Rasa de caini bloodhound

BLOODHOUND

Tara de origine: Belgia.

Denumire originala: Chien de Saint-Hubert (Bloodhound).

Vechime: Evul Mediu.

Prima utilizare: Limier.

Utilitate actuala: Caine de companie, limier, utilitar, de serviciu.

Perioada medie de viata: 10-12 ani.

Istoric: In ciuda numelui agresiv (blood = sange), Bloodhoundul este unul dintre cei mai blanzi si mai afectuosi caini, cu un temperament echilibrat. Este una dintre cele mai vechi rase de vanatoare folosita la cautarea si gasirea vanatului mare ranit (mistret, cerb, caprior), dupa urma de sange lasata.

Etimologia numelui este la fel de controversata ca si tara de origine a rasei. Majoritatea considera ca numele deriva din abilitatea acestui caine de a cauta urma de sange, traducand cele doua cuvinte ce compun numele, "blood" si "hound", drept "caine de urma de sange". Insa, in secolul al XIX-lea, contele francez Le Couteux de Canteleu sustinea ca denumirea provine din scurtarea expresiei engleze "hound of pure blood" ("caine de rasa pura"), facand analogie cu etimologia denumirii "blood horse" ("cal pur-sange"). Acelasi conte este cel care a lansat ideea conform careia, cainii din rasa Bloodhound nu sunt altii decat cainii Saint-Hubert crescuti de calugarii abatiei St. Hubert (situata in Muntii Ardeni - Belgia), dar disparuti in timpul lui Napoleon. El a sustinut ca acesti caini au ajuns in Anglia in timpul "invaziei normande" a lui Wilhelm Cuceritorul din anul 1066 si au intrat in atentia nobililor englezi pasionati de vanatoare; englezii au mentinut rasa si, mult mai tarziu, au adus-o in Franta, la cererea unor crescatori francezi. Asa se face ca, in 1890, in cartea "Races des Chien" (scrisa de H.A. Graf van Bylandt si publicata in Olanda si Belgia), in dreptul rasei Chien de St. Hubert, a fost prezentata poza unui Bloodhound, pecetluindu-se astfel originea rasei.

Multi istorici considera ca, de fapt, sunt rase diferite, cainele Saint-Hubert, probabil, fiind folosit de catre englezi in selectia Bloodhoundului si ca, in vreme ce pe continent a existat o discontinuitate in cresterea acestor caini, nu se poate dovedi cu certitudine ca Chien de Saint-Hubert si Bloodhoundul sunt aceeasi rasa. Mai tarziu, F.C.I. (Federatia Chinologica Internationala) a standardizat rasa Bloodhound, hotarand ca tara de origine este Belgia (Belgia fiind unul din membrii fondatori ai F.C.I.). Insa, impatimitii englezi ai rasei nu sunt impacati cu idee forului de specialitate. Oricum, aceasta polemica este doar o mica parte a eternei "rivalitati" anglo-franceze, iar aceasta rasa, fie ca o este numita Chien de Saint-Hubert, fie ca i se spune Bloodhound, la ora actuala este una si aceeasi.

Cainii, numiti si Talbot, provenind din Molossul de Tibet, adus in Galia si Anglia de catre legiunile romane, au devenit mai tarziu foarte apreciati la curtile regale, la vanatoarea in haite.

In lumea intreaga, rase precum Coonhound american, copoii de Jura si multi altii provin din acest limier cu origini ancestrale.

Calitati: Este un copoi de talie mare, robust, activ, inteligent, cu o tenacitate si o afectiune fata de stapan desavarsite.

Serios si activ, are un simt olfactiv deosebit, fapt ce il ajuta sa urmareasca urmele de sange ale vanatului ranit, de unde si denumirea de "Bloodhound".

La vanatoare, Cainele de Saint-Hubert face dovada unui entuziasm fara egal in urmarirea unei piste de miros, dar odata prada descoperita, trece rareori la atac. Flerul sau legendar a fost pus in slujba urmaririi animalelor, infractorilor sau sclavilor evadati, dar si pentru a gasi copii pierduti.

In zilele noastre, acest animal neobosit, cu o voce melodioasa, face, pe de o parte, oficiile de limier, iar pe de alta, pe cele de animal de companie. In ciuda temperamentului "dulce" si afectuos, nu este usor de dresat.

Datorita nasului extrem de fin, Bloodhoundul este utilizat cu mult succes de politie pentru urmarirea infractorilor in numeroase tari din lume (Anglia, Ungaria, Cehia, S.U.A., Romania, etc.), dar si pentru salvamont (Scotia).

Standard:

ASPECT GENERAL:

Caine armonios, cu osatura puternica si plin de substanta, dar fara sa para greoi. Atitudine impozanta si aer solemn. Nici una dintre caracteristici nu trebuie sa fie exagerata, pentru a nu dauna armoniei de ansamblu sau capacitatii de lucru. Este un caine masiv, greoi, cu mers incet si impunator, copoi prin excelenta.

Dintre exagerarile frecvente mentionam: ochi prea mici sau prea infundati in orbite, exces de piele flasca, cu pliuri prea numeroase ori prea adanci, salba prea mare, cap prea ingust, talie prea mare, corp prea masiv.

PRPORTII IMPORTANTE:

- lungimea corpului / inaltimea la greaban - 10/9

- adancimea pieptului / inaltimea la greaban - 1/2

- lungimea capului / lungimea corpului - 3/7

- lungimea botului / lungimea capului - 1/2

CAP:

Este un element determinant pentru tipicitatea rasei: este bine format, cu craniul inalt si ascutit, cu pielea fruntii si a obrajilor foarte ridata, cu ochii infundati sub arcadele putin proeminente; expresia fetei denota calm si maiestate.

Structura lui osoasa este bine vizibila; profil patratos. Trebuie sa fie mare in toate dimensiunile, cu exceptia latimii. Paralelism cranio-nazal.

Craniu - adanc, lung, destul de ingust, cu laterale plate si occipital foarte proeminent. Arcadele sprancenelor sunt putin proeminente. Pielea de pe frunte si de pe obraji este adanc ridata, mai mult decat la orice alta rasa de caini. Femelele au falduri mari putine.

Stop - putin marcat.

Trufa - lata, mare, neagra sau maro; la robele black & tan este obligatoriu neagra.

Bot - adanc, lat, fara sa se subtieze catre trufa. Linia botului este fie dreapta, fie un pic convexa (bot usor aberbecat).

Buze - foarte lungi si flasce. Cele superioare atarna deasupra celor inferioare. Marginea buzei superioare coboara cu 5 cm mai jos de coltul gurii. Conturul buzelor este bine pigmentat (in culoarea trufei).

Maxilare - muscatura in foarfeca; dinti albi si puternici, regulat implantati. Se tolereaza muscatura in cleste.

Ochi - maro inchis sau culoarea alunei, ceva mai deschis la cainii fara negru pe spate. De dimensiune medie, ovali, nu lacrimeaza, irisul este complet vizibil; nu sunt nici infundati in orbite, nici proeminenti. Pleoape bine lipite, dar se tolereaza si pleoapele inferioare un pic relaxate.

URECHI:

Pavilion foarte lung, ajungand cel putin pana la varful nasului. Atarna in pliuri grele de-a lungul maxilarelor. Prinse lateral si foarte jos, la nivelul ochiului, sau ceva mai jos.

GAT:

Lung, cu musculatura puternica. Pielea de pe gat este flasca si extrem de dezvoltata, cu salba dubla, mai putin pronuntata la femele.

CORP:

Puternic construit, este musculos, iar spatele este larg si adanc. Linia superioara este aproape paralela cu cea inferioara.

Greaban - usor marcat.

Spate - drept, lat, lung, solid.

Zona renala - lunga si solida.

Crupa - lata, aproape orizontala, nu tesita.

Piept - cutie toracica lunga, prostern pronuntat. Coaste bine arcuite.

COADA:

Lunga, puternica, prinsa sus, in prelungirea liniei dorsale. Este purtata intr-o curba eleganta, mai sus de linia spatelui, insa nu pe spate.

MEMBRE ANTERIOARE:

Bine muscularizate, puternice, aplomburi drepte.

Umar - lung, bine inclinat si muscularizat, dar nu incarcat.

Brat - lung, oblic, bine angulat cu omoplatul.

Antebrat - drept, osatura puternica si rotunda.

Metacarp - robust, cu profil usor inclinat spre fata.

MEMBRE POSTERIOARE:

Solide, cu muschi puternici si aplomburi drepte.

Coapse - de buna lungime, puternic muscularizate.

Genunchi - bine angulat.

Gamba - destul de lunga.

Jaret - solid, bine coborat si angulat.

Metatars - puternic, scurt.

LABE:

Compacte, foarte solide, cu degete bine stranse (labe de pisica).

MISCARE SI ALURI:

Trap regulat, elastic si degajat, acoperind mai mult teren decat orice alt copoi. Bloodhoundul trebuie sa fie capabil sa mearga la trap pentru mult timp, fara sa dea semne de oboseala.

ROBA:

Parul - scurt si destul de aspru pe intreg corpul, este moale si matasos pe cap si pe urechi.

Culoare - se disting trei culori ale robei - bicolor black & tan sau liver & tan si unicolor rosu. Marcajele de foc se gasesc pe bot, obraji, sub ochi, pe piept, pe membre si in regiunea perianala. Culorile nu sunt intotdeauna bine delimitate, iar amestecul de fire de culori diferite este permis. La exemplarele unicolore, coloritul merge de la rosu deschis pana la roscat inchis. Se tolereaza putin alb pe piept, pe degete si la varful cozii.

TALIE SI GREUTATE:

Inaltimea la greaban ideala este de 68 cm pentru masculi, 62 cm pentru femele. Toleranta de ±4 cm.

Greutate: Masculi - 46-54 kg; Femele - 40-48 kg.

DEFECTE ELIMINATORII:

- exemplar agresiv sau prea fricos;

- atipicitate;

- prognatism, muscatura incrucisata, maxilar deviat;

- trufa si buze avand orice alta culoare decat negru, la exemplarele black & tan si maro, sau neagra la celelalte robe;

- ochi de culoare galbena;

- orice colorit ce nu corespunde prevederilor Standardului; marcaje albe prea intinse, sosete albe ce trec de metacarp sau ajung la jaret; marcaje albe in locuri nepermise;

- talie in afara limitelor admise;

- se vor elimina exemplarele care manifesta orice semn de anomalie fizica.