Sistemul reproducator al pasarilor

Sistemul reproducator al pasarilor

Pasarile sunt animale unisexuate care prezinta frecvent un dimorfism sexual. Fecundarea este intotdeauna interna iar ouale depuse prezinta un invelis calcaros si necesita o perioada de incubare in anumite conditii de temperatura si umiditate.

1. Sistemul reproducator mascul

Aparatul reproducator mascul se compune dintr-o pereche de testicule cu epididim, canale deferente si glande accesorii; unele specii dispun si de un organ copulator special.

Testiculele sunt asezate dorsal, spre deosebire de mamifere in cavitatea abdominala, putand atinge in plina dezvoltare plamanii si rinichii si fiind protejati de sacul aerian abdominal.

Ca o particularitate a pasarilor testiculele pot prezenta in sezonul de reproducere o marire de volum de 300-500 ori fata de marimea din repausul reproductiv. Epididimul prezinta, de asemenea, in perioada de repaus un aspect rudimentar, ductulii eferenti, in care sunt stocati spermatozoizii, fiind formati din nou in fiecare sezon reproductiv.

Ductul deferent preia spermatozoizii din ductul epididimal evoluand in imediata vecinatate a ureterului si varsandu-se in cloaca, pe o mica proeminenta conica. Ca si testiculele si epididimul, canalele deferente isi maresc in sezonul reproductiv volumul (de cca 30 ori).

Pasarile nu prezinta prostata, glanda bulbouretrala sau vezica seminala. Stocarea spermatozoizilor are loc in anumite cazuri in terminatia canalului deferent, asezata in spire.

Organul copulator, probabil prezent la stramosii pasarilor, dar si la unele forme recente (ex.: rate) isi are originea intr-un diverticul al peretelui ventral al urodeum-ului si este erectil datorita afluxului de limfa erectia durand numai cateva secunde.

Majoritatea pasarilor nu prezinta penis, imperecherea constand in alipirea cloacelor.

2. Aparatul reproducator femel

Aparatul reproducator femel se compune din ovar, oviduct si glandele accesorii. Aceste organe sunt in faza embrionara pare, insa la majoritatea adultilor se dezvolta si functioneaza doar ovarul si oviductul stang.

Ovarul este asezat anterior rinichiului stang, marimea variind in raport cu ciclul reproductiv.

La o serie intreaga de specii o anumita proportie din femele, uneori ridicata (ex.: rapitoare de zi) prezinta si ovarul drept, uneori chiar functional.

Oviductul care descinde din canalul lui Müller (de regula exista numai cel stang, care in cazul cand exista ovarul drept il deserveste, de regula, si pe acesta) prezinta de asemenea variatii de marime si masa in raport cu ciclul reproductiv; se poate lungi de cinci ori. Peretele oviductului prezinta glande si musculatura neteda, inelara spre interior si longitudinala spre exterior fiind captusit cu o mucoasa. In lung oviductul prezinta pliuri cu dispunere spiralata care imprima oului care coboara o miscare descendent-rotativa.

Oviductul prezinta cinci sectoare distincte: in imediata vecinatate a ovarului se gaseste trompa, cu aspect de palnie, care se deschide spre ovar printr-o fanta si care prin apropiere fata de ovar capteaza oul desprins de acesta. Aici are loc si fecundarea, in interval de cca 15 minute dupa ovulatie. Urmeaza magnum-ul, o zona cu pereti grosi, bogata in glande, unde este secretat albusul. In aceasta zona oul stationeaza 2-3 ore. Miscarile de rotatie ale oului fac ca proteinele secretate sa se rasuceasca formand doua cordoane, denumite salaze, care mentin galbenusul si apoi embrionul suspendat in mijlocul oului, discul germinativ gasindu-se intotdeauna in partea superioara a oului. In istm oviductul sufera o ingustare iar glandele de aici secreta mai intai ultimul strat de albus (cca 10 % din masa) si apoi invelisul pergamentos format din proteine care contin sulf. Membrana pergamentoasa este dubla iar la capatul bont al oului intre cele doua foite se formeaza camera de aer. Din aceasta zona oul ajunge in uter, o zona latita, cu o musculatura longitudinala si transversala puternica si numeroase glande care secreta mai intai apa - in aceasta zona albusul isi dubleaza volumul prin hidratare - si apoi coaja calcaroasa si cuticula, un strat subtire, protector, format din proteine, polizaharide si lipide de consistenta ceroasa care poate prezenta si pigmenti. In uter oul stationeaza 20-26 ore, primele 6-8 ore fiind destinate hidratarii.

Ultimul sector, vaginul, este separat de uter printr-un sfincter si prezinta o musculatura puternica care serveste la expulzarea oului. Pliurile mucoase din zona sfincterului servesc ca organ de stocare a spermatozoizilor.

Formarea oualor are loc succesiv, pe traseul oviductului gasindu-se la un moment dat numai un singur ou.