FOX-TERRIER CU PAR SARMOS - Caine de companie, de vanatoare la vizuina

FOX-TERRIER CU PAR SARMOS

Tara de origine: Marea Britanie.

Denumire originala: Fox-terrier wire.

Vechime: Secolul XIX.

Prima utilizare: Vanatoare de vulpi si iepuri, rozatoare.

Utilitate actuala: Caine de companie, de vanatoare la vizuina, cautare-cercetare.

Perioada medie de viata: 13-14 ani.

Istoric: Incepand cu secolul al XVII-lea, vanatul mare devenea din ce in ce mai rar pe teritoriul insulelor britanice, astfel incat, nobilii, pentru a-si invinge plictiseala, au fost nevoiti sa caute alte distractii. Marile cavalcade in cautarea si fugarirea a ceva de omorat s-au transformat in fox-hunting, adica o cursa de viteza, cu obstacole intre vulpi si haitele de caini. Imediat insa, a devenit clar ca haitele de copoi trebuiau dotate si cu terrieri, suficient de rapizi si avand picioare lungi, pentru a tine pasul cu ceilalti, dar destul de mici sa incapa in vizuini si destul de "nebuni" sa se lupte cu vulpea in propria vizuina.

Selectia pentru crearea Fox-terrier-ului a inceput pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea si a fost opera maestrilor de vanatoare de la curtile nobililor englezi. Acestia au imperecheat Vechiul Terrier Englez Black and Tan cu Beagle, cu Teckel, cu un Terrier englez alb si cu stramosii Bull Terrier-ului. Culoarea dominanta a produsului a fost alba, pentru a fi usor de reperat in teren si pentru a nu fi confundat cu vulpea de catre haita furibunda de Fox hounds. Pentru a-i lungi picioarele, ulterior, se pare ca s-a adaugat si putin sange de Fox Hound.

Cunoscuta sub numele de Fox (vulpe) inca din secolul XIV, rasa era folosita de englezi si la vanatoarea de bursuci, fiind cunoscut si ca un neinfricat vanator de sobolani.

Astazi mai popular decat Fox-terrier-ul cu par scurt, Fox-ul cu par sarmos nu a fost prezentat publicului inaintea anului 1870 (primele exemplare de "sarmos", desi acceptate de standard, erau indepartate din cuiburi, fiind considerate inestetice). Standardul "sarmosului" i-a fost stabilit la sfarsitul secolului al XIX-lea, la inceputul secolului XX fixandu-se tipul definitiv.

Aceasta rasa a cunoscut un entuziasm intermitent. Foarte populara in anii '20-'30 datorita parului sarmos, apoi abandonata, ea cunoaste in prezent o inflorire din punct de vedere al interesului, devenind o rasa englezeasca clasica.

Calitati: Este un caine vioi, rapid in miscari, vigilent, ager si permanent in alerta, avand un temperament neinfricat, dar si prietenos. Tenace, rezistent, dinamic si curajos, nu este catusi de putin lingusitor fata de om, ci este un animal cu o personalitate pregnanta care se poate arata chiar artagos, avand, de asemenea, placerea de a se lupta cu alti caini, indiferent de calibru, intrand rapid in dispute cu acestia.

Are un comportament deschis, este un caine polivalent, acomodandu-se in toate situatiile si indeplinind orice sarcini. Ceea ce il caracterizeaza este firea lui de argint viu. Este devotat stapanului, iubeste copiii si este usor de dresat.

Este un caine tipic de vizuina, folosit in vanatoarea vulpilor, dar si ca hartuitor al vanatului de suprafata. Devine insa in zilele noastre un apreciat caine de paza a curtii si apartamentului. Poate fi folosit cu bune rezultate la cautarea stupefiantelor, persoanelor surprinse sub daramaturi sau a cadavrelor umane ingropate.

Standard:

ASPECT GENERAL:

Caine activ si plin de energie. Osatura si forta intr-un volum mic, dar niciodata greoi sau grosolan. Conformatia lui prezinta un echilibru perfect si aceasta, in special, referitor la proportiile relative ale craniului si botului. Inaltimea la greaban si lungimea corpului sunt aproximativ egale.

COMPORTAMENT/CARACTER:

Activ, plin de viata, intrand in alerta la cel mai mic stimul. Prietenos, sociabil, plin de initiativa.

CAP:

Regiune craniana - linia superioara a craniului este aproape plata. Craniul se inclina putin si latimea lui se diminueaza treptat catre ochi.

Regiune faciala - trufa neagra. Lungimea botului este aproape egala cu cea a craniului. Daca botul este vizibil mai scurt, capul pare lipsit de putere si insuficient dezvoltat. Pornind din dreptul ochilor catre trufa, botul se ingusteaza treptat, formand un stop lejer la jonctiunea cu fruntea. Nu este convex si nici nu coboara brusc sub ochi, in zona carora trebuie sa fie plin de substanta. Obrajii plini, cu contur rotunjit, constituie un defect.

Maxilare - puternice, cu muscatura regulata si complet in foarfeca. Dezvoltarea excesiva a osaturii si a musculaturii maxilarelor este inestetica si trebuie evitata.

Ochi - de culoare inchisa, cu expresie inteligenta si foarte vioaie, tipica Terrierilor, neproeminenti si, mi degraba, mici, forma lor fiind cat se poate de rotunjita. Nu sunt nici prea departati unul de celalalt, nici plasati prea sus pe craniu, nici prea apropiati de urechi. Ochii de culoare deschisa sunt total nedoriti.

Urechi - mici, in forma de V, de grosime moderata, bine pliate si indreptate catre fata, cu varful orientat catre obraji. Linia superioara a pliului este clar mai sus de nivelul craniului. Urechile drepte, cele in forma de lalea (descoperind interiorul) si cele in petala de trandafir (pliate pe spate) sunt considerate defecte importante.

GAT:

Uscat, musculos, de buna lungime, fara urma de salba. Se largeste catre umeri si, vazut din profil, are o curba gratioasa.

CORP:

Spate - scurt, orizontal, solid si fara moliciune.

Zona renala - musculoasa, foarte scurta si doar foarte slab arcuita.

Piept - bine coborat in regiunea sternului. Coastele anterioare sunt moderat arcuite. Coastele posterioare sunt lungi si bine marcate.

COADA:

De obicei scurtata. Prinsa sus, purtata drept, nu culcata pe spate, nici incovrigata. Puternica si de buna lungime.

MEMBRE:

Tren anterior - vazut din fata, umarul este aproape vertical, varful articulatiei scapulo-humerale trebuind sa fie bine marcat. Din profil, umarul este lung, bine inclinat. Greabanul este bine marcat. Frontul este inalt, dar nu prea lat. Vazute din orice directie, membrele anterioare trebuie sa fie drepte, cu osatura puternica. Coatele se misca liber, drept inainte, fara a fi jenate de cutia toracica.

Tren posterior - puternic, musculos. Crupa nu trebuie sa fie tesita, iar membrele posterioare nu trebuie sa fie exagerat angulate. In acelasi timp, gambele scurte si genunchii drepti (cu angulatie foarte deschisa) constituie defect grav. Coapse lungi si puternice. Genunchi bine angulati, fara sa fie orientati spre exterior sau spre interior. Jareti bine coborati. Metatars drept si vertical.

Labe - rotunde compacte, avand cuzineti grosi si rezistenti. Degete moderat arcuite. Labele nu sunt indreptate nici inspre interior, nici catre exterior.

ROBA:

Par - dens, tare si sarmos. Pe umeri, lungimea firului trebuie sa fie de aproximativ 2 cm, iar pe greaban, pe spate, pe coaste si pe trenul posterior, de circa 4 cm. Suparul, prezent obligatoriu, este scurt si mai moale. Parul de pe maxilare este aspru si are o lungime suficienta pentru a conferi botului un aspect plin de forta. Pe membre, parul este dens si aspru.

Culoare - predomina albul, cu pete negre, negre si aramii sau numai aramii. Petele de culoare tigrata sunt inacceptabile.

MISCARE SI ALURI:

Membrele se deplaseaza drept inainte si sunt paralele. Coatele culiseaza liber, fara a fi jenate de coaste. Genunchii nu sunt deviati. Impulsul optim este rezultatul unei bune angulatii a membrelor posterioare.

TALIE SI GREUTATE:

Inaltimea la greaban nu depaseste 39,5 cm, pentru masculi, femelele fiind ceva mai mici. Greutatea ideala a unui mascul in perfecta conditie este de 8,250 kg, femelele fiind putin mai usoare.

DEFECTE:

Orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect. Fiecare defect se va penaliza in functie de marimea respectivei abateri.

NOTA:

Masculii trebuie sa aiba doua testicule, ambele dezvoltate normal si complet coborate in scrot.