Asio otus otus - ciuful de padure

Asio otus otus - ciuful de padure

Descrierea. Penajul este brun-ruginiu cu pete alungite, mai intunecate. Exista exemplare mai deschise sau mai inchise la culoare. Prezinta urechiuse erectile iar culoarea irisului este portocalie.

Biotopul. Populeaza zone in care alterneaza arbori sau palcuri de arbori cu teren deschis, paduri de foioase si rasinoase luminate, cu structura cat mai mozaicata si chiar parcuri si cimitire in localitati.. Una din conditiile de baza este prezenta unor pajisti cu vegetatie scunda si prezenta unor arbori, de preferinta conifere, care sa-i ofere protectie ziua. Populeaza, de altfel, padurile de la ses pana in etajul subalpin.

Hrana. Consuma exclusiv animale, prinzand prada predominant din zbor lin, niciodata in picaj, noaptea sau in crepuscul; doar foarte rar sta la panda. Prada mai mare este prinsa cu ghearele, prada mai mica - insecte mici - cu ciocul.

Compozitia hranei corespunde cu cea speciilor Tyto alba si Strix aluco, fiind insa mai putin variata. Concurenta cu aceste specii este evitata prin alt biotop (fata de Strix aluco), respectiv alta tehnica de vanatoare (fata de Tyto alba).

Hrana se compune preponderent din rozatoare: Microtus arvalis, specii de Apodemus sp. si Mus sp.; proportia de Soricidae este redusa. Daca rozatoarele lipsesc, creste proportia pasarilor; sunt vanate specii pana la marimea unor porumbei pe care ii starneste din locurile de odihna. Printre insecte consuma in special gandaci care sunt zdrobiti si consumati cu elitrele. Alte animale - reptile, amfibii, pesti etc. sunt consumate doar exceptional.

Soarecii sunt consumati intregi dupa ce li se zdrobeste capul - doar pentru pui este indepartata blana.

Resturile nedigerabile sunt eliminate sub forma unor ingluvii fragile, cenusiu deschise, mai putin pasloase decat la speciile de Strix sp.

Reproducere. Atinge maturitatea sexuala la finele primului an de viata. Cuplul este monogam pe sezonul de reproducere si incepe a se forma intre ianuarie si martie, de regula in februarie, cand masculii ocupa teritoriile si incep sa cante.

Teritoriile pot fi relativ mici: se cunosc cazuri de cuiburi distantate de doar 50 m, in special in ani cu soareci multi.

Ouale sunt depuse intr-un cuib vechi de corvide, rapitoare de zi, veverita, starc s.a. chiar in coloniile pasarilor respective, fara alte amenajari, dar uneori cu alungarea constructorului. Sunt preferate cuiburile situate in liziera, bine ascunse. Rareori ocupa scorburi sau cuiburile se gasesc pe sol sub protectia subarboretului.

Depune la inceputul lunii aprilie (uneori si in martie) si pana in mai la intervale de 48 de ore 4-6, exceptional 8 oua albe. Numarul lor poate fi mai mare sau mai mic functie de gradatiile lui Microtus arvalis.

Doar femela cloceste incepand cu primul ou timp de 25-32 de zile. Puii sunt semialtriciali si parasesc cuibul cu cca 3 saptamani, inainte de a putea zbura, catarandu-se si cu ajutorul ciocului prin coroana arborilor; dupa 4-5 saptamani pot zbura.

Gerurile din luna martie cauzeaza frecvent pierderea cuibului.

Pe an cresc un singur rand de pui cu posibilitea de a inlocui ponte pierdute; exceptional s-a observat cresterea a doua randuri de pui. In ani cu o densitate foarte redusa de soareci nu se reproduc.

Deplasari sezoniere. Este o specie sedentara insa puii si in ani fara soareci si adultii, pot executa in lunile august/ septembrie deplasari de cateva sute de kilometri.