REGINA ISABELLA I (1451-1504)

REGINA ISABELLA I

in zilele noastre, majoritatea oamenilor isi amintesc de Isabella I a Castiliei ca de regina care i-a asigurat lui Cristofor Columb fondurile necesare pentru traversarea Atlanticului, in realitate, ea a fost o conduca­toare energica si capabila, care a luat o serie de decizii cruciale cu un puternic impact asupra Spaniei si Americii Latine in decursul secolelor care indirect afecteaza si astazi vietile multor milioane de oameni.

Deoarece majoritatea hotaririlor au fost adoptate dupa consultarea sotului ei, istet si la fel de capabil, Ferdinand de Aragon, si deoarece amindoi au contribuit nemijlocit la indeplinirea lor, pare firesc ca si unul si celalalt sa figureze in aceasta carte. Totusi am optat pentru Isabella, ca o recunoastere a faptului ca deciziile cele mai importante au fost luate la sugestia ei.

Isabella s-a nascut in 1451, in orasul Madrigal, in regatul Castiliei, acum parte a Spaniei. Tinara fata a primit o educatie strict religioasa si a devenit o catolica inflacarata. Fratele ei vitreg, Henric al IV-lea, a fost rege al Castiliei din 1454 si pina la moartea sa in 1474. Pe vremea aceea nu exista regatul Spaniei. Teritoriul acesteia era impartit in patru regate: Castilia, cel mai mare; Aragon, in nord-estul actualei Spanii; Granada, in sud; Navarra, in nord.

Spre sfirsitul anului 1460, Isabella, presupusa succesoare la tronul Castiliei, era cea mai bogata mostenitoare a Europei si curtata de multi printi. Fratele ei vitreg, Henric al IV-lea, dorea ca ea sa se casatoreasca cu regele Portugaliei. Dar ea se impotriveste si, la optsprezece ani, in 1469, in ciuda opozitiei fratelui sau, se casatoreste cu Ferdinand, mostenitorul tronului Aragonului. Miniat de nesupunerea Isabellei, Henric numeste pe fiica sa, Juana, mostenitoarea tronului. Cu toate acestea, la moartea lui, in 1474, Isabella pretinde tronul Castiliei. Sustinatorii Juanei nu accepta, astfel ca izbucneste un razboi civil, in februarie 1479, fortele Isabellei triumfa, in acelasi an moare regele Juan al II-lea al Aragonului, iar Ferdinand devine rege. Prin urmare, Ferdinand si Isabella vor stapini impreuna cea mai mare parte a Spaniei.

Teoretic, cele doua regate erau inca separate, inclusiv majoritat institutiilor lor publice. Dar practic, Ferdinand si Isabella luau toate <j ciziile impreuna, actionind ca niste conducatori ai unei Spanii unite, timpul celor douazeci si cinci de ani de domnie comuna, politica lor ₍ baza a fost crearea unui regat spaniol condus de o monarhie puternic Unul dintre primele proiecte 1-a constituit cucerirea Granadei, singu portiune a Peninsulei Iberice aflata inca sub control musulman. Razboiu a inceput in 1481 si s-a terminat in ianuarie 1492, cu victoria completa g lui Ferdinand si a Isabellei. Dupa cucerirea Granadei, Spania se intindea intre granitele pe care le are si astazi. (Micul regat al Navarrei a fosj anexat de Ferdinand in 1512, dupa moartea Isabellei.)

Ferdinand si Isabella au instituit inca de la inceputul domniei Inchizitia spaniola. Acest tribunal ecleziastic combina puterea judecatorului, a juriu­lui, a procurorului si a investigatorilor politiei. Inchizitia a ramas vestita pentru salbaticia pedepselor si pentru procesele sale nedrepte. Suspectii aveau putine sanse sa-si dovedeasca nevinovatia. Nu li se aduceau la cunostinta nici invinuirile, nici numele celor care ii acuzau. Suspectii care negau acuzatiile erau supusi unor torturi atroce pina cind marturiseau. Dupa o evaluare foarte aproximativa, au fost arsi pe rug cel putin doua mii de persoane in timpul primilor douazeci de ani ai Inchizitiei, iar multi altii au primit pedepse ceva mai blinde.

Inchizitia spaniola a fost condusa de calugarul ultrafanatic Tomas de Torquemada, care era si confesorul personal al reginei Isabella. Desi Inchizitia fusese autorizata de papa, de fapt ea se afla sub controlul monar­hilor spanioli. Inchizitia a fost folosita partial pentru impunerea religiei catolice si partial pentru inlaturarea oponentilor politici ai monarhilor. In Anglia, feudalii au avut intotdeauna suficienta putere pentru a contraba­lansa autoritatea regelui. Feudalii spanioli fusesera si ei la fel de puternici; totusi, monarhii aveau la indemina Inchizitia pentru a-i imblinzi pe supusii prea sfidatori, si altfel au putut instaura puterea monarhica absoluta. Ei au folosit Inchizitia si pentru a-si extinde controlul asupra clerului spaniol.

Dar Inchizitia supraveghea indeosebi acele persoane banuite de devi­eri religioase, in special evreii si musulmanii care se convertisera formal la catolicism, insa practicau in secret fostele lor religii.

La inceput, Inchizitia nu i-a vizat pe evreii practicanti. Totusi, in 1492, la insistentele fanaticului Torquemada, Ferdinand si Isabella au semnat decretul care ordona tuturor evreilor spanioli sa se converteasca la cato­licism sau sa paraseasca tara in decurs de doua luni, abandonindu-si proprietatile. Pentru cei aproximativ doua sute de mii de evrei spanioli, ordinul de expulzare a fost o catastrofa si multi au murit inainte de a ajunge la capatul calatoriei. Pentru Spania, plecarea unei mari parti din cei mai harnici si mai intreprinzatori negustori a insemnat o foarte serioasa pierdere economica.

pupa predarea Granadei s-a incheiat un tratat de pace care stipula dreptul musulmanilor din Spania de a-si practica in continuare religia. Dar guvernul spaniol a violat curind prevederile acestui acord. Maurii s-au dezvoltat, insa miscarea lor a fost inabusita in singe. In 1502, li s-a impus tuturor musulmanilor care traiau in Spania fie sa se converteasca la crestinism, fie sa aleaga exilul - aceeasi situatie in care fusesera pusievreii cu zece ani in urma.

Desi Isabella era o catolica ferventa, ea nu a permis niciodata interferenta credintei cu nationalismul ei spaniol. Ea si Ferdinand au de-_DUs eforturi incununate de succes pentru ca Biserica Catolica din Spania _sa fie sub controlul monarhiei si nu sub acela al papei. Acesta este unul din factorii care au impiedicat patrunderea reformei protestante din seco­lul al XVII-lea in Spania.

Cel mai notabil eveniment al domniei Isabellei este, desigur, desco­perirea Lumii Noi de catre Cristofor Columb, care s-a petrecut in nefastul an 1492. Expeditia lui Columb a fost finantata de regatul Castiliei. (Po­vestea despre vinderea bijuteriilor reginei pentru plata expeditiei n-are nici o baza reala.)

Isabella a murit in 1504. Din casatoria ei rezultasera un baiat si patru fete. Fiul, Juan, a murit in 1497. Cea mai cunoscuta dintre fiicele ei a fost Juana. Ferdinand si Isabella au pus la cale casatoria ei cu Filip I (cel Frumos), care era fiul imparatului austriac si, de asemenea, mostenitorul regatului Burgundiei. Ca rezultat al acestui mariaj dinastic extraordinar, imparatul Carol Quintul, nepotul Isabellei, a mostenit unul din cele mai mari imperii din istoria Europei. El a fost ales si imparat al Simtului Imperiu Roman, fiind considerat cel mai bogat si mai puternic monarh al vremii sale. Teritoriile pe care le stapinea cuprindeau Spania, Germania, Olanda, Belgia, Austria, Elvetia, Ungaria si Iugoslavia, pe linga o mare parte a emisferei vestice. Atit Carol Quintul, cit si fiul lui, Filip al II-lea, au fost catolici ferventi, care au folosit bogatia provenita din Lumea Noua pentru a finanta razboiul impotriva statelor protestante din nordul Eu­ropei. Astfel, mariajul dinastic pus la cale de Ferdinand si Isabella a influentat istoria Europei timp de aproape o suta de ani de la moartea lor.

Sa facem o scurta trecere in revista a realizarilor si influentei exerci­tate de Ferdinand si Isabella. Prin eforturile lor conjugate, ei au reusit sa creeze un regat unit in Spania, ale carui frontiere au ramas practic intacte in ultimele cinci secole. Au pus bazele unei monarhii centralizate, abso­lute, in Spania. Expulzarea maurilor si a evreilor a avut consecinte impor­tante atit pentru exilati, cit si pentru Spania insasi. Iar bigotismul lor si infiintarea Inchizitiei s-au repercutat asupra intregii istorii ulterioare a Spaniei.

Sa zabovim putin asupra acestui aspect. Simplificind lucrurile am putea spune ca Inchizitia a plasat Spania intr-o camasa de forta intelectuala, in

secolele care au urmat anului 1492, majoritatea tarilor din Europa Oc dentala au traversat o perioada de inflorire intelectuala si stiintifica. nu Spania, intr-o societate in care exprimarea oricarui gind "deviant' putg, avea drept consecinta arestarea persoanei respective de catre Inchizitie, ^ e de mirare ca lipsea originalitatea. Alte tari europene tolerau diversitatej opiniilor, in Spania, Inchizitia impunea doar un catolicism strict, rigj₍ Prin 1700, Spania ramasese mult in urma fata de restul Europei, intr-adevar desi trecusera cinci secole de cind Ferdinand si Isabella au instituit Inchizit. si peste o suta cincizeci de ani de la abolirea acesteia, Spania inca nu-sj revenise complet de pe urina efectelor ei.

Spiritul cruciat era foarte activ in Spania din cauza celor peste sapte sute de ani de lupte pentru smulgerea Peninsulei Iberice din miinile musulmanilor. Totusi, atunci cind luptele s-au terminat cu succes, in 1492, Spania avea de ales directia de mers. Ferdinand si Isabella - mai ales Isabella - au fost cei care au trasat cursul istoriei Spaniei catre catoli­cismul rigid, inflexibil. Fara influenta ei, poate ca Spania ar fi devenit o societate moderat pluralista.

Pare destul de fireasca o comparatie a Isabellei cu mai celebra regina Elisabeta I a Angliei. Elisabeta era la fel de capabila ca Isabella; mai mult decit atit, din cauza politicii sale mai tolerante, ea face o figura mai frumoasa in calitatea sa de conducator. Dar Elisabeta a fost mult mai putin inovatoare decit Isabella si nici una din actiunile ei nu a avut o influenta atit de profunda ca instituirea Inchizitiei de catre Isabella. Desi unele din masurile abordate de Isabella sint privite cu oroare, putini monarhi au avut un impact atit de puternic asupra istoriei.