TESTE DE ABILITATI MINTALE: SCALELE BINET

TESTE DE ABILITATI MINTALE: SCALELE BINET

1. Scurt istoric

Dintre toate conceptele majore din domeniul psihodiagnosticului, inteligenta este unul dintre cele mai greu de definit. Daca autorul primei Scale metrice a inteligentei, Binet, o definea ca pe o tendinta de a pastra o directie definita, de a se adapta in vederea atingerii scopului propus si de a avea spirit critic, Spearman o vedea ca fiind capacitatea de eductie a relatiilor si a corelatelor, Gardner ca activitati mintale implicate in scopuri adaptative si selectia imprejurarilor din lumea reala relevante pentru viata cuiva.

Testarea inteligentei a premers insa definirea si conceptualizarea ei (procese care nici astazi nu s-au incheiat) si a inceput odata cu decizia Ministerului Instructiei Publice din Franta de a crea o procedura avand ca scop identificarea copiilor defectivi mintal, pentru a-i putea transfera din clasele obisnuite si a li se acorda o educatie speciala. Aceasta sarcina i-a revenit, in 1904, lui Alfred Binet (1857-1911), personalitate complexa a psihologiei franceze: autor dramatic, licentiat in drept, doctor in stiinte naturale, el desfasurand si pana atunci cercetari asupra abilitatilor umane.

Deoarece functiile mai simple, ca timpul de reactie sau acuitatea senzoriala, preconizate de Galton a avea legatura cu inteligenta, au esuat in legatura cu predictia succesului scolar, Binet si-a indreptat atentia asupra unor sarcini mai complexe, considerate a fi definitorii pentru inteligenta. Desi puterea acesteia de a diferentia indivizii umani nu era pusa de nimeni la indoiala, prima problema majora a lui Binet a fost definirea inteligentei insesi, in functie de care trebuia sa decida ce va masura. Chiar daca forma originala a scalei sale seamana putin cu cea de astazi, abordarea lui Binet a devenit tipica pentru constructia testelor de inteligenta de mai tarziu, de aceea vom expune pe scurt date despre prima scala metrica a inteligentei si evolutia sa in timp.

Ipoteza scarii metrice Binet-Simon era schitata inca din 1898 si se baza pe observatiile sistematice facute de Binet asupra copiilor sai, Madeleine si Alice, ca si pe comparatiile intre dezvoltarea inteligentei copiilor normali si a celor debili mintal dintr-o colonie, unde a lucrat impreuna cu medicul Theodore Simon. Pentru Binet inteligenta insemna maturitate, intelegere, inventie, directie si cenzura. Doua dintre ideile majore de atunci au devenit principiile de baza ale scalelor Binet, pastrate ca atare, in ciuda revizuirilor ulterioare: diferentierea prin varsta si abilitatea mintala generala.

Diferentierea prin varsta se refera la faptul ca cei mai varstnici dintre copii se disting de cei mai putin varstnici prin capacitati mintale mai mari. Asambland seturi de sarcini tot mai accesibile odata cu inaintarea in varsta, se putea determina varsta mintala in functie de completarea unor sarcini tipice pentru copilul mediu de o anumita etate, independent de varsta cronologica a celui examinat. Un copil de 6 ani, care rezolva problemele tipice copilului de 8 ani, avea deci o varsta mintala de 8 ani.

Abilitatea mintala generala era suma unor elemente separate si distincte ale inteligentei, desi identificarea lor si ponderea fiecareia in scorul total a fost si a ramas marea problema a scalelor sale metrice. Plecand de la considerente de ordin practic, el a retinut tipuri de sarcini variate, din domenii foarte diferite, pe care le-a intuit a avea legatura cu inteligenta.

2. Primele scale Binet - Simon

Deoarece scopul ei era limitat si bine circumscris (identificarea defectivilor mintal din sistemul scolar parizian), aceasta prima Scara Metrica a Inteligentei, publicata in 1905, era restransa comparativ cu forma actuala. Ea consta din 30 de probleme (itemi) prezentate in ordinea crescanda a dificultatii lor (de la simple recunoasteri, la discriminari de finete si definitii), aplicate copiilor de la 3 la 11 ani (50 de copii normali si cativa deficienti de intelect). Fiind de fapt un instrument preliminar, scara nu avea norme de varsta, ci dadea doar indicatii de ordin general (intrebarea 9 era limita superioara a inteligentei la 5 ani, itemul 15 punea in evidenta limita obisnuita pentru imbecilitate, iar itemul 27 era considerat cel mai valid pentru a detecta idiotia). Termenii de idiot, imbecil sau moron, utilizati atunci, nu mai sunt in uz astazi, datorita conotatiei lor negative (etichetarea subiectilor). Meritul lui Binet este acela de a fi rezolvat doua probleme cruciale pentru orice constructor de teste: si-a definit ceea ce vroia sa masoare si a creat itemi corespunzatori acestui scop, generand prima metoda majora de determinare a inteligentei umane. Deficientele plecau de la absenta unor unitati de masura, a datelor normative si a dovezilor care sa sustina validitatea demersului sau.

Scara din 1908 era deja organizata pentru a discrimina intre varste succesive, itemii fiind grupati dupa acest criteriu (7 itemi la 6 ani, 8 pentru 7 ani, 5 pentru 10 ani etc.). Principiul diferentierii pe varste nu s-a mai considerat doar prin dificultatea crescatoare a sarcinilor, ci prin probe ce defineau un nivel de varsta. Scala de varsta va deveni un model pentru nenumarate teste, operationala si astazi pentru testarile educationale (varsta citirii, de exemplu), desi are un impediment major si anume acela ca nu se poate determina daca un copil se descurca mai bine la o categorie de sarcini, decat la alta. Acest lucru a si dus la abandonarea formatului in scale de varsta pentru reviziile mai recente ale bateriei.

Scala din 1908 a avut un esantion de standardizare de 4 ori mai mare, aparand si o noutate: includerea unui item pentru o anumita varsta s-a facut daca el a fost trecut de 66-75% din grupul reprezentativ de varsta. Desi mai bine structurata, varianta din 1908 a avut parte de o critica ce a ramas valabila si ulterior, legata de ponderea prea mare (si in crestere odata cu varsta) a probelor verbale. Timpul de aplicare varia de la 30 la 80 de minute si dadea un singur scor, legat de limbaj si de abilitatea de a citi. Integrarea vizual-perceptiv-motrica va ramane neabordata si nerezolvata pana la revizuirea din 1986 a bateriei. Totusi, cea mai importanta achizitie a scalei din 1908 a fost introducerea conceptului de varsta mintala, care mai tarziu, prin raportarea la varsta cronologica si inmultit cu 100, va da coeficientul de inteligenta (algoritm propus de catre Stern in 1912).

A treia revizie a scalei Binet-Simon originala, din 1911, (anul mortii premature a lui Binet), nu a adus imbunatatiri majore acesteia. Chiar daca s-au mai adaugat cateva teste si s-a extins spre varsta adulta, reajustandu-si dificultatea pentru varstele mai mari, destinul ei va fi marcat de trecerea Oceanului Atlantic si traducerea ei de catre americani.

Dincolo de conceptul de varsta mintala, care este marea noutate adusa de Binet in testarea psihologica, el este considerat a fi nu numai initiatorul psihometriei clasice, dar si al psihologiei scolare (primul si marele domeniu de aplicare al testelor sale) si diferentiale. Binet spunea in 1908: "rezultatele examinarilor noastre nu au nici o valoare daca sunt lipsite de comentarii, ele trebuie deci sa fie interpretate", remarca foarte indicativa pentru rolul datelor de observatie in valorificarea rezultatelor la teste. Pe el il interesau in egala masura caracteristicile activitatii mintale, indiferent de factorul varsta, adica ceea ce astazi numim stil cognitiv, care arata nu numai ce face o persoana, ci si cum o face.

3. Scalele Stanford - Binet ale lui Terman

Desi utilitatea scalelor Binet a fost recunoscuta aproape pretutindeni in Europa, consacrarea lor avea sa vina in America, unde au avut numeroase traduceri: H.H. Goddard a elaborat, la distanta de trei ani, o traducere, respectiv o versiune a scalelor din 1905 si 1908 in limba engleza.

Cea care s-a impus si a devenit "pentru un timp scala dominanta de inteligenta in lumea intreaga"[1] a fost versiunea din 1916 a lui Lewis Madison Terman, numita Scala Stanford-Binet, chiar daca pot fi citate multe alte traduceri si adaptari americane. Aceasta versiune includea 59 de itemi din precedentele scalele Binet, adauga 4 itemi din testele existente in America si inca o multime de sarcini originale, construite de Terman insusi. Pastrand principiul diferentierii pe varste, al abilitatii mintale generale si scalele de varsta, Terman a determinat coeficientul de inteligenta (QI) dupa formula propusa de Stern, a marit mult lotul de standardizare (din pacate doar cu copii californieni, deci esantionul sau nu a fost reprezentativ national), spectrul varstelor investigate fiind de la 3 la 14 ani, plus adultul mediu si superior.

Conceptul de QI, ca raport (VM/VC)x100 va fi ulterior abandonat, deoarece peste limita de varsta mintala superioara (19 ani pentru varianta din 1916) el nu mai era operant: orice subiect peste aceasta varsta, care ar fi trecut testul in intregime, ar fi avut un QI de 100. In varianta din 1916, limita maxima a varstei cronologice era considerata 16 ani, peste care se aprecia ca inteligenta inceteaza sa mai creasca.

Prima revizia, cea din 1937, facuta de Terman si Merrill, a adus multe imbunatatiri, printre care si informatii privind fidelitatea testului (r = .91), dar s-a observat ca aceasta era mai mica pentru subiectii de varste mici, deoarece ei aveau o mai mica variabilitate a scorurilor. In pofida precautiilor care au dus la imbunatatirea considerabila a esantioanelor de etalonare, nu s-au putut obtine deviatii standard egale la diferite varste, ceea ce facea ca scorurile obtinute de acelasi subiect in momente diferite ale vietii lui sa nu fie deplin comparabile. Tot acum a aparut preocuparea pentru a adauga mai multi itemi de performanta, de a imbunatati instructajul si procedurile de scorare. In consecinta, studiile de validare au inceput sa fie tot mai bine documentate, scala dovedind a avea o buna validitate predictiva pentru succesul scolar (relevanta pentru aptitudinea academica generala, pentru abilitatea verbala si aptitudinea la citire). Alte studii au dovedit o buna validitate de construct a scalei.

4. Scala Binet moderna (SB-IV)

Dupa o a doua revizie, din 1960, a urmat o a treia - si ultima de pana acum, SB-IV -, condusa de Thorndike, Hagen si Sattler, in 1986, mult mai aproape de nevoile practice ale psihologului scolar si clinician. Desi mentine o continuitate teoretica si practica cu celelalte versiuni ce au precedat-o, SB-IV reprezinta in acelasi timp o cotitura in raport cu acestea, deoarece utilizeaza proceduri psihometrice mult mai elaborate (teoria raspunsurilor la itemi sau analiza itemilor cu incarcatura etnica).

Desemnata sa discrimineze nu numai copiii defectivi sau supradotati, bateria s-a dovedit foarte utila in procurarea de informatii despre dizabilitati de invatare specifice. De asemenea, itemii care dadeau diferente intre sexe sau grupuri etnice au fost omisi, fiind retinuti doar cei mai puternici, care au fost grupati in 15 subteste:

Vocabular (46 de itemi). Primii 14 itemi sunt imagini ale unor obiecte pe care subiectul trebuie sa le numeasca, urmatorii 32 fiind prezentati oral, sarcina fiind aceea de a oferi o definitie a lor.

Memoria margelelor (42 de itemi). Subiectului i se cere sa reproduca un pattern de margele (bile) insirate pe o vergea, sau sa le localizeze intr-o fotografie.

Cantitati (40 de itemi). Subiectului i se cere sa rezolve probleme cantitative, cum ar fi determinarea ariei unui dreptunghi cu laturile de 3, respectiv 5 metri.

Memoria pentru propozitii (42 de itemi). Subiectul trebuie sa reproduca propozitii de lungimi crescatoare.

Analiza de pattern-uri (42 de itemi). Subiectul trebuie sa reproduca cu ajutorul cuburilor modele desenate pe carduri de carton.

Comprehensiune (42 de itemi). Subiectul trebuie sa raspunda la intrebari relative la situatii sociale sau implicand judecati ("De ce trebuie limitat in timp mandatul unui presedinte?").

Fraze absurde (32 de itemi). Subiectul trebuie sa identifice o situatie absurda dintr-o imagine (cum ar fi conducerea unei masini fara volan).

Memoria pentru cifre (26 de itemi). Subiectul trebuie sa repete serii de cifre, direct si apoi invers.

Copiere (28 de itemi). Subiectul va copia desene geometrice (linie, cerc, triunghi etc.), prezentate pe cartoane.

Memoria pentru obiecte (14 itemi). Subiectul trebuie sa numeasca o serie de obiecte in aceeasi ordine in care i-au fost prezentate.

Matrici (26 de itemi). Subiectul trebuie sa completeze pattern-ul unei matrici dupa modelul:

. . . .D, E, F, G, H.

Seturi de numere (26 de itemi). Subiectul trebuie sa spuna numerele ce vor continua o serie cum ar fi:    1/3, 1/4, 1/5, . , . , .

Impaturire si taiere de hartie. Subiectul va alege una din 5 variante pentru a indica cum ar arata o bucata de hartie taiata sau impaturita,    dupa operatia respectiva.

Rationament verbal. Subiectul trebuie sa indice prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc trei obiecte de un al patrulea (piersica, banana, pruna: prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc de o bucata de paine?).

Punere in ecuatie. Subiectul trebuie sa aranjeze numere si simboluri matematice (+, -, x, , = ) intr-o ecuatie, cum ar fi 6 = . 2.

In incercarea de a determina o masura generala a inteligentei, autorii acestei revizii pastreaza marea varietate de sarcini, specifica testelor Binet mai timpurii, dar le grupeaza tematic, in acord cu un model teoretic ierarhizat pe patru niveluri: un factor general g de inteligenta, trei factori de grup largi (inteligenta cristalizata, abilitati fluid-analitice si memorie de scurta durata) - la al doilea nivel - si trei factori (rationament verbal, rationament cantitativ si rationament vizual-abstract) la al treilea nivel, al patrulea nivel indicand subtestele prin care sunt determinate aceste tipuri de specializari.

1.

Vocabular    Cantitati Analiza de pattern Memoria margelelor

Comprehensiune Serii de numere Copiere Memoria pt. propozitii

Absurditati Punere in ecuatie Matrici Memoria pt. cifre

Relatii verbale Hartie impaturita Memoria pt. obiect si taiata

Figura 14. Modelul teoretic al testelor Stanford-Binet IV

(dupa Aiken, 1997, p. 143).

Gruparea dupa criteriul continutului permite calcularea scorurilor pentru fiecare din cele 15 subteste, ce pot fi la randul lor grupate pe patru arii de continuturi: rationament verbal si cantitativ, rationament abstract-vizual, la care se adauga memoria de scurta durata, acestea dand un scor global compozit (QI), superpozabil factorului general g.

Ca si cele precedente, scala SB-IV a fost destinata sa masoare inteligenta de la varsta de doi ani spre cea adulta. Timpul destinat acestei operatii este de aproximativ 75 de minute, el variind in functie de subiect si de numarul de sarcini administrate. Marea diferenta o constituie formatul adaptat al testului: fiecare individ este testat cu un spectru de sarcini cat mai bine adaptate abilitatilor sale. Aceasta presupune o tatonare initiala, pentru a detecta nivelul de intrare, determinat prin utilizarea scorurilor individuale la testul de vocabular, in corelatie cu varsta cronologica. In functie de acesta se stabileste un nivel bazal pentru fiecare test (cel mai jos nivel sau punct la care doi itemi de dificultate aproximativ egala sunt rezolvati corect de subiect) si unul maximal, plafonul testului, adica nivelul la care 3 (uneori 4) itemi consecutivi sunt ratati. Evident ca pentru aceasta trebuie sa se pastreze principiul de baza al scalelor Binet, cel al diferentierii pe varste, care presupune ordonarea ierarhica dupa nivelul lor de dificultate. Deci administrarea fiecarui test incepe cu un nivel de intrare, coboara pana cand subiectul trece doi itemi de niveluri succesive (nivelul bazal) si apoi urca pana ce el rateaza de trei ori consecutiv (care este plafonul atins de subiect pentru fiecare test in parte).

Scorurile brute pentru fiecare dintre cele 15 teste sunt egale cu numarul itemilor corect rezolvati (pasati) de subiect. Scorurile brute obtinute sunt convertite in scoruri standard pe o scala cu o medie de 50 si o abatere standard de     Pentru cele 4 arii investigate, scorurile brute obtinute la subtestele aferente sunt convertite de asemenea in scoruri standard, dar cu media de 100 si abaterea standard de 16, care in final dau un scor compozit, in acelasi format, care este coeficientul de inteligenta. Rangul QI-urilor obtinute pleaca de la 36 la 164, echivalente cu plus si minus 4 note standard z.

Ca si calitati psihometrice, Scala Binet moderna continua traditia predecesoarelor sale de a oferi nivelul de excelenta al testelor de inteligenta, atat ca fundamentare teoretica, sustinere empirica, cat si ca alte standarde. Pentru aceasta, itemii au fost cernuti in doua randuri, revizuiti din punctul de vedere al corectitudinii, pentru a nu mai da diferente dupa criteriul de gen sau apartenenta etnica. Standardizarea s-a facut pe 5013 subiecti de la 2 la 23 de ani si 11 luni, din 47 de state, plus districtul Columbia, dintre care 48% de sex masculin, 75% albi, 14% negri, 6% hispanici, 3% din insulele asiatice si 2% apartinand altor minoritati etnice. Dar chiar si in aceste conditii, nivelurile socioeconomice care definesc de fapt niveluri educationale mai inalte, sunt disproportionat de mult reprezentate, incercarea de a compensa acest lucru prin scorare nefiind decat partial incununata de succes. Alta problema, prezenta si in formele anterioare (mult mai accentuat) este legata de faptul ca factorii masurati de baterie nu sunt repartizati uniform pe toata scara varstelor.

Fidelitatea de ansamblu a bateriei este buna. Consistenta interna, dupa formula Kuder-Richardson este cuprinsa intre .96 si .98 (foarte ridicata) pentru cele patru arii, dar pentru subtestele luate separat rareori ea atinge sau depaseste pragul critic de .90, necesar pentru a lua decizii care privesc persoane individuale, de unde necesitatea utilizarii precaute a acestora. Fidelitatea test-retest, calculata la 5 si 8 ani, depaseste .90 pentru scorurile compozite, dar este doar intre .70 si .80 pentru subtestele componente (pentru Cantitate si Copiere sunt chiar mult mai mici).

Validitatea a fost cercetata prin intercorelatiile celor 15 subteste cu factorul corespunzator, prin corelatiile scorurilor la teste cu alte masuri ale inteligentei si cu corelatia performantelor si scorurilor la test pentru cei desemnati a fi supradotati sau defectivi mintal. Astfel, saturatia in factor g se situeaza intre .79 (Serii de numere) si .51 (Memoria obiectelor). Mai mult, analiza factoriala a matricilor de intercorelatie valideaza si sustine modelul teoretic alcatuit din patru factori, pe care scala moderna Binet se bazeaza. Validarea concurenta cu Stanford-Binet forma L-M (forma paralela din 1972) este de .81; cu WISC-R de .83, cu WPPSI de .80, cu WAIS-R de .91, iar cu Kaufman Assessment Battery for Children (scoruri standard) de .82 si .89.

Cercetarile pe aceasta baterie Binet din 1986 sunt in curs de desfasurare, problema princiapla fiind legata de faptul daca teoria ierarhica a celor patru factori este viabila sau are nevoie sa fie inca verificata, confirmarea ei empirica nefiind deplina. Evaluarea Scalei moderne Binet din 1986 este in curs de desfasurare, ea evidentiind slabiciuni si puncte tari deopotriva: "in multe privinte ea este greoaie, iar din punctul de vedere al administrarii este un cosmar" , afirma Kaplan si Saccuzzo[2], pentru ca trebuie sa se determine nivelul bazal si plafonul pentru toate cele 15 subteste. Fidelitatea de ansamblu este foarte buna, dar pentru subteste luate separat este la limita sau sub ea. Desi au existat eforturi de a construi o scala in care sa nu existe distorsiuni ale scorurilor legate de sex, rasa si statut socioeconomic, studiile arata ca ea ramane dependenta de factorii economici (scoruri mai mari pentru niveluri educationale si economice mai ridicate) si de rasa (pattern-uri distincte ale scorurilor pentru trei grupuri etnice: hispanic, asiatic si afro-american).

Ca un aspect pozitiv, scorurile compozite pe cele patru arii au o foarte buna fidelitate, dand informatii valide, de considerabil interes in evaluarea supradotarii, a dizabilitatilor de invatare si a retardarii mintale. "Pe ansamblu, Binet modern este un instrument bine construit. Departe de a fi perfect, el intruneste cele mai inalte standarde pentru un test modern psihologic", afirma Kaplan si Saccuzzo[3]. In rezumat vom arata ca aceasta scala Binet moderna:

retine conceptele de diferentiere prin varsta, evalueaza abilitatea mintala generala printr-un spectru larg al continutului sarcinilor, utilizand scorurile standard;

ea renunta la formatul scalei de varsta in favoarea celei de QI;

poate fi considerata test adaptat, deoarece determina nivelul bazal si plafonul prin 15 teste separate, acoperind ca si continut patru arii majore, scorul final - compozit - reflectand factorul general g al inteligentei;

se sprijina pe un model teoretic tot mai larg acceptat, cel ierarhic cu trei niveluri, subsumate factorului g, model ce nu a primit inca o confirmare empirica deplina, desi studiul lui Carroll, prezentat in capitolul anterior, ii da o puternica sustinere teoretica.

5. Alte versiuni ale scalelor Binet

Destinul scalelor Binet este mult mai puternic legat de explozia metodei testelor in America. In tara de origine, Franta, ultima revizie a Scalei a fost facuta in 1966 de catre R. Zazzo, M. Gilly si M. Verba-Rad (Noua Scara Metrica a Inteligentei, adica NEMI). Aceasta baterie cuprinde 74 de itemi, fiind selectionati cei care discrimineaza cel mai bine intre normal si debilul mintal, dar si cei cu o valoare genetica mare (indicand o crestere psihologica paralela cu varsta). Din pacate, rigoarea americana nu se regaseste la scala NEMI, care accentueaza defectul major al scalelor Binet initiale, verbalismul. Un lucru remarcabil este gruparea sarcinilor pe teme comune tuturor varstelor, care sunt repetarea de cifre, descrierea de imagini, problemele de aritmetica sau de logica verbala. Probele mai dificile solicita stabilirea de asemanari si deosebiri, informatii si vocabular mai elevat. Cotarea tine cont de dispersia statistica a rezultatelor si nu de normele de varsta. Toate aceste ameliorari sunt departe de a face din NEMI o replica comparabila cu ultimele versiuni Stanford ale scalelor Binet americane, unde rigorile de fundamentare teoretica, constructie, etalonare si standardizare fac din acestea liderul incontestabil al testelor de inteligenta din America.

La noi in tara, Florian Stefanescu-Goanga a condus colectivul psihologilor clujeni care au oferit in 1940 o varianta Binet romaneasca, cuprinzand 6 teste pe an (unul la doua luni) de la 3 la 11 ani si cate 4 teste (unul la 3 luni) pentru 11-14 ani si varsta adulta. "Caracteristica pentru aceasta baterie este folosirea materialului neverbal"[4], cercetatorii clujeni incercand sa compenseze unul din defectele majore ale scalelor Binet initiale. Timpul de aplicare varia de la 30-40 de minute, pentru varstele mici, la 60-90 de minute pentru nivelurile de inteligenta ridicate ale varstei adulte. Putem conchide ca afirmatia Ursulei Schiopu ramane si astazi valabila pentru ca rezuma destinul unei minti de exceptie: Alfred Binet "este considerat ca facand parte din primii 10 mari psihologi ai lumii". Aceasta deoarece, fara intuitia sa geniala, este greu de aproximat stadiul in care s-ar afla astazi psihologia diferentiala sau marile domenii ale psihologiei aplicate, pe care metoda psihometrica a facut-o posibila, deschizandu-i orizonturi tot mai largi.