PRINCIPALELE MASURI CE SE IMPUN A FI INTREPRINSE PENTRU PREVENIREA PATRUNDERII DROGURILOR IN PENITENCIARE SI A CONSUMULUI ACESTORA

I.- Scurt istoric al evolutiei productiei si

utilizarii traficului ilicit de droguri

De mai multe milenii, anumite plante au fost si sunt utilizate in cursul ceremoniilor religioase, cu ocazia practicilor magice ori pentru a provoca placerea, dar si datorita virtutilor medicale pe care le au. In prezent, din aceste plante, in urma unor procese chimice ori prin extractie, se obtin unele substante ale caror efecte sunt cu mult mai puternice decat ale plantelor din care provin.

Cele mai vechi dovezi despre opium sunt tablitele sumerienilor din Mesopotamia (actualul Irak), de acum circa 7000 de ani. Cunostintele despre proprietatile medicinale ale macului se raspandesc apoi in Persia si Egipt prin intermediul babilonienilor. Grecii si arabii utilizeaza si ei opiul in scopuri terapeutice. Homer face referire la aceasta substanta. Theofrastus (327-287 i.e.n.) mentioneaza o otrava preparata din cucuta si suc de mac care ucide usor si fara dureri. Ca preparat medicinal, opiul a fost mentionat de Scribonius Largus in anul 46 i.e.n., iar medicul grec Pedanios Dioscuride, care a trait in secolul I al erei noastre, acorda in numeroasele sale lucrari, un caracter deosebit decoctului din frunzele si capsulele de mac, asa ca efectul benefic al opiului este utilizat si ca mijloc de provocare a euforiei.

Nu s-a putut stabili cu precizie momentul patrunderii in farmacopeea chineza, totusi, dupa unele izvoare, acest lucru s-a petrecut in timpul dinastiei Tang (618-906) dar unii autori opineaza ca este posibil sa se fi petrecut chiar cu trei secole inainte.

Odata cu avantul pe care l-au luat artele si stiinta in timpul dinastiei Ming (1368-1644), incepe puternica raspandire a opiului iar odata cu acostarea primului vas portughez la Canton, viciul savurarii opiului incepe sa se raspandeasca si mai mult.

La inceputul secolului al XVIII-lea, Compania Britanica a Indiilor de Est isi utilizeaza privilegiile in scopul cresterii activitatilor comerciale legate de opiu, iar in anul 1838 se dezlantuie "razboiul opiului", dintre China si Anglia, cand guvernul regal englez se situeaza de partea comerciantilor verosi si nu a umanitatii. China trebuia sa piarda si a pierdut, iar opiumul isi continua menirea de a otravi civilizatiile, contribuind in mod efectiv la degradarea fizica si psihica a numerosi oameni, de toate nationalitatile.

"Cariera europeana" a opiului este si ea deosebit de bogata in referiri istorice. In Evul Mediu, el a servit in mod cert ca arma de surprindere a unor adversari politici, intrucat ucidea usor si fara urme.

Cu toate acestea, opiul continua sa ramana un drog deosebit de util medicinei: chiar faimosul medic Paracelsus il administra bolnavilor sai, fiind, concomitent, un binefacator dar si un dusman al omenirii.

De altfel, abuzul de opiu si al derivatilor sai (morfina si heroina) au stat la originea primelor eforturi internationale pentru crearea unui control al stupefiantelor.

Produsul plantei cannabis sativa 1, cunoscuta mai ales sub denumirea de canepa indiana, este utilizat de milioane de oameni de patru sau cinci mii de ani, prin fumat, ca amestec in diferite bauturi sau preparate de cofetarie. Uneori consumul sau este tolerat de autoritatile unor state.

Daca incercam sa urmarim drumul hasisului in istorie vom constata lipsa unui punct de reper, el coborand parca direct din povestile si legendele orientale de unde reiese fara nici un dubiu ca a servit ca mijloc halucinant si euforic.

Herodot, parintele istoriei, descria obiceiul triburilor scitice de la Marea Caspica ce obisnuiau sa puna seminte umezite de canepa pe pietre fierbinti si sa respire apoi vaporii ametitori rezultati.

In India, Orientul Apropiat, Arabia, in spatiul adiacent Marii Mediterane si foarte devreme in Peninsula Iberica, canepa era considerata un excitant.

Intrucat sunt rare regiunile geografice din lume in care nu poate fi cultivata, canepa indiana s-a raspandit cu repeziciune pe coastele rasaritene ale Africii, apoi pe intregul continent, iar odata cu faptele de cruzime ale spaniolilor, si in America Latina unde bastinasii l-au socotit ca pe un dar si s-au pretat la un consum acerb.

Arborele de coca creste in vestul Americii de Sud, fructele sale fiind masticate de multe secole in anumite regiuni ale Americii Latine, in special de locuitorii muntilor si ai inaltelor platouri, frunzele servind totodata ca materie prima pentru fabricarea cocainei.

Cocaina, principal alcaloid existent in frunzele de coca, era utilizata acum un secol pentru anestezia locala dar in prezent, dupa aparitia altor anestezice mai eficiente si-a pierdut interesul terapeutic.

Traficul ilicit al cocainei cunoaste o raspandire deosebita si dintr-un drog, in general caracteristic celor doua Americi, ea se afiseaza din ce in ce mai mult pe pamantul european.

Tabloul istoric al stupefiantelor ar fi incomplet daca nu am aminti halucinogenele, mai ales pentru faptul ca marile civilizatii furnizeaza numerose exemple de folosire a lor.

Halucinogenele constituie o clasa de substante foarte diverse, ce apartin unor numeroase grupe chimice si farmacologice ale caror efecte au impus necesitatea introducerii lor sub control international.

Vechii azteci consumau mescalina, principiul activ din cactusul numit stiintific Lophophora Williamsii ori in limba azteca Peyotl, venerandu-l ca panaceu, multe secole inaintea sosirii europenilor, in secolul al XV-lea. Actualmente, intrucat mescalina se obtine prin sinteza de peste trei decenii, interesul pentru Peyotl si-l pastreaza numai bastinasii. Cu privire la mescalina, trebuie aratat faptul ca mescalina sintetica si-a facut aparitia in cluburile de noapte nord-americane, ca urmare a tentativei sindicatelor de gangsteri de a face o "sociala".

La finele acestui scurt periplu istoric al stupefiantelor, observam in mod logic ca utilizarea stupefiantelor a avut intotdeauna ca punct de pornire practicile mistico-religioase si rituale, iar mai tarziu, factorul "placere" a capatat un rol hotarator in aceasta privinta, in timp ce practicarea cultului a disparut cu totul.

II.- Particularitati ale traficului de droguri pe plan national si international si necesitatea cunoasterii modalitatilor de actiune a acestuia

Intreaga colectivitate mondiala este preocupata, mai mult ca oricand, de escaladarea pericolului real reprezentat de droguri pentru sanatatea fiintei umane si sociale.

Situatia este cu atat mai alarmanta cu cat fenomenul la care ne referim se dezvolta in pofida masurilor luate de comunitatea mondiala precum si de guvernele majoritatii statelor, prin organizatiile lor specializate.

Dupa Revolutia din Decembrie 1989, am asistat la o dimensionare negativa a informatiilor care au ca obiect material stupefiantele si substantele psihotrope si la raspandirea ingrijoratoare a traficului si mai ales a abuzului de droguri in randul tuturor categoriilor sociale.[1]

Aproape toata lumea foloseste astazi droguri de un fel sau altul. Tigarile si alcoolul sunt cele mai obisnuite, dar multi folosesc somnifere, tranchilizante sau medicamente antidepresive care ne ajuta sa ne relaxam si sa facem fata stresului si tensiunii vietii de zi cu zi[2].Traficul ilicit si abuzul de droguri au depasit, la ora actuala, stadiul de epifenomen si se manifesta ca una dintre cele mai incitante si ingrijoratoare probleme cu care se confrunta in momentul de fata statele lumii, pentru a se ajunge la o stergere a demarcatiei dintre tarile producatoare, consumatoare si de tranzitare a drogurilor.

Astfel, in prezent nici o tara nu se mai poate considera ferita de flagelul creat de aceste substante si produse. Pe de alta parte, drogul nu mai este, din pacate apanajul exclusiv al unui segment bine delimitat de populatie, acesta a "coborat" in strada fiind la indemana oricui, facand pe zi ce trece, tot mai multe victime, majoritatea minori si tineri. Este  necesara, o reactie prompta din partea comunitatii mondiale dar si a guvernelor tuturor statelor.

Cu implicatii dramatice asupra existentei a sute de milioane de oameni, amenintand la modul cel mai serios stabilitatea economica, sociala si politica a lumii contemporane, "moartea alba" reprezinta la momentul sfarsitului de mileniu principala forma de manifestare a crimei organizate. Dovedind o  mare capacitate de adaptare fata de noile manifestari ale societatii, structurile crimei organizate si-au diversificat sfera de activitate spre domenii de mare prosperitate astazi, cum ar fi: traficul de arme si materiale radioactive, contrabanda cu deseuri toxice, spalarea banilor murdari, traficul de opere de arta, traficul de carne vie si prostitutia, terorismul, falsurile, pirateria informatica, traficul transfrontalier de autovehicule furate si omorurile la comanda. Intre acestea numai anul trecut traficul de stupefiante a obtinut o cifra de afaceri de 500 miliarde dolari S.U.A., din care profit net pentru traficanti, aproximativ 50 miliarde dolari(statistica a O.N.U.).

Evolutia traficului si consumului ilicit de droguri in Romania si in zona geografica in care ne aflam demonstreaza ca teritoriul nostru a devenit un segment important al "Rutei Balcanice", ruta care furnizeaza in jur de 80 % din drogurile care alimenteaza piata europeana si este vizat tot mai mult de catre traficanti pentru crearea unei piete puternice de consum.

Evenimentele consumate dupa 1989 in Estul Europei, pozitia geografica a tarii noastre, intelegerea gresita de catre tot mai multi cetateni a notiunii de "democratie", precum si internationalizarea crimei organizate si-au pus puternic amprenta asupra criminalitatii in Romania, tara noastra fiind atrasa tot mai evident in circuitul crimei organizate.

Nu trebuie neglijat nici faptul ca organizatiile mafiote ofera demonstratii ca sunt mai bine dotate din punct de vedere tehnic, mai abile si mai rafinate in actiunile lor ilegale, decat structurile ce incearca sa le contracareze. Prin urmare crima organizata prezinta un pericol social deosebit. Actiunile ei nu sunt comise de oameni nevoiasi, aflati in disperarea saraciei sau de catre amatori. Din potriva,  acestia sunt profesionisti, oameni puternici, bogati fara scrupule si fara prejudecati. Rareori mobilurile unor astfel de fapte sunt obtinerea de bunuri sau valori. Cei care organizeaza crima de anvergura urmaresc, in primul rand, o anumita putere si pozitie in comunitate, pentru ca, in baza acestei puteri si pozitii, sa vina si profitul; un profit criminal care subrezeste statul pentru ca erodeaza necontenit institutiile lui fundamentale.

Problema consumatorilor de droguri in inchisorile din Romania este relativ noua, aparuta dupa deschiderea granitelor in anul 1990 si cresterea numarului de detinuti straini aflati in penitenciarele din tara.

Desi, pe plan mondial, consumul de droguri inregistreaza o crestere anuala constanta, din ce in ce mai multe persoane lasandu-se atrase de "moartea alba", in penitenciare situatia nu este inca alarmanta. Acesta nu este insa un motiv pentru ca administratia penitenciara sa nu fie interesata in cunoasterea fenomenului care, oricand, poate lua o turnura neasteptata si in pregatirea masurilor care pot si trebuie sa fie luate pentru ajutarea persoanelor care au probleme legate de droguri si se afla in inchisoare.

Complexitatea problemelor legate de substantele si produsele stupefiante, impun ca lucratorii de penitenciare mai ales cei care lucreaza in cadrul sectoarelor vizita in posturile de control si executa controlul persoanelor nou depuse, a bagajelor acestora si a pachetelor cu alimente aduse detinutilor sa posede cunostinte in legatura cu drogurile.

In principal, aceste cunostinte trebuie sa permita cadrelor noastre sa recunoasca substantele din aceste categorii sub diferitele forme in care apar, efectele pe care le au asupra organismului uman si:

-care sunt principalele caracteristici ale acestora;

-dobandirea cunostintelor si tehnicilor despre modul de ascundere utilizat frecvent in traficul ilicit de droguri;

-identificarea toxicomanilor si a traficantilor tinand seama de indiciile cu caracter general referitor la aspectul fizic, comportament, miscari, exprimarea verbala a acestora;

-modalitati si mijloace tehnice de depistare si identificare a drogurilor;

-caile folosite pentru introducerea drogurilor in penitenciare.

Drogul contamineaza, corupe, distruge moralmente indivizi si societati, curmand vieti nevinovate, ceea ce impune factorilor responsabili adoptarea unor masuri neintarziate de a opri aceasta ucigatoare cursa catre neant.

Studii extrem de riguroase au demonstrat asocierea conduitelor adictive cu structurari dizarmonice ale personalitatii ca si cu corespondentul lor patologic, psihopatiile (tulburarile de personalitate). Pe de alta parte este cunoscut faptul ca prevalenta tulburarilor de personalitate in populatia penitenciara este de cateva ori mai mare decat cea consemnata in populatia generala (10-13%). Din acest motiv prevalenta abuzului si dependentei de substante psihoactive in mediul penitenciar este mai mare decat la populatia generala, chiar daca dimensiunile exacte ale fenomenului sunt inca dificil de formulat, asa cum de altfel si la populatia generala identificarea epidemiologica reprezinta inca o preocupare actuala pentru specialisti.

Iata considerentele majore care impun o vigilenta continua din partea lucratorilor de penitenciare si o instruire corespunzatoare in acest domeniu deosebit de important.. Totusi, in prezent, datorita lipsei dotarilor necesare si a personalului specializat, la nivelul unitatilor penitenciare nu se realizeaza tratarea si recuperarea consumatorilor de droguri.

Serviciul Independent Medical din cadrul Directiei Generale a Penitenciarelor, desfasoara un program de preventie si combatere a consumului de droguri in unitatile de penitenciare, program ce a fost inaintat Directiei Medicale din Ministerul de Interne in speranta crearii unui program comun M.I.-M.J. in domeniul combaterii consumului de droguri si a asistentei persoanelor retinute, arestate preventiv sau condamnate, dependente de substante psihoactive.

Daca avem in vedere statisticile intocmite pentru ultimii ani, putem concluziona urmatoarele :

La depunerea in penitenciar, au declarat ca sunt consumatori de droguri, astfel :

- 245 persoane in anii 1998 si 1999;

- 58 persoane in anul 2000;

- 380 persoane in anul 2001 (pana la 01.10.2001).

Pe parcursul anului 1999, in locurile de detinere au fost incarcerate 203 persoane care au fost incriminate pentru infractiunea de trafic de stupefiante, prevazuta de art. 312 Cod penal. Din acestea, pe nationalitati, 145 au fost romani, 17 iranieni, 10 turci, 9 moldoveni, 3 germani, 3 croati, 2 italieni, 2 marocani si cate unul din Pakistan, Peru, Palestina, Irak, Tanzania, Bolivia si Tunisia. Situatia celor 203 persoane incarcerate in anul 1999, dupa varsta, se prezinta astfel : 21 persoane pana la 21 ani, 139 persoane intre 21 si 40 ani, 41 persoane intre 41 si 60 ani si 2 persoane peste 60 ani.

In anul 2000 au fost depuse 220 de persoane arestate pentru savarsirea infractiunii de trafic de stupefiante. Din acestea, 191 erau cetateni romani, 5 iranieni, 4 turci, 10 moldoveni, 3 bulgari, 3 iordanieni, 2 libanezi si cate unul din Canada, SUA si Siria.

La data de 01.10.2001, in unitatile subordonate Directiei Generale a Penitenciarelor se gaseau 320 detinuti arestati pentru infractiunea de trafic de stupefiante. Din acestea, 157 sunt condamnate definitiv.

In anul 2001, pana la data de 01.10.2001, au fost depuse in unitatile de penitenciare de catre organele de politie 220 persoane arestate pentru savarsirea infractiunii de trafic de stupefiante. Dintre acestea 185 erau romani, 9 iranieni, 6 moldoveni, 5 turci, 4 irakieni, 2 sarbi si cate unul din Canada, Bulgaria, Ucraina, Anglia, Macedonia, Iugoslavia, Siria, Grecia si Japonia. Pe categorii de varsta, intre 18 si 21 ani - 29 persoane, intre 21 si 40 ani - 152 persoane, intre 41 si 60 ani - 36 persoane si 4 persoane peste 60 ani.

Pe parcursul anului 2001, in unitatile din sistemul penitenciar au fost inregistrate si semnalate un numar de 12 tentative de trafic de droguri, zadarnicite cu ocazia verificarilor efectuate asupra pachetelor si corespondentei primite de detinuti prin sectorul "vizite".

Astfel, noua cazuri au fost descoperite la Penitenciarul Bucuresti Jilava, doua la Penitenciarul Iasi si unul la Penitenciarul Bucuresti Rahova.

Cunoasterea situatiei operative din cadrul unitatilor mentionate si exploatarea judicioasa a informatiilor obtinute de factorii de comanda din aceste unitati au condus la depistarea si ridicarea unor substante incluse in categoria stupefiantelor, care au fost ingenios disimulate in diferite obiecte sau produse alimentare, spre exemplificare putand enumera ascunderea acestor substante in tigari, prajituri, corespondenta, articole de vestimentatie, tuburi de pasta de dinta sau de ras, etc.

III  PRINCIPALELE MASURI CE SE IMPUN A FI INTREPRINSE PENTRU PREVENIREA PATRUNDERII DROGURILOR IN PENITENCIARE SI A CONSUMULUI ACESTORA

Amploarea traficului de produse si substante stupefiante precum si a consumului de droguri la noi in tara, fiind din ce in ce mai mare, impune ca serviciile de prevenire a acestui flagel sa caute permanent noi metode si mijloace pentru a combate fenomenul.

In vederea aplicarii ,,Planului de masuri pentru aplicarea strategiei privind prevenirea si combaterea traficului si consumului de droguri prin activitati specifice Ministerului Justitiei". Directia Generala a Penitenciarelor este in curs de elaborare a unui plan de masuri propriu care are in vedere urmatoarele:

- asigurarea documentarii cu materiale de specialitate care abordeaza problematica drogurilor;

- participarea unor reprezentanti ai DGP la intalnirile periodice dintre institutiile statului care se ocupa de prevenirea si combaterea acestui fenomen ,pentru schimb de experienta si asigurarea unei conceptii unitare de actiune in acest domeniu;

- perfectionarea pregatirii unor cadre din DGP in acest domeniu in comun cu magistratii;

- partciparea unor reprezentanti ai DGP la elaborarea Regulamentului pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 143/2000 ce va fi elaborat de M.S.;

- dotarea unitatilor din subordine cu aparatura necesara pentru controlul materialelor si a persoanelor care intra si ies din penitenciare;

- folosirea cainilor specializati in depistarea drogurilor;

- instruirea personalului prin convocari, cursuri(ofiteri cu pregatirea, supraveghetori, SPC, etc.);

- elaborarea unui ,,ghid privind principalele caracteristici ale drogurilor precum si a efectelor acestora";

- instituirea unei evidente stricte a detinutilor traficanti de droguri, pecum si a celor care cosuma droguri;

- introducerea unor teme specifice la Academia de Politie si S.M.A.P. Tg.-Ocna pentru instruirea elevilor si studentilor;

- imbunatatirea cooperarii cu S.I.P.A. si inspectoratele judetene de Politie in vederea cunoasterii situatiei operative.

Pentru asigurarea sigurantei detinerii si regimului penitenciar, D.S.D.R.P. a propus , iar conducerea D.G.P. a aprobat emiterea unui ordin catre toate unitatile subordonate, pe care l-ati primit recent si care prin masurile specifice va contribui la prevenirea evenimentelor negative in acest domeniu.

IV.-CONSIDERATII GENERALE DESPRE DROGURI

CE SUNT DROGURILE ?

Drogul, in sens larg, reprezinta o substanta cu proprietati curative, benefica pentru organism, un medicament.

In vorbirea de zi cu zi, prin "droguri" se desemneaza produsele si substantele stupefiante sau toxice, definite ca atare si prohibite de legislatiile nationale si de prevederile internationale.

In sens strict farmaceutic, drogul este materia prima, de origine vegetala, animala ori minerala ce serveste la prepararea anumitor medicamente[3]. Tot in sens farmaceutic, prin "stupefiante" intelegem acele substante care inhiba centrii nervosi, producand o stare de inertie fizica si psihica[4].

Organizatia Mondiala a Sanatatii include in categoria drogurilor orice substanta care, absorbita de organism, genereaza schimbari in starea emotionala, in comportamentul si functionarea acestuia.

Se observa ca, in conceptia prezentata de Organizatia Mondiala a Sanatatii sunt incluse in categoria drogurilor si alte categorii de substante, precum tutunul, cafeaua si intr-o oarecare masura si ciocolata, care insa nu pot fi considerate droguri.

In lumina conventiilor internationale, prin drog se intelege o substanta ce face parte din cele supuse controlului prin Conventia Unica asupra Stupefiantelor-1961, sau una din substantele psihotrope al caror control a fost reglementat prin Conventia din 1971.

In acceptiune curenta, notiunea de droguri, sau "droguri de abuz" este folosita pentru a desemna acele substante care, utilizate sau nu in terapeutica, in urma consumului abuziv pot naste dependenta fizica sau psihica, ori pot genera tulburari grave ale activitatii mentale, perceptiei sau comportamentului, in raport cu doza administrata, acestea actionand mai intai ca stupefiante si mai apoi ca halucinogene[5].

Pentru o buna intelegere a unor termeni uzitati in precizarea proprietatilor drogurilor este necesara o prealabila definire a acestora, astfel :

Drogul este o substanta de origine naturala sau sintetica care, atunci cand este consumat de o fiinta, modifica una sau mai multe din functiile vitale ale organismului. Conform legi 143/ 03.08.2000, drogurile sunt plantele si substantele ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si substante.

Acestea se impart dupa legea 143 / 2000 in droguri de mare risc ( tabelele nr. I si II ), droguri de risc ( tabelul nr. IV ) si inhalanti chimici toxici ( substante stabilite prin ordin al ministrului sanatatii ).

Stupefiant. Continutul semantic al acestei notiuni are mai multe acceptiuni, dupa cum urmeaza :

drog care produce o paralizie temporara a centrilor nervosi prin efectele sale narcotice ;

termen utilizat special pentru a desemna o substanta psihic activa de origine naturala si care este reglementata prin conventii internationale din ratiunea ca da nastere abuzului ;

produs catalogat ca stupefiant in legislatie .

Substante psihotrofice, inseamna atat produse de origine sintetica ( medicamente sau produse interzise) cat si un produs catalogat ca atare de legislatie deoarece actioneaza asupra sistemului nervos central (fara a vrea, in mod obligatoriu, dependenta).

Consum ilicit de droguri- consumul de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala.

Dependenta este proprietatea unor produse de a-l face pe individ sa nu se mai poata lipsi de produsul respectiv. Exista doua tipuri de dependenta : psihica si fizica.

Dependenta fizica este provocata in principal de opiacee si barbiturice care genereaza aparitia semnelor clinice care constituie starea de transa cand se sfarseste absorbirea produsului.

Dependenta psihica este nevoia de repetare a dozei din produs. Suprimarea acestei doze antreneaza un sentiment de suferinta si angoasa. Aceasta stare este insotita sau nu de toleranta.

Toleranta este un fenomen care conduce la marirea dozelor dintr-un produs pentru a se obtine efectul dorit si scontat.

Obisnuinta este starea ce rezulta din consumul repetat al unui drog si care antreneaza o oarecare dependenta psihica.

Sevrajul este o stare de nevoie imperioasa cu dependenta psihica si fizica. Suprimarea drogului fara precautii medicale devine periculoasa si poate antrena sindromul de sevraj.

Supradoza este absorbtia de drog pe care organismul nu poate tolera. Aici, intervine atat calitatea cat si cantitatea drogului. Moartea poate interveni rapid.

Semnele clinice ale supradozei sunt : tulburari ale respiratiei, ale ritmului cardiac, coma.

Toxicomania este intoxicatia generata de consumul repetat de droguri.

Toxicoman - persoana care se afla in stare de dependenta fizica si / sau psihica cauzata de consumul de droguri, constatata de una dintre unitatile sanitare stabilite in acest sens de Ministerul Sanatatii.

Cura de dezintoxicare si supraveghere medicala - masuri ce pot fi luate pentru inlaturarea dependentei fizice si/sau psihice fata de droguri.

V.- Aspecte generale privind ascunderea si introducerea obiectelor interzise in penitenciare

In ultimii ani, in scopul umanizarii regimului de detentie aplicat persoanelor condamnate la pedeapsa cu inchisoarea, cat si pentru alinierea continua a sistemului penitenciar romanesc la normele minime de tratament penitenciar si la practica internationala existenta in domeniu, gama bunurilor care pot fi primite, pastrate si folosite de catre detinuti, s-a largit considerabil.

Aceasta masura cat si altele nu au fost percepute de intregul efectiv de detinuti ca demersuri ale administratiei penitenciare in directia imbunatatirii vietii din detentie, unii dintre acestia continuand sa manifeste atitudini si conduite extrem de negative. Analiza acestei situatii a evidentiat ca patrunderea in locurile de detinere a obiectelor interzise si intrarea de catre detinuti in posesia acestora sunt favorizate de urmatorii factori:

- numarul mic de cadre fata de volumul mare de sarcini, raportul cadre detinuti fiind in medie de 1/8 insa avem unitati unde el este de 1/15 sau mai mare;

- modul superficial si ineficient de efectuate a controlului pachetelor si coletelor primite prin sectoarele de acordare a vizitelor;

- indeplinirea fara simt de raspundere a atributiilor de serviciu de catre unele cadre care asigura paza, escortarea si supravegherea detinutilor, acestea permitand in diverse situatii schimbul de obiecte intre detinuti sau intre acestia si alte persoane aflate in libertate ori efectueaza in mod formal perchezitiile organizate si desfasurate;

- folosirea de catre detinuti ori familiile acestora a unor metode si forme noi, pregatite ingenios, de patrundere ori scoatere a unor obiecte interzise, care au surprins cadrele noastre.

VI- Modalitatile de ascundere a drogurilor si a cailor folosite pentru introducerea acestora in penitenciare

Traficul si consumul de droguri, stupefiante si substante psihotrope, reprezinta una din formele acute ale delincventei contemporane. Prevenirea si combaterea acestora presupune o buna cunoastere a produselor, a comportamentului persoanelor implicate sub diferite forme in transferul ilicit de droguri si a legislatiei din tara noastra ce se aplica acestor categorii de infractori.

Intrucat lucratorii de penitenciare sunt direct implicati in prevenirea introducerii de droguri in penitenciare este absolut necesar sa posede cunostinte despre modalitatile de ascundere utilizate frecvent si caile care pot fi  folosite pentru introducerea acestora in penitenciare.

Odata cu cresterea numarului de vizite si a gamei de bunuri ce pot fi primite, pastrate si folosite de detinuti, a crescut numarul de vizitatori si cantitatea de alimente si obiecte ce intra in penitenciar. Acest aspect implica si faciliteaza patrunderea drogurilor in penitenciar.

Traficul ilicit de droguri in penitenciar imbraca doua aspecte.

- introducerea acestora in cantitati mici (una doua doze) destinate uzului personal al detinutului si al prietenilor;

- introducerea in cantitati mai mari (cateva grame) pentru comercializarea lor.

Ingeniozitatea de ascundere a drogurilor este nelimitata, detinutii studiaza conditiile si toate verigile slabe din activitatea personalului si au fost cazuri cand sunt cu un pas inaintea cadrelor.

Un prim pas in directia transportului drogului in penitenciar il constituie stabilirea:

-cailor pe care se poate face acest lucru;

-pericolele care pot sa apara pentru cel ce le introduce;

-eficacitatea controalelor din partea membrilor personalului.

De aceea, detinutii consumatori sau traficanti de droguri incearca sa schimbe des modurile de ascundere si introducere a stupefiantelor (pentru a ramane in clandestinitate).

Intrucat metodele si mijloacele de ascundere a drogurilor sunt foarte diverse, existand numeroase posibilitati pentru introducerea acestora in penitenciar, vom analiza in continuare acest aspect, in functie de principalele cai prin care se poate face acest lucru:

1.- Folosirea expeditiilor postale

Cadrul legislativ actual permite detinutilor sa mentina legaturi bune cu lumea din afara penitenciarelor si sa primeasca multe pachete si vizite.

Pachetele cu alimente primite prin posta sau cu ocazia vizitelor, care contin o gama larga de obiecte, de la alimente la cosmetice, imbracaminte, incaltaminte, instrumente muzicale etc., pot facilita in prezent ascunderea drogurilor si introducerea acestora in penitenciare, cu atat mai mult cu cat mijloacele tehnice de depistare sunt aproape inexistente in majoritatea unitatilor.

Imaginatia traficantilor nu cunoaste margini cand este vorba de asigurarea ajungerii la destinatie a drogurilor.

Cele mai folosite ambalaje, recipienti ori articole de toate categoriile pot ascunde droguri sub cele mai felurite forme:

-cutii de conserve,

-sticle cu sucuri,

-carti,

-aparate radio si TV,

-instrumente muzicale,

-casete audio,

-diferite obiecte artizanale.

La categoria cosmeticelor, metodele de traficare pot consta in disimularea drogurilor in:

-flacoane cu parfum,

-trusa de toaleta,

-portfard,

-cutii cu lotiuni,

-flacoane continand sampon,

-tuburi cu pasta de dinti,

-cutii cu pudra de talc,

-flacoane ce contin produse obisnuite de toaleta etc.

In ceea ce priveste ambalajele din sticla sau din materiale plastice folosite in metodele de traficare, se pot mentiona disimularea drogurilor in:

-sticle de suc,

-apa minerala sau ambalajele lor,

-termosuri cu ceai,

-borcane cu dulceata, mustar, diferite maioneze etc.

Cartile, albumele si alte obiecte artizanale (casete) pot fi folosite si ele in traficul ilicit. Ca metode avem:

-impregnarea drogurilor in copertile si filele cartilor,

-ascunderea drogurilor in copertile albumelor foto, intre fotografii, in ziare, in interiorul unor reviste, in placutele de lemn artizanale, in pasta utilizata pentru realizarea picturilor.

De asemenea, traficantii pot ascunde droguri folosindu-se de aparatura electronica, in cutii si carcase de aparate, TV si radio, instrumente muzicale (acordeon, orga, nai, fluier) si sportive - diverse mingi, aparate etc.

Din practica cazurilor descoperite in ultimii ani, in unitatile noastre cea mai utilizata metoda de disimulare si introducere a drogurilor in penitenciare este cea a tigarilor. De altfel si in traficul national si international este o metoda des utilizata.

Alimentele pot fi folosite de traficanti pentru ascunderea drogurilor in: conserve, salam, branza, carne pregatita, pungi cu alte alimente, condimente ambalate in diferite flacoane, dulciuri (bomboane, ciocolata, prajituri etc).

Fructele si legumele pot ascunde cantitati importante de hasis, cocaina sau heroina, dupa ce li s-a scos miezul, putandu-se ascunde drogul (masline, migdale, citrice, nuci etc.).

2.- Folosirea diverselor obiecte de imbracaminte si bagaje.

Imbracamintea, incaltamintea precum si bagajele de mana pot fi folosite la ascunderea si introducerea in penitenciar, mai ales la depunerea detinutilor in penitenciar, dar si cu ocazia vizitelor, a drogurilor (talpa si tocurile incaltamintei, brauri, sacose cu fund sau pereti dubli, in interiorul fermoarelor, buzunarele laterale si pliurilor unor sacose, straturi false sub manerul geamantanelor si in diverse alte locuri.

Imbracamintea (tesaturile impregnate cu droguri) este o noua metoda folosita de traficul international si demna de luat in seama. Astfel, cocaina dizolvata in alcool pur serveste la imbibarea unei tesaturi din bumbac (batista), lichidul astfel obtinut fiind trecut, in prealabil, printr-un filtru de hartie. Odata uscata, tesatura poate fi pliata si introdusa in penitenciar fara a atrage in mod deosebit atentia. Dupa sosirea la destinatie, cocaina este recuperata astfel: tesatura este inmuiata in acetona, lichidul obtinut prin stoarcerea acesteia fiind filtrat si uscat. Dupa operare apar cristalele de cocaina. Procedeul poate fi folosit si in traficarea opiului.

Expedierea drogurilor prin intermediul scrisorilor poate constitui o metoda de introducere in penitenciare a produselor si substantelor stupefiante, deloc de neglijat.

Corespondenta nelimitata, secretul acesteia si volumul mic al scrisorilor, fac ca riscul descoperirii sa fie redus.

Atat expeditorul cat si destinatarul, pentru mai multa siguranta, pot sa-si desfasoare activitatea ilicita sub nume false. Expeditiile postale pot consta in carti postale si scrisori. Drogul se poate ascunde intr-un plic obisnuit intre doua foi sau doua carti postale. De asemenea, se pot lipi pe plic marci postale sau abtibilduri pe spatele carora se afla doze de droguri, in special L.S.D.

Urmatoarele indicii ne pot conduce la depistarea unui astfel de trafic:

- plicul are o grosime neobisnuita;

- plicul are o greutate neobisnuita, mai mare decat cea normala pentru scrisori;

- plicul este lipit cu banda adeziva;

- de pe plic lipseste adresa expeditorului;

- pe plic apar diverse mentiuni ca "urgent", expedierea dintr-o regiune considerata zona de risc din punct de vedere al traficului ilicit de droguri;

- plicul nu contine mentiunea "valoare declarata" sau are o valoare inferioara in raport cu continutul sau;

- utilizarea unei adrese false.

De asemenea, hartia scrisorii poate fi impregnata cu droguri. Hartia este saturata cu o solutie de heroina de culoare alba sau bruna, iar fiecare foaie poate contine de la 3 la 7 grame de heroina.

Drogurile mai pot fi disimulate si in hartia sugativa.

3.- Folosirea corpului uman pentru a transporta stupefiantele

Una din principalele metode de introducere in penitenciare a substantelor stupefiante o poate reprezenta folosirea in acest scop a corpului uman. Odata cu depunerea detinutilor in penitenciare sau cu ocazia acordarii vizitelor, drogurile se pot introduce folosind aceasta cale.

Astfel:

1.- Exista metode si mijloace de traficare a drogurilor ascunse in corpul uman.

2.- Si metode si mijloace de traficare a drogurilor ascunse pe corpul uman, in cavitatile naturale ale acestuia.

Si intr-un caz si in celelalte, stupefiantele sunt ambalate de asa maniera incat sa permita "transportul". In concret, cand drogurile sunt transportate de persoane specializate in astfel de tehnici acestea sunt inghitite sau sunt introduse ori aplicate in cavitatile si locurile naturale ale corpului, care permit acest lucru (nas, vagin, sub sani).

Atunci cand sunt ascunse pe corp, produsele si substantele stupefiante trebuie "pliate" ori "introduse" de asa maniera incat sa nu incomodeze la mers sau la alte activitati cum ar fi: statul jos, aplecatul etc.

Detinutii nou depusi ori vizitatorii se pot folosi de inghititul drogurilor (cocaina, heroina) introduse in degetare de cauciuc (mici bilute etanse cu o capacitate de pana la 5 g) astfel incat invelisul protector sa nu fie atacat de catre substantele acide secretate de organism.

Principalele metode ce se pot folosi pentru ascunderea pe corp a stupefiantelor sunt: intre picioare, sub brat, in pachete fixate pe diferite parti ale corpului (antebrate, gambe), in rect, vagin, in jurul abdomenului, folosirea de sani falsi, inauntrul pleoapelor etc.

O alta metoda care se poate folosi pentru introducerea drogurilor in penitenciare o reprezinta folosirea unor infirmitati datorate amputarii unor membre. In acest caz, drogurile sunt ambalate si introduse in interiorul protezelor.

De asemenea, pentru introducerea drogurilor in penitenciar se pot folosi caini, pisici, porumbei dresati etc.

4.- Folosirea autovehiculelor.

Intrucat in unitatile penitenciare intra si ies zilnic mijloace de transport (autoturisme, autodube, autobuze, autocamioane destinate transportului de marfuri si detinuti la si de la punctele de lucru) metodele ce pot fi folosite pentru ascunderea si introducerea drogurilor in unitati sunt deosebit de complexe.

Complexitatea consta in numeroasele posibilitati de ascundere a stupefiantelor in diferite compartimente ale autovehiculelor, fara a atrage atentia.

Principalele locuri de ascundere a substantelor stupefiante in vehiculele enumerate mai sus, sunt:

1.- In tabloul de bord si sub bordul masinii, in radiocasetofonul auto si sub un claxon fals.

2.- In portiere si in buzunarele portierelor;

3.- In sistemul de franare, in sistemul de ambreiaj, in instalatia de aer conditionat, in spatele sistemului de incalzire - pot fi amenajate locuri speciale pentru ascunderea drogului;

4.- In planseul cabinei si in cavitati amenajate special, in stergatoarele parbrizului.

5.- Intre aripi si contra aripi, de asemenea sub aripile autoturismului si in locasuri amenajate sub aparatorile de noroi ale vehiculului.

6.- Drogurile pot fi ascunse in spatarele scaunelor. Sub scaunele din fata pot fi amenajate locasuri speciale, de asemenea in buzunarul dintre scaunele din fata, sub scaunele din spate si in spatele captuselii acestora, intre bancheta din spate si portbagaj precum si in tetierele scaunelor.

7.- Drogurile pot fi traficate si ascunse in pneurile autoturismului, in trusa cu scule, in locasul rotii de rezerva si in roata de rezerva, sub covorul rotii de rezerva.

8.- Cu mare predilectie vehiculele sunt "aranjate" pentru a putea ascunde produse si substante stupefiante in locuri ca: barele de protectie din fata si din spate, compartimentul motorului, sub arborele cotit, in si sub puntea autoturismului.

9.- In spatiile create intre fundul original al portbagajului si tabla de deasupra acoperita cu diverse covorase, mochete, presuri, se pot ascunde pachete de forma neregulata, sferica, invelite in mai multe straturi de banda adeziva sau alte ambalaje.

10.- Un alt loc propice ascunderii si, corespunzator, o alta metoda de traficare o reprezinta portbagajul.

11.- O alta metoda de traficare consta in ascunderea substantelor stupefiante in locuri amenajate intre spatarul scaunului si cartonul de protectie al spatarului.

12.- Alte locuri in care pot fi disimulate produse si substante stupefiante sunt: spatiul existent intre scaunul din spate si rezervorul de benzina, in piesele de schimb pentru autoturism, pragurile caroseriei, locul destinat pentru montarea antenei radio, rezervorul de apa pentru spalarea parbrizelor, tevile de esapament etc.

In ceea ce priveste camioanele de marfa, metodele si mijloacele folosite de infractori pentru traficarea produselor si substantelor stupefiante nu sufera schimbari majore fata de cele folosite in aceste cazuri, cazul autoturismelor, autobuzelor si autocarelor. Totusi se poate specifica faptul ca, in aceste cazuri, cantitatea de drog traficata poate fi mai mare. Mentionam inca o data faptul ca traficul pe "roti" este foarte divers. Practic tot vehiculul poate fi demontat si special amenajat pentru ascunderea si disimularea drogurilor.

Controlul vehiculelor de catre personalul desemnat sa asigure accesul acestora in unitate, in linii mari, va viza examinarea acestora intr-o ordine logica:

a) Exteriorul vehiculului

Vehiculul va fi examinat cu atentie, la exterior, observand eventuale modificari, cum ar fi: bucati de tabla schimbate, petice sau cusaturi la prelata, urme de sudura recente, urme de vopsire recente etc. Vor mai fi examinate rotile autovehiculului, inclusiv roata de rezerva, interiorul barelor de protectie, buteliile de aer comprimat (daca functioneaza), sistemul de cuplare a tractorului de remorca, stopurile, farurile, precum si alte accesorii exterioare. De asemenea, vor fi controlate aripile laterale avand in vedere faptul ca unele masini au compartimente special construite in arcadele de la roti.

b).- Interiorul vehiculului

Pentru efectuarea unui control riguros, vor fi scoase toate efectele personale ale ocupantilor, din interiorul autovehiculului si din portbagaj. Vor fi avute in vedere o serie de elemente cum ar fi: vopseaua, masticul, banda adeziva si uneltele care nu sunt folosite in scop de intretinere normala a masinii.

Se va avea in vedere daca in interiorul autoturismului exista vreun miros specific vreunei categorii de droguri, ori interiorul autoturismului este puternic parfumat (pentru a ascunde mirosul drogurilor).

Vor fi examinate interiorul captuselii plafonului, interiorul portierelor (vor fi lasate si ridicate geamurile fiecareia), interiorul bordului, sub scaune si in interiorul acestora. Se va ridica mocheta de pe podea si vor fi examinate cu atentie pragurile, urmarindu-se existenta unor placi din cauciuc sau metal, lipite sau sudate, care pot fi scoase, daca sunt urme de sudura proaspete de mastic sau de vopsea, daca exista podea falsa. Se va verifica instalatia de aclimatizare daca intra aerul prin toate orificiile.

Trebuie sa va asigurati ca dimensiunile interioare corespund cu cele exterioare. Daca au fost construite locuri de ascundere speciale si daca este vopsit proaspat vreun obiect. In cazul examinarii unor echipamente electrice ale masinii se va deconecta bateria de acumulatori.

c). In interiorul portbagajului

Se va examina podeaua, tavanul, lateralele si spatele portbagajului. Vor fi urmarite urme proaspete de vopsea sau praf, daca functioneaza plutitorul de la rezervor, suruburile de fixare a acestuia daca sunt stranse.

d).- Compartimentul motorului

Va fi examinata zona de sub baterie, din spatele radiatorului, rezervorului de apa pentru parbriz, caloriferului si furtunelor de racire, precum si filtrul de aer. Si din acest loc vor fi avute in vedere modificarile efectuate.

e).- Sub masina

Vor fi verificate arcadele de la roti, sectiunile diferitelor profile, tobele de esapament. Vor fi avute in vedere urmele proaspete de sudura, vopsea, mastic precum si orice alte modificari.

Indicii de suspiciune care trebuie sa genereze un control atent

A.- Privind autovehiculul

- autovehicule vechi

- autovehicule noi cu roti de rezerva vechi

- urme proaspete de schimbare a anvelopei

- semne evidente de reparatii recente

- geamuri care nu se deschid

- nefunctionarea sistemului de climatizare.

B.- Privind persoana

- amabilitate excesiva

- incercarea de a oferi diferite sume de bani, sau cadouri, fara a pretinde unele servicii in schimbul acestora;

- initiativa in efectuarea controlului prin prezentarea la control a anumitor bagaje sau locuri, alese de persoana in cauza;

- graba nejustificata si insistenta de a i se efectua controlul cu rapiditate;

comportare specifica toxicomanilor.

Avand in vedere numarul mare de detinuti depusi in unitatile noastre si numarul foarte mare de vizitatori care intra in sectoarele vizita, lucratorii de penitenciar trebuie sa acorde o atentie deosebita comportamentului persoanelor nou depuse si care vin la vizite deoarece exista un numar mare de indicii (referitoare la aspect fizic, comportament, miscari, exprimare verbala etc.) care permit depistarea celor care incearca sa introduca droguri in penitenciare.

Aceasta constatare subliniaza importanta pe care o are observarea persoanelor care vin la sectorul vizita si de a sti sa recunoastem indiciile. Persoana sosita la vizita trebuie supravegheata permanent in timp ce este interogata si cand raspunde cu privire la cine este, ce doreste, la cine a venit etc.

Priviri frecvente spre bagajele cu care a venit si alte efecte personale, pot foarte bine sa permita sesizarea unor reactii sau comportamente de natura sa sugereze o tensiune.

Oamenii reactioneaza de obicei, in mod involuntar la situatii generatoare de tensiune, dar traficantii profesionisti sunt adesea capabili sa mascheze sau sa ascunda aceste reactii, foarte rapid.

Daca nu sunt observate cu atentie, aceste reactii pot trece neobservate si sentimentul initial, adesea crucial, incercat de un vizitator banuit ca ar incerca o frauda, numai poate fi confirmat niciodata.

Indicii cu caracter general

1.-Detinutul nou depus sau vizitatorul are dificultati evidente cu vederea, auzul si coordonarea reflexelor. Acest fapt ar putea demonstra ca acesta este un consumator de droguri sau ca are droguri ascunse in bagaje sau pe corp.

2.-Subiectul pretinde ca se simte rau sau ca are nevoie de ingrijire medicala. Acest fapt ar putea constitui o manevra pentru a deturna cursul controlului sau din contra, a-l impulsiona.

Comportarea subiectului se modifica pe timpul controlului:

- din calm devine nervos;

- din sensibil devine rece;

- din foarte precis devine foarte vag;

- din linistit devine indignat, revoltat.

3.-Subiectul incearca prin orice mijloace sa distraga atentia membrilor echipei care-i face perchezitia sau care controleaza, vizitatorul:

- vorbeste continuu;

- pune prea multe intrebari;

- face afirmatii fara legatura cu tema;

- subiectul afiseaza o amnezie "selectiva".

4.-Persoana suspecta incearca ca exagereze importanta profesiunii, pozitiei, ocupatiei declarate sau pretinde a fi unul din membri unei profesiuni respectate . Acestea incearca sa micsoreze importanta controlului folosind cuvinte sau expresii, cum ar fi: "puteti cauta peste tot, nu am nimic de ascuns".

5.-Poarta ochelari de soare atat in interior cat si in exterior (chiar daca nu este cazul).

6.-Subiectul merge nefiresc, posibil datorita unei ascunderi interne sau corporale.

7.-Aspectul fetei, mimica, gesturi:

- inrosirea / imbujorarea;

- albirea la fata / palirea;

- ridicarea sprancenelor;

- incruntarea / consternarea;

- refuza sa priveasca drept in ochi, sau intoarce privirea (mai ales in timpul unor intrebari semnificative);

- priviri evazive sau in jos;

- clipeste des din ochi;

- privire fixa;

- acoperirea ochilor;

- isi umezeste, musca ori misca buzele;

- zambeste cand nu este cazul prea des si indelung;

- inghite in mod repetat si prea des;

- maini agitate sau nervoase;

- isi strange pumnii;

- sterge mainile;

- se scarpina in mod repetat;

- isi ia scame imaginare de pe haine.

8.-In timp ce vorbeste pot fi observate o serie de aspecte cum ar fi:

- neputinta de a raspunde la unele intrebari;

- sovaiala in raspuns;

- pauza inainte de a raspunde;

- raspunde la o intrebare printr-o alta intrebare;

- raspunde prea incet sau cu multa precizie;

- voce sovaitoare;

- balbaiala

- ezitare in vorbire;

- modificarea tonului vocii.

Toate aceste aspecte cu caracter general, trebuiesc avute in vedere cu ocazia controlului efectuat la primirea detinutilor nou depusi  sau a vizitatorilor, in multe din situatii putand fi de un real folos in stabilirea persoanelor suspecte asupra carora urmeaza a fi executat un control riguros.

Aceste indicii sunt utile atat pentru depistarea celor ce incearca sa introduca droguri in penitenciare, cat si a consumatorilor de droguri.

Aspectul si comportamentul toxicomanilor in functie de drogurile consumate

In general, drogul este o substanta naturala sau sintetica, care actionand asupra organismului uman, produce modificarea perceptiei si a comportamentului.

Dependenta de drog se manifesta:

a) fizic - prin aparitia unor semne clinice ca: ochi lacrimati, pupile dilatate, pleoape inrosite, dilatarea narilor, buze uscate, repetarea gestului de scarpinare a nasului, transpiratia faciala si a mainilor etc.;

b) psihic - prin aparitia unor stari de angoasa, slabiciune, violenta etc.

Consumatorul de opiu - cu timpul devine foarte slab, livid, privirea sa este fixa, pupila contractata, isi pierde somnul si devine indiferent la tot.

In actiunea sa asupra sistemului nervos central se disting doua faze: una de excitare, insotita de euforie si a doua, de depresie profunda insotita de somn.

Pentru incepatori primele experiente sunt neplacute, le provoaca greata, ameteli, dureri de cap, dar in scurt timp organismul se obisnuieste cu opiul si apare o stare de excitare trecatoare, euforie, urmata de somn cu vise populate cu imagini frumoase ireale. Treptat se instaleaza dependenta si toleranta.

Consumatorul de heroina - semnele clinice ale consumatorului de heroina sunt: contractarea pupilei, varsaturi, depresiune respiratorie, hipertensiune si hipertermie, secretii nazale, lacrimale si sudorale abundente.

Consumul de heroina conduce la dependenta de tip morfinic, cunoscuta sub numele de heroinomanie, care se instaleaza rapid si cu implicatii din cele mai severe asupra sanatatii consumatorului.

In prezent, sunt folositi zilnic la munca in exteriorul si interiorul locului de detinere un mare numar de detinuti care intra in contact cu personalul beneficiarilor sau alte persoane (numarul mare de detinuti folositi in sistem semideschis si fara paza care nu sunt supravegheati). Acestia pot ascunde substantele stupefiante fie in mijloacele de transport care intra in unitate, fie folosind gama de metode prezentata mai sus. De aceea, se impune ca perchezitiile la plecarea si mai ales sosirea de la munca, sa fie executate cu simt de raspundere, iar membri personalului care le fac, sa cunoasca metodele de ascundere si procedeele pe care le folosesc traficantii pentru introducerea drogurilor in penitenciare.

Avand in vedere ca in ultima perioada amploarea introducerii de droguri in penitenciarele romanesti este semnificativa  este necesar sa cautam noi metode si mijloace pentru a combate fenomenul.

INTOCMIT