ACTIVITATEA ECONOMICA - Activitatea economica, factor determinant al altor activitati, Tipurile de activitate economica

ACTIVITATEA ECONOMICA

1 Determinarile activitatii economice

Fiind o fiinta bio-psiho-sociala, omul are o serie de trebuinte naturale si sociale. Pentru satisfacerea acestora, omul a folosit initial elementele oferite de-a gata de natura. Pe masura ce individul si grupul social caruia ii apartinea evoluau, se multiplicau, se diversificau si se rafinau si trebuintele acestora. Nu mai era suficienta desprinderea din natura a anumitor elemente. Trebuia actionat pentru a le dezmembra si combina in forme noi.

Activitatea economica a fost generata de necesitatea de a crea bunuri pentru satisfacerea trebuintelor umane. Prin descoperirea treptata a legilor mecanicii, fizicii, chimiei si aplicarea lor in tehnici si tehnologii, oamenii au creat lucruri inexistente pana atunci, generand si nevoia consumarii lor atat la nivelul menajelor, cat si ca noi factori de productie. Conditionarea biologica, psihica, spirituala si sociala a nevoilor, si prin aceasta a activitatii umane ramane o permanenta a evolutiei societatii.

Stabilind analogii intre organismul social si organismul animal, H. Spencer explica aparitia activitatii economice prin trei modalitati specifice de functionare. Organismul social are o functie de preluare selectiva a influentelor din mediu (functia exodermica). Prelucrarea substantelor asimilate din mediu (functia endodermica) genereaza, in societate, productia agricola si industriala. Repartizarea substantelor asimilate (functia mezodermica) se realizeaza prin comert.

Tot in maniera organicista, explica H. Spencer evolutia cailor de comunicatie. Asa cum vasele sanguine distribuie substanta nutritiva in celulele corpului, drumurile asigura, in societate, circulatia bunurilor. De la organismele inferioare pana la cele superioare, vasele sanguine cunosc o continua perfectionare. Si in societate se observa o linie evolutiva. In societatile primitive, caile de comunicatie sunt simple carari intortocheate si schimbatoare. Cu cat societatea este mai evoluata, cu atat drumurile sunt mai durabile, drepte si ramificate. H. Spencer compara caile ferate cu vasele sanguine ale animalelor superioare1

Influenta mediului geografic asupra dezvoltarii economice a fost sesizata de oamenii de stiinta. Astfel, Al. von Humboldt arata ca un relief variat, insotit de un climat variat, va oferi posibilitati mari pentru dezvoltarea productiei agricole, dand oamenilor imbolduri in activitate. Uniformitatea reliefului, influentand defavorabil fortele fizice si intelectuale ale oamenilor, va frana activitatea economica. Totusi, actiunea mediului geografic asupra activitatii economice nu trebuie inteleasa ca un dat implacabil. Numeroase societati, situate in conditii de mediu nefavorabile, desfasoara o activitate economica infloritoare tocmai datorita faptului ca folosesc toate resursele intelectuale si materiale in lupta cu vitregiile naturii.

Raportul inventie-imitatie, folosit de G. Tarde pentru explicarea functionarii intregii societati, poate fi aplicat si la analiza activitatii economice. Si in viata economica, inventia este elementul care genereaza miscarea imitativa. Cand un grup sau un popor afla ca in alta parte exista procedee de munca mai bune, le copiaza si abandoneaza vechile obiceiuri. In cadrul vietii economice se imita nu numai noile mijloace de productie, noile procedee tehnice, ci si dorintele de productie si dorintele de consum. Consumul nu este o activitate economica, dar trebuie inclus in viata economica. Cand apar produse noi, acestea vor genera noi trebuinte de consum care vor fi transmise prin moda. Dorintele de consum se propaga prin imitatie mult mai repede decat dorintele de productie. Printre dorintele de consum, Tarde aminteste dorinta de a purta anumite stofe si bijuterii, dorinta de a locui in case construite dupa anumite planuri. Vor fi imitate planurile caselor grupurilor sociale bogate2

M. Weber a fost preocupat de gasirea factorilor care determina transformarile si formele economicului. Dupa el, conceptiile religioase sunt, efectiv, una dintre cauzele transformarii economice a societatilor Weber se refera la influenta principalelor idei religioase asupra eticii profane si asupra conduitei economice a credinciosului obisnuit, la modul in care componentele psihologice si pragmatice ale religiilor se convertesc in indemnuri spre actiune economica. Analizand relatiile complexe dintre religie si economie, Weber nu si-a cantonat explicatia intr-o singura directie, adica asupra influentei fenomenului religios asupra fenomenului economic, ci si asupra actiunii fenomenelor profane, economice si sociale, asupra fenomenului religios. El a insistat si asupra faptului ca factorul religios nu este singurul care influenteaza activitatea economica.

Conducerea politica a societatii poate avea rolul unei cauze care genereaza numeroase fenomene in domeniul activitatii economice. Relatia de conducere politica poate actiona fie adecvat, raspunzand cerintelor

activitatii economice, fie inadecvat, devenind o sursa de perturbare a acestei activitati. Unele decizii politice pot genera disfunctii la nivelul activitatii economice. Trebuie sa distingem intre deciziile insuficient fundamentate din cauza limitelor cunoasterii si deciziile datorate prostiei sau unor greseli flagrante. Efectele fiecarui tip de decizie politica sunt aceleasi - dereglarea activitatii economice. Din pacate, nu pot fi inchise sursele nici unui tip de decizie.

2 Activitatea economica, factor determinant al altor activitati

Unii ganditori au afirmat ca economicul are un rol determinant in aparitia si mentinerea unor relatii sociale, a unor forme politice de organizare a societatii, a unor elemente ale culturii.

Astfel, Aristotel scria: "Daca oricare dintre unelte, fie la porunca, fie din presimtire, si-ar indeplini lucrul sau, precum se spune despre trepiedurile lui Hefaistos, despre care poetul zice ca patrundeau automat in cetatea zeilor, daca suveicile ar tese singure si plectrul ar canta singur, patronilor nu le-ar trebui lucratori si nici stapanilor sclavi"4. Sclavajul, ca ordine sociala si juridica, se va mentine, este de parere Aristotel, deoarece o anumita modalitate de productie impune aceasta. Dezvoltarea societatii a demonstrat ca sclavajul a disparut cu mult inainte de aparitia masinilor automate de tesut. La disparitia lui au contribuit nu numai factori economici, dar si anumite elemente spirituale ale societatii, precum crestinismul care a condamnat sclavajul.

Profesorul american Wittfogel considera ca in "societatile hidraulice", in care agricultura depinde de o irigatie organizata pe scara larga, s-a creat o putere politica despotica si centralizata. Numai o astfel de putere era capabila sa antreneze populatia la muncile agricole, sa realizeze un control permanent al apei pe care o repartiza dupa un program bine stabilit. Modul irigarii a determinat, dupa Wittfogel, organizarea sociala si politica a multor tari din nordul Africii si din Asia Mica. Functiile economice ale puterii, combinate cu exercitarea conducerii militare, au produs un tip de birocratie puternica si opresiva5

Adept al determinismului economic, Marx a exagerat rolul conditiilor materiale, economice, in aparitia si dezvoltarea institutiilor politice, juridice, religioase, precum si a manifestarilor culturale, a datinilor si credintelor. Din multitudinea de idei sustinute de catre Marx, amintim afirmatia potrivit careia rasnita a dat societatea feudala, iar moara cu aburi, societatea capitalista.

Pornind de la aceasta afirmatie, Al. Fouillée se intreba: "dar cine a dat rasnita si apoi moara cu aburi?" Si raspundea: "inteligenta care a creat ideea de rasnita si ideea morii cu aburi". Dupa parerea sa, inteligenta aplicata la productie, "ideile realizate", au un rol important in productie. El arata ca aspectele economice influenteaza mai intai gandirea oamenilor, provocand idei, sentimente si apoi institutiile societatii. Dar el nu absolutizeaza rolul economicului, aratand ca omul este influentat si de alte valori6

Exista incercari de a explica anumite fenomene artistice prin apelul la determinismul economic. Astfel, K. Bücher afirma ca toate manifestarile de arta ritmica sunt rezultatul modurilor de munca existente in diferite grupuri sociale. Miscarea ritmica a corpului si cadenta vocala ce insotesc anumite munci care s-au automatizat cuprind, in germene, dansul si cantecul. In acelasi timp, o data cu aparitia cantecului, acesta a fost intrebuintat la muncile efectuate in grupuri mari, la munca agricola, la constructii, la transporturi. Dansul a fost un insotitor al unor actiuni colective precum insamantarea ogoarelor, vanatoarea. Multe dintre motivele ornamentale primitive sunt replici ale impletiturilor din paie, nuiele si fire textile. De asemenea, ritmica ornamentala primitiva deriva din ritmica miscarilor, spune Bücher. Wilkinson considera ca lira, unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale, este o modificare a arcului folosit la vanatoare sau in lupta7

In societate nu se manifesta un determinism rigid, unidirectional. Exista determinari ale diferitelor fenomene sociale de catre economic. In acelasi timp si economicul este determinat de fenomene diverse. Este adevarat ca intr-o societate cu o economie slab dezvoltata nu asistam la o inflorire a artelor. Dar impiedicarea dezvoltarii culturii poate veni si din partea unui regim nedemocratic. Sunt cazuri in care, in societati slab dezvoltate din punct de vedere economic sau in societati cu regimuri nedemocratice, apar creatii remarcabile in domeniul culturii. Acestea se manifesta si ca reactii la starea existenta in societatea respectiva.

Intre economic si celelalte subsisteme exista anumite corelatii. Relatia dintre economic si politic se prezinta sub forma unei cerinte din partea economicului de a exista in societate o anumita putere de stat, o anumita conducere politica fara de care economia nu ar putea functiona normal. Relatia dintre economic, social si politic se exprima in relatiile de interese. Relatiile de interese sunt raporturi fundamentale de comunicare politica. Prin relatiile de interese, grupurile sociale isi insusesc si constientizeaza nevoile si revendicarile, transformandu-le in mobiluri ale actiunii politice. Urmarind promovarea, impunerea, realizarea intereselor, grupurile sociale actioneaza unele asupra altora, precum si asupra componentelor subsistemului politic. Functia subsistemului politic de conservare si adaptare a propriei organizari si functionari il

determina sa primeasca aceste informatii din partea grupurilor sociale si sa le gaseasca o rezolvare. Atunci cand subsistemul politic nu este capabil sa dea un raspuns adecvat acestor informatii, pot avea loc convulsii sociale a caror consecinta este, uneori, schimbarea politica.

3 Tipurile de activitate economica

Activitatea economica include productia bunurilor si serviciilor, schimbul, repartitia si operatiunile financiare, fiecare avand o mare diversitate de forme si moduri de manifestare.

Activitatea de producere a bunurilor si serviciilor se desfasoara in unitati economice din domeniul industriei, agriculturii, transporturilor, constructiilor.

O intreprindere industriala are doua functii principale: sa fabrice un produs si sa-i satisfaca pe cei care fac parte din ea. Ea este confruntata permanent cu doua genuri de probleme: ale echilibrului extern si ale echilibrului intern. Primele sunt probleme economice, celelalte sunt probleme sociale, constand in mentinerea in cadrul organizatiei sociale a unui climat care sa permita indivizilor si grupurilor sa obtina o satisfactie in munca desfasurata in comun8

Deoarece in conditiile actuale, "industria trebuie sa se preocupe sa fabrice ceea ce se poate vinde si nu sa vanda ceea ce a fabricat"9, functia de marketing a intreprinderii devine foarte importanta. Aceasta afirmatie a lui H. Henry evidentiaza necesitatea modificarii psihologiei producatorului in sensul unei mai largi deschideri spre lumea exterioara. Intreprinderea vinde un produs, clientul cumpara o satisfactie, este de parere M. P. Drucker. In cazul acesta, firma trebuie sa aiba specialisti calificati in marketing pentru a-si orienta productia spre produse care sunt cerute de consumatori si se vand usor. Formula "cumparatorul-rege" sintetizeaza aceasta modificare a atitudinii intreprinderii. A inceput cercetarea gusturilor, nevoilor, posibilitatilor financiare ale cumparatorului pentru a-i fi oferite modele acceptabile, seducatoare si la un pret bun. Dar ca orice rege si cumparatorul poate fi manipulat.

Activitatea din domeniul comertului. Scopul productiei industriale sau agricole consta in producerea unor marfuri care, prin vanzare, vor permite acoperirea cheltuielilor si obtinerea unor profituri. Orice firma trebuie sa convinga cumparatorii de pe o piata saturata de produse similare. Activitatea de comert presupune existenta fenomenului publicitar. La publicitate se recurge si in alte domenii, precum turismul si serviciile.

Inceputa timid, prin publicarea, in Anglia sfarsitului secolului al XVIII-lea, a unor anunturi in ziare privind deschiderea unui magazin sau crearea unei firme, publicitatea a ajuns in secolul al XX-lea o adevarata industrie. Reusita publicitatii se datoreaza aplicarii cunostintelor de sociologie, psihologie, teoria comunicarii la studierea comportamentului cumparatorului in fata avalansei de informatii cu privire la bunuri si servicii.

Sociologia studiaza fenomenul publicitar, evidentiind rolul acestuia in vanzarea produselor. In acelasi timp, se subliniaza si unele consecinte daunatoare comportamentului cumparatorului, generate de publicitate. Prin persuasiune si manipulare, publicitatea poate induce individului un consum care nu corespunde necesitatilor sale reale si nici sistemului sau de valori.

Exista o diversitate de tipuri de publicitate. Publicitatea comparativa presupune compararea unui bun cu altul similar, produs de o alta firma. Scotand in evidenta calitatile produsului propriu, referindu-se la unele imperfectiuni ale produselor similare ale altor firme, publicitatea poate situa, uneori, firma intr-o pozitie de litigiu cu celelalte. Din proprie experienta, pot spune ca acest tip de publicitate are succes atunci cand produsul respectiv are insusiri deosebite, iar produsele celorlalte sunt inferioare din punct de vedere calitativ sau estetic.

Tot pe baza practicii, pot afirma ca publicitatea interpersonala poate da roade daca produsul este de buna calitate. Este suficient ca unele persoane sa cumpere obiectul, sa fie satisfacute de el si sa-l recomande prietenilor. Imediat se produce o reactie in lant, un fel de contagiune: fiecare cumpara si recomanda si altora sa procedeze la fel.

Publicitatea cu raspuns direct presupune ca, pe baza numerelor de telefon publicate in ziare sau afisate pe ecranele televizoarelor, cumparatorii pot suna si comanda produsele.

In publicitatea de tip display, o pagina de ziar sau de revista cuprinde fotografii, grafica, texte referitoare la produsele unei firme. Aranjamentul acestor componente este in asa fel facut, incat sa atraga cat mai usor atentia.

Un tip nociv de publicitate este cea subliminala. Aceasta face apel la stimuli care nu sunt perceputi in mod constient, dar influenteaza comportamentul de consum al individului. Astfel, aparitia unei imagini pe

ecranul televizorului timp de o fractiune de secunda, nu da posibilitatea unei receptari constiente, dar influenteaza inconstientul individului. El simte nevoia sa cumpere obiectul care fusese proiectat pe ecran, fara sa cunoasca motivele care l-au determinat la aceasta.

Exista mai multe teorii ale publicitatii care imbina in mod diferit cele trei etape ale acesteia: cognitiva, afectiv-evaluativa si comportamentala. In etapa cognitiva, consumatorul este informat asupra produsului. El cunoaste, constientizeaza, intelege. In etapa afectiv-evaluativa, consumatorul da dovada de un anumit interes pentru produs, realizeaza o evaluare, isi manifesta o preferinta, o anumita opinie. Etapa comportamentala presupune faptul ca individul, informat si interesat de un anumit produs, se decide sa-l cumpere. Succesiunea diferita a celor trei momente - cunoastere (informatie), afectivitate (interes) si comportament - se intalneste in trei teorii clasice asupra publicitatii: teoria invatarii, teoria disonantei cognitive si teoria implicarii minimale. Alte trei combinatii ale acestor momente au dus la crearea teoriei impulsului copilaresc, a teoriei invatarii atribuite si a teoriei promotiunii10

Teoria invatarii presupune succesiunea informatie, interes, comportament. Conform acestei teorii, publicitatea ar actiona asupra consumatorului informandu-l, convingandu-l si determinandu-l sa cumpere produsul oferit de catre firma respectiva. Publicitatea bazata pe teoria invatarii da roade doar atunci cand produsul firmei are o superioritate reala fata de produsele altor firme. In caz contrar, consumatorii, dandu-si seama ca a fost vorba de o superioritate inventata, vor sanctiona firma, incetand cumpararea produsului.

Teoria disonantei cognitive se bazeaza pe succesiunea comportament, interes, informatie. Individul cumpara un produs. Decizia sa se bazeaza pe informatiile pe care le-a obtinut in legatura cu obiectul si pe modul in care vanzatorul il convinge de inteligenta alegerii facute. Dupa cumparare, individul se informeaza in continuare asupra produsului, facand o selectie a informatiilor si mentinandu-le pe acelea care-i intaresc convingerea ca a facut cea mai buna alegere. El procedeaza astfel deoarece nu vrea sa intre in disonanta cognitiva cu el insusi, in cazul in care ar fi primit informatii negative referitoare la obiectul ales. Individul are nevoie de o coerenta rationala in legatura cu temeinicia alegerii facute. Unele firme folosesc teoria disonantei cognitive cand isi lanseaza un nou produs de acelasi gen cu cel vandut pana atunci. Desi publicitatea firmei afirmase ca produsul "A" este cel mai bun, dintr-o data sustine ca exista un produs si mai bun. Nelinistea cumparatorului cauzata de posibilitatea unei viitoare infidelitati fata de produsul "A" este inlaturata cand acesta este informat ca firma a produs obiectul "B" mult mai bun.

Gradul de implicare a cumparatorului in cumpararea unui produs este variabil: la unele obiecte este mai ridicat, la altele mai scazut. Publicitatea pentru un produs cu un nivel slab de implicare a cumparatorului recurge la televiziune, difuzand mesaje de foarte multe ori. Receptate zilnic de mai multe ori, aceste mesaje intiparesc in mintea cumparatorului, fara ca acesta sa depuna vreun efort, informatii utile despre produs. Aflati in magazine, cumparatorii vor alege produsele ale caror spoturi publicitare le-au vazut foarte des. Aceasta deoarece le-a ramas, in inconstient, informatia despre produsul respectiv. Daca obiectul le va satisface bine necesitatile, indivizii isi vor face obiceiul sa-l cumpere.

Teoria impulsului copilaresc se bazeaza pe schema interes (afectivitate), comportament (cumparare), informatie. In legatura cu un produs se creeaza o povestioara cu oameni sau animale. Problema este ca istorioara sa placa, iar individul, asemenea unui copil, sa-si manifeste dorinta sa cumpere produsul care este eroul povestirii. Abia dupa ce cumpara produsul, individul isi da seama daca ii place sau nu.

Spre deosebire de teoria invatarii, derivatul sau, teoria invatarii atribuite, presupune o inversare a ordinii informatie-afectivitate. Aceasta teorie pune accentul pe afectivitate, bazandu-se pe schema interes, informatie, comportament. Cumpararea este determinata mai mult de interesul manifestat de individ fata de produs. Dupa cumparare, informatia despre produs va fi corelata cu aceea despre marca producatoare.

Teoria promotiunii, construita pe schema cumparare, informatie, interes, se bazeaza pe prima impresie facuta asupra individului de catre produsul care ofera un vadit avantaj. Individul il achizitioneaza si apoi, daca se convinge ca este bun, il cumpara in continuare. Daca in teoria invatarii, in teoria disonantei cognitive si in teoria implicarii minimale prevaleaza aspectul informativ, in teoriile derivate din acestea pe primul plan se afla afectivitatea, impulsivitatea, dorinta. Deoarece s-a inmultit numarul marcilor care propun produse similare, atentia activitatii de publicitate se indreapta mai putin spre aspectul informativ si mai intens spre componenta afectiva. Publicitatea se adreseaza intr-o masura mai mica ratiunii si simtului practic ale cumparatorului si mai mult asupra resorturilor sale interioare.

Vizionand, vrand, nevrand, spoturile publicitare de la toate televiziunile, observam urmatoarele: unele prezinta direct functionarea obiectelor si actiunea lor binefacatoare asupra oamenilor, altele includ produsul intr-o povestioara. Unele istorioare sunt inteligent construite, amuza telespectatorii, determinandu-i sa cumpere produsul. Dupa ce se prezinta o scurta poveste, apare si produsul si li se spune telespectatorilor cat de necesar le este acesta. Lipsa de legatura intre poveste si produs ii contrariaza si chiar enerveaza pe telespectatori. Unii hotarasc sa cumpere produsul din compatimire fata de firma care a putut angaja o echipa

atat de proasta pentru a-i face reclama. Cei ce se ocupa de publicitate au cunostinte de psihologie si isi dau seama ca atat starile de confort psihic, de amuzament, cat si cele de disconfort, de neplacere provocate de povestirile amuzante sau de cele anoste, pot avea acelasi impact asupra telespectatorilor, determinandu-i sa cumpere produsul care a fost subiectul povestirii sau a fost lipit pe aceasta.

Studiile efectuate asupra comportamentului consumatorului actual au evidentiat anumite orientari in comportamentul acestuia.

Orientarea spre emotii si distractii caracterizeaza comportamentul consumatorului actual. Consumul devine o forma de exprimare a stilului de viata, o componenta a calitatii vietii. Pentru individ senzatiile, emotiile au devenit mai importante decat bunurile materiale. In activitatile din timpul liber, individul cauta experiente stimulatoare si riscuri. Unele firme tin seama de aceste tendinte aparute in comportamentul tinerilor, oferindu-le produse si servicii moderne si indraznete.

Unii cumparatori manifesta tendinta afilierii la un grup cu un anumit stil de viata, cu o anumita vestimentatie. Unele firme cauta sa studieze aceste tendinte, oferind, la intervale destul de scurte colectii vestimentare care sa satisfaca gusturile tinerilor.

Orientarea spre servicii si solutii evidentiaza tendinta consumatorului spre cumpararea rapida si avantajoasa care sa-i permita economisirea timpului. El va manifesta deschidere spre modalitatile moderne de cumparare: livrarea acasa, comanda speciala prin posta, cumpararea electronica.

In ultima vreme se constata aparitia unui nou comportament de consum, manifestat prin orientarea spre sens si valoare. Se manifesta preferinta cumparatorului pentru produse care nu polueaza mediul si nu dauneaza sanatatii. Sunt apreciate firmele, care respecta valorile ecologice, sociale si umane. Companiile nu se mai ocupa strict de obiectul muncii lor. Se observa o deschidere a lor spre activitati sociale, culturale, din domeniul educatiei sau spre actiuni de protejare a mediului inconjurator.

Se manifesta si orientarea spre pret si performanta. Cumparatorul este interesat sa obtina o marfa de valoare cu un pret mai mic decat de obicei. Firmele au observat aceasta tendinta si au lansat sloganul "ieftin si sic".

Firmele trebuie sa tina seama de dorinta unor cumparatori de a se diferentia de altii, de a fi originali, atat prin vestimentatie cat si prin alte bunuri de consum.

Prin publicitate li se sugereaza, cumparatorilor bantuiti de nevoia de unicitate, ca produsul reprezinta o raritate, o inovare, ca nu urmeaza tiparele, ca sfideaza normele. Datorita procesului de imitare specific cumparatorilor, produsul considerat unic incepe sa fie cerut pe piata si firma il produce in cantitati mari, astfel incat se transforma intr-un produs obisnuit.

Activitatea din domeniul turismului. Evolutia tehnicilor de productie, rationalizarea muncii au contribuit la micsorarea timpului de munca si la marirea timpului liber. "Tehnica da concediu omului", spunea G. Friedmann11. In aceste conditii, loisirul nu mai este privilegiul unei minoritati, ci devine o aspiratie a majoritatii.

Extinderea invatamantului liceal si universitar a contribuit la aparitia unor necesitati culturale noi care pot fi satisfacute in cadrul loisirului. Loisirul le apare oamenilor ca o posibilitate de compensatie dupa o munca uneori foarte obositoare.

Functiile loisirului se refera la: a asigura odihna individului, a-i oferi posibilitatea de a se distra si a-i permite dezvoltarea personalitatii.

Turismul este o componenta a loisirului. Sunt tari in care s-a dezvoltat o intreaga industrie a loisirului. Turismul trebuie privit din doua perspective: ca o activitate economica pentru cei care muncesc in acest domeniu, si ca activitate de destindere, pentru cei care beneficiaza de avantajele sale.

Unii sociologi privesc cu dezaprobare comercializarea turismului, faptul ca se vand soarele, pitorescul, deplasarea in alte locuri. Prin aceasta, spun ei, se inabusa orice posibilitate de expresie personala si de creativitate, lasandu-se loc doar activitatii de consum12. Acesti sociologi au in vedere institutiile specializate, precum agentiile de turism, asociatiile si cluburile de vacanta, care au programe stabile, stricte, greu modificabile.

In fata practicarii turismului de catre locuitorii unei tari stau unele bariere economice, in sensul ca omul trebuie sa-si asigure, mai intai, necesitatile primare - hrana, imbracaminte, locuinta - si abia dupa aceea se poate gandi la turism. Daca in prima jumatate a secolului al XX-lea, chiar in tarile dezvoltate, practicarea turismului era un privilegiu pentru un grup restrans de oameni, in a doua jumatate a secolului trecut, asistam la transformarea acesteia intr-un fenomen de masa.

Exista diferentieri in functie de venituri in alegerea zonelor turistice. Pentru cei cu venituri modeste, turismul inseamna o deplasare in locurile natale, la rudele ramase acolo sau la vecini, precum si folosirea campingurilor. Pentru cei cu venituri medii, hotelurile mai modeste din statiunile renumite sau cele luxoase

din statiunile obisnuite, locuintele din satele de vacanta sunt solutii avantajoase de cazare. Marea majoritate a celor bogati prefera croaziere pe nave de lux sau sejururi in statiuni turistice cu preturi foarte ridicate.

Turismul isi propune "vindecarea" omului de surmenajul datorat muncii de peste an si tuturor "agresiunilor" vietii cotidiene: monotonia betonului si a sticlei, zgomotul masinilor, poluarea. Este adevarat ca, uneori, agitatia oraselor de origine este substituita de agitatia locurilor de vacanta. Daca nu intotdeauna vacantele permit un repaus total, ele, cel putin, smulg individul din locul in care traieste, il fac sa uite cenusiul cotidian, ii prilejuiesc noi experiente. Individul se "imbogateste" spiritual, se reface fizic prin aceasta "evadare" dintr-o societate constrangatoare in care traieste majoritatea timpului.

Turismul se poate face individual, cu familia si in grup. Exista diferite forme de turism: in natura (mare, munte, locuri pitoresti, zone misterioase), turism cultural (vizitarea unor muzee, situri arheologice, case vechi, biserici, manastiri); turism rural (odihna in sate cuprinse in reteaua turistica fara a fi special create pentru aceasta activitate).

Turismul in grup constituie un bun subiect de cercetare sociologica, analizandu-se componenta socio-profesionala a grupului, gradul de cultura al indivizilor, impactul noilor locuri asupra cunostintelor, sentimentelor si sistemului de valori al acestora.

Unele studii efectuate in Franta evidentiaza faptul ca vizitarea muzeelor, spre exemplu, depinde foarte mult de nivelul de instructie al individului. 9% din vizitatori sunt lipsiti de orice diploma, 11% sunt detinatorii unor certificate de scoala primara, iar 17% ai unor scoli profesionale, 31% sunt bacalaureati si 21% sunt licentiati. Vizitatorii cu diploma de bacalaureat sau de licenta reprezinta mai mult de jumatate din publicul total. Turismul cultural favorizeaza promovarea culturala a celor care se afla in situatia de "apetit cultural", datorita nivelului lor de instructie si defavorizeaza pe cei care au un nivel socio-cultural mai scazut1

Observatiile personale efectuate asupra unui grup de turisti care faceau o deplasare in Grecia, m-au condus la anumite concluzii. In afara programului de vizitare a unor situri arheologice si muzee, exista si un timp la dispozitia excursionistilor in care acestia beneficiau de soarele si apa marilor grecesti. Atractia fata de vestigiile istorice ale Greciei depindea, in acest grup format numai din intelectuali, de domeniul de invatamant umanist, economic, tehnic, urmat de excursionisti. In vizitele la obiectivele arheologice ale Greciei mergeau, mai ales, profesorii de istorie, economie, filosofie si economistii. Inginerii preferau sa faca plaja. Unii chiar se exprimau: "ce-o fi si cu profesorii astia ca pleaca sa vada pietroaie?". In privinta structurii cumparaturilor existau, de asemenea, diferentieri: profesorii cumparau, mai ales, pliante si carti despre descoperirile arheologice din muzee si despre situri; inginerii si economistii, mai ales, bunuri de vestimentatie si bijuterii. Totusi, nu se poate absolutiza; existau exceptii si intr-un grup si in celalalt.

Sociologia studiaza turismul ca activitate economica, adica relatiile de munca, relatiile socio-umane din unitatile din acest domeniu, precum si raporturile dintre lucratori si consumatorii de turism. Se fac studii asupra beneficiarilor de turism individuali sau grupuri. Interesanta este urmarirea modului in care se formeaza grupul in functie de anumite obiective generale si a felului in care se structureaza acestea in subgrupuri generate de afinitati, preocupari comune si scopuri specifice.

Intr-un fel, sensul migratiei turistice este dinspre oras spre natura si mediul rural. Pentru majoritatea taranilor, termenul de loisir este lipsit de continut. Lumea rurala, unde forta cutumelor este puternica, nu traieste la ora societatii globale, din perspectiva loisirului. Fiind asociat, in spiritul lor, ideii de trandavie, loisirul starneste mai mult suspiciune, decat entuziasm. In afara sezatorilor si sarbatorilor locale, care pastreaza caracterele traditionale, societatea taraneasca ramane oarecum impermeabila la formele moderne de loisir. Supusi ciclului natural al anotimpurilor si muncilor specifice acestora, taranii trebuie sa munceasca, atunci cand restul populatiei pleaca in concediu. Astfel incat, acest mare grup al populatiei nu practica turismul decat ocazional14

Activitatea din domeniul bursei. Un gen aparte de activitate economica il reprezinta cel desfasurat de bursele de marfuri si bursele de valori. Elemente importante ale economiei de piata, bursele de marfuri s-au creat si dezvoltat pe masura cresterii productiei agricole, a intensificarii schimburilor comerciale, a perfectionarii transporturilor si mijloacelor de comunicatie.

Organizate ca firme de comert, bursele de marfuri au un numar restrans de membri, adica de persoane fizice si juridice specializate in comertul cu un anumit produs. Acestia au dreptul de a tranzactiona la bursa prin intermediul unui broker. Agentii economici care vor sa faca tranzactii la bursa, vor apela la un membru al acesteia care va folosi un broker.

Bursa este o organizatie constituita pe baza unui statut in care sunt cuprinse: obiectul comercializarii, operatiile economico-financiare, obligatiile participantilor, normele administrative si de conduita economica si morala a membrilor sai.

In functionarea bursei, au aparut o serie de reguli impuse de anumite tendinte manifestate in psihologia si comportamentul agentilor economici. In secolul al XIX-lea, la bursa se confrunta viclenia. Unii oameni de afaceri simteau o deosebita placere cand dadeau lovituri dure. Ei dispuneau de suficiente resurse financiare pentru a face fata pierderilor in cazul cand adversarii se dovedeau a fi mai vicleni. Pentru a contracara efectele dezinformarii voite, a zvonurilor false, a presiunilor de tot felul, a lipsei de scrupule, s-a impus regula ca fiecare companie care este cotata la bursa sa furnizeze informatii despre situatia sa economico-financiara. In felul acesta, poate fi diminuat impactul inselaciunii asupra activitatii bursiere15

In secolul al XX-lea au aparut noi generatii de magnati care nu mai erau tentati de speculatii dure. Activitatea bursiera a inceput sa fie desfasurata de brokeri si de firme de brokerage.

Alaturi de reguli de conduita morala aparute in secolul al XIX-lea, precum "principiul Erie" conform caruia orice companie cotata la bursa trebuie sa informeze, din timp, conducerea bursei si sa obtina aprobarea acesteia pentru orice emisiune de obligatiuni, au aparut reguli noi precum: 1. publicarea bilanturilor si profiturilor anuale ale companie; 2. justificarea modului in care se conta-bilizeaza activitatea economico-financiara a firmei;  necesitatea ca garantiile pentru actiunile cotate la bursa sa poata fi permanent controlate; 4. posibilitatea reducerii tentativelor de santaj. Aceste reguli au fost impuse din necesitatea de a impiedica companiile sa fie tentate sa repete actiunile incorecte ale altora, precum: publicarea unor informatii eronate despre situatia economico-financiara a firmei; pastrarea secreta a bilantului real al companiei si publicarea altuia in care plasamentele in titluri erau evaluate la valoarea nominala si nu la valoarea lor reala; garantarea actiunilor prin garantii fictive sau prin garantii folosite de mai multe ori; gasirea celor mai ingenioase metode de santaj.

Fiecare domeniu de activitate economica are specificitatea sa. Dincolo de particularitatile oricarui gen de activitate economica exista o serie de trasaturi comune ale unitatilor economice. In unitatile economice exista grupuri sociale formale si informale, actioneaza indivizi avand statusuri si roluri specifice, se dezvolta un anumit climat moral, o anumita cultura economica, un proces de socializare corespunzator. Toate aceste probleme sunt studiate de sociologia economica.

4 Efecte de compunere complexe

Sociologul francez R. Boudon a analizat modul in care agregarea unor comportamente individuale poate provoca efecte sui generis16. Initial, el le-a denumit efecte perverse, deoarece erau indezirabile si nu se aflau incluse in randul obiectivelor urmarite de catre indivizi. Mai tarziu, a constatat ca unele efecte neurmarite erau dezirabile, deci nu li se mai potrivea titulatura de "perverse". Nici termenul "neasteptat" nu se putea folosi intotdeauna, deoarece, in unele situatii, efectul era previzibil. In cele din urma, R. Boudon a optat pentru expresia "efecte de compunere".

R. Boudon arata ca, in perioada de inflatie, un individ are interesul sa cumpere, astazi, un produs pe care-l va folosi luna viitoare, cand, in mod sigur, pretul sau va fi mai ridicat. Facand aceasta, individul contribuie la perpetuarea inflatiei. Desigur, comportamentul individului are doar o influenta mica in directia respectiva, dar situatia ii determina si pe alti indivizi sa procedeze la fel. Adunate aceste efecte individuale mici genereaza un efect social si anume amplificarea inflatiei.

Coada ce se formeaza, duminica, in cofetarie, evidentiaza existenta unui efect de compunere, ne spune R. Boudon. Persoanele sunt constranse la asteptare, pentru ca ritmul in care sosesc nu concorda cu ritmul in care vanzatorii ii pot servi. In consecinta, fiecare impune celorlalti o asteptare nedorita. Finalitatea explicita a comportamentului fiecaruia se limiteaza la cumpararea prajiturilor. Dar, convergenta comportamentelor care au aceeasi finalitate antreneaza o consecinta sociala indezirabila - o pierdere de timp impusa de toti fiecaruia si de fiecare tuturor, fara ca o astfel de consecinta sa fie inclusa in finalitatea cuiva. Indivizii isi ating scopul urmarit, avand de suportat in acelasi timp neplaceri nedorite (coada din cofetarie).17

Se poate produce un efect de compunere, este de parere R. Boudon, atunci cand doi indivizi sau mai multi, urmarind un anumit obiectiv, genereaza o stare de lucruri neurmarita si care poate fi indezirabila din punctul de vedere fie al amandoura, fie al unuia dintre ei. Boudon ilustreaza un astfel de efect de compunere printr-un exemplu desprins din lucrarea lui J. J. Rousseau, "Discurs asupra originii inegalitatii dintre oameni". Doi oameni salbatici rationali decid sa-si schimbe meniul compus in mod obisnuit din iepuri si sa porneasca la vanatoare de cerbi. Se presupune ca un om salbatic nu poate sa vaneze singur un cerb. Cei doi vanatori, odata intelesi asupra obiectivului si fiind suficient de rationali pentru a cunoaste mijloacele de atingere a acestuia, se aseaza la panda. Deoarece pentru omul salbatic sentimentul loialitatii este inexistent, partida de vanatoare esueaza. Unul dintre cei doi vanatori vede trecand un iepure si abandoneaza panda. Astfel, desi obiectivul stabilit era clar, desi erau rationali si nu se aflau in stare de

ostilitate, cei doi salbatici au fost incapabili sa-si atinga obiectivul. Efectul de compunere s-a datorat absentei loialitatii. Cooperarea presupune loialitate. In starea de natura, fiecare actiona dupa bunul plac, fara a fi loial celuilalt in cazul in care ei au hotarat ceva de comun acord.

Eliminarea efectelor de compunere generate de starea de natura s-a realizat prin institutionalizarea constrangerii. Oamenii au fost constransi sa-si fie loiali in actiunile ce presupuneau cooperare. Institutionalizarea constrangerii a fost o schimbare sociala fundamentala. Omul salbatic a fost nevoit sa-si abandoneze libertatea naturala si sa dobandeasca libertatea civila, prin acceptarea si supunerea fata de constrangerile si sanctiunile prevazute de contractul social.18

Este posibil ca, in actiunile lor, indivizii sa atinga nu numai obiectivul urmarit, dar si binefaceri neurmarite. In lucrarea "Inegalitatea sanselor", R. Boudon analizeaza anumite efecte de compunere manifestate in domeniul educatiei. Dupa al II-lea razboi mondial, cererea individuala de educatie a crescut si a generat, in societatile dezvoltate, o serie de efecte de compunere neincluse in obiectivele indivizilor.

Un efect de compunere pozitiv se refera la sporul de productivitate rezultat din cresterea cererii scolare individuale. O forta de munca mai bine pregatita profesional a devenit mai productiva. Sporul de productivitate materializat in cresterea cantitatii de bunuri din societatile respective s-a repercutat pozitiv asupra colectivitatii si individului. Datorita cresterilor salariale, indivizii si-au putut procura mai multe bunuri materiale si au avut acces la cultura.

Cresterea cererii individuale de educatie a generat si efecte de compunere negative. Indivizii isi ating obiectivele individuale, dobandindu-si un statut social superior. Dar, investitia scolara necesara pentru atingerea unui anumit nivel pe scala statusurilor socio-profesionale este mai ridicata decat in perioadele anterioare. Aceasta crestere a costului individual al statusului social contribuie la sporirea costului sistemului de educatie. Iata cum s-a produs un efect de compunere indezirabil. O schimbare sociala poate genera efecte de compunere pozitive si negative.

R. Boudon descopera un paradox in procesul cresterii cererii de educatie. Este adevarat ca dezvoltarea educatiei este insotita de o reducere a inegalitatii sanselor scolare, dar nu antreneaza, in toate situatiile, reducerea inegalitatii sanselor sociale. In continuare, se manifesta, in cele mai multe cazuri, dependenta statusului social al fiului de statusul social al tatalui. Sporirea considerabila a cererii de educatie nu este insotita intotdeauna de o crestere a mobilitatii sociale. Este de fapt, un efect de compunere, deoarece ar fi de asteptat ca egalitatea sanselor in fata invatamantului sa se manifeste pe planul mobilitatii sociale.19

R. Boudon se refera la costurile eliminarii unui efect de compunere. El prezinta analiza lui Buchanan si a lui Tullock asupra costurilor organizarii. In anumite cazuri, eliminarea unui efect de compunere poate fi mai costisitoare decat efectul insusi. Se da un exemplu banal. Cand circulatia automobilelor nu este intensa, este preferabil sa nu se instaleze semafoare. Asteptarile in fata luminii rosii sunt mai greu de suportat decat inconvenientele rezultate din absenta semaforului. Cand circulatia este intensa, automobilistii accepta constrangerea datorata semafoarelor. Aceasta constrangere este mai putin neplacuta decat inconvenientele ce ar rezulta din absenta ei.20

Se poate stabili o analogie intre aceasta situatie, in cazul unor probleme de organizare. Cand un numar mic, n indivizi, coopereaza pentru realizarea unei sarcini, organizarea de tip democratic in care fiecare individ are o fractiune 1/n din puterea de decizie poate fi eficienta. In felul acesta se minimizeaza costurile interdependentei, deoarece sarcinile sunt impartite in mod egal, iar eliminarea divergentelor de pareri nu este costisitoare. Daca numarul indivizilor creste, acordul este mult mai greu de obtinut intr-o organizare de tip democratic. Costurile interdependentei ar fi mari. Daca se recurge la o conducere autoritara, costurile interdependetei vor fi mai mici. Dificultatea se manifesta atunci cand trebuie facuta o alegere intre un tip sau altul de organizare. Nu se poate sti cu exactitate care este tipul optim de organizare. Alegerea unui tip de organizare sau al altuia se face prin confruntarea punctelor de vedere ale diferitelor grupuri. Organizarea isi propune eliminarea efectelor de compunere, dar fiecare grup apreciaza diferit costurile acestei eliminari, in functie de interesele urmarite si de alegerea facuta.21

Efectele de compunere se manifesta si in cazul predictiilor. Se observa o legatura reversibila intre informatia pronosticata si procesele sociale reale pe care le reflecta. Predictia in legatura cu viitorul unui subiect social, care se refera la interesele acestuia, devenindu-i cunoscuta, ii influenteaza activitatea, contribuind fie la realizarea, fie la impiedicarea predictiei. Influenta predictiei asupra faptului prevazut este numita de unii sociologi "efectul Oedipe". Potrivit legendei, uciderea de catre Oedipe a tatalui sau, pe care nu-l vazuse pana atunci, a fost un rezultat direct al prorocirii care a facut ca tatal sa se desparta de fiu.

Se folosesc expresiile predictie autoorganizatoare si predictie autodistructiva. In predictia autoorganizatoare, informatia prevazuta actioneaza asupra activitatii omului, iar previziunea se manifesta ca factor ce-si organizeaza propria indeplinire. In predictia autodistructiva, evenimentul prevazut este zadarnicit de influenta previziunii, care parca ar contribui la nerealizarea lui. In cazul ambelor tipuri de predictie este

vorba de un efect de compunere care fie ia forma unei realizari efective a predictiei, fie impiedica infaptuirea ei. R. K. Merton arata ca zvonurile neintemeiate despre insolvabilitatea bancilor, raspandindu-se tot mai mult, pot duce la o panica generala, la o retragere masiva a depunerilor si, prin aceasta, la numeroase falimente bancare.22

Efectele de compunere pot genera schimbare sociala sau pot fi generate de schimbarea sociala. Majoritatea structurilor de interdependenta genereaza efecte de compunere, care, la randul lor, pot provoca dezechilibre sociale. Pentru a inlatura dezechilibrele generate de efectele de compunere, trebuie cautata modalitatea de organizare considerata adecvata de grupurile aflate in contradictie. Oricare dintre variantele alese va provoca o schimbare la nivelul sistemului.

NOTE BIBLIOGRAFICE

¹ Sperantia, E., Introducere in sociologie, vol. I, Bucuresti, Casa Scoalelor, 1944, p. 182

² Tarde, G., Le lois de l'imitation, Paris, Felix Alcan, 1921, p. 357

³ Aron, R., Les grandes doctrines de sociologie historique, Paris, CDU, 1962, p. 209

⁴ Aristotel, Politica, Bucuresti, Editura Antet, 1996, p. 8

⁵ Meynaud J., La science politique, Lausanne, 1960, p. 185

⁶ Sperantia, E., op.cit., p. 275

⁷ Ibidem, p. 265

⁸ Mottez, B., La sociologie industrielle, Paris, P.U.F., 1982, p. 22

⁹ Henry, H., Motivation research, its practice and uses for advertising marketing and other business purposes, London, C. Lookwood and Son, 1958, dupa M. Grawitz, Méthodes des sciences socials, Paris, Dalloz, 1972 p. 490

¹⁰ informatiile referitore la publicitate provin din lucrarea "O abordare sociologica a publicitatii", ASE, 2001

¹¹ Cornic, M., La sociologie des loisirs, La Sociologie, vol. II, Les diction-naires Marabout Université, Paris, Savoir Moderne, 1972, p. 365

¹² Ibidem, p. 379

¹³ Ibidem, p. 385-386

¹⁴ Ibidem, p. 369-370

¹⁵ informatiile cu privire la bursa sunt din lucrarea Interpretarea sociologica a fenomenului bursier, ASE, 2001

¹⁶ Boudon, R., Actiunea, in Tratat de sociologie, Bucuresti, Editura Humanitas, 1998, p. 51

¹⁷ Boudon, R., Efectele perverse si ordinea sociala, in Texte sociologice, Bucuresti, Editura Humanitas, 1990, p. 157

¹⁸ Ibidem, p. 166

¹⁹ Ibidem, p. 160

²⁰ Ibidem, p. 196

²¹ Ibidem, p. 198