Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica | |
Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
A fost elaborata dupa anii nouazeci, de australianul MacNab.
Focalizarea demersului terapeutic. In fiecare sedinta de psihoterapie se urmaresc obiective foarte precise. Este incurajat activismul subiectului, care este ajutat sa treaca din postura pasiva, de persoana simptomatica, intr-o postura activa, cand realizeaza planuri pentru o noua etapa de viata. Psihoterapia nu mai are ca obiectiv doar reducerea simptomelor sau modificarea unor comportamente, ci presupune dezvoltarea unor strategii de a face fata anxietatii, cultivarea stimei de sine si realizarea unor modificari in contextul social in care se misca persoana. Sunt utilizate strategii din sisteme terapeutice diverse si toate acestea sunt combinate intr-un demers sistematic. Sistemul este flexibil, in sensul ca el poate fi adaptat in functie de fiecare caz in parte.
Psihoterapia contextual modulara contine elemente de: terapie dinamica, terapie de suport, tehnici de relaxare, autoreglare psihica; terapie comportamentala, precum si o abordare filosofica (oarecum asemanatoare cu terapia experientiala).
MacNab observa ca, indiferent cat de mare importanta este acordata psihodiagnozei, majoritatea demersurilor terapeutice nu sunt suficient de sistematice, si atunci rezultatele depind mai mult de talentul terapeutului decat de tehnica aplicata. Se preintampina abandonul psihoterapiei de catre clienti, pentru ca inca de la inceput, terapeutului ii este clar daca are sanse sa continue terapia si in ce directie se va indrepta.
Psihoterapia contextual modulara nu are la baza o anumita conceptie teoretica, aceasta plasand individul in sistemul de viata. terapia se realizeaza in sase sedinte, acest numar putand fi marit. Dupa sase sedinte, terapeutul poate aprecia daca se continua terapia, daca s-au rezolvat anumite probleme sau este nevoie de o alta forma de terapie.
Este un demers limitat in timp, incurajand persoana sa-si abordeze problemele ca pe niste prioritati si sa nu intre in capcana beneficiilor secundare. Reprezinta un proces de colaborare intre client si terapeut. Demersul este focalizat pe prezentarea problemei, dupa care se trece la examinarea rapida a proceselor psihopatologice care au provocat si mentinut problema.
Se ia in considerare descrierea pe care o realizeaza persoana a modului sau de functionare, persoana fiind plasata in context, in relatia sa cu lumea, cu ceilalti, cu mediul inconjurator. Pune accent pe forta personalitatii si pe achizitionarea unor deprinderi de autocontrol. Abordeaza si conexiunile dintre vechile psihotraume si problemele actuale, dupa care se trece la restructurarea cognitiva si la reconstructia capacitatii clientului de a lua decizii.
Planul de psihoterapie este explicat clar, inca din prima sedinta, si se solicita colaborarea activa a clientului. Interviul preliminar va urmari sa exploreze dificultatile si deficitele din sfera personalitatii si a comportamentului, precum si obiectivele pe care si le propune clientul pentru succesul terapiei.
Elementele luate in considerare:
aspecte biologice - referitoare la simptome, rigiditati, flexibilitati, eventuale probleme somatice;
lumea celorlalti - sunt abordate relatiile interpersonale, deficitele in plan socio-comportamental, frustrarile, nevoia de intimitate, abilitatile sociale (comunicarea);
lumea interioara a eului - imaginea de sine, lumea interioara a fanteziilor, satisfactiile si insatisfactiile personale, posibilitatile si limitele autocontrolului.
lumea ideilor si valorilor - se insista pe proiectare de sensuri si scopuri si pe elaborarea unor planuri de viata.
Model de plan de terapie pentru o tulburare depresiva; sedinte de o ora; se stabileste limita de sase sedinte pentru a mobiliza clientul.
1. Interviul preliminar; se urmaresc aspecte ca:
stabilirea naturii debutului depresiei;
caracterizarea manifestarii acesteia (deficite, simptome);
durata depresiei;
influenta pe care o are trairea depresiei asupra functionarii psihice, comportamentului, randamentului, starii afective.
Autorii propun, pentru evaluare, Scala de evaluare a depresiei a lui Zung (1965) si Inventarul de depresie al lui Zung.
2. Identificarea modului in care persoana percepe depresia, cauzele acesteia, factorii precipitatori, forta si influenta depresiei asupra existentei sale.
3. Opinia clientului cu privire la modul in care alte evenimente, persoane sau imprejurari sunt implicate in depresie. Sunt evaluate si anxietatea si starea de confuzie care pot insoti depresia.
4. Evaluarea nivelului depresiei, a structurii personalitatii subiectului (interviu clinic); inventarierea resurselor clientului, a grupurilor suportive (familie etc.), precum, si a eficientei deprinderilor actuale de a face fata depresiei.
Se efectueaza psihodiagnosticul diferential, prin care terapeutul urmareste sa realizeze distinctia intre tulburarea depresiva si alte tulburari primare sau secundare si se decide daca este sau nu necesara asocierea cu interventia medicala. Se evalueaza interventiile terapeutice anterioare. Terapeutul va evalua si abilitatile de autocontrol ale subiectului, capacitatea acestuia de a-si modifica gandurile negative.
Se explica planul de psihoterapie.
Pasi: Explorarea modului in care persoana percepe lumea, pe sine, situatiile stresante si viitorul. Se discuta despre anxietate, negativitate, neajutorare. Se pune accent pe dectul este ghidat sa inteleaga interrelatia dintre depresie si sentimentul de neajutorare dobandit. I se da, ca sarcina pentru acasa, sa exerseze relaxarea sau orice alta tehnica introdusa.
Este o sedinta de mini-analiza. Subiectul este ghidat sa-si gaseasca originile si cauzele depresiei, anxietatii si neajutorarii. Se identifica influentele timpurii asupra formarii personalitatii (sursele de frustrare din copilarie etc). Se urmaresc resursele actuale ale eului, ce puncte forte are subiectul si care sunt punctele de sprijin din mediu. Se incheie cu un exercitiu de relaxare.
Este dedicata strategiilor cognitiv-comportamentale. Se explica legatura dintre gandurile negative si starile emotionale. Clientul este invatat sa identifice gandurile negative, distorsiunile cognitive si sa le inlocuiasca cu ganduri pozitive alternative. Se exerseaza aceasta inlocuire, modalitatile de restructurare cognitiva aplicandu-se si la exemple practice referitoare la problemele clientului. Se continua cu practica relaxarii. Tema pentru acasa consta in practica relaxarii si exercitii de restructurare cognitiva.
Se refera la explorarea semnificatiei pe care o acorda subiectul depresiei, explorarea experientei de pierdere, esec, doliu. Este ajutat sa realizeze diferentierea intre ceea ce este aparent cel mai important lucru si ceea ce este cu adevarat cel mai important lucru pentru existenta sa.
Terapeutul lucreaza cu clientul la reconstituirea capacitatii de decizie, precum si a abilitatii de autocontrol (se introduc tehnici de autoreglare psihica). Se lucreaza la formarea unor deprinderi de a face fata vietii (comportament asertiv, de comunicare, de stabilirea prioritatilor, de rezolvare a unor probleme de viata).
Reinventarierea resurselor eului si ale mediului inconjurator. Se face o trecere in revista a unor aspecte semnificative din trecut, prezent si viitor, in ideea abordarii constructive a viitorului. Se face exersarea si intarirea abilitatilor de a face fata vietii; formarea unor abilitati de a aborda o anumita problematica data de hazard (ce faci daca). De asemenea, se stabileste impreuna cu clientul o filosofie de viata, in functie de care se elaboreaza un plan pentru viitor - ce are el de facut in continuare; se negociaza daca se incheie sau nu terapia.
Modulele pot fi extinse pe mai multe sedinte (de exemplu, fiecare modul poate ocupa trei sedinte). Se poate recurge la alternare, la revenirea la pasii anteriori.
Pasii pe care trebuie sa-i urmeze terapeutul:
analiza problemelor si simptomelor;
stabilirea prioritatilor;
ii explica clientului, in cuvinte simple, ce anume i se intampla;
amplificarea increderii in sine a clientului (este mai usor de lucrat cu un client care are familie, prieteni suportivi, pasiuni de timp liber);
invatarea relaxarii, hipnozei; explicarea tehnicilor si a ajutorului dat de ele;
analizarea trecutului fara a deveni obsesiv;
conturarea unei viziuni mai optimiste asupra viitorului;
filosofia de viata: stabilirea unei linii de perspectiva, a unui scop in viata (cel mai usor se lucreaza cu subiectii cu convingeri religioase de orice tip).
Este un sistem terapeutic eclectic, structurat in functie de persoana, de situatie, de obiectiv.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate