Richard Wagner si muzica germana (1813-1883)

Richard Wagner

Viata muzicala germana si austriaca in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost puternic dominata de personalitatea lui Richard Wagner, care prin creatia sa a inaltat muzica germana pe cele mai inalte culmi ale romantismului. Opera sa monumentala - teoretica si muzicala - releva profunde semnificatii filosofice ce rezoneaza puternic in constiinta umanitatii.

Nascut la Leipzig, Wagner inca din copilarie este introdus in fascinanta lume a teatrului de catre tatal sau vitreg - actor la teatrul curtii din Dresda. Desi nu a fost un copil minune, prin studiul constiincios al partiturilor compozitorilor sai preferati, insuseste muzica si tehnica de compozitie. Iar cunostintele teoretice acumulate, si le perfectioneaza evoluand ca dirijor de cor si orchestra in mai multe orase ale Germniei. In paralel cu activitatea dirijorala, Wagner se dedica compozitiei. Adevarata consacrare, insa, survine odata cu plecarea la Paris, unde compozitorul elaboreaza planul lucrarilor care ii vor imortaliza numele: Olandezul zburator, Tanhäuser si Lohengrin.

In timpul revolutiei anilor 1848-1849, Wagner se manifesta fervent ca adept al ideilor progresiste, drept urmare este urmarit de catre autoritati si, constrans sa paraseasca Germania, se stabileste in Elvetia. Aici desfasoara o activitate multilaterala: publica o serie de lucrari-manifest in favoarea artei viitorului, dirijeaza si compune primele opere din Tetralogia Inelul Nibelungilor, precum si opera Tristan si Isolda.

Devenit celebru si apreciat de personalitati marcante ale timpului ca Baudelaire, Saint-Saëns, Gounod etc, Wagner reuseste sa realizeze unul dintre visele sale mai vechi si anume, construieste la Bayreuth un teatru special pentru reprezentarea operelor sale. Dupa premiera ultimei opere, Parsifal, se retrage la Venetia, unde se stinge un an mai tarziu.

In ce priveste idealul artistic al compozitorului german, acesta vizeaza elaborarea unui spectacol total la care sa participe toate artele, pentru realizarea unei expresii artistice plenare. In plan muzical, novatiile lui Wagner se refera in primul rand la melodie, care se desfasoara la infinit si este intens cromatizata. Aceasta melodie continua este alcatuita din motive cu rol simbolic, denumite leit-motive. Deopotriva, Wagner reevaluraza si rolul orchestrei, care devine personaj principal in desfasurarea dramei muzicale, o mare atentie acordandu-se timbrului si nuantelor.

Corul Pelegrinilor din Tannhäuser

Compozitia corului este turnata in forma tripartita. Cele trei sectiuni, desi contrastante dupa caracter, concorda totusi in expresie si ambianta, intreg discursul desfasurandu-se intr-un suflu, totodata sobru si solemn. Sectiunea intai prezinta doua perioade a cate doua fraze fiecare. Componentele primei perioade enunta doua idei distincte: prima cu caracter martial, iar a doua - usor liricizata datorita formulei lamento. Expunerea incredintata trio-ului inferior, abordeaza scriitura coralului, cu linia melodica situata in prima perioada la corn, iar in a doua - la trombon.

Exemplul 1:

Din perspectiva tonala, perioada intai incepe in Mi b major si moduleaza in tonalitatea dominantei (mas. 1-8).

Perioada a doua patrunde in sfera minorului prin armoniile treptelor a VI-a si a II-a, ca apoi sa schiteze o cadenta intrerupta pentru sol minor, si astfel sa revina la tonalitatea initiala.

Sectiunea medie se compune dintr-o perioada si repetarea sa variata. Varierea implica atat transpunerea in alt registru si cu un nou timbru, cat si contrapunerea dinamica a celor doua expuneri. La prima aparitie, tema care se desprinde din textura cromatizata este incredintata cornului, iar formatia instrumentala se completeaza cu un nou membru - trompeta 2. La re-expunere, ideea muzicala va fi preluata de trompeta 1, care va completa, prin aceasta interventie, componenta grupului. Traseul armonic este sinuos si presupune incursiunea in tonalitati indepartate, efectuata prin echivalari enarmonice.

Exemplul 2:

In executia trombonului trebuie sa se tina seama de intonarea precisa a traseului cromatic, completat cu un salt ascendent de septima, toate acestea - in nuanta estompata de p. La repetarea constructiei, trompeta expune in mf ideea muzicala, timp in care trompeta a doua anticipeaza - prin formula ritmica augmentata - mersul intonatia cromatica descendenta.

Inainte de revenirea primei sectiuni este adusa o fraza de tranzitie, cu caracter martial, care introduce in acompaniament formula ostinato de triolet, si suprapune peste ea o linie melodica ce migreaza intre cele doua trompete. Evolutia dinamica se face in sensul nuantei de f, cu care incepe re-expunerea A-ului. Acum tema este exclamata de intreg efectivul instrumental, cu linia solistica situata la trompeta. Inceputul perioadei a doua apare in nuanta de mp, intai pe portativul trompetei secunde, ca apoi sa urce la nivelul superior al ansamblului, progresand in intensitate pana la nuanta de f, in care rasuna fraza a doua. Atacul este marcat prin accente, care desemneaza o sonoritate plina si o articulare raspicata.