Simturile pasarilor

Simturile pasarilor

1. Simtul tactil

Corpii tactili se gasesc in piele pe toata suprafata corpului cu densitati maxime pe cioc, limba, cerul gurii, la baza ciocului, vibrizelor etc. Frecvent acesti corpusculi furnizeaza si senzatii termice si de durere.

Corpusculii tactili sunt de trei tipuri: corpusculii lui Herbst si Grandry, care apar numai la pasari si corpusculii lui Merkel.

Corpusculii lui Herbst sunt cele mai frecvente formatiuni, prezenti atat in piele cat si in muschi, tendoane si capsulele articulatiilor. Se compun din terminatia ingrosata a unui nerv senzorial in jurul careia se dispun in doua randuri celule asezate imbricat. La periferie ansamblul este protejat de 15-20 lamele formate din celule plate, perforate, si fibre de colagen care formeaza intre ele spatiul peribulbar. Stratul extern formeaza o capsula tare. Acesti corpusculi percep numeroase senzatii: vibratii, pozitia penelor, tensiunea musculara, tensiunea sanguina, uneori chiar sunete.

Corpusculii lui Grandry apar pe cioc si pe limba, in amestec cu precedentele, in special la pasari acvatice. Se compun dintr-o terminatie disciforma a unui nerv senzitiv in jurul careia se gasesc 2-7 celule plate, celulele lui Grandry. Intregul ansamblu, inconjurat si de alte celule, formeaza o capsula care la randul ei poate fi inconjurata de fibre nervoase. Acesti corpusculi servesc la perceperea presiunii.

Corpusculii lui Merkel apar in derma si nu apar niciodata concomitent cu corpusculii lui Grandry; se gasesc pe cioc si in cerul gurii. Structura se aseamana cu cea a corpusculilor lui Grandry.

2. Simtul gustativ

Acest simt este slab dezvoltat la pasari fiind cantonat in mucoasele partilor posterioare ale limbii si in fundul gurii, in jurul deschiderii glandelor salivare. Izolat pot aparea muguri gustativi si in alte zone ale gurii. Numarul lor total nu trece de 300-400.

Mugurii gustativi se compun din celule cu aspect alungit sau piriform care prezinta la capatul liber un mic bastonas si sunt asezate in gropite ale mucoasei.

3. Simtul olfactiv

Simtul olfactiv este cantonat in cavitatea nazala care comunica prin nari cu exteriorul. Unele specii prezinta dispozitive de inchidere a narilor iar cavitatea nazala, despartita printr-un sept, prezinta peri filtranti. Cavitatea nazala prezinta trei compartimente, simtul olfactiv fiind localizat in al treilea compartiment, cel posterior, unde exista un epiteliu olfactiv de intindere mica.

Este, de regula, un simt slab dezvoltat.

4. Simtul auzului

Acesta este localizat in ureche care cuprinde la pasari urechea interna, mijlocie si externa.

Urechea interna se compune din labirintul membranos, situat in labirintul osos. Labirintul prezinta cele trei canale semicirculare dispuse in cele trei directii ale spatiului, utriculul, saculul si prelungirea sa, cohlea. In labirintul membranos se gaseste endolimfa iar intre labirintul membranos si cel osos perilimfa.

In endolimfa plutesc plutesc otoconii, mici concretiuni care lovesc epiteliul senzitiv.

Auzul este localizat in prelungirea cohleei, in lagena, care are aspectul unui tub curbat.

Urechea mijlocie cuprinde un spatiu umplut cu aer care comunica prin tubul lui Eustach cu faringele. Urechea mijlocie se invecineaza cu urechea externa prin timpan iar cu urechea interna prin fereastra ovala.

Timpanul, a carui tensiune este reglata printr-un muschi, este concrescut cu un oscior, denumit columela, care prin partea opusa atinge fereastra ovala.

Urechea externa este reprezentata de un tub scurt, cu aspect de palnie, strajuit la exterior de un pliu tegumentar care poarta pene (operculum) care serveste la localizarea surselor sonore.

Undele sonore produc vibratii ale timpanului care sunt transmise sub forma unor socuri puternice, dar cu amplitudine redusa, prin fereastra ovala asupra limfei. Presiunea se transmite asupra lagenei respectiv asupra membranei bazilare, care o parcurge in interior in lung. Aceasta stimuleaza cele trei tipuri de celule senzitive specializate pe diferite domenii de frecventa. Numarul de celule senzitive este mult mai mare decat la mamifere.

Domeniul de unde percepute este cuprins intre 40 - 2000 Hz auzul fiind in domeniul de frecvente joase mai putin sensibil decat la multe mamifere; sensibilitatea acustica este de asemenea mai redusa. In schimb pasarile realizeaza o rezolutie mai fina a diferitelor lungimi de unda, a succesiunii sunetelor in timp si au o memorie sonora buna.

5. Simtul echilibrului

Acest simt este cantonat in cele trei canale semicirculare care se desprind din utricul prezentand in acest loc latiri (ampulele). Utriculul comunica printr-un por cu saculul, situat sub utricul. In ampule se gasesc creste senzoriale, in utricul doua si in sacul si lagena cate o pata (macula) senzoriala. Perisorii proeminenti ai celulelor senzitive din utricul si sacul sunt unite intr-o membrana galertoasa, membrana statolitica care cuprinde mici statoliti din CaCO₃ si proteine celelalte zone sensibile fiind acoperite de o cupula fara statoliti. Miscarea endolimfei produce o solicitare de forfecare a perisorilor senzitivi din care poate fi dedusa si intensitatea unor schimbari de pozitie.

6. Simtul vazului

Este la majoritatea pasarilor principalul simt ochiul prezentand o marime apreciabila; strutul prezinta relativ cel mai mare ochi dintre toate vertebratele terestre.

Ochiul este, de regula, mai aplatisat in partea anterioara, putand avea aspect apropiat de forma sferica, aplatisat antero-posterior sau de clopot. Ochiul nu poate fi rotit in orbite.

Globul ocular este invelit de trei tunici, stratificate si ele. La exterior se gaseste tunica fibroasa, care prezinta anterior corneea transparenta si sclerotica. In sclerotica, in jurul corneei, se gaseste un inel format din 10-18 placute cornoase, caracter comun cu reptilele, care protejeaza ochiul si serveste musculaturii de acomodare ca loc de insertie.

Sub tunica fibroasa se gaseste choroida, un strat puternic vascularizat (hraneste ochiul) si pigmentat (izoleaza ochiul optic). Din acest strat se formeaza corpul ciliar care sustine lentila si secreta umoarea apoasa.

Sub cornee choroida devine vizibila sub forma irisului diferit colorat care delimiteaza pupila rotunda sau ovala. Musculatura ciliara este striata (spre deeosebire de mamifere unde este neteda) fiind capabila de reactii rapide.

In interior ochiul prezinta in partea posterioara retina, relativ groasa si fara vase sanguine. Retina cuprinde atat celule cu bastonas cat si cu con.

In apropierea axului optic se formeaza 1-2 zone proeminente care prezinta pe varf o zona depresionara, fovea, unde celulele cu con au o densitate marita.

Dupa numarul si felul foveelor se disting urmatoarele situatii:

- o singura fovee circulara, centrala (ex.: majoritatea granivorelor);

- o singura fovee centrala cu aspect de banda orizontala (ex.: limicole care trebuie sa controleze un orizont intins);

- o singura fovee laterala (ex.: strigiformele);

- doua fovei; una centrala pentru supravegherea campului de zbor si una laterala implicata in vederea stereoscopica (ex.: rapitoarele de zi);

- trei fovei (ex.: randunelele).

In locul unde nervul optic paraseste ochiul se gaseste o proeminenta ondulata, pieptanele, care se compune din vase sanguine, melanocite si neuroglie. Se considera ca are functie nutritiva intrucat retina nu contine vase sanguine. Suplimentar regleaza presiunea intraoculara, secreta anumite substante etc. Lentila ochiului poate fi biconvexa (ex.: pasari nocturne) sau planconvexa (majoritatea pasarilor diurne) de marginea ei prinzandu-se aparatul ciliar. Intre cornee si iris se formeaza sectorul anterior, iar intre iris si lentila sectorul posterior al camerei anterioare, ambele umplute cu umoarea apoasa, care prin presiunea sa contribuie la mentinerea formei ochiului. In camera posterioara se gaseste corpul vitros cu aspect gelatinos, limpede.

Pasarile prezinta pleoape (cea inferioara este, de regula, mai mare si mai mobila) si o membrana nictitanta transparenta care ajuta la curatirea ochiului iar la pasari scufundatoare sau in conditii de zbor la mare altitudine si la protectia ochiului. Umezirea globului ocular este asigurata de glanda lui Harder, situata sub ochi, si glandele lacrimale.

Ochiul pasarilor este adaptat in stare relaxata la vederea pe distanta. Acomodarea se face prin modificarea formei lentilei, uneori si a corneei, viteza si diapazonul de acomodare fiind mai mari decat la mamifere. Diapazonul cuprinde in medie 20 de dioptrii, in cazuri extreme (ex.: cormoranul) pana la 50 de dioptrii.

Acuitatea vederii este, in general, comparabila cu cea a mamiferelor, insa zona cu vederea clara este mai intinsa, iar pasarile rapitoarele au o rezolutie de cca 6 ori mai mare decat mamiferele. Ca o proprietate distincta se citeaza deosebita capacitate de a detecta miscari chiar foarte lente (ex.: a soarelui).

Cea mai mare parte a campului vizual este, ca urmare a pozitiei laterale a ochilor, monoculara. Inainte, campurile vizuale se suprapun, de regula, sub unghiuri mai mici de 25⁰. Fac exceptie rapitoarele de noapte care ating unghiuri suprapuse pana la 70⁰. De regula campul vizual (mono- si biocular trece de 300⁰, uneori se apropie de 360⁰. Vederea este clara in campul monocular, campul biocular fiind folosit mai mult pentru aprecierea distantelor.

Vederea in culori a pasarilor este mai performanta decat cea a mamiferelor. Unele specii pot vedea si lungimi de unda din domeniul ultraviolet, sistemul cromatic cuprinzand la multe specii cinci culori de baza (rosu, verde, albastru-verzui, albastru si o culoare in ultraviolet).

7. Simturi speciale

S-a dovedit ca pasarile pot percepe si interpreta informatii privind campul magnetic al pamantului si dispun de un sistem de orientare dupa soare si stele.

Nu se cunoaste inca organul care asigura aceste perceptii.

Performantele de orientare in spatiu presupun si un simt al timpului intrucat pamantul se roteste in timpul zborului; in special pe distante lungi se cer aplicate corectii. S-a dovedit ca pasarile pot masura ritmul circadian (24 de ore) si anual (365 zile).

Se cunoaste, de asemenea, ca pasarile percep modificari ale vremii (presiune atmosferica, incarcarea electrostatica a pamantului, umiditatea etc.).