul personal - idei si sentimente reprimate care se manifesta de-a lungul vietii individului - si inconstientul colectiv - acele sentimente, idei si amintiri mostenite si impartasite de intreaga umanitate.

   Intre 1912 si 1919, Jung a fost un subiect pasiv al conceptului de Inconstient Colectiv, concept care l-a si consacrat. Mai departe, a cautat antecedente istorice si astfel a descoperit lumea simbolica a gnosticismului crestin ; merge mai departe cu "intuitiile" psihologice si isi va afla bazele de sustinere istorica in Alchimie, pana la punctul in care era convins ca a sa Psihologie Analitica se inlantuia direct cu alchimia si ca metoda sa "psihoterapeutica" a simbolurilor pe care a numit-o "Imaginatie Activa". Freud a pus accentul pe energiile sexuale, iar Jung a intuit ca este vorba de o energie de viata care "raspunde" momentelor importante din viata pentru a supravietui, energie de viata care se poate numi: hranire, sex, autorealizare, comportamente arhetipale, etc.

   C. G. Jung a adus un aport foarte mare la conceptul de inconstient; procesul de individuare (individuatie in unele lucrari) fiind ideea centrala a psihologiei analitice; prin aceste idei novatoare el aduce in prim plan spiritul ca dimensiune de baza a fiintei umane. Astfel, concepte ca: arhetip, individuatie, inconstient colectiv, anima, animus, umbra, etc. au putut oferi un punct de plecare in cercetarile ulterioare ce au incoronat domeniul psihologiei contemporane.

   Dupa calatorii facute in lumea araba, Uganda, India si Africa de Nord, in 1935 este ales presedintele "Societatii elvetiene pentru psihologie si domeniile conexe", iar in 1944 deivne profesor la catedra de psihologie medicala din Basel. De retinut ca, la Zurich se infiinteaza Institutul "C.G.Jung" in 1948, iar peste tece ani, "Societatea traditionala de psihologie analitica". Moare la Bollingen, langa Zurich in anul 1961.

   A finalizat o opera care este constituita din 18 volume, compatibile mai mult cu religia, ceea ce a condus la popularizarea conceptiei despre psihic, o conceptie mai optimista care ne ofera posibilitatea reflectarii asupra deciziei de a ne reconstrui propriul nostru sine.

Jhon. B. Watson - 1878 - 1958

   In 1903 termina doctoratul in psihologie la Universitatea in Chicago, pentru ca dupa cinci ani sa devina profesor de psihologie la Universitatea din Hopkins. Aici este preocupat de studierea perceptiei vizuale la animale, aceasta pentru ca el credea in psihologie ca fiind o stiinta obiectiva.

   1913 este anul in care apare lucrarea Psychology as the Behaviorist Views it in care defineste psihologia ca fiind "o stiinta naturala pur experimentala, ce urmareste predictia si controlul comportamentului"[3]. El nu recunoaste ce anume ne diferentiaza ca oameni de animale din punct de vedere comportamental, de aceea nu face referire si nu pune accent pe constiinta, ci este mai de graba adeptul reflexelor comportamentale ale lui I. P. Pavlov.

   Watson apare ca un cercetator al psihologiei comportamentale cu interese in sfera perfectionarii fiintei umane si mai ales preocupat de factorii de ambient care contribuie la dezvoltarea lui.

Carl R.Rogers - 1902 - 1987

   C. R. Rogers s-a nascut langa orasul Chicago intr-o familie numeroasa - sase frati - credincioasa si foarte unita. 1942 este anul in care isi ia licenta in istorie si se casatoreste;  devine ulterior tatal unui baiat si a unei fetite.

   Urmeaza studiile Seminarului Uniunii Teologice din New York, dar decide sa se transfere la Colegiul pentru profesori din cadrul Universitatii din Columbia unde se formeaza in domeniul psihologiei clinice si educationale. In 1931 isi ia doctoratul in acest domeniu si lucreaza, la un Centru special, cu copii deligventi si defavorizati.

   1940 - 1945 a fost profesor la Universitatea de stat Ohio, timp de 12 ani (1945-1957) a lucrat ca asociat la Centru de Consiliere de la Universitatea din Chicago.

   A lucrat ca profesor pana a iesit la pensie la Universitatea din Wisconsin, la Institutul de Vest de Stiinte Comportamentale si la Centrul pentru studiul persoanei - La Yolla, California.

   Cele mai importante carti ale lui sunt: Counseling and Psychotheraphy, 1942; Client Centered Theraphy, 1951; On Becoming a Person, 1961; Carl Rogers on Encounter Groups, 1970; Becoming Partners: Marriage and its Alternatives, 1972;  Carl Rogers on Personal Power, 1977; A Way of Being, 1980; Freedom to Learn for the 80's, 1983.

   A fost un reprezentane de seama al psihologiei umaniste si fondatorul terapiei centrate pe persoana; ideile lui Rogers au avut o influenta larga in consilierea psihologica, in psihologie si in educatie.

   Ideile lui cu privire la dezvoltarea umana sunt mai mult decat novatoare :

1.     Fiecare individ are propria lui lume; comportamentul lui este urmare a perceptiei sale subiective asupra lumii si asupra propriului sine.

2.     Fiecare persoana dezvolta un anumit concept despre sine, o imagine, cine si cum este in relatia cu sine insusi si in acelasi timp in relatia cu celalalt; acest "construct" al lumii din care face parte si propria persoana, constituie baza comportamentala a persoanei respective.

3.     Toti oamenii au ceva bun in launtrul lor; in acest sens este important sa-i investim cu incredere; datorita partii bune pe care toti o "detinem", avem tendinta de a deveni mai buni, de a ne autodepasi, de a ne dezvolta in toate sensurile: tendinta catre actualizarea de sine. Teoria neadaptarii a lui C. Rogers pe care a dezvoltat-o are in centru termenul de incongruenta (neadaptarea/proasta adaptare survine atunci cand exista incongruenta - neconcordanta - intre conceptia individului  despre sine si experienta sa interioara, profunda).