Tachybaptus ruficollis ruficollis - corcodelul mic

Tachybaptus ruficollis ruficollis - corcodelul mic

Descrierea. Reprezinta cel mai mic corcodel clocitor in tara. Gatul este in haina nuptiala, lateral si anterior ruginiu, iar in prelungirea ciocului prezinta lateral cate o mica pata galbuie. Restul corpului este in partea superioara cenusiu-negricios iar in partea inferioara alb-cenusiu. Nu prezinta ca ceilalti corcodei remige secundare albe.

Biotopul. Biotopul preferat consta in ape dulci, statatoare si mlastini putin adanci (0,3-1,0 m), ocazional si in ape lin curgatoare cu vegetatie deasa si mici ochiuri cu luciu; poate sa apara si pe balti inconjurate de padure sau pe lacuri din parcuri..

Accepta si balti foarte mici, in curs de colmatare, conditia ecologica cea mai importanta fiind legata de vegetatie abundenta, pe si sub apa, fund malos si apa limpede. Are pretentii ecologice similare cu cele ale lui P. cristatus si P. grisegena, cu care poate coabita.

In pasaj si iarna poate fi vazut si pe ape fara vegetatie.

Hrana. Este cautata preponderent prin scufundare, in apropierea malului, la adancimi mici (0,2-0,5 m). Iarna se scufunda de regula pana la 2 m (exceptional si 6,3 m). Durata unei scufundari variaza intre 2-33 s, in medie 14 s. In caz de pericol scufundarea poate dura si mai mult. Poate prinde prada si vanand cu capul sub apa sau executand mici sarituri in sus. In compozitia hranei predomina vara insectele si larve acvatice din ordinele: Diptera, Plecoptera si Coleoptera. In proportie mai mare decat la alte specii apar si moluste (Lymnaea sp., Planorbis sp.). La acestea se adauga pesti: Cottus gobio si percide mici pana la 11 cm, care predomina iarna, crustacei si mormoloci. Ocazional consuma si fragmente vegetale si, regulat, pene.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la finele primului an de viata. Perechile sosesc la locurile de cuibarit in mare parte imperecheate. Chiar si iarna pot fi observate in perechi, ceea ce a declansat o discutie despre o monogamie care ar putea trece de un sezon. Apara un teritoriu de minim 0,2 ha, in medie de 1,0 ha.

Cuibul este plutitor, uneori prins de plantele vecine sau chiar in contact cu fundul baltii. Cel mai adesea se gaseste in vegetatia rara  la 1-5 m de mal. Cuibul este mai ingrijit construit decat la alti corcodei si nu are un fundament atat de voluminos; trece de nivelul apei cu doar 4-9 cm. Diametrul extern este la baza de 40-50 cm, la nivelul apei de 20-42 cm si adanitura de 11-22 cm .

Ouale albe in numar de 4-8, mai frecvent 4-5, sunt depuse zilnic, eventual cu pauze de 1-2 zile, de regula in luna mai. In conditii favorabile poate creste frecvent doua randuri de pui; poate depune, de asemenea, ponte de inlocuire.

Durata de clocire este de 20-21 zile, exceptional 27 de zile clocirea incepand pe parcursul depunerii oualor si fiind executata de ambele sexe. Chiar in timpul clocirii, cuibul mai este marit si inaltat. Ca atare si eclozarea este esalonata.

La parasirea cuibarului ouale sunt acoperite cu material vegetal. Din acest motiv si datorita contactului cu penajul unsuros al parintilor, capata cu timpul o culoare bruna, unsuroasa.

Puii pot inota si se scufunda din prima zi fiind purtati de parinti 10-12 zile in penaj sau pe spate. La 6-8 zile incep sa iasa pe luciul apei; la cca 2 saptamani incep sa caute singuri hrana, si la cca 3 saptamani pot sta cateva ore si singuri, iar dupa 5-6 saptamani sunt independenti. Sunt zburatori dupa 7-8 saptamani.

Deplasari sezoniere. Este o pasare migratoare care in ierni blande poate fi in sudul tarii chiar sedentara. Ierneaza, de regula, in jurul Mediteranei sosind la inceputul lunii aprilie si plecand incepand cu mijlocul lunii august pana in noiembrie.